Gazeta Transilvaniei, iulie 1915 (Anul 78, nr. 141-164)
1915-07-22 / nr. 157
Paginii 2 punct de vedere higienic şi aşa spitalul e inundat fără încetare de un aer curat şi binefăcător- Odăile bolnavilor curate, paturi albe, lumină electrică. Cost bun nutritor, ba pentru cei cari au lipsă şi dietă. Pentru distracţia bolnavilor bibliotecă, ziare, preumblări. Direcţiunea acestui spital o are simpaticul medic d. Dr. Basil Basiota, care îngrijeşte cu atăta dragoste şi devotament bolnavii, pătruns de adevăratul spirit ce trebuie să domnească într’un spital. Din datele statistice, ce s’au publicat în primăvară, m’am convins, că au fost trataţi din 7 Septemvrie 1914 până în 15 Martie 1915, 74 bolnavi şi răniţi cu totul gratuit şi remarcăm acest tratament — să-i zicem extra-militar — dupâ ce doctorul Basiotu îşi are în altă parte şi îndatoririle de medic militar. Şi pe lângă toate acestea a mai dat în 4 ani din urmă 505 consultaţii gratuite bolnavilor săraci, debitori ai băncii „Economul“, ba a publicat şi câteva broşuri de popularizare a ştiinţei medicale : „Despre colera“, „despre lungoare“, „despre anemie“ etc. Spitalul »Ambulanţa Petron« condus cu atâta conştienţiozitate a fost organizat prin institutul de credit şi economii „Economul“, cu ajutorul despărţământului Cluj, al „Asociaţiuni1 şi a reuniunii femeilor române „Sfânta Maria“ în contact cu „Crucea roşie“ pentru 16 paturi şi ambulanţă pentru răniţi şi oferă gratuit deplină întreţinere, tratament medical şi pansamente. Serviciul de surori de caritate îl fac cu atâta abnegaţia pe activele membre ale reuniunei „Sfânta Maria“. Văzând ce s-a putut face prin bunăvoinţa câtorva oameni de bine şi devotamentul conducătorilor, câştigăm încrederea, că prin o acţiune mai întinsă şi prin dărnicia tuturor oamenilor de bine să va putea organiză şi marele spital românesc, de care avem neapărată lipsă şi în care vom aduce acasă pe toţi luptătorii noştri împrăştiaţi prin atâtea spitale străine şi cari vor avea lipsă de îngrijirea noastră devotată, dându-le astfel o dovadă despre dragostea şi abnegaţiunea noastră şi arătându că şi noi ne cunoaştem datorinţa faţă de cei, cari au luptat pentru viaţa, fericirea şi mândria noastră — ca neam. Mila românească s’a ştiut afirma demn întotdeauna şi credem că împreună cu dragostea de frate va înfăptui în curând marele spital românesc, care va arăta cum ştim să ne împlinim datorinţa şi să ne afirmăm ca neam vrednic. Dr. Valentin Drăganu. GAZETA TRANSILVANIEI, încă un cuvânt la chestiunea importului de cereale. Numărul recent al „Eev. Economice“ publică următorul prim-articol: In unul din numerii trecuţi ai »Revistei Economice«, ni-am precizat punctul nostru de vedere cu privire la importul de cereale — înţelegem porumb — din România. Am spus respicat şi limpede: cine obţine porumb pentru poporaţiunea lipsită, pe seama acesteia să-l şi aducă, iar cei ce vor să facă negoţ, să o spună fără înconjur şi să lucreze la lumina zilei. Punctul acesta de vedere,fiind singurul corect, natural, a fost apreciat şi aprobat de toţi cei chemaţi, atât de la noi, cât şi de dincolo de munţi. Şi cu drept cuvânt. Aceasta este unica cale pe care putem merge cu folos şi cu cinste. Dar, ca să se poată obţine rezultate corespunzătoare în acţiunea pentru importul de cereale, nu e suficient a fixă numai norme şi a da directive. Trebue să se dee şi mână de ajutor celor ce lucrează corect şi cinstit şi să li se de mătura din cala cât mai multe din pedecile, în mare parte meşteşugite, pe cari vremurile şi împrejurările grele de azi, le-a dat la iveală. Căci fără un ajutor efectiv şi fără delăturarea pedecilor de tot felul, orice trudă e zadarnică, iar rezultatele puţin mulţămitoare. Tocmai de aceea, credem că facem un lucru bun şi folositor, dacă venim să lămurim de astădată şi alte laturi ale chestiunii importului de cereale, şi anume ale importului pe seama poporaţiunii noastre de aici, şi special, dacă vom insistă mai amănunţit asupra greutăţilor şi pedecilor, cu care e împreunat de prezent acest import, arătând totodată şi modalităţile de îndreptare. * Cine a cetit darea de seamă publică a »Someşanei«, relativ la porumbul importat şi împărţit satelor noastre din nordul Transilvaniei, a putut constată un fapt destul de caracteristic. Anume a putut constata că conducătorii acestui institut se trudesc de mai bine de o jumătate de an să aducă porumb pentru poporaţiunea lipsită şi în tot acest lung interval de timp, în care 8’ar fi putut importă mii de vagoane, cu cari să se acopere toate nevoile, abia au putut obţine 78 de vagoane. Un număr absolut disparent faţă de truda cea mare şi timpul cel îndelungat. Tot asemenea, pe lângă »Someşana«, care în cursul săptănaânei curente a avut parte să mai primească încă 30 de vagoane, au mai obţinut »Agricola« din Hunedoara 50—60 vagoane şi »înfrăţirea« din Sibiiu alte 46. Va să zică la un loc, în luni de zile, abia s’a putut primi vre-o 220 vagoane de porumb. Aceasta este aproape tot ce s’a primit, căci ceeace s’a mai dat altora se aducă spre acest scop şi aceea, ce de fapt au şi adus, nu poate fi tocmai mult şi nici nu schimbă faptul, ce voim a-l scoate la iveală, cifra minimală a vagoanelor obţinute într’un timp destul de îndelungat şi faţă de trebuinţe extrem de mari şi de urgente. * Ne am întrebat adeseori, cari pot fi cauzele acestui minimal import? Să fie oare lipsa de interes adevărat şi de devotament faţă de popor a celor ce s’au angajat la aceste lucrări ? Nu ! Am ştiut, că aceştia trudesc şi aleargă destul — dar spor în urma lor nu pot produce. Multă vreme am fost nedumeriţi asupra cauzelor acestor stări de lucruri. Azi însă le cunoaştem şi le vom expune cu toată libertatea. (Va urma) Cu privire la sistarea treptată a moratoriului, recenta ordonanţă ministerială ma.i publică următoarele amănunte : Dobânzile şi ratele de amortizaţie ale împrumuturilor hipotecare, ca şi ale pretenziunilor, cari servesc de bază emiterii de scrisuri admise pentru cauţiuni, care au scăzut înainte de 1 August 1914, sunt a se amortiza în patru rate egale şi anume la zilele corespunzătoare ale lunilor Novembre 1915, Mai şi Novembre 1916 şi Mai 1917. Restanţele pretenziunilor, cari derivă din afaceri de asigurare, sunt a se amortiza în ratele următoare: Restanţele până la finea lunei Martie 1915 la 30 Septembre 1915, cele pănă la finea lui Aprile 1915 la 30 Octombre 1915 şi aşa mai departe. Taxele de asigurare fără privire de sunt scadente sau nu, se pot amână dacă la terminul scadenţei face cel asigurat servicii militare. Tot aşa şi cu chiriile diferite, dacă la scadenţă face datoratul servicii de armată. Dacă primeşte lasă ajutor public pentru chirie sau închiriază o parte a locuinţei, este dator a sorvi aceste sume în datoria chiriei. Restul datoriilor după preţul de cumpărare a imobilii, sau pentru prestaţiuni industriale, scadente pănă la finea Martie 1915, sunt a sa achita în rate de 10% din două în două luni, socotind totdeauna ratele în percente după datoria originala. Resturile de datorii cambiale, asemnate comerciale şi de cec sunt a se amorfoiză în două rate egale şi anume cele a căror scadenţă a fost înainte de 1 Novembre 1914 la termenele corespondente din Octombre 1915 şi 1916, iar ce e cu scadenţa mai amânată la terminul corespunzător din Novembre 1915 şi 1916. B neînţeles toate aceste se raportă la afaceri încasate înainte de primul moratoriu. Din depozite sunt datoare băncile să plătească din suma depusă înainte de 1 August 1914, dacă suma aceasta nu a întrecut 2000 cor. pentru timpul întreg câte 200 cor. lunar, dacă întrece 2000 cor. iarăși,câte 200 cor., dar nu este permis ca aceste rate să întreacă în cazul din urmă 10% ale întregului depozit. Toate celelalte pretenziuni, cari au beneficiat de amânare pănă la 31 lune 1915 sunt a se plăti dimpreună cu dobândă până la 1 August 1914 in trei rate şi anume câte 25% în, iunie Octombre 1915 şi Martie 1916, iar restul în Octombre 1916. Celelalte dispoziţii privesc cazuri speciale, pentru cari trebue să conzulte cei interesaţi textul ordonanţei. Această ordonanţă a întrat în vigoare la la August 1915 şi scoate din vigoare toate ordonanţele anterioare relativ în moratoriu. noul preşedinte al consiliului imperial rus. Din Petersburg se anunţă: Secretarul de stat, membru în consiliul imperiului, d-nul Kulomsin, a fost numit preşedintele consiliului imperiului. O nouă naifestaţie patriotică. Telegrama omagială cătră rege a Rutenilor şi Românilor din Maramurăş. Ni se comunică: După terminarea adunării comitatului Maramurăş, o deputaţiune a populaţiunei rutene sub conducerea vicarului Balogh M. s’a prezentat la fişpanul Nyegre László, în faţa căruia a tălmăcit sentimentele neclintite patriotice, credinţa faţă de rege şi sentimentele de jertfă ale Rutenilor maramurăşeni. A mulţumit fişpanului, că a luat în spărare poporul rutean, care a fost pentru moment suspicionat, relevând că prim-ministrul Tisza a dat preoţimei rutene o splendidă satisfacţie. După aceste a prezentat fişpanului următoarea telegramă adresată Maj. Sale : Din prilejul adunării comitatului preoţimea ruteană gr. cat. din Maramurăş, întrunindu-se după invasiunea duşmană pentru prima oară, priveşte spre înaltul tron şi să roagă fierbinte ca Maj. Sa să binevoiască prea graţios să primească omagiile preoţimei şi ale poporului rutean de sub conducerea ei. Fii noştri se luptă eroic pe câmpul de onoare pentru gloria regelui şi a patriei noastre ungare, iar noi cultivăm în sufletul credincioşilor, încredinţaţi păstorirei noastre, aici acasă fidelitatea şi iubirea faţă de Maj. Sa şi de patria noastră ungară. Balogh Mihály locţiitorul episcopului de Hajdudorog. De încheiere delegaţiunea dând espresiune în spiritul episcopului Firczak convingerii, că fericirea poporului rutean o poate garanta numai deplina contopire în patra ungară, a promis că în această direcţie ea vede chemarea ei de viaţă. Preoţimea ruteană a adresat o telegramă şi contelui Ştefan Tisza, în care îi mulţumeşte îndeosebi, că în decursul răsboiului a luat în apărare preoţimea. Fişpanul a mulţumit într’un adânc simţit discurs pentru atitudinea însufleţită a Rutenilor şi a salutat călduros enunciaţiunile făcute în ce priveşte contopirea Rutenilor rugând cu insistenţă preoţimea, să se uizuiască a scoate din sufletul poporului orice fir, care ar sta în vre-o legătură cu ideile schismatice. * In aceeaşi zi s’a prezentat în faţa fişpanului şi o delegaţie a preoţimei şi inteligenţei române sub conducerea vicarului episcopesc Titus Bud pentru a da espresiune sentimentelor loiale şi patriotice ale Românilor, în privinţa cărora nu simt întrecuţi de nici un alt cetăţean al patriei, rugându-se să transpună şi telegrama lor omagială Tronului şi prim-ministrului. Românii au adresat următoarea telegramă omagială Maj. Sale. In calitate de vicar episcopesc al Românilor gr. cat. din Maramurăş, îndrăsnesc şi în numele locuitorilor români al acestui comitat să mă aştern cu cel mai profund omagiu în aceste zile grele dar glorioase în faţa Tronului Maj. Sale şi să tălmăcesc fidelitatea noastră nestrămutată, erazită dela strămoşi, faţă de dinastia şi tronul Maj. Voastre precum şi alipirea neclintită şi statornică faţă de iubita noastră patrie. Să dea bunul Dumnezeu, ca Stăpânul şi Regele nostru majestatic să ajungă zilele păcii şi ca un principe puternic să Nr. 157—1915 poată stăpâni încă mult timp în fericire marele său imperiu. SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Comunicatele ofle,ala de Duminecă şi Luni. Budapesta 1 August. —Din marele cartier general al nostru aa comunică oficial cu data de azi: Situaţia în nordul monarhiei. Intre Bug şi Vistula s’au dat ori din nou in numeroase locuri lupte crâncene. Aliaţii noştri au respins pe duşman spre sud-vest de Dubienka şi spre sud dela Cholm şi Lezna. Spre nord dela Lublin trupele noastre au respins mai multe atacuri înverşunate, apoi şi-au continuat aticurile. La Kurov, o divizie germană care făcea parte din armata arhiducelui Iosif Ferdinand a atacat şi ocupat două linii duşmane, care se aflau una după alta. Trupele austro-ungare au ocupat drumul până la Novo-Alexandria, pe când duşmanul atât aici, cât şi pe ţărmul ostic al Vistulei şi lângă Lublin se opune încă cu rezistenţă. Spre est, pe teritoriul care se extinde până la Bag, Ruşii îşi continuă de azi dimineaţă retragerea lor. Regimente germane, în decursul goanei lor, au trecut azi-dimineaţă prin oraşul Cholm. In Galiţia estică situaţia e neschimbată. La nord-est dela Ivangorod trupele germane cari înaintaseră pe ţărul ostic, au cucerit dela Ruşi un însemnat puiet de sprijin. Forţele aliaţilor, cari stau sub comandamentul suprem austro-ungar au transportat ca prizioneri în iulie 527 ofiţeri şi 126.311 soldaţi ruşi şi au capturat 16 tunuri şi 202 mitraliere. La graniţele italiene. La graniţele Tirolului şi Corintiei s’au dat şi ieri mai multe atacuri mai mici cari toate s’au terminat în favorul nostru. In ţinutul dela Castel Tasino am atacat două companii duşmane cauzându-ne perderi grave. Atacurile bersagnerilor, îndreptate contra poziţiilor noastre de pe înălţimea, care se afla faţă în faţă cu Treb-ul înalt şi spre est dela Böcken, au ajuns în unele locuri până la nile noastre. Atacul rezervelor noastre insă a respins din nou pe duşman, care in urma focului trimitorossire, a suferit pierderi greie. Pe linia de front de pe coasta mării, începând de la ţinutul Kmn şi până la capul de pod de la Goz, afară de focul de artilerie şi câteva încercări mai mici de atac ale duşmanului, e linişte. Ieri şi azi-noapte duşmanul a îndreptat din nou mai multe atacuri înverşunate contra poziţiior noastre cari se întind spre vest de la marginea platoului Karst. Spre est de la Petazzo lupta continuă încă. Atacurile duşmanului îndreptate de cătra Selz şi Vermigliano le-am respins, suferind italienii mari pierderi. General de divizie Höfer, locţiitorul şefului de stat major, l ăută cu multă acurateţă şi rigoare toate regulele igienice şi profilactice. Cei mai inteligenţi dintre ei, ca voluntarii sau cei cari cunosc vreo meserie de măsar, pantofar, bucătar etc., o duc bine, căci el se bucură de aceeaşi libertate ca şi soldaţii noştri. Apoi mulţi sunt întrebuinţaţi la facerea drumurilor, la construirea de barace pentru propriul lor uz, la canalizarea menită să se aducă apă curată în barace. Ici şi colo se trimit transpoarte pentru a ajuta la munca de câmp, încolo viaţa celor mai mulţi, de altfel, ca şi a soldaţilor noştri în razboi, e destul de animatică. Petrec toată ziua într’o neactivitate teribilă nefăcând nici cea mai mică muncă corporală sau intelectuală. Doar 10% din ei sunt analfabeţi şi nici nu simt nevoia vreunui ziar sau lecturi. In schimb ştiu să ceară ţigări şi îi văd foarte adesea inchinându se. Seara, când e vreme frumoasă, îi aud totdeauna cântând, judecând după melodie desigur că aceste cântece sunt religioase. Ce altceva, decât religia îl poate InSita şi le dă puţină mângâiere şi tărie sufletească in zilele, cele mai teribile, cari le-a avut vreodată omonime». In areste seri senine, cu lună, de o rară frumseţe aci pe povârnişul nordic al Carpaţiior cu miile de focuri din lagrărul enorm de prizonieri, cu cântecele lor duioase, în cari mii de suflete îşi descarcă jalea înstrăinării, mereu şi involuntar mă chinueşte întrebarea: de ce şi până când vor mai suferi milioanele de oameni pacostea războiului? Căci e ridicol să fii atât de fatalist azi şi să susţii, că aşa a fost scris in cartea sorţii omenirii, când ar fi fost aşa de uşor să se ocolească întreg războiul. Cu poşta, care abia poate îndeplini nevoile noastre, merge cam slab, el insă putând trimete, câte vreau, formulare tipărite anume pentru ei. Aranjamentul intern al baracelor e, bine înţeles, cât se poate de simplu nu numai din cauză, că aici într’adevăr n’ar avea luxul, ce căuta, dar orice mobilă superfluă sau chiar paelo, cari le-ar înmuia paturile de scânduri, ar fi in dauna igioaei şi curăţeniei. Alimentaţia e întocmai, ca şi a soldaţilor noştri, necunoscâ ’deraliul nostru militar nici o deosebire în această privinţă. Sunt între ei şi foarte mulţi români basarabeni, cari îmi fac eminente servicii de tălmaci. Consider ca acum, că soartea prisonierilor noştri în Rusia e cel puţin, cu 20 % mai rea, putem trage concluzia sigură, că au acolo o viaţă, ce lasă mult de dorit, aşteptând desigur ca pe Mesia mântuitorul sfârşitul războiului. * Trec acum la unul din puţinele favoruri ale războiului: ridicarea ziarelor personale şi a epistolelor, la valoarea ce o merită. Ceea ce priveşte ziarele personale, toţi pedagogii sunt de acord a susţine, că formează un minunat mijloc educator, când s’a deprins cineva a’l Întrebuinţa. In el găseşti un bun sfătuitor la diferite dureri şi păsuri grele în viaţă, căci scriind ceea ce îţi frământă sufletul, nu numai că obiecţionezi durerea (filozofia lui Kant şi Humbarland), o depărtezi de eul propriu, dar se ştie, că scriind te poţi ori bine concentra asupra problemelor, ce te preocupă, găseşti astfel mai uşor şi disolvarea lor, iar sufletul desechilibrat îşi recapătă echilibrul. Prin ziarul proprii îţi poţi bine controla munca trecutului şi foarte bine sistemiza cea a viitorului. Ziarul îţi desvoaltă mai mult, decât orice alt mjloc, voinţa şi capacitatea de a lucra singur, de a duce la sfârşit hotărârile fixate, bineînţeles şi ele sub jurământ personal în ziar, îţi desvoaltă mai departe punerea de caracter, simţul de onoare faţă de tuse însuţi şi faţă de alţii. Iflh’un ziar bine condus vor fi două iubiici, cea de dimineaţă şi cea de seară. In rubrica de dimineaţă e rezumat întreg programul de peste zi, cu lucrurile mai importante de înde-Iplinit. In cazul unui mod de viaţă invariabil se poate acest program fixa odată pentru totdeauna și e buna, ca să se extindă asupra fiecărei ore din zi. Să fie fixată, ora de culcare, ora de sculat, orele de masă, timpul de repaos, timpul de muncă, d. e. în modul următor : 1) . Culcatul la 9 seara. Sculatul la 5 dimineața. 2) . 5—6%. Gimnastică suedeză (în odaie) sau în aer liber 20-30 minute. Toaleta (spălătură straşnică dacă permit împrejurările cu apă rece şi săpun pe tot corpul, curăţirea dinţilor, unghiilor etc.) 3 . 6V2.8. Scrierea rubricei de dimineaţă in ziar (înşirarea lucrurilor de îndeplinit peste zi), dejunul, eventuala corespondenţă particulară. 4) . 8—12 orele de serviciu, îndeplinirea conştienţioasă a datoriei. Când lucrez, să-mi fiu toată mintea concentrată asupra lucrului, ce-l am de făcut. 5) . 12—1 masa. Nu mănânc prea ferînte, nici prea repede, nici prea mult, ca să nu mă scol niciodată de la masă cu stomacul prea încărcat, îmi pot permite să beau un pahar de bere sau vin. Să nu uit niciodată de a-mi spăla mâinile înainte da masă, după masă îmi clătesc cu apă caldicică dinţii. 6 . 1—3 ore de distracţie sau ocupaţiuni uşoare. Muzică şi citirea de ziare, convorbiri etc. Fiind sănătos e absolut superflu să dorm după masă. 7) . 3—6 ore de serviciu. îndeplinirea conştienţioasă a datoriei şi concentrarea întregei atenţiuni şi voinţe asupra lucrului ce-l am de făcut. 8) . 6—9.—Plimbare în aer liber. Masa la 7 oare deci cam cu 2 ore înainte de culcare. După masă ocupaţiune după plac şi împrejurări. Să nu uit să scriu în ziar rubrica de seară înainte de culcare şi mai cu seamă să nu uit de a-mi spăla înainte de culcare din nou gura. Nu e rău, dacă aducându-mi aminte de timpurile frumoase ale copilăriei înainte de a mă culca, fac şi o rugăciune. Mă culc cu idola, că vreau şi deci trebue să dorm bine. Dar ori dorm, ori nu dorm,—fără a’mi păsa de corpul care mai curând sau mai târziu trebue să se deprindă după cum vreau eu—dimineaţa la 5 sunt in picioare. Bineînţeles, că e foarte greu să generalisezi un lucru, care e poate din cele mai individuale din câte există şi că o astfel de viaţă condusă de un program sever individual nu-şi are locul acuma în râsboi, când nu mai eşti stăpânul tău propriu, ci fiul patriei, în care te-ai născut.—Dar am adus acest esemplu, ca să convingă pe oricine ce-am spus mai sus, că ziarul e cel