Gazeta Transilvaniei, iulie 1915 (Anul 78, nr. 141-164)

1915-07-22 / nr. 157

Paginii 2 punct de vedere higienic şi aşa spi­talul e inundat fără încetare de un aer curat şi binefăcător- Odăile bol­navilor curate, paturi albe, lumină electrică. Cost bun nutritor, ba pen­tru cei cari au lipsă şi dietă. Pentru distracţia bolnavilor bibliotecă, ziare, preumblări. Direcţiunea acestui spital o are simpaticul medic d. Dr. Basil Ba­­siota, care îngrijeşte cu atăta dra­goste şi devotament bolnavii, pătruns de adevăratul spirit ce trebuie să domnească într’un spital. Din datele statistice, ce s’au publicat în primăvară, m’am con­vins, că au fost trataţi din 7 Sep­temvrie 1914 până în 15 Martie 1915, 74 bolnavi şi răniţi cu totul gratuit şi remarcăm acest tratament — să-i zicem extra-militar — dupâ­ ce doc­torul Basiotu îşi are în altă parte şi îndatoririle de medic militar. Şi pe lângă toate acestea a mai dat în 4 ani din urmă 505 consultaţii gratuite bolnavilor săraci, debitori ai băncii „Economul“, ba a publicat şi câte­va broşuri de popularizare a ştiinţei medicale : „Despre colera“, „despre lungoare“, „despre ane­mie“ etc. Spitalul »Ambulanţa Petron« condus cu atâta conştienţiozitate a fost organizat prin institutul de credit şi economii „Economul“, cu ajutorul despărţământului Cluj, al „Asociaţiuni­1 şi a reuniunii fe­meilor române „Sfânta Maria“ în contact cu „Crucea roşie“ pen­tru 16 paturi şi ambulanţă pentru răniţi şi oferă gratuit deplină între­ţinere, tratament medical şi pan­samente. Serviciul de surori de caritate îl fac cu atâta abnegaţia pe acti­vele membre ale reuniunei „Sfânta Maria“. Văzând ce s-a putut face prin bunăvoinţa câtor­va oameni de bine şi devotamentul conducătorilor, câş­tigăm încrederea, că prin o acţiune mai întinsă şi prin dărnicia tuturor oamenilor de bine să va putea orga­niză şi marele spital românesc, de care avem neapărată lipsă şi în care vom aduce acasă pe toţi lup­tătorii noştri împrăştiaţi prin atâtea spitale străine şi cari vor avea lipsă de îngrijirea noastră devotată, dân­­du-le astfel o dovadă despre dra­gostea şi abnegaţiunea noastră şi arătând­u că şi noi ne cunoaştem da­­torinţa faţă de cei, cari au luptat pentru viaţa, fericirea şi mândria noastră — ca neam. Mila românească s’a ştiut afir­ma demn în­totdeauna şi credem că împreună cu dragostea de frate va înfăptui în curând marele spital românesc, care va arăta cum ştim să ne împlinim datorinţa şi să ne afirmăm ca neam vrednic. Dr. Valentin Drăganu. GAZETA TRANSILVANIEI, încă un cuvânt la chestiunea importului de cereale. Numărul recent al „Eev. Economice“ publică următorul prim-articol: In unul din numerii trecuţi ai »Revistei Economice«, ni-am precizat punctul nostru de vedere cu privire la importul de cereale — înţelegem po­rumb — din România. Am spus res­­picat şi limpede: cine obţine porumb pentru poporaţiunea lipsită, pe seama acesteia să-l şi aducă, iar cei ce vor să facă negoţ, să o spună fără înconjur şi să lucreze la lumina zilei. Punctul acesta de vedere,­­fiind singurul corect, natural, a fost apreciat şi aprobat de toţi cei chemaţi, atât de la noi, cât şi de dincolo de munţi. Şi cu drept cu­vânt. Aceasta este unica cale pe care putem merge cu folos şi cu cinste. Dar, ca să se poată obţine rezul­tate corespunzătoare în acţiunea pentru importul de cereale, nu e suficient a fixă numai norme şi a da directive. Trebue să se dee şi mână de ajutor celor ce lucrează corect şi cinstit şi să li se de mătura din cala cât mai multe din pedecile, în m­are parte meşteşu­gite, pe cari vremurile şi împrejurările grele de azi, le-a dat la iveală. Căci fără un ajutor efectiv şi fără delătu­­rarea pedecilor de tot felul, orice trudă e zadarnică, iar rezultatele puţin mul­­ţămitoare. Tocmai de aceea, credem că facem un lucru bun şi folositor, dacă venim să lămurim de astădată şi alte laturi ale chestiunii importului de ce­reale, şi anume ale importului pe seama poporaţiunii noastre de aici, şi special, dacă vom insistă mai amănunţit asupra greutăţilor şi pedecilor, cu care e îm­preunat de prezent acest import, arătând totodată şi modalităţile de îndreptare. * Cine a cetit darea de seamă pu­blică a »Someşanei«, relativ la porum­bul importat şi împărţit satelor noastre din nordul Transilvaniei, a putut con­stată un fapt destul de caracteristic. Anume a putut constat­a că conducătorii acestui institut se trudesc de mai bine de o jumătate de an să aducă porumb pentru poporaţiunea lipsită şi în tot acest lung interval de timp, în care 8’ar fi putut importă mii de vagoane, cu cari să se acopere toate nevoile, abia au putut obţine 78 de vagoane. Un număr absolut disparent faţă de truda cea mare şi timpul cel îndelungat. Tot asemenea, pe lângă »Someşana«, care în cursul săptănaânei curente a avut parte să mai primească încă 30 de vagoane, au mai obţinut »Agricola« din Hunedoara 50—60 vagoan­e şi »în­frăţirea« din Sibiiu alte 46. Va să zică la un loc, în luni de zile, abia s’a putut primi vre-o 220 vagoane de porumb. Aceasta este aproape tot ce s’a primit, căci ceeace s’a mai dat­ altora se aducă spre acest scop şi aceea, ce de fapt au şi adus, nu poate fi tocmai mult şi nici nu schimbă faptul, ce voim a-l scoate la iveală­, cifra minimală a vagoanelor obţinute într’un timp destul de înde­lungat şi faţă de trebuinţe extrem de mari şi de urgente. * Ne am întrebat adeseori, cari pot fi cauzele acestui minimal import? Să fie oare lipsa de interes adevărat şi de devota­ment faţă de popor a celor ce s’au angajat la aceste lucrări ? Nu ! Am ştiut, că aceştia trudesc şi aleargă destul — dar spor în urma lor nu pot produce. Multă vreme am fost nedumeriţi asupra cau­­zelor acestor stări de lucruri. Azi însă le cunoaştem şi le vom expune cu toată libertatea. (Va urma) Cu privire la sistarea trep­tată a moratoriului, recenta or­donanţă ministerială ma.i publică urmă­toarele amănunte : Dobânzile şi ratele de amortizaţie ale împrumuturilor hipotecare, ca şi ale pretenziunilor, cari servesc de bază emiterii de scrisuri admise pentru cau­ţiuni, care au scăzut înainte de 1 Au­gust 1914, sunt a se amortiza în patru rate egale şi anume la zilele corespun­zătoare ale lunilor Novembre 1915, Mai şi Novembre 1916 şi Mai 1917. Restanţele pretenziunilor, cari de­rivă din afaceri de asigurare, sunt a se amortiza în ratele următoare: Restan­ţele până la finea lunei Martie 1915 la 30 Septembre 1915, cele pănă la finea lui Aprile 1915 la 30 Octombre 1915 şi aşa mai departe. Taxele de asigurare fără privire de sunt scadente sau nu, se pot amână dacă la terminul scadenţei face cel asi­gurat servicii militare. Tot aşa şi cu chiriile diferite, dacă la scadenţă face datoratul servicii de armată. Dacă pri­meşte lasă ajutor public pentru chirie sau închiriază o parte a locuinţei, este dator a sorvi aceste sume în datoria chiriei. Restul datoriilor după preţul de cumpărare a imobilii, sau pentru pre­­staţiuni industriale, scadente pănă la finea Martie 1915, sunt a sa achita în rate de 10% din două în două luni, socotind totdeauna ratele în percente după datoria originala. Resturile de datorii cambiale, asem­­nate comerciale şi de cec sunt a se a­­morfoiză în două rate egale şi anume cele a căror scadenţă a fost înainte de 1 Novembre 1914 la termenele cores­pondente din Octombre 1915 şi 1916, iar ce e cu scadenţa mai amânată la terminul corespunzător din Novembre 1915 şi 1916. B ne­înţeles toate aceste se raportă la afaceri încasate înainte de primul moratoriu. Din depozite sunt datoare băncile să plătească din suma depusă înainte de 1 August 1914, dacă suma aceasta nu a întrecut 2000 cor. pentru timpul întreg câte 200 cor. lunar, dacă întrece 2000 cor. iarăși,câte 200 cor., dar nu este permis ca aceste rate să întreacă în cazul din urmă 10% ale întregului depozit. Toate celelalte pretenziuni, cari au beneficiat de amânare pănă la 31 lu­ne 1915 sunt a se plăti dimpreună cu do­bândă până la 1 August 1914 in trei rate şi anume câte 25% în, iuni­e Oc­­tom­bre 1915 şi Martie 1916, iar restul în Octombre 1916. Celelalte dispoziţii privesc cazuri speciale, pentru cari trebue să conzulte cei interesaţi textul ordonanţei. Această ordonanţă a întrat în vi­goare la l­a August 1915 şi scoate din vigoare toate ordonanţele anterioare relativ în moratoriu. n­oul preşedinte al consi­liului imperial rus. Din Peter­sburg se anunţă: Secretarul de stat, membru în consiliul imperiului, d-nul Kulomsin, a fost numit preşedintele consiliului imperiului. O nouă naifestaţie patriotică. Telegrama omagială cătră rege a Rutenilor şi Românilor din Maramurăş. Ni se comunică: După terminarea adunării comita­tului Maramurăş, o deputaţiune a po­­pulaţiunei rutene sub conducerea vica­rului B­alogh M. s’a prezentat la fişpanul Nyegre László, în faţa căruia a tălmă­cit sentimentele neclintite patriotice, credinţa faţă de rege şi sentimentele de jertfă ale Rutenilor maramurăşeni. A mulţumit fişpanului, că a luat în spărare poporul rutean, care a fost pentru moment suspicionat, relevând că prim-ministrul Tisza a dat preoţi­mei rutene o splendidă satisfacţie. După aceste a prezentat fişpanului următoa­rea telegramă adresată Maj. Sale : Din prilejul adunării comitatu­lui preoţimea ruteană gr. cat. din Maramurăş, întrunindu-se după in­­vasiunea duşmană pentru prima­ oară, priveşte spre înaltul tron şi să roagă fierbinte ca Maj. Sa să binevoiască prea graţios să primească omagiile preoţimei şi ale poporului rutean de sub conducerea ei. Fii noştri se luptă eroic pe câmpul de onoare pentru gloria regelui şi a patriei noastre ungare, iar noi cultivăm în sufletul credincioşilor, încredinţaţi păstorirei noastre, aici acasă fidelitatea şi iubi­rea faţă de Maj. Sa şi de patria noas­tră ungară. Balogh Mihály locţiitorul episcopului de Hajdudorog. De încheiere delegaţiunea dând espresiune în spiritul episcopului Fir­­czak convingerii, că fericirea poporului rutean o poate garanta numai deplina contopire în patra ungară, a promis că în această direcţie ea vede chemarea ei de viaţă. Preoţimea ruteană a adresat o telegramă şi contelui Ştefan Tisza, în care îi mulţumeşte îndeosebi, că în decursul răsboiului a luat în apărare preoţimea. Fişpanul a mulţumit într’un adânc simţit discurs pentru atitudinea însu­fleţită a Rutenilor şi a salutat călduros enunciaţiunile făcute în ce priveşte contopirea Rutenilor rugând cu insis­tenţă preoţimea, să se uizuiască a scoate din sufletul poporului orice fir, care ar sta în vre-o legătură cu ideile schismatice. * In aceeaşi zi s’a prezentat în faţa fişpanului şi o delegaţie a preoţimei şi inteligenţei române sub conducerea vi­carului episcopesc Titus Bud pentru a da espresiune sentimentelor loiale şi patriotice ale Românilor, în privinţa­­ cărora nu simt întrecuţi de nici un alt cetăţean al patriei, rugându-se să tran­spună şi telegrama lor omagială Tro­nului şi prim-ministrului. Românii au adresat următoarea telegramă omagială Maj. Sale. In calitate de vicar episcopesc al Românilor gr. cat. din Maramurăş, îndrăsnesc şi în numele locuitorilor români al acestui comitat să mă aş­tern cu cel mai profund omagiu în aceste zile grele dar glorioase în faţa Tronului Maj. Sale şi să tălmăcesc fidelitatea noastră nestrămutată, era­­zită dela strămoşi, faţă de dinastia şi tronul Maj. Voastre precum şi a­­lipirea neclintită şi statornică faţă de iubita noastră patrie.­ Să dea bunul Dumnezeu, ca Stăpânul şi Regele nostru majestatic să ajungă zilele păcii şi ca un principe puternic să Nr. 157—1915 poată stăpâni încă mult timp în fe­ricire marele său imperiu. SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Comunicatele ofle,ala de Duminecă şi Luni. Budapesta 1 August. —Din marele cartier general al nostru aa comunică oficial cu data de azi: Situaţia în nordul monarhiei. Intre Bug şi Vistula s’au dat ori din nou in numeroase locuri lupte crâncene. Aliaţii noştri au respins pe duş­man spre sud-vest de Dubienka şi spre sud dela Cholm şi Lezna. Spre nord dela Lublin trupele noastre au respins mai multe atacuri înverşunate, apoi şi-au continuat ati­curile. La Kurov, o divizie germană care făcea parte din armata arhiducelui Iosif Ferdinand a atacat şi ocupat două linii duşmane, care se aflau una după alta. Trupele austro-ungare au ocupat drumul până la Novo-Alexandria, pe când duşmanul atât aici, cât şi pe ţăr­mul ostic al Vistulei şi lângă Lublin se opune încă cu rezistenţă. Spre est, pe teritoriul care se extinde până la Bag, Ruşii îşi continuă de azi dimineaţă retragerea lor. Regimente germane, în decursul goanei lor, au trecut azi-dimineaţă prin oraşul Cholm. In Galiţia estică situaţia e nes­chimbată. La nord-est dela Ivangorod tru­pele germane cari înaintaseră pe ţă­­rul ostic, au cucerit dela Ruşi un în­semnat pu­iet de sprijin. Forţele aliaţilor, cari stau sub co­mandamentul suprem austro-ungar au transportat ca prizioneri în iulie 527 ofiţeri şi 126.311 soldaţi ruşi şi au capturat 16 tunuri şi 202 mitraliere. La graniţele italiene. La graniţele Tirolului şi Corintiei s’au dat şi ieri mai multe atacuri mai mici cari toate s’au terminat în favorul nostru. In ţinutul dela Castel Tasino am atacat două companii duşmane cau­­zându-ne perderi grave. Atacurile bersagn­erilor, îndreptate contra poziţiilor noastre de pe înăl­ţimea, care se afla faţă în faţă cu Tr­eb-ul înalt şi spre est dela Böcken, au a­­juns în unele locuri până la­­ ni­le­­ noastre. Atacul rezervelor noastre insă a respins din nou pe duşman, care in urma focului trimitor­­­ossire, a su­ferit pierderi greie. Pe linia de front de pe coasta mării, începând de la ţinutul Kmn şi până la capul de pod de la Go­z, afară de focul de artilerie şi câteva încercări mai mici de atac ale duşmanului, e li­nişte. Ieri şi azi-noapte duşmanul a în­dreptat din nou mai multe atacuri în­verşunate contra poziţii­or noastre cari se întind spre vest de la marginea pla­toului Karst. Spre est de la Petazzo lupta con­tinuă încă. Atacurile duşmanului îndreptate de cătra Selz şi Vermigliano le-am res­pins, suferind italienii mari pierderi. General de divizie Höfer, loc­ţiitorul şefului de stat major, l­ ăută cu multă acurateţă şi rigoare toate regulele igienice şi profilactice. Cei mai inteligenţi dintre ei, ca voluntarii sau cei cari cunosc vre­o meserie de mă­sar, pantofar, bucătar etc., o duc bine, căci el se bucură de aceeaşi libertate ca şi soldaţii noştri. Apoi mulţi sunt întrebuinţaţi la facerea drumurilor, la construirea de barace pentru propriul lor uz, la canalizarea menită să se aducă apă curată în b­a­­race. Ici şi colo se trimit transpoarte pentru a ajuta la munca de câmp, încolo viaţa celor mai mulţi, de altfel, ca şi a soldaţilor noştri în raz­­boi, e destul de anim­atică. Petrec toată ziua într’o neactivitate teribilă nefăcând nici cea mai mică muncă corporală sau intelectuală. Doar 10% din ei sunt analfabeţi şi nici nu simt nevoia vre­unui ziar sau lecturi. In schimb ştiu să ceară ţigări şi îi văd foarte adesea inchinându se. Seara, când e vreme frumoasă, îi aud totdeauna cântând, judecând după melodie desigur că aceste cântece sunt religioase. Ce altceva, decât religia îl poate InSita şi le dă puţină mângâiere şi tărie sufletească in zilele, cele mai te­ribile, cari le-a avut vreodată omo­nime». In areste seri senine, cu lună, de o rară frumseţe aci pe povârnişul nordic al Carpaţiior cu miile de focuri din lagrărul enorm de prizonieri, cu cântecele lor duioase, în cari mii de suflete îşi descarcă jalea înstrăinării, mereu şi involuntar mă chinueşte în­trebarea: de ce şi până când vor mai suferi milioanele de oameni pacostea războiului? Căci e ridicol să fii atât de fatalist azi şi să susţii, că aşa a fost scris in cartea sorţii omenirii, când ar fi fost aşa de uşor să se oco­lească întreg războiul. Cu poşta, care abia poate îndeplini nevoile noastre, merge cam slab, el insă putând trimete, câte vreau, formulare tipărite anume pentru ei. Aranjamentul intern al baracelor e, bine înţeles, cât se poate de simplu nu numai din cauză, că aici î­n­tr’adevăr n’ar avea luxul, ce căuta, dar ori­ce mobilă superfluă sau chiar paelo, cari le-ar înmuia paturile de scânduri, ar fi in dauna igioaei şi curăţeniei. Alimentaţia e întocmai, ca şi a soldaţilor noştri, necunoscâ ’deraliul nostru militar nici o deosebire în această privinţă. Sunt între ei şi foarte mulţi români basarabeni, cari îmi fac emi­nente servicii de tălmaci. Consider ca­­ acum, că soartea pri­­sonierilor noştri în Rusia e cel puţin, cu 20 % mai rea, putem trage conclu­zia sigură, că au acolo o viaţă, ce lasă mult de dorit, aşteptând desigur ca pe Mesia mântuitorul sfârşitul războiului. * Trec acum la unul din puţinele favoruri ale războiului: ridicarea zia­relor personale şi a epistolelor, la valoa­rea ce o merită. Ceea­ ce priveşte zia­rele personale, toţi pedagogii sunt de acord a susţine, că formează un minu­nat mijloc educator, când s’a deprins cineva a’l Întrebuinţa. In el găseşti un bun sfătuitor la diferite dureri şi pă­suri grele în viaţă, căci scriind ceea ce îţi frământă sufletul, nu numai că ob­­iecţionezi durerea (filozofia lui Kant şi Humbarland), o depărtezi de eul propriu, dar se ştie, că scriind te poţi ori bine concentra asupra problemelor, ce te preocupă, găseşti astfel mai uşor şi disolvarea lor, iar sufletul desechilibrat îşi recapătă echilibrul. Prin ziarul proprii îţi poţi bine controla munca trecutului şi foarte bine sistemiza cea a viitorului. Ziarul îţi desvoaltă mai mult, decât ori­ce alt mjloc, voinţa şi capacitatea de a lucra singur, de a duce la sfârşit hotărârile fixate, bineînţeles şi ele sub jurământ personal în ziar, îţi desvoaltă mai de­parte punerea de caracter, simţul de onoare faţă de tuse însuţi şi faţă de alţii. Iflh’un ziar bine condus vor fi două iubiici, cea de dimineaţă şi cea de seară. In rubrica de dimineaţă e rezumat întreg programul de peste zi, cu lucrurile mai importante de înde-Iplinit. In cazul unui mod de viaţă in­variabil se poate acest program fixa odată pentru totdeauna și e buna, ca să se extindă asupra fie­cărei ore din zi. Să fie fixată, ora de culcare, ora de sculat, orele de masă, timpul de repaos, timpul de muncă, d. e. în modul ur­mător : 1) . Culcatul la 9 seara. Sculatul la 5 dimineața. 2) . 5—6%. Gimnastică suedeză (în odaie) sau în aer liber 20-30 minute. Toaleta (spălătură straşnică dacă per­mit împrejurările cu apă rece şi săpun pe tot corpul, curăţirea dinţilor, un­ghiilor etc.) 3­ . 6V2.8. Scrierea rubricei de dimineaţă in ziar (înşirarea lucrurilor de îndeplinit peste zi), dej­unul, eventuala corespondenţă particulară. 4) . 8—12 orele de serviciu, înde­plinirea conştienţioasă a datoriei. Când lucrez, să-mi fiu toată mintea concen­trată asupra lucrului, ce-l am de făcut. 5) . 12—1 masa. Nu mănânc prea fe­rînte, nici prea repede, nici prea mult, ca să nu mă scol niciodată de la masă cu stomacul prea încărcat, îmi pot permite să beau un pahar de bere sau vin. Să nu uit niciodată de a-mi spăla mâinile înainte da masă, după masă îmi clătesc cu apă caldicică dinţii. 6­ . 1—3 ore de distracţie sau o­­cupaţiuni uşoare. Muzică şi citirea de ziare, convorbiri etc. Fiind sănătos e ab­solut superflu să dorm după masă. 7) . 3—6 ore de serviciu. îndepli­nirea conştienţioasă a datoriei şi con­centrarea întregei atenţiuni şi voinţe asupra lucrului ce-l am de făcut. 8) . 6—9.—Plimbare în aer liber. Masa la 7 oare deci cam cu 2 ore înainte de culcare. După masă ocupaţiune după plac şi împrejurări. Să nu uit să scriu în ziar rubrica de seară înainte de cul­care şi mai cu seamă să nu uit de a-mi spăla înainte de culcare din nou gura. Nu e rău, dacă aducându-mi a­­minte de timpurile frumoase ale copi­lăriei înainte de a mă culca, fac şi o rugăciune. Mă culc cu idola, că vreau şi deci trebue să dorm bine. Dar ori dorm, ori nu dorm,—fără a’mi păsa de corpul care mai curând sau mai târziu trebue să se deprindă după­ cum vreau eu—dimineaţa la 5 sunt in picioare. Bineînţeles, că e foarte greu să generalisezi un lucru, care e poate din cele mai individuale din câte există şi că o astfel de viaţă condusă de un pro­gram sever individual nu-şi are locul acuma în râsboi, când nu mai eşti stă­pânul tău propriu, ci fiul patriei, în care te-a­i născut.—­Dar am adus acest esem­plu, ca să convingă pe oricine ce-am spus mai sus, că ziarul e cel

Next