Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1911 (Anul 74, nr. 239-262)

1911-11-25 / nr. 258

&T. 250. att&l LXXIV. (Număr* poporal 48) h­assv, fisert in 25 Moem^rle (8 Decemvrie) Î9IL­­. . i -o———— n m ■ r ———_———, • - - - —vm^ , ,_________________________________________ ___________________ Apare în fiecare zi de lucru. Abonam ntul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe */a an 12 cor., pe '/, an 6 cor. Pentru România şi străinătate pe an 40 franci, pe­­/a an 20 franci., pe ’/­ an '0 franci. Număr de Duminecă 8 franci pe an. R e d a o ţ i a, Tipografia şi Administraţia: BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30. Telefon: Nr. 226. Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 cor., Fără dus acasă pe an 20 cor. pe */s «' 20 cor., pe ’/. an 5 cor. Un număr 10 bani. In­serate : un șir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif și învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un șir 20 bani. De-ale băncilor noastre. Voim să vorbim azi ceva despre băncile noastre. Intre împrejurările, în cari trăim, băncile noastre sunt o binefacere pen­­te­a popor. Să înţălege, sunt o binefa­cere pentru aceia dintre noi, cari iau bani împrumut pentru ca să-i bage în pământ şi vite, sau în vre­un negoţ, trăgând foloase. Pentru aceia, cari iau bani din bănci ca să-i prădeze pe beuturi, pe podoabe şi alte nimicuri, băncile nu p©t fi folositoare. Dar a­­ceştia s-ar ruina şi dacă nu ar fi bănci şi încă mai curând, căci ca să-şi împlinească poftele şi-ar vinde averea pe preţuri de nimica sau ar zălogi-o cu carnete mari. Băncile deci sunt folositoare pen­tru oamenii harnici. Ele la noi repre­zintă şi o putere naţională şi dau a­­jutoare însemnate aşezămintelor noa­stre culturale economice. De aceea le este năcaz străinilor pe ele şi dacă ar putea, ar fi în stare să le nimicească. Numărul băncilor. Numărul băncilor este considera­bil. Tocmai zilele aceste a apărut în tipar „Anuarul băncilor româme" pe anul 1912 alcătuit de d-1 Const. Pop. (Sibiiu). In aceasta carte de preţ se cuprind toate băncile noastre, cu bi­­lanţele lor, cu membrii lor şi alte rate. Din acest anuar aflăm, că noi avem azi: 145 de societăţi pe acţii, 30 de însoţiri şi 7 societăţi comer­ciale etc. In total deci 187 de între­prinderi financiare-economice. Vedem, că societăţile pe acţii sunt în mare număr, pe când întreprinderile comer­­ciale etc. sunt puţine. De aceste ar trebui să întemeiăm mai multe de aci înainte. Un aviz băncilor noastre. „Revista Economică", organul ofi­cial al băncilor noastre în numărul ultim al său, sub titlul „In atenţiu­nea băncilor noastre“ publică urmă­toarele : Are 10 crt. este convocată la Cluj, din partea uneia dintre ceie două asocia­ţii regulcolare de institute de bani din ca­pitala ţării, o conferenţă în scopul înte­meierii unei »secţii ardelene« a asociaţiei din chestiune. După cum suntem informaţi condu­cerea asociaţiei şi aranjatorii întrunirii din Cluj desvoartă o activitate febrilă şi se sforţează mult pentru a atrage în sfera lor de interese şi institutele de bani ro­mâne din Transilvania, învitându-le şi în­­demnându-le în scrisori speciale a lua parte la constituirea »secţiei ardelene« proiectate. Cum institutele de bani române din Transilvania şi Ungaria au în­­Solidarita­­tea­ noastră o organizaţie proprie, mult mai veche şi mai înaintată în toate pri­vinţele, decât asociaţia regnicolară, ce a­­cum voeşte să opereze şi în mijlocul nos­tru, intrarea băncilor noastre în sinul a­­cestei asociaţii o aflăm cu totul superfluă şi fără scop, mai ales, că fără a putea oferi avantagii mai multe decât »Solidari­tatea«, ar impune băncilor noastre numai sacrificii băneşti simţitoare. Acesta este totodată răspunsul nos­tru la mai multe întrebări, ce ni­ s-au pus din cercurile băncilor noastre în legătură cu conferenţă convocată pe 10 crt. la Cluj“. Acest scurt aviz al organului ofi­cial al băncilor noastre este mult grăitor pentru cel­ ce ştie ce şi între rânduri. Ne spune, că sub lozince false asociaţia regnicolară de bănci din Budapesta, „Pénzintézetek orszá­gos szövetkezése", voieşte prin adu­narea sa dela 10 crt. să atragă în mrejele sale şi băncile române din­­ Ardeal, desbrâcându-le de caracterul­­ lor de bănci româneşti. Este o cutezanţă ne mai­pome­­­­nită de la conducătorii asociaţiei nu- i mite să pretindă de la băncile româ­neşti grupate, cum se ştie, deja de mult sub steagul „Solidarităţii“, ca părăsind oarecum pe aceasta sau cel puţin slăbind vaza ei, — să conlu­­cre, alăturea cu băncile maghiare şi semitomaghiare, la ridicarea vazei şi întărirea asociaţiei regnicolare, de care băncile noastre n-au nici o ne­voie şi de la care nici nu pot aştepta nici un fel de folos. Nu ne îndoim, că băncile noa­stre vor şti să dea răspunsul cuvenit celor ce voesc să le abată pe nesim­ţite şi nu cu gânduri de tot curate de acolo, unde sunt astăzi şi unde le este excluziv locul. FOILETONUL «GAZ. TRANS.» Iub­iţei. .. ab vecinie plâns m­ie vieaţa Un plâns fără de fine, Şi de’nţeles de m­ine. Doar nici măcar de tine Micuţa mea iubită, Copil fără de minte, Ce râzi în neştiinţă De dorul meu ferbinte. Te-ador, căci tu aprins-ai In sufletu mi scânteea... Precum adoară-n deget Briliantul ei femeea, Dar vezi, acea scântee A razelor din stele Tu n’o-nţelegi copilă, Căci nu eşti dintre ele. II. Tu nu cunoşti durerea ce să frământă-n valuri, Tu nu cunoşti puterea ce bate apa-n maluri, Tu nu cunoşti sublimul ce joacă peste spume, Tu nu cunoşti tăcerea îmbătrânitei hume, Tu nu cunoşti cântarea cântărilor din sfere, Tu nu cunoşti vieaţa din lumea de unghere, Tu nu cunoşti amarul unui boboc ce moare, Şi nici melancolia unui apus de soare. Tu nu cunoşti iubirea de fluturi cătră floare, Tu nu cunoşti nici dorul ce tinde înspre zare, Tu nu cunoşti eternul ce doarme în clipită Şi nici nimicinicia eternului, iubită. Cluj. Idei. Priveşte-n ochii mei... Priveşte-n ochii mei adânci Ce-s plini de fală şi de dor Şi vei vedea un chip frumos Cu aer blând şi visător... Priveşte-mi ochii negri, mari Şi capul ridicat sumeţ Şi te-i convinge că’s dibaci Cuceritor şi îndrăzneţ... De vrei oglindă tu să ai, Să ştii cât de frumoasă eşti, Să mă săruţi şi lung apoi, Şi lung în ochi-mi să priveşti. Cluj. Idei. Sinuciderea scorpionului. In vara asta am avut şi eu ocaziu­­nea să văd un scorpion sinucizându-se. Acesta a fost cel dintâiu scorpion pe care l-am văzut viu în vieaţa mea, şi mi a fă­cut mare plăcere să văd cu ochii mei cum se «sinucide» acest animal, despre al că­rui ciudat obiceiu de-a-şi curma singur zilele cetisem de-atâtea şi atâtea ori câte şi mai câte bazaconii. Bătrânul Italian, care după toate le­gile din lume era legitimul proprietar al scorpionului, îl prinsese noaptea într’un han şi-l ţinea într’un pahar de tinichea cu capac; şi, spre mai mare siguranţă, ca nu cumva să-i scape robul din prinsoare înfăşurase paharul într’o sută de cârpe murdare. Fireşte, cu blestemata asta de insectă nici nu te poţi juca, nici nu te poţi încrede în omenia ei ; dar paza şi grija Italianului ajungea, cred eu, chiar dac’ar fi avut un car de scorpioni, nu u­­nul singur. Deşi acesta era un exemplar «bellissimo», cum şi-l lăuda proprietarul, şi mai ales unul «molto furioso». E adevărat că scorpionii ca şi păian­jenii sunt animale complet de furioase; şi aceia, şi aceştia sunt canibali, căci se mănâncă unii pe alţii, îşi mănâncă propriii pui şi propriile mame. Furia şi răutatea scorpionilor sunt proverbiale chiar prin ţă­rile unde nu sunt cunoscute aceste ani­male, iar veninul lor aşa de iute şi de ucigător­­i face să fie foarte temuţi. Ta­rantela, un fel de păianjen, şi scorpionul după chipul lui un fel de rac, fac foarte mult rău la ţările sudice, prin înţepăturile lor veninoase. Scorpionul e animalul de noapte şi întră adeseori prin case ; noro­­cul e că trăeşte foarte retras în cel mai desăvârşit întuneric şi rar se întâmplă să dai de vreunul şi, fiindcă e unul dintre a­­nimalele care au nespusă groază de lu­mină, de aceea lumina, fie chiar a unei candele, apără odaia de scorpioni. Când am auzit că Italianul are un scorpion, am şi făcut târgul cu el să ne dea o reprezentaţie. Acum, el voia să ne dea numai o reprezentaţie simplă, să ne arate numai curiosul răculeţ, dar noi vo­iam o «reprezentaţie definitivă», adică să ne facă să vedem cum se sinucide. La urmă s-a învoit şi cu asta, după ce l-am asigurat că dacă-şi va pierde bunătatea de răculeţ, el va înceta ce e drept de-a fi proprietarul unui scorpion, dar în schimb va deveni proprietarul a câtorva lire şi posesorul vremelnic a două clondire de vin. Afară în curte, pe-o tablă de tinichea am adus cărbuni aprinşi şi am format un cerc din ei, cu un diametru cam de două palme. Aşa ştiam cu toţii de prin cărţi că trebue să faci proba cu scorpionii. Intr’a­­cest cerc de foc şi-a răsturnat Italianul în­treaga sa avere, scorpionul din pahar,după ce cheltuise o mulţime de vreme cu desfăşu­rarea, într’adins îndelungată a zecilor de cârpe, ca să ne aţâţe curiozitatea celor ce priveam. Scorpionul căzuse cu burta în r­ ăsboaie peste răsboaie. —■ Războiul italo-turc. — Turburările din Persia. — Luptele din China. Au trecut două luni de zile de când în depărtata Tripolitania se dau cele mai crâncene lupte între trupele italiene și tru­pele turcești aliate cu triburile arabe. No­rocul armelor a fost în timpul acesta în­delungat foarte schimbăcios, astfel că de multe ori nu puteai şti pe-a cui parte a fost învingerea. Se luptau vitejeşte Itali­enii, dar se luptau şi Turcii şi Arabii, şi nu odată trupele italiene au fost nevoite să se retragă cu perderi simţitoare din forturile, pe cari le ocupaseră cu câteva zile înainte. Acum vine ştirea că Italienii au re­­purtat o învingere definitivă, care i-a făcut stăpâni peste oraşul Tripolis şi oaza de care e înconjurat oraşul. Lupta s-a dat Luni şi Marţi în jurul localităţii Am­zara, centrul de reunire şi împotrivire a trupe­lor regulate turceşti. Turcii au fost puşi pe fugă, trebuind să se retragă în interi­orul ţării. In urma acestei lupte crâncene, în care Turcii au suferit perderi însem­nate în oameni, tunuri, muniţii şi provizii, comandantul suprem al trupelor italiene a telegrafiat la Roma, că luptele de Luni şi Marţi au liberat Tripolisul şi casa, de­părtând definitiv trupele turceşti rămase în oază şi baza lor de aprovizionare, îm­­pingându-Ie in interiorul ţării. Prin acţiu­nea aceasta s’a terminat prima perioadă a răsboiului, pe uscat­e şi de-acum înainte urmează luptele de gueriilă. In acelaşi timp Italia se pregăteşte şi pe mare să atace porturile turceşti. Prin urmare ne putem aştepta în curând la alte crâncene şi sângeroase lupte. * De câteva zile lumea e alarmată de Intrarea trupelor ruseşti în Persia, sub cu­vânt de-a restabili ordinea tulburată. Pa­sul acesta al Rusiei a produs nu numai în Persia o agitaţie nespusă, dar a pus pe gânduri cu deosebire pe Anglia şi Ger­mania, cari văd în procedarea Rusiei un început de-a supune stăpânirei sale o parte a imperiului persan. Cât de agitate sunt spiritele în Persia dovedeşte şi faptul, că într’o întrunire ţinută alaltăeri la Teheran s’a declarat răsboiul sfânt contra Ruşilor. Ne putem dar aştepta şi in Persia la lupte sângeroase şi cu urmări neprevăzute. In China continuă luptele revoluţio­narilor în contra trupelor imperiale chi­neze, cari au rămas credincioase dinastiei Mandju. Încercările de­ a se ajunge la o Înțelegere au rămas fără rezultat, deoarece şefii trupelor revoluţionare au declarat că pacea se poate face numai în cazul, dacă dinastia Mandju se va retrage de la ocâr­­muirea ţării.

Next