Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1915 (Anul 78, nr. 1-23)

1915-01-14 / nr. 9

Mr. 9. Brașov, Miercuri 14 (27 Ianuarie n.) 1915 Anul LXXVII, REDACȚIA si ADMINISTRAȚIA Str. Prundului Mr. 15 INSifiBATKLH so primere lm »dmini*­trația. Pf a fal dup» teslă $1 Învoială. toantuorbsala nu se In­­«agoiasă. abonamentul P® pe an . . . 24 Or. **# o mn«a. de an 12 „ Po terei ioni. . , 8 „ Panina Romnul» ţ! fctrftinătete: Pa an as ... 40 Ksi. £• o .{ţisa. 4» a? SO „ ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Cât va dur­a războiul? O întrebare, pe care ne-o pu­nem zilnic şi la care zădarnic încer­căm să ne dăm un răspuns cât de cât liniştitor. îndârjirea beligeranţilor în loc să scadă, e în creştere, dar chiar şi dacă se ivesc ici-colea glasuri, cari doresc o cât mai grabnică terminare a înspăimântătorului­­răsboiu, ele se perd în bubuitul tunurilor, căci nimeni nu vrea să se dea învins şi să supoarte consecinţele unei în­frângeri. Răsboiul crâncen îşi va urma deci calea sângeroasă, dacă nu cumva evenimente neaşteptate, forţe majore cum este de pildă is­­bucnirea unor epidemii cumplite — de cari să ne ferească Dumnezeu — vor grăbi desnodământul acestui cataclizm îngrozitor. Ca să ne facem cât de cât o părere asupra modului, cum e judecat acest răsboiu în cercurile superioare militare ale beligeranţilor, va fi de interes să reproducem declaraţiunile făcute zilele aceste prin ziare de ge­neralisimul armatei engleze lordul Kitschener şi de şeful statului major general al armatei germane generalul von Falkenhayn. Dintr’o convorbire pe care a avut-o ziaristul american Irvin S. Cobb pe la sfârşitul lunei octomvrie cu lordul Kitschener, convorbire care a fost reprodusă zilele trecute de ziarul „Kölnische Zeitung“ reţi­nem următoarele părţi caracteristice: »... Să zicem că Parisul ar putea fi luat, răsboiul totuşi ar continua; Anglia—să zicem — ar fi călcată de duşman, deşi cred că încă nu sunt făcute planurile pentru o astfel de între­prindere, răsboiul totuşi ar continua; Ger­mania, să zicem, ar ocupa cealaltă parte a Canalului, precum a ocupat deja Antwerpennul, şi răsboiul totuşi ar mai continua. Belgia să ajungă în­treagă in mânile Germanilor şi răsboiul lor conteni Acest răsboiu va dura, până ce Germania va fi învinsă. O altă posibilitate nu există... Răsboiul, după părerea mea, va dura pel pupn trei ani. El va lua sfârşit deabea când Germania va fi complet învinsă pe uscat şi pe mare. Că­­aliaţii vor învinge, aceasta e sigur. Că pen­tru a învinge­re trebuie cel puţin 3 ani, aceasta e verosimil. Poate să dureze însă şi mai mult, dar poate şi mai puţin... Renunţă însă Germania mai curând la răsboiu, cu atât mai bine pentru Germania, pentru noi şi pentru lumea întreagă. Dacă se vor recere încă trei ani pentru întreprin­derea în curgere sau mai mult de trei ani, atunci va vedea lumea, că suntem dispuşi a merge şi mai departe, că suntem gata a continua răsboiul, că suntem decişi a-1 continua şi că suntem siguri că-l vom continua«... Ca un răspuns la tonul pro­­vocător, în care vorbește genera­lisimul armatei engleze, poate fi­­considerat interviewul cu șeful sta­tului major general al armatei ger­mane, generalul Falkenhayn, pe care îl publică­­reprezentantul ber­­linez de la »Associated Press«, Con­ger, şi pe care-l reproduc ziarele germane. Iată ce-a declarat între altele generalul von Falkenhayn: *... Situaţia noastră actuală este escelentă... Războiul a fost purtat de noi pe ambele fronturi in ţara duşma­nului. Aici ne­ aflăm şi acum după cinci luni de războiu. Trupele noastre sunt animate de un spirit bun şi o dispo­ziţie bună. Liniile noastre actuale sunt puternice. Avantajul este până acum cu totul de partea noastră . .. Războiul, dacă e vorba de noi, poate să dureze fără margini. Nu văd, ce ne-ar putea constrânge, să punem capăt războiului. Cu alimenta şi ma­terialii suntem pe deplin şi bogat în­zestraţi. Situaţia noastră strategică e bună... Vom purta acest războiu, până când duşmanii vor fi astfel învinşi, ca posibilitatea repetirii acestui atac nepro­vocat în contra noastră să fie odată pentru totdeauna eschisă«. La ce ne putem aştepta după aceste declaraţii categorice, ne putem uşor închipui. Sfârşitul războiului înspăimântător nu se poate prevedea, căci toate statele încinse în luptele crâncene fac şi vor face cele mai mari sforţări pentru a-şi asigura în­vingerea finală ... Tocmai acum soseşte ştirea, pe care o dă în vi­leag ziarul »Echo de Paris«, că în curând se vor întâlni la Paris mi­niştrii de finanţe ai Rusiei, Angliei şi Franţei pentru semnarea unui nou împrumut de 15 miliarde pentru scopurile războiului... Cartea roşie asistro-Un­­gară. Din Viena se anunţă: Cartea roşie va apare în curând, şi pentru ca să fie lăţită în cercuri cât mai largi, pe lângă ediţia oficială va mai eşi şi în o ediţie privată populară, în limba germană, maghiară, română, italiana şi în mai multe limbi slave şi probabil chiar în limba franceză, daneză şi en­gleză. Ea va conţine pe lângă acte şi o introducere explicativă. Victoria dela Vaslui. — 10 Ian. 1475. — Ia 10 Ian. v. a. c. s’au Împlinit 440 de ani de când Ştefan cel Mare a repurtat o stră­lucită Învingere asupra Turcilor. Din acest pri­lej d-l prof. univ. r. Ursu, cunoscutul nostru istoriograf, stabileşte într’un documentat arti­col, că numirea pe care o dau unii istorici a­­cestei lupte de „bătălia dela Podul înalt“ sau „dela Racova“ nu corespunde adevărului. După o studiere amănunţită a izvoarelor şi după cinci ani de cercetări in diferite ocazii la faţa locului, d-1 prof. Ursu a ajuns la con­­cluziunea, că bătălia aceasta, care formează­­gloria istoriei noastre, s’a dat la Vaslui, pe apa Bârladului în şesul din faţa oraşului. Iată ce scrie între altele d-1 prof. Ursu: Dlugosz scrie că lupta s’a dat lângă balta Racovăţ şi apa Bârladului. O baltă Racovăţ nu se cunoaşte astăzi: ea trebue să fi fost la vărsarea Raco­­vei in apa Bârladului pe şesul din faţa oraşului Vaslui. Dlugosz ar confirma astfel afirmările cronicei contimporane a Moldovei. Cum s’a dat cu toate acestea nu­mele de Podul înalt? retoricii noștri mai vechi n’au cu­­noscut în momentul când au studiat­­ această bătălie cronicile amintite, cari au fost publicate abia la 1895 de dl Bogdan. El n’au cunoscut decât cronica lui Ureche, care pune locul luatei la Podul Ina.­ Cronica lui Ureche a fost scrisă în veacul al XVII-lea şi n’ar­e prin urmare valoarea pe care o au cele contimporane. Ureche utilizează tradiţia, care nu poate fi luată in considerare, când a­­vem isvoare contimporane. Cu toat­e acestea cronica lui Ureche a fost su­gestivă. Toţi istoricii de mai târziu au adoptat numirea din ea, fapt care ne arată cât da sugestivă e tradiţia şi cât de greu se poate desrădăcina o numire greşită, care a prins rădăcini atât de adânci. Desfăcându-ne de mrejele tradiţiei noi n’avem dreptul in cazul de faţă sa dăm alt nume victoriei din 1475 decât acela, care a fost dat de contimpora­nii călugări învăţaţi, cari au scris, din ordinul lui Ştefan cel Mare, cronicile amintite. Dar chiar fără ca cronicile con­timporane să ne fi specificat Vasluiui ca loc al bătăliei, totuş s’ar fi putut afla, numai prin indicaţia apei Bârla­dului, locul adevărat, dacă s’ar fi făcut cercetări amănunţite pe terenul udat de amintita apă din ju­deţul Vaslui. Ştefan cel Mare avea, abia 40 de mii oameni, pe când Paşa Soliman co­manda o armată de aproximativ 100.000 de turci. M­arele domn trebuia să gă­sească asfel un teren strategic, care să­­ dea posibilitatea biruinţei. El nu putea să ţină piept decât pregătind turcilor o cursă. Nici un teren nu era potrivit pentru a pregăti turcilor un dezastru ca şesul din faţa Vasluiului, un loc mlăştinos d intre dealuri, destul de îngust ca să nu permită desfăşura­rea forţelor unei armate numeroase. Omul Vaslui e aşezat pe un deal între două văi: Bârladu şi Vasluiul şi are în faţă altă vale, Racovi, ca se varsă în Bârlad. A fost de­sju­ns ca Ştefan să fi ocupat dealurile de pe apa Bârladu şi din jos la Vaslui, pe cele de pe apa Racovei şi să fi întărit oraşul, pentru ca turcii să fi fost cuprinşi în haita din faţa oraşulu ca într’un cerc de fer. Turcii veneau pe apa Bârladului în sus şi erau destul de demoralizaţi din cauza frigului şi a lipsei de proviant. Ştefan i-a atacat într’o dimineaţă plină­­ de ceaţă şi desigur mai întâi din flanc, prin surprindere, de pe dealurile din faţa gării de azi. Muntenii, după ce grosul oastei turceşti va fi trecut pe şesul din faţa Vashilului au atacat apoi de­sigur de pe dealurile de pe apa Racovei, în vreme ce alţii vor fi atacat din Vaslui şi dealul opus de lângă valea Vaslu­iului. Turcii demoralizaţi şi Inglodaţi în terenul mlăştinos, vâzându-se încon­juraţi din toate părţile ca într’un cerc de fer, au trebuit să fie cuprinşi de panică şi să încerce a scăpa pe cele patru porţi cari erau văile Vasluiului, Racovei şi Bârladului. Orice osie de scăpare era însă periculoasă, din cauza văii înguste şi a dealurilor, din cari atacau călăraşii, pedestraşii şi artile­­riştii moldoveni. Toate izvoarele amintesc de locul mlăştinos dintre dealuri, în care s’a dat lupta. Acel loc n’a putut fi decât şesul din faţa oraşului Vaslui. De altcum era firesc ca Ştefan să atace pe turci înainte ca ei să fi încercat a da asalt asupra oraşului Vaslui, pe care nu-l puteau lăsa neo­cupat, căci ar fi riscat să fie atacaţi pe la spate de garnizoana din oraş. In chip logic lupta a trebuit să aibă loc din jos de Vaslui, iar nu mai în sus în apropiere de Cănţălereşti cum s’a crezut. După mărturia unui sol veneţian, care vizitase pe Ştefan la Vaslui, ar fi rămas 40.000 de turcii pe câmpul de luptă şi 4000 ar fi căzut prizionieri. După un alt izvor numărul turcilor căzuţi era atât de mare ,ca snopii de grâu pe un câmp secerat­. Un cronicar turc­­contimporan Nesri, nu se sfieşte să arate în cronica lui dezastrul : *a făcut acolo mulţi martiri — scrie el — şi mulţi au rămas prisonieri«. — »A fost un teribil măcel — scrie un alt cronicar turc — şi puţin a lipsit ca să nu fiu cu toţii tăiaţi în bucăţi şi numai cu mare greutate Soliman Paşa şi-a scăpat viaţa prin fugă«.­­ »Am învins pe duşmanii noştri şi ai creştinătăţii, i-am zdrobit şi călcat sub picioarele noastre« scria biruitorul domn, eroul de la Vaslui, în circu­lara sa către suveranii creştini din Europa. „Războiul şi boalele legate de el“. De Dr. med. Mircea Mocanu, balifla lan. 1915. — Fine. — Tifosul abdominal. Ara văzut din statisticele deja citate, câte victime a făcut tifusul, și fiecare i-a auzit de­sigur urgisitul nume. Ii produce dea­­semenea un baccil descoperit în 1880 de Ebert­ Gaffky. Numai decât trebue să adaug, că celălalt tifus numit tifus eșan­­teristic, al cărui baccil nu e cunoscut, n’are nimic comun cu tifusul abdominal. Singura asemănare în ambele boale e sta­­rea tulbure a conştiinţei bolnavului,ceea ce noi medicii numim «status tiphatus«.*) Simfoamele tifusului abdominal, care durează de regulă 5—7 săptămâni sunt următoarele: Temperatura între 39’5— 40° cu o mică reducere de maximum 1 grad seara, pulsul mult mai rar, de­cât co­respunde unei temperaturi aşa de înalta (ar trebui să fie 120—130 pe minut şi abia e 60— 80.) ameţeli, dureri de cap lipsă de poftă da mâncare — abdo­menul balonat şi sensibil la pipăit — constipaţie ori de areie — pielea cor­pului extrem de uscată. Un simtom caracteristic e mărirea splinei. Pe abdomen apar mici pete roşii foarte caracteristice la începutul săp­­tămânei a doua. Bolnavul delirează tot timpul cât ţine temperatura înaltă. Săptămâna a patra e cea mai critică. Sau se îmbunătăţeşte starea bolnavului ceea ce la 60—80# se şi întâmplă sau din cauza perforării intestinului sau a hemoragiei interne produsă de baccijii, cari au format în intestin adevărate răni, bolnavul sucombă. Fiindcă şi aşa o astfel de boală nu trebue să decurgă fără intervenţia medicului, nu mai a­­mintesc nimic despre tratament. Tifusul exantematic. Se mai chiamă şi tifusul mizeriei. Obvine în perioadele de iarnă ale războaielor. 11 răspândesc Insectele după corpul human, a cărui curăţenie lasă (a bieţii soldaţi aci pe câmpul de război mult de dorit. Du­rata 15—20 zile. Boala începe subit cu scuturări de friguri şi împreună cu ele vărsături, greaţă, ameţeli, dureri de cap şi pântece. Obrazul şi conjunctivele Injectate de sânge. Seara perturbarea *) încă o clarificare. ţUnul se chiamă ab­dominal — pentru că în abdomen în intestin sunt schimbările principale (acesta e tifusul cunoscut şi de public), la cel exantematic ivirea de pete roşi pe­­ntrag corpul­­ formi ală caracteristica­ conştiinţei, nelinişte, visuri teribile. Temperatura constant ridicată. In ziua a 5—7-a a boalei apar pe corpul întreg nu numai pe pântece, ca la celălalt tifus, caracteristice de pete roșii-închis. Mortalitatea la ambele tifusuri e 10— 30%. Tratamentul e simtomatic și in­teresează numai pe medic. Dizenteria o produce un baccil bine cunoscut, baccilul lui Schigacruse. E boala, care împreună cu colera a Înjumătăţii nu numai armata lui Na­­poleon trecută peste Nyemen, ci şi ar­matele războiului actual. Simptoamele: colici abdominale, dureri cu scaun ce conţine sânge, pântecele retrogradat şi sensibil la pipăit, uscarea limbei, pre­văzută cu mici crestături dureroase, temperatura mult­ puţin ridicată (am văzut că la colerici e subnormală 35­ 5 - 36 la dizenteria 37-5-38). Pulsul mic-des şi în enorma ma­joritate a cazurlor după un tratament uşor dispariţia simptoamelor alarmante deja la sfârşitul săptămânei a doua. Tratamentul constă în curăţirea intes­tinului prin pleu de ricină şi repapuul intestinului pun dietă şi preparate de opiu. tetanusul e boala produsă da un baccn­, care pătrunde odată cu pământ şi alte murdării în rănile produse de şrapnele, dar mai cu seamă în cele produse de copitele cailor. Bacoliul îşi găseşte ca loc predilect de înmulţire sistemul central nervos (careerul şi mă­duva spinării) producând din cauza a­­ceasta teribile convulsiuni, mai tot­deauna mortale, aşa de caracteristice acestei boli. Tratamentul constă la cu­răţirea cu îngrijire a ori­cărei răni suspecte apoi, dacă baccilul a pătruns deja în sânge, injecţii cu serul antite­­tanic. Scorbutul e o stricare a călităţei sângelui, din cauza nutriţiei rele şi a condiţiilor proaste de higienă. Se ma­nifestă prin răni gangrenoase în gură, cară pe suprafaţa corpului prin locuri sensibile cari rângerează. Modul de apărare cel mai simplu şi sănătos ar fi pacea eternă şi bi­nefăcătoare neturburată nici când, de aşa flagele grozave, ca şi războiul actual. Azi însă n’a rămas alt me­tod radical — de­cât injecţiile cu respectivul ser antitoxic. Dar cine le poate injecta şi îndura neplăcerile incluziv legate de aceste injecţiuni şi contra colorii şi a tifusului şi a dizienteriei mai cu seamă, când e vorba de milioane de soldaţi. Fie­care injecţie trebue de 2—3 ori re­petată şi totuşi, durere, nu eşti ab­solut imun. De aceea prof. de interne Dr. Iendrassek din Pesta ia poziţie contra lor şi rezumă astfel profilaxia acestor boli: „ Cine-şi poate ferbe apa de spălat şi băut, îşi ia alimentele calde deadreptul de pe sobă, cu minte şi sârguinţă se ’ngrijeşte de curăţenia corporală, pe timpul epidemiilor fiind latrinele energic desinfectate — e desigur ferit de toate bolile epidemice­. Sunt reguli, cari în timp de pace sunt adevărate litere de aur. Dar pe câmpul de război sunt tot așa de greu de realizat după cum e de uşor să le predici de pe cate­dră. Deci cea mai bună profilaxie rămâne totuşi — încetarea războiului. SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Azi dimineaţă am primit de la bi­­roul de presă al prim-ministrului urmă­toarele comunicate oficiale telegrafice: Situaţia în nordul monarhiei. Budapesta 25 Ian. Din marele car­tier general al nostru se comunică cu data de azi . In Polonia şi în Galiţia n’a ob­­venit nici un eveniment mai impor­tant. Numai pe valea Nidei a fost o vie luptă de artilerie. Contra ata­curile pe cari le au îndreptat Ruşii în contra noastră pentru ca să-şi reocupe poziţiile, pe cari le-am cu­cerit dela ei în valea râului Ung, precum şi la Vezérszámás, le-am respins prin izbiri sângeroase. Am zădărnicit pe deplin încercările duş­manului de-a ne rupe rândurile la Rafailowa. Duşmanul s’a retras peste Zielona. Numărul Ruşilor fă­cuţi prizioneri în Carpaţi în luptele din aceste două zile din urmă, este de 1050. General de divizie Höf­er, loc­ţiitorul şefului de stat major. Pe frontul anglo-franco­­ruso-german. Berlin 25 Ian. Buletinul oficial al marelui cartier general german e pen­tru azi următor­ul: Pe câmpul de operaţii de la vest: In regiunea oraşelor Nieuport şi Ypern au decurs lupte de artilerie. Spre sud dela Berg-au-Bac am perdut un tranşeu, pe care îl luasem cu câteva zile înainte dela Francezi. Pe când eri se dădeau în sud­­vestul lagărului dela Chalons numai lupte de artilerie, azi s’au desfăşurat acolo şi lupte de infanterie, cam­­ein

Next