Gazeta Transilvaniei, august 1912 (Anul 75, nr. 169-191)

1912-08-01 / nr. 169

Pagina 2 să nu facă greutăţi conducerii armatei în chestia inzestrărei armatei cu tunuri de oţel. Situaţia în Turcia. Consiliul de miniştri turc a hotărât, ca să­­ permită frecventarea cluburilor politice recunoscute, cu condiţia de a nu face manifestaţiuni. Con­siliul a decis asemenea să se per­mită şi circulaţia după miezul nopţei. Un ordin la fel a fost tri­mis şi la Salonic. In acelaşi consiliu de miniş­tri s-a deliberat şi asupra telegra­melor trimise de Ibrahim Paşa privitoare la situaţia în Albania şi la desideratele arnăuţilor. După ştiri autentice Ibrahim Paşa ar fi de părere că cererile albanezi­lor, fiind îndreptăţite, trebuesc sa­tisfăcute. Externe O bombă a explodat Duminecă seara în oficiul poştal austriac din Salonic. Localul a fost deteriorat dar caietele poştale au rămas nevătămate; doi funcţio­nari au fost răniţi. Autorii aten­tatului sunt necunoscuţi. Autor­i­­tăţile au luat măsuri severe şi străzile au fost numai­decât ocu­pate milităreşte. O anchetă a fost descrisă. O altă bombă, dar mai mică, a explodat într-un vagon de tramvai ce se înapoia la depou. Aceste atentate se aduc în legătură cu agitaţia tinerilor Aurei. — Intr'o adunare ţinută Dumi­necă la Sofia de societăţile macedonene de binefacere, la care au luat parte bărbaţi politici din toate partidele poli­tice, au fost rostite cuvântări violente în contra purtărei turcilor faţă de popu­laţia bulgară din Macedonia, cerând ca guvernul bulgar să ia o atitudine fermă faţă de Turcia. S’a ales un co­mitet însărcinat să organizeze întruniri la Sofia şi în alte oraşe din Bulgaria. — Ministrul de externe al Fran­ţei, loin care a sosit alaltaeri la Beter­íto­f, fiind primit cu deoseb­te onoruri La amiazi a fost primit în audienţă de Suveranii Rusiei, cu care prilej Ţarul i-a conferit ordinul «Alexandru New­­sky». La prânzul dat în onoarea m­i­­nistrului Poincaré au participat miniş­trii Kohowzew şi Sasanov. Duminecă după am­iaz a avut loc în onoarea lui Poincaré la tabăra de la Krasnoie Selo o revistă în faţa împăratului, a mari­lor duci şi a miniştrilor. Seara s’a dat un prânz la marele duce Niculae Nicu­­laevici, şi apoi o serată de gală la tea­trul de la Krasnoie Selo, la care au asistat Ţarul şi marii duci. In decursul zilei Poincaré a con­ferit cu ministrul de externe Sasanov, apoi cu prim-ministrul Kokovzew. Ministerul finanţelor dezminte zvonurile, după care guvernul rus Stări medievale. — La moşiile lui Károlyi Gyula. — Cu acest titlu „Az Est“ pu­blică de la corespondentul său din Sătmar un tablou caracteristic al stărilor îndobitocite dela noi. Cele ce ni se arată în acest tablou ne interesează nu numai ca cetăţeni ai patriei, ci în special şi ca Ro­mâni, căci scenele ce se descriu să petrec în un sat românesc. Dacă, durere, n’ai şti ca ai înain­tea ta trista realitate, ai crede că ceteşti scene de roman din evul mediu. Dăm act în traducere fidelă corespondenţa lui „Az Est”. In partea sudică a comitatului Sătmar, în o vale păduroasă se află părăsită comuna Soconzăl (Kisszekond), pe teri­torul căreia este proprietatea de mai multe mii de iugăre a cotiţilor Károlyi. Soconzălul nu are staţiune de cale ferată. Mai aproape se află locali­tatea Ardud (Erdőd), de unde satul Kârolyieştilor este la o depărtare de 19 km Dela Ardud până la Soconzăl nu este drum, regulat, în toate părţile noroiu, bălţi, rozoare. In comuna a­­ceasta stăpânii dela antistia comunală au o adevărată autonomie. Nu ţin cont de lege, o calcă şi calcă împreună cu legea şi pe om, dacă aceasta o recer interesele şi siguranţa moşiei gr­of­eşti. Sâmbăta trecută, în 10 i. c. în curtea primarului din Soconzăl era de faţă o mare mulţime de oameni. E tristă ziua aceasta în vieaţa oamenilor din Soconzăl, căci in fie­care săptămână în ziua aceasta se face judecată în sat şi atunci aproape tot satul e mânat şi adunat în curtea primarului, ca oile în staul. Cam pe la 9 ore dimineaţa sosesc în curtea primarului cai bureştri cu sersamuri strălucitoare, trăsuri dom­neşti, elegante şi din ele se coboară solgăbirăul, şpanul, încredinţat cu ad­ministrarea pădurilor groteşti, advoca­tul curţii groteşti şi iagherul (vânăto­rul) mare şi iagherul mic. Domnii întră în odaia primarului, îşi desfac hârtiile şi tot­odată din pivniţă se aduc sticlele cu vin şi între păhare ţin domnii ju­decată asupra poporului năcăjit. Solgă­birăul ceteşte delicvenţii pe rând de pe o listă, cari apoi sunt lăsaţi să în­tre unul câte unul înaintea luminate­lor feţe ale Măriilor lor, încep a jude­cata. Primul delicvent — strigă aspru solgăbirăul — Argyilan (Ardelean) Iuon, *) Locuitori 537, dintre cari români 473, ceialalţi evr. şi ung. parohie gr. cat., (Dicţion. numirilor de localităţi, de Silvestru Moldovan şi Nicolau Togan, 1909), să între. Să iveşte pe uşă un om de 68 de ani, cu haine sprenţoase, cu faţa plină de întristare. Vina lui este, că o capră ce o are și el bietul s'a băgat în pădurea grofilor Károlyi și a mân­cat câteva firicele de iarbă. — Tu eşti Argyilan luon? Bătrânul răspunde cu glas tremu­rător: — Eu sunt, domnule. — D’apoi frăţioare — continuă solgăbirăul — nu ştii ce spune cânte­cul: să nu mergi puică în pădure? Ce e cu isprava caprei? Grăieşte, dar iute. Bătrânul vrea să răspundă, dar spanul ii taie vorba: — Nici un cuvânt, bitongule, că te joc ! Arghilăn luon se retrage la o parte. Solgăbirăul porunceşte panduru­lui să i-1 aducă în faţă. In hârţuială bătrânul să rostogoleşte la picioarele solgăbirăului. — Argyilan? Iuon — enunţă sol­găbirăul sentenţa — este osândit pen­tru transgresiune de pădure la o a­­mendă de 12 cor. (Capra nu plăteşte a­­tâta. — Red.) Să ştii, că de nu plăteşti banii, îţi trag pielea de pe tine. Acum pleacă, bătrân ticălos. — Să vie celalalt — sbiară solgă­birăul, dând cu pumnul în masă. Intră doi copii, de câte 8—10 ani Andreica Anuţ şi Fekete János. Vina lor e, că la marginea pădurii au prins un puiu de căprioară şi s’au jucat cu el. — Nelegiuiţilor, aţi voit să furaţi căprioare. Pedeapsa 50 cor. Căraţi-vă ! Băieţii voiau sâ spună ceva, dar au fost îmbrânciţi afară. Vine acum la rând un om palid, bolnăvicios, Vasil■ clopotarul de la bi­serică, un bătrân de 76 de ani. A fost bolnav toată iarna şi primăvara. N-a avut cu ce să încălzească, şi-a pus pe toc rând pe rând gardul şi când n-a mai fost din gard, nevastă sa a adus câteva găteje din pădurea conţilor Ká­rolyi. Din pricina aceasta stă înaintea grofilor la judecată. Spanul dă cu pumnul în masă: — Vorbeşte Vasil ! Vasil grăieşte cu vocea înecată: — Măriile voastre, am fost bolnav toată iarna. — Nu suntem curioşi de aceasta — se răstesc domnii. Bătrânul clopotar îşi îndreaptă trupul şi cu ochii încruntaţi răspunde : — Doar n am voit să fac cruce de mormânt! Solgăbirăul îl pedepseşte : 12 co­roane. Dacă nu plăteşte, trebue să pres­teze lucru. Şi aceasta merge aşa in Socozăl, în fiecare Sâmbătă, de dimineaţa până seara, în mijlocul pădurilor de 10 mii de jugăre ale lui Károlyi Gyula, unde poporul e silit să muncească, ca să nu moară formal de foame, pe câte 60 de fileri pe zi. Tablou ! Şi judecătorul aduse judecată. Cei patru orfani aveau să fie aruncaţi în drum, iar sărăcăcioasa colibă cu petecul de pământ aveau să fie vândute. Sărmana mamă la publicarea sen­tinţei izbucni într’un sdrobitor hohot de plâns şi ca ameninţată de o mare primejdie sări la pruncii săi, îi strânse la piept ca pentru a-i apăra de atacul unui duşman puternic, aducător de groază. Pieptul i­ se cutremura de du­rere, de jale, de milă, de desnădejde... »Copii mei, copii mei«... izbucni într’o supremă îndurerare ş’apoi nu s’a mai auz­i nimic. Totul era tăcut. în­­treagă sala era un mormânt... Mă uitam prostit la tabloul, care mi se desfăşura în faţă intr’o coloare neagră, sinistră. Un moment am simţit, cum cătuşele inimii îmi cad sdrobite de nu ştiu ce putere ascunsă. In ochi mi­­s’a ivit o lacm­asă. Dar în momentul ur­mător înţelegând că această lacrimă venea ca o dojană — mă smulsei din situaţia asta, care nu-aii mai putea fi simpatică, îmi relua­ aerul de nepăsare şi plecai. O clipă parcă mă cercă un nou sentiment. Mă uitai la client, care toc­mai rânjia cinic. Mi-era scârbă de el ca şi de mine . .. Triumful însă înăbuşi curând a­­ceste sentimente şi ne jenaţi ne făceam socoteala cum aveam să valorăm moş­tenirea .. . Nu ne mai aduceam aminte, că în rolul nostru nu eram decât nişte animale sălbatice şi nici-o conştiinţă nu ne mustra pentru omorul ce-l săvârşisem... * Ecce homo! — prietine. Nu-i făcut acest animal, ca să facă dreptate. El este fiara cea mai egoistă, firea lui e fătul împrejurărilor, iar dreptatea n’o poate face o fiinţă, care ţine ca să-şi asigure existenţa chiar şi prin cele mne­i criminale mijloace. Mi scârbă şi astâzi şi poate mai mult ca oricând de acest om. Dar ezis­­tenţa mi legată de el şi până când voi fi condamnat, ca să trăesc, va trebui să joc rolul lui ... Tot ce regret e, că nimic nu e exagerat în acest rol. * Cetind aceste rânduri tu prietin drag vei surâde ... »Fantazie e totul ce-mi scri — vei zice — tu niciodată nu vei putea juca un astfel de rol.« Poate să ai dreptate. Căzut până aici, eu poate aș înceta de a mai fi. Scârba m’ar înăbuși, m’ar ucide. Dac spune-mi prietin drag, care-i tipul ade­vărat al tagmei noastre, cel descris de mine sau tipul vizionar pe care-1 fău­resc gândurile tale nevinovate, când a­­cestea aleargă spre depărtatul tău prietin ? Solus, ar vroi să se folosească de prezența primului ministru francez Poin­care la Petersburg spre a încheia un nou împrumut. De asemenea se desminte de cercurile oficiale ruseşti şi ştirea dată de ziarele streine, că chestia Dardanelelor va fi ridicată in convorbirile di­plomatice de la Petersburg. Aşteptaţi l­a OCT­OM­VRIE, până se va deschide: „Filiala fabricei de mobile din Marosvásárhely“ Până atunci nu cumpăraţi mobile, căci nicăiri nu puteţi cumpăra aşa bune, frumoase, ieftine şi durabile. a d-lorz érsely în Braşov, Strada Porţi Nr. 60. j1 GAZETA TRANSILVANIEI. Din Bosnia. — Tendinţele panmaghiare in provin­ciile anexate.­­ Dieta provincială a Bosniei şi Her­­ţegovinei e amânată de aproape două luni, din cauza rezistenţei pasive a par­tidelor politice bosniece, contra ten­dinţelor de expansiune ale monarhiei în afacerile publice şi în primul rând contra proectului căilor ferate, pe care ministrul comun de finanţe Bilinsky ar vrea să-l impună parlamentului. Pro­babil, că la toamnă adunarea provinci­ală să fie iarăşi amânată prin noui dis­­poziţiuni, căci presa naţionalistă a por­nit o agitaţie foarte îndârjita, contra ungurilor m­ai ales, cari vreau să-şi re­­vindece drepturile lor particulare «is­torice» asupra celor două ţări bal­canice. Politica de expansiune inaugurată prin înfiinţarea unei şcoli ungureşti la Sarajevo, care deşi stă goală, repre­zintă «vitalitatea ideii» în Balcani, şi continuată cu decentralizarea funcţiona­rilor din Budapesta la oficiile publice de aici a trezit revolta chiar şi a celor mai moderate elemente din Bosnia. Azi opinia publică a ajuns la convingerea, ca monarhiei nu i se poate permite nici o ingerinţă în afacerile publice ale celor două provincii. Planul cu colonizare a cinci mii de săcui în Bosnia a fost amânat pen­tru vremuri mai liniştite, după ce gu­vernul unguresc s-a încredinţat, că zi­arele sale subvenţionate nu pot să p­­oarte lupta cu presa naţionalistă, care-şi face datoria semnalând toate abuzurile de putere săvârşite de gu­vernul provincial, în care au fost intro­duşi acum doi ani şi doi unguri, sub pretextul reorganizării. »Bosnische Post« ocupându-se în numărul său din urmă cu tendinţele panmaghiare şi situaţia excepţională a provinciilor, scrie: — că autonomia Bosniei şi Herţegovinei nu atârnă de bunăvoinţa ungurilor ca cea a Croaţiei. La pretenţiunile ce a ridicat guvernul unguresc faţă de Viena în chestia po­sesiunii provinciilor, un membru al par­tidului constituţional croat răspunde printr’un lung articol publicat în »Hrv­­atska Zajednica«, atrăgând atenţia bos­niacilor asupra primejdiei, cari îi ame­ninţă din partea Ungariei, căci fără în­doială aceasta va încerca, şi cât mai curând, să clarifice situaţia politică din Bosnia şi Herţegovina. Când vor ajunge lucrurile aici, partidele din adunarea provincială nu vor mai avea nici un rol hotărâtor, şi primejdia s’ar putea înlătura numai dacă toate popoarele conlocuitoare se vor concentra într’o singură tabără. Apelul acesta al presei va găsi răsunet mai ales în mijlocul populaţiei sârbe, care recunoaşte din păţania celor ne­dincoace de Dunăre, ce soartă i-ar aştepta sub oblăduirea ungurească şi înţelege, că sub forma dualistă auto­nomia lor nu va fi consacrată nici­odată. Interesul populaţiei din Bosnia e să trăiască in bună prietenie cu ţările băştinaşe. Ia faţa acestei reacţiuni, care com­promite tot mai mult lupta de cucerire culturală a Bosniei de câtre Ungaria, aceasta a hotărât să uzeze de ori­ce mijloace. Se poate aştepta chiar disol­­varea dietei provinciale, fapt, care nu urmăreşte altceva decât amuţirea spi­ritului de revoltă trezit în mijlocul po­pulaţiei vreme de patru ani de zile, şi salvarea guvernului său satelit din si­tuaţia în care se află. Din România. Agitaţia viticultorilor. Podgo­renii din judeţul Iaşi sunt intr’o mare agitaţie din cauza că recolta viilor din anul curent este cu totul compromisă. Aceasta, în urma ploilor abundente, cari au căzut în judeţ şi din cauza că­rora strugurii au fost distruşi de crip­­togamele crescute pe butucii de vie. Faptul acesta face ca la expoziţia ce se va deschide în Iaşi, ln luna Septemvrie a. c. viticultorii să nu poată participa. Prutul ameninţă să se reverse. La prefectura de Iaşi a sosit ştirea, că apele Prutului au crescut din nou mari şi ameninţă cu revărsarea. Ia ultimele două zile Prutul a crescut din nou cu un metru şi jumătate. * Ştiri mărunte. In prezenţa ministrului Pangrati s’a inaugurat Duminecă cu o solemni­tate deosebită podul de peste Siret din deptul Adjudului-Vechi destinat a lega de acum înainte şi mai mult relaţiunile dintre locuitorii judeţelor Tecuci şi Putna.* Ministerul de domenii a fost m­­­eunoştiinţat de Eforia spitalelor civile, aşezămintele Brâncoveneşti şi epitropia Madona Dădu din Craiova, că pe baza legei bunurilor de mână moartă oferă Statului spre cumpărare un însemnat număr de moşii spre a fi împărţite la săten.* Furtuna, care a bântuit în judeţul Gorj în ziua de 26 Iulie a făcut mari pagube precum şi trei victime omeneşti, În comuna Sădăneşti vijelia a fost gro­zavă. Acoperişul unui pătul a fost a­­runcat asupra proprietarului C-tin Poe­­naru şi alţi doi săteni pe care l-a rănit mortal. Proprietarul a fost adus cu au­tomobilul în oraş, unde după puţin timp a murit, iar cei 2­alţi răniţi se află în agonie. Turneul tenorului Ionel Rădulescu. Cernăuţi, 11 Aug. n. 1912. Cunoscutul tenor liric român, Ionel Rădulescu, se află de câteva săptămâni îni mijlocul nostru, propagând dragostea faţă de cântecul românesc artistic în toate oraşele mai mari româneşti din ţara Fagilor. Simpaticul cântăreţ român a fost primit pretutindeni cu multă căl­dură câştigând inimile noastre in sbor. Până acuma a concertat cu mult suc­ces în oraşele Cernăuţi, S­uceava, Câm­pulung, Storojineţ şi Vatra Dornei, iar zilele viitoare va mai concerta în oră­şelele Suceviţa, Rădăuţi şi Gura­ Humo­­ru­lui. Din venitele concertelor sale d-l Rădulescu a dăruit o parte pentru şco­ Nr. 169-1912, rile româneşti din locul, unde a con­certat. După absolvirea turneului său în Bucovina d-l Ionel Rădulescu va trece la toamnă în Ardeal, unde­ deasemenea va face un scurt turneu artistic jertfind o parte din venitele concertului pentru ajutorarea nenorociţilor fraţi români, rămaşi pe drumuri în urma inundaţii­lor din Bănat, iar o parte pentru fon­dul ziariştilor din Ungaria. Sunt convins, că şi în Ardeal li se va face artistului român aceiaşi primire caldă ca şi la noi, pe cari ne-a încântat cu prestaţiunile sale escelente. Ca să vedeţi cât de mult a fost apreciat la noi tenorul Rădulescu, iată ce scrie d-l . Tarnovschi în foaia «Vremea Nouă» din Cernăuţi : «A fost o ideie din cele mai nobile hotărâre a tânărului artist entuziast Ră­­dulescu de a colinda, asemenea iubitei pasări călătoare, prevestitoare de taini­cele daruri şi mângâieri ale primăverii, toate colţurile românismului aducân­­du-le evanghelia artei, vraja cântecului, care zguduie inima în emoţiile fericirii şi înălţării sufleteşti, ale dorului, îndu­ioşării şi consolării. In vremea, ce colegii săi de la clasa de operă din Viena, Mărcuş şi Crişan, cutreeră ca nişte triumfători, Ardealul Rădulescu ne farmecă cu neîntrecutele mele doine ţerişoara noastră inaugurând turneul său cu un concert în capitala Bucovinei.­­» L’am auzit cântând, ca cuprins de un vis dulce. Şi m’am trezit cu con­vingerea că l-am auzit cântând pe cel mai desăvârşit interpret al cântecului nostru popular. Eroii acestor zile din urmă , Vlaicu, Mărcuş, Crişan, Rădulescu, ale căror nume, necunoscute ieri, sunt celebrităţi cunoscute astăzi în toate colţurile ro­mânismului, ne procură tot mai mult plăcuta speranţă, că şi noi Românii sun­tem pe cale de a ne cuceri în lume un loc încălzit de razele aurii ale culturii umane. Aşteptând cu nerăbdare începutul concertului tânărului artist atât de preamărit de foile fraţilor noştri din alte ţări, vedem cum păşeşte deodată pe la orele 9, înaintea publicului, o simpa­tică figură şi o voce lină, dulce de te­nor liric, de o negrăită frumuseţe, se ridică ca o tainică adiere de primăvară evoluând în tonuri când mângăioase şi resemnate ca amintirea unui frumos vis trecut, când jalnice ca izbucnirea discretă a unei biete inimi îndurerate Cel ce nu l-a auzit pe Rădulescu în neîntrecutele sale doine, nu cunoaşte însă pe deplin toată puterea robitoare, care zace in cântecul nostru popular, nu ştie cum se schimbă în realităţi simţite şi trăite o pagină rece de note şi cuvinte ale unor piese ca «Moţul la drum», «Doina ciobanului»,«Foaie verde de bujor» etc. Dar superioritatea artei d-lui Ră­dulescu, — artă în care am observat deopotrivă stil, adevăr şi ar­culaţie cât şi o foarte remarcabilă şcoală — s’a vădit în toată s­pendoarea, ci şi în arii dificile de Tostu­, Schubert, Kirchner ş. a. Mai ales sentimentalismul său pasio­nat însoţit de o fermecătoare gingăşie a fost pus în evidenţă in cântecele ita­lieneşti atât, de superioare celor ger­mane, iar magistrala interpretare a a­­cestor melodii ale fraţilor noştri de o­­rigine romană, e o confirmare nouă a adevărului, că ceea ce prin sânge e co­mun şi una, nu poate fi despărţit şi în­străinat prin spaţiu şi timp şi împreju­rări vitrege...» ŞTIR­I. -- 31 Iulie v. 1912. Bursele »Vasile Stroescu« pentru dantelărie au fost acordate — după cum ni se scrie din Sibiiu — d-şoarei li­beria Barcianu, conducătoarea atelieru­lui de tesatorie şi broderie din Orăştie şi d-şoarei Cornelia Iosif, absolventă a şcoalei de industrie din Cluj. Concertul Simicel în Făgăraş. Din Făgăraş ni se scrie, că Vineri seara va avea loc acolo concertul artistului pe mandolină Simicel. Rugăm publicul din Făgăraş să sprijinească cu căldură pe acest simpatic şi talentat artist român. Restabilirea liniei ferate între Mân­dra şi Şerbaia. Direcţiunea căii ferate Braşov-Făgăraş aduce la cunoştinţa publică, că legătură liniei ferate, între­ruptă din cauza accidentului între sta­ţiunile Mândra şi Şercaia, a fost res­tabilită. Cutremurul din Constantinopol a pricinuit, precum reiese din telegramele de eri şi azi, pagube foarte însemnate şi chiar număroase victime omeneşti Din informaţiuni private, numărul vic­­timelor cutremurului ar fi de 1300 de

Next