Gazeta Transilvaniei, octombrie 1915 (Anul 78, nr. 211-235)
1915-10-01 / nr. 211
Anul LXXVIII. Nr. 211 Braşov, Joi 1141 Octomvrie 1915 Abonamentul: pentru Austro-Ungaria pe un an 24 cer.; pe V2 an 12 cor.; pe 3 luni 6 ctr., pentru România şi streinătate pe un an 40 lei; pe V2 an 20 lei. ZIAR POLITIC NAŢIONAL Apare seara, în fiecare zi de lucru. Redacţia şi administraţia: Strada Prundului Nr. 15. Inseratele se primesc la administraţie. Preţul după tarif şi învoială Manuscrisele nu se înapoiază. TELEFON Nr. 226. Generalul loan Boeriu. Câteva date biografice pentru „Albumul eroilor noştri". Generalul loan Boeriu a’a născut în comuna Vaidarecea, comit. Făgăraşului In anul 1860 din părinţii plugari: Ioan Boeriu şi soţia Ana născ. Popa Radu (sora asesorului Aron Popa Radu din Braşov) A avut un singur frate, pe economul Iosif Boeriu,mort, după care au rămas 6 copii, dintre cari Maximilian Boeriu, absolvent de pedagogie din Blaj, serveşte de present la Regimentul căilor ferate din Korneuburg. După absolvarea şcolii grăniţăreşti din Vaidarecea, tinărul Ioan a continuat studiile la gimnaziul romano-cat. din Sibiiu, unde a absolvat patru clase gimnaziale. Părintele său avea dorinţa de al pregăti pentru cariera preoţească, dar unchii săi, observând în tinărul student mai multă atragere pentru cariera militară, cu intervenţiunea Baronului Urs de Margine, au escperat primirea sa în şcoala militară din Sibiiu. Absolvând cursul militar de 4 ani cu succes eminent a fost, In rangul de ofiţer-aspirant, Împărţit în regimentul de infanterie 79 cu sediul In Solnoc. In curând batalionul său a fost transferat în Bosnia, unde a stat vreo 2 ani. Reîntors la Solnoc, a fost aplicat şi împărţit la comanda militară cercuală de întregire, unde fără întrerupere a prestat servicii până în preajma avansării sale la rangul de căpitan. In rangul acesta a servit în acelaş regiment, cu schimbarea garnizoanei la Viena şi Pesta. La cererea proprie a fost împărţit în Ministeriul de resbel, apoi la comanda de Corp din Budapesta — de unde reîntorcându-se din nou la regiment şi trecând examenul de maior a fost numit şi transferat ca maior la regimentul de infanterie din Arad unde a obţinut şi rangul de subcolonel. In repetate rânduri a fost distins cu decrete de recunoştinţă din partea diferitelor foruri militare. Apreciindu-se calităţile şi cunoştinţele militare, înaintând la rangul de colonel, i sa încredinţat în cele din urmă comanda regimentului 74 de infanterie. întrucât a satisfăcut încrederii supremului Comandament, au dovedit aceasta pe deplin nu numai prefectele cunoştinţei militare strategice, dar şi eroismul vădit şi jertfirea proprie a Colonelului Boeriu, precum şi vitejia soldaţilor regimentului său manifestată în decursul actualului răsboi. Faptele eroice ale Colonelui Boeriu au fost în repeţite rânduri înregistrate în presa austroungară, iar superiorii săi l-au îndemnat şi sfătuit să ceră conferirea celui mai înalt ordin din armata austro ungară, ordinul „Maria Terezia«. încă în decursul luptelor i s’a conferit Crucea de fier şi ordinul Leopoldin pentru escelenta conducere a regimentului său în faţa duşmanului. In linia de foc, conducând cu un rar eroism trupele sale şi îndemnând în primele rânduri la rezistenţă dârză regimentul său, în localitatea Subozesova a fost greu rănit şi nevoit a părăsi regimentul şi câmpul de luptă. Transportat intr’un sanator din Viena a fost supus curei medicale pe care a continuat-o după câteva luni de grele suferinţe în locul de cură »Badgastein«, unde a fost surprins cu decretul de general. Actualmente petrece în comuna sa natală Tatăl generalului Ioan Boeriu I avuse numai bucuria de a vedea pe fiul său căpitan, şi împăcat şi mulţumit cu schimbul carierii, ce proiectase pentru fiul său, a încetat din viaţă la anul 1895, pe când mamă sa înaintată în etate varsă astăzi lacrimi de bucurie, văzând pe fiul său înălţat din propriile sale puteri la o treaptă atât de înaltă în armată. După cât ştim, generalul Ioan Boeriu este astăzi singurul general român activ în armata austroungară. Generalul Boeriu mai este şi un om de inimă şi cu dragoste pentru neamul său, ajutorând instituţiile noastre de binefacere precum şi pe cei lipsiţi şi nenorociţi. Numai în anul acesta ne-a trimis în diferite rânduri sume de bani pentru masa studenţilor români şi pentru soldaţii noştri nenorociţi. Dumnezeu să nu-l trăiască ! Ocuparea Belgradului. „Luptele în jurul Belgradului au fost foarte grele« — scrie corespondentul de răsboiu al ziarului »Neue Freie Presse“ Eugen Lenhoff. »Aici Sârbii au opus mare rezistenţă. Cu toate acestea succes unor trupe, cari în mijlocul celui mai vehement scmtcc de toamnă. Fruntele tngâlbinite Cad tn stoluri rotitoare, Vântul cântă melancolic Printre crengi tremurătoare. Plugurile ostenite Se re'ntorc tn bătătură... Doi porumbi cu pene albe Se’ndrugesc la noi pe şură. Rumegând, un cârd de vite Vine’ncet dela păşune... Pocăne cu biciu’n cale Un Copil cu plete brune. Imi rotesc privirea-alene Peste-a munţilor cunună... Rostul gândurilor mele Cine poate să mi-l spună ? Vasile Stoicanea. Cântece. Izvorul meu da lacrimi Se pare ca secat, Căci de’n zădar de suflet Furtunele să bat, Privirea mi-e senină ! ei ne-ar bănui ă’n dosul ei durerea, îmi creşte zi cu zi? Căci uite, toamna vine Cu brumă şi cu ploi Şi parcă’n ciuda noastră Cresc munţii dintre noi, Iar tunul geme, urlă Şi fraţii nu-mi mai vin ... — Mă’ntreb de-o 11 vreunul Scutit de-un glonţ străin?Ii tremur ca o frunză in plopii dinspre drum, Văzând scumpele-mi vise Cum să prese nimbă’n scrum..... ... O, cum mi-aş da din suflet Oricare nestemat Pe-un picur cald — ce-ar spune Ce vgelii mă bat... II. Geme codrul prins de friguri Cade frunza rând pe rând, Eu ascult în taina nopţii Streşinile lăcrimând ... ... De’n zădar urzim în taină Visul cel mai fermecat Intre inimile noastre Chiar Carpaţii s’a’nălţat... foc al nouilor fortificaţii, au fost aruncate peste Sava, să pătrundă în partea nordică a oraşului şi să se menţină cu îndârjire acolo, până ce sosiră întăriri. Trupele noastre au fost atacate cu turbare şi pentru ocuparea străzilor din partea nordică a oraşului s’a dat o luptă îngrozitoare piept la piept, care a durat două zile şi două nopţi. In decursul acestor lupte Sârbii au fost tot mai mult respinşi, pân’ ce în cele din urmă au trebuit să evacueze oraşul«. Austro-Germanii pregătesc o ofensivă uriaşă contra Italiei. Din Roma se anunţă: Ziarul »Berner Tagwacht*acrie: Nu mai este astăzi o taină, că Statul-Major austriac pregăteşte o mare ofensivă împotriva Italiei Ofensiva, care va fi pornită de trupe exclusiv alcătuite de Germani are scopul de a tăia toată aripa dreaptă a armatei italiene, adecă acea de pe ISODZO, în faţa evenimentelor decisive. Din Paris se anunţă: Ziarele antantei aduc ştirea, după care activitatea engleză pe ţărmii belgieni însemnează pregătirea evenimentelor decisive. In momentele acestea pe linia Iser e cea mai vie activitate. Germanii au primit mari întăriri. Trecerea Huşilor prin Mobsogea. Biroul ung. de corespondenţă transmite următoarea telegramă cam nebuloasă din Bucureşti: Din loc competent se află, că Rusia intenţionează să-şi desfăşure operaţiunile militare spre Bulgaria prin Dobrogea şi că va face responsabilă pentru consecinţe pe România. Din camera greacă. Din Atena se anunţă: In şedinţa camerei prim-ministrul Zaimis a declarat, că politica noului guvern se sprijină pe aceleaşi baze, pe cari s’a bazat politica Greciei dela începutul râsboiului european. Pentru a salvgarda mai bine interesele de viaţa ale naţiunei, neutralitatea va fi armată. Atitudinea viitoare a Greciei se va conforma evenimentelor, a căror desfăşurare se urmăreşte cu cea mai mare atenţiune. După Zaimis a luat cuvântul Venizelos. Spre zare! Şoimului Tovarăş drag, de-acum la drum Lumina ni se’mbie, Şi fericirea ne-a jurat Mered cu noi să vie. Cu ochii veşnic sus de-acum Spre mult slarbul soare, — Căci şoim eşti tu tovarăş drag, Iar eu priveghitoare ... Tu înţelegi cântarea mea Sfielnică, senină, Ce spune codrului poveşti In nopţi cu lună plină, Iar eu mă zbat să te urmez Sus, sus In zarea albastră, — Trăiască regele! Din prilejul împlinirii unui an de Domnie a Regelui Ferdinand I, al României, ziarul „Bina“ scrie următoarele: »Trăiască Regele în pace şi onor!«, aşa cântă poporul român, când din adâncul sufletului său trimete Aceluia care şade pe Tronul ţării, urările sale pentru domnia Lui. »Trăiască Regele în pace şi onor, urează poporul mai înflăcărat ca niciodată, când revine ziua, în care Regele Ferdinand a primit moştenirea grea, a Aceluia ce întemeiase regatul României şi a trebuit să ne părăsească tocmai în clipa În care, mai mult ca oricând tn cursul lunge! şl glorioasei sale domnii, aveam nevoie de mâna Sa s’gură. Speranţele unui popor întreg s’au îndrept atunci spre Moştenitor. Moştenitorul devenise nădejdea noastră şi chezăşia că nu vor fi părăsite căile, pe care Carol cel cuminte călăuzise România. Speranţa poporului n’a fost Înşelată. Acel care domneşte In această ţară, a stat ca o stâncă de granit în marea spumegândă a agitaţiunilor deslănţuite. In pace va domni Ferdinand f-iu, cât timp onoarea II va permite, In pace va domni cât timp iubirea şi apărarea de I ţară li vor ingădui-o. Domnia monar Ihului este temelia trainică a statului nostru, este reazemul puternic pentru care ne guvernează, când trebuie să reziste nu poporului — căci toate puterile emanează din voința lui — dar celor ce pretind de a vorbi în numele poporului, fiindcă câteva elemente stârnite de ei, li aclamă un mod zgomotos. Monarhul domneşte , mânilor sale vânjoase şi minţei lui cuminte, Constituţiunel, ce şi-a dat poporul român, s a încredinţat în ultimul loc destinul ţării. Un an de domnie a dovedit lumei că Regele Ferdinand este vrednicul urmaş al întemeietorului Dinastiei Române. Şi alături de Acela care poartă grija Statului şi a Neamului, vedem şi admirăm pe prea graţioasa noastră Suverană, muma vlăstarilor României, muma tuturor suferinţilor la căpătâiul cărora a stat cu mâna Ei dulce, acum doi ani, în orele chinurilor celor mai grozave, muma unui popor întreg, mândru de Ea. Poporul român poate fi iniştit. In vremiie întunecate de azi. Prezentul şi Viitorul îi sunt ssîsurate. Trăiască Regele, trăiască Regina, trăiască Dinastia românul Căci cîne-acolo ar tulbură Seninătatea noastră ? ...Aş vrea sub aripa-ţi de-oţel De rău să fiu scutită, Mă vreau In cuibul de pe pisc Sub stânc’abia zărită, Căci mi-e de-ajuns cât m’am pitit, In umbra sură, deasă... Pe pisc aş vrea să odihnesc, Când soarele să iasă... Şi... dac’o fi ’ntr’o zi să cad Spre fund din înălţime?! — Ce mi pasă? Am fost pe o clipă sus Şi-apoi în adâncime... Deci să pornim tovarăş scump... Norocul ne zâmbeşte Lumina-i sus, iar ceaţa-i jos... Spre zero I — Ceaţa creşte.... Livia Rebreanu, întâmplări, de Margareta Meşter. I O odae ţărănească învăluită la umbră. Sfântul Nicolae de pe păretele din fruntea odăii, de mai dă puţin se SITUAŢIA pe câmpul de râsboiu. Azi dimineaţă am primit de la biroul de presă al prim-ministrului următoarele comunicate oficiale telegrafice: Budapesta 12 Octomvre.—Din marele cartier general al nostru se comunică oficial cu data de azi.: In nordul monarhiei. Situaţia pe frontul rusesc e neschimbată. In ţinutul situat la sud dela Burkanov am respins trei atacuri ruseşti. Respingerea unui atac îndreptat contra unei părţi de front de o extindere de aproximativ 2—3 kilom., e încă în curgere. La pârâul Gormin şi la nord de la Rafalowka pe cursul Styrului, duşmanul încă a încercat câteva atacuri, dar nu a ajuns la nici un rezultat. Lagraniţele italiene. Situaţia e neschimbată. Câmpul de operaţii din Balcani. La sud de la Şava şi de la Dunăre precum şi la cursul inferior al Drinei, atacul e în curgere pe întreg frontul. Trupele ces. şi regeşti cari înaintează din Belgrad au capturat trei tunuri şi unreflector la luarea cu asalt a muntelui Lipart care se înalţa la est dela oraş şi dela şanţurile dela Laudon. Toate înălţimile cari înconjură Belgradul şi cari stăpânesc trececerea peste râu se află în posesiunea aliaţilor. Germanii au ocupat Semendria şi resping pe duşman spre Poaarevac. La graniţa între Herţegovina şi Muntenegru în mai multe locuri s-au dat ciocniri cu detaşamente muntenegrine. General de divizie Höfer, locţiitorul şefului de stat major. Pe frontul anglo-francoruso-german. Berlin, 12 Octomvre— Buletinul oficial al marelui cartier general german e pentru ziua de azi următorul : Pe câmpul de operaţii de la vest: La nord de la Arras Francezii şi-au continuat atacurile. Două atacuri parţiale îndreptate contra tran*şeelor noastre reocupate In 8 Octomvrie la vest dela Loos, le-am respins.ninătate. — Încolo o atmosferă năduşită, cu miros de pământ şi de lână umedă. Irina şede pe laviţă lângă fereastră, — ce dă spre drumul mare. Gândurile grele par’că o adună şi mai zgriburită In loc. Din când în când oftează din plin piept, îşi şterge ochii cu colţul năfrămii din cap şi priveşte în lungul uliţei. Mâţa, ce toarce lângă ea, se întinde a lene şi linguşitor, îşi freacă capul de poala ei, încape a însăra. La colţul uliţei apare Gligor. Cu capul în pământ, cu paşi mari şovăitori se rdzuieşte spre casă. Irina îl zăreşte, se ridică, merge la vatră şi cu cleştele Începe a scânduri în tăciunii învăluiţi de un strat uşor alb, de cenuşe. Focul se incită, boala din faţa lui începe a zâzîi. Uşa tinzi în larg deschisă de Gligor, se izbeşte de scara ce duce în pod. Un măturoi, ce sta aninat în dosul scării, cade cu pocnet la pământ. —* Azi iară ai ceva, de vii ca o furtună — zice Irina, deschizând ușa odăii săși înlesnească lui Guigor drumul. Cu fața întunecată, contrasă de, adânci sbârcituri, cu sprincenele adunata