Gazeta Transilvaniei, octombrie 1915 (Anul 78, nr. 211-235)

1915-10-01 / nr. 211

Anul LXX­VIII. Nr. 211 Braşov, Joi 1­­141 Octomvrie 1915 Abonamentul: pentru Austro-Ungaria pe un an 24 cer.; pe V2 an 12 cor.; pe 3 luni 6 ctr., pentru România şi streinătate pe un an 40 lei; pe V2 an 20 lei. ZIAR POLITIC NAŢIONAL Apare seara, în fiecare zi de lucru. Redacţia şi administraţia: Strada Prundului Nr. 15. Inseratele se primesc la administraţie. Preţul după tarif şi învoială Manuscrisele nu se înapoiază. TELEFON Nr. 226. Generalul loan Boeriu. Câteva date biografice pentru „Albu­mul eroilor noştri". Generalul loan Boeriu a’a năs­cut în comuna Vaidarecea, comit. Făgăraşului In anul 1860 din pă­rinţii plugari: Ioan Boeriu şi soţia Ana născ. Popa Radu (sora aseso­rului Aron Popa Radu din Braşov) A avut un singur frate, pe economul Iosif Boeriu,mort, după care au ră­mas 6 copii, dintre cari Maximilian Boeriu, absolvent de pedagogie din Blaj, serveşte de present la Regi­mentul căilor ferate din Korneu­­burg. După absolvarea şcolii grăni­­ţăreşti din Vaidarecea, tinărul Ioan a continuat studiile la gimnaziul romano-cat. din Sibiiu, unde a ab­­solvat patru clase gimnaziale. Părin­tele său avea dorinţa de­ al pregăti pentru cariera preoţească, dar un­chii săi, observând în tinărul stu­dent mai multă atragere pentru ca­riera militară, cu intervenţiunea Baronului Urs de Margine, au esc­­perat primirea sa în şcoala militară din Sibiiu. Absolvând cursul militar de 4 ani cu succes eminent a fost, In rangul de ofiţer-aspirant, Împărţit în regimentul de infanterie 79 cu se­diul In Solnoc. In curând batalionul său a fost transferat în Bosnia, unde a stat vreo 2 ani. Reîntors la Solnoc, a fost a­­plicat şi împărţit la comanda mili­tară cercuală de întregire, unde fără întrerupere a prestat servicii până în preajma avansării sale la rangul de căpitan. In rangul acesta a servit în acelaş regiment, cu schimbarea garnizoanei la Viena şi Pesta. La cererea proprie a fost împărţit în Mi­­nisteriul de resbel, apoi la comanda de Corp din Budapesta — de unde reîntorcându-se din nou la regiment şi trecând examenul de maior a fost numit şi transferat ca maior la re­gimentul de infanterie din Arad unde a obţinut şi rangul de sub­­colonel. In repetate rânduri a fost distins cu decrete de recunoştinţă din partea diferitelor foruri militare. Apreciindu­­-se calităţile şi cu­noştinţele militare, înaintând la ran­gul de colonel, i sa încredinţat în cele din urmă comanda regimentului 74 de infanterie. întrucât a satis­făcut încrederii supremului Coman­dament, au dovedit aceasta pe de­plin nu numai prefectele cunoştinţe­i militare strategice, dar şi eroismul­­ vădit şi jertfirea proprie a Colone­lului Boeriu, precum şi vitejia sol­daţilor regimentului său manifestată în decursul actualului răsboi. Faptele eroice ale Colonelui Boe­riu au fost în repeţite rân­duri înregistrate în presa austro­­ungară, iar superiorii săi l-au în­demnat şi sfătuit să ceră conferirea celui mai înalt ordin din armata austro ungară, ordinul „Maria Te­rezia«. încă în decursul luptelor i s’a conferit Crucea de fier şi ordinul Leo­­poldin pentru escelenta con­ducere a regimentului său în faţa duşmanului. In linia de foc, conducând cu un rar eroism trupele sale şi în­demnând în primele rânduri la re­zistenţă dârză regimentul său, în localitatea Subozesova a fost greu rănit şi nevoit a părăsi regimen­tul şi câmpul de luptă. Transportat intr’un sanator din Viena a fost supus curei medicale pe care a continuat-o după câteva luni de grele suferinţe în locul de cură »Badgastein«, unde a fost surprins cu decretul de general. Actual­mente petrece în comuna sa natală Tatăl generalului Ioan Boeriu I avuse numai bucuria de a vedea pe­­ fiul său căpitan, şi împăcat şi mulţu­mit cu schimbul carierii, ce proiectase pentru fiul său, a încetat din viaţă la anul 1895, pe când mamă sa înaintată în etate varsă astăzi la­crimi de bucurie, văzând pe fiul său înălţat din propriile sale puteri la o treaptă atât de înaltă în ar­mată. După cât ştim, generalul Ioan Boeriu este astăzi singurul general român activ în armata austro­ungară. Generalul Boeriu mai este şi un om de inimă şi cu dragoste pentru neamul său, ajutorând ins­tituţiile noastre de binefacere pre­cum şi pe cei lipsiţi şi nenorociţi. Numai în anul acesta ne-a trimis în diferite rânduri sume de bani pentru masa studenţilor români şi pentru soldaţii noştri nenorociţi. Dumnezeu să nu-l trăiască ! Ocuparea Belgradului. „Lup­tele în jurul Belgradului au fost foarte grele« — scrie coresponden­tul de răsboiu al ziarului »Neue Freie Presse“ Eugen Lenhoff. »Aici Sârbii au opus mare rezistenţă. Cu toate aceste­a succes unor trupe, cari în mijlocul celui mai vehement scmtcc de toam­nă. Fruntele tngâlbinite Cad tn stoluri rotitoare, Vântul cântă melancolic Printre crengi tremurătoare. Plugurile ostenite Se re'ntorc tn bătătură... Doi porumbi cu pene albe Se’ndrugesc la noi pe şură. Rumegând, un cârd de vite Vine’ncet dela păşune... Pocăne cu biciu’n cale Un Copil cu plete brune. Imi rotesc privirea-alene Peste-a munţilor cunună... Rostul gândurilor mele Cine poate să mi-l spună ? Vasile Stoicanea. Cântece. Izvorul meu da lacrimi Se pare c­a secat, Căci de’n zădar de suflet Furtunele să bat, Privirea mi-e senină ! ei ne-ar bănui ă’n dosul ei durerea, îmi creşte zi cu zi? Căci uite, toamna vine Cu brumă şi cu ploi Şi parcă’n ciuda noastră Cresc munţii dintre noi, Iar tunul geme, urlă Şi fraţii nu-mi mai vin ... — Mă’ntreb de-o 11 vreunul Scutit de-un glonţ străin?I­i tremur ca o frunză in plopii dinspre drum, Văzând scumpele-mi vise Cum să prese nimbă’n scrum..... ... O, cum mi-aş da din suflet Oricare nestemat Pe-un picur cald — ce-ar spune Ce vgelii mă bat... II. Geme codrul prins de friguri Cade frunza rând pe rând, Eu ascult în taina nopţii Streşinile lăcrimând ... ... De’n zădar urzim în taină Visul cel mai fermecat Intre inimile noastre Chiar Carpaţii s’a’nălţat... foc al nouilor fortificaţii, au fost aruncate peste Sava, să pătrundă în partea nordică a oraşului şi să se menţină cu îndârjire acolo, până ce sosiră întăriri. Trupele noastre au fost atacate cu turbare şi pentru ocuparea străzilor din partea nordică a oraşului s’a dat o luptă îngrozitoare piept la piept, care a durat două zile şi două nopţi. In decursul acestor lupte Sârbii au fost tot mai mult respinşi, pân’ ce în cele din urmă au trebuit să evacueze oraşul«. Austro-Germanii pregă­tesc o ofensivă uriaşă contra Italiei. Din Roma se anunţă: Ziarul »Berner Tagwacht*­acrie: Nu mai este astăzi o taină, că Sta­­tul-Major austriac pregăteşte o mare ofensivă împotriva Italiei Ofensiva, care va fi pornită de trupe exclusiv alcătuite de Germani are scopul de a tăia toată aripa dreaptă a armatei italiene, adecă acea de pe ISODZO, în faţa evenimentelor de­cisive. Din Paris se anunţă: Ziarele antantei aduc ştirea, după care activi­tatea engleză pe ţărmii belgieni în­semnează pregătirea evenimentelor de­cisive. In momentele acestea pe linia Iser e cea mai vie activitate. Germanii au primit mari întăriri. Trecerea Huşilor prin Mo­bs­ogea. Biroul ung. de corespondenţă transmite următoarea telegramă cam nebuloasă din Bucureşti: Din loc competent se află, că Rusia intenţionează să-şi desfăşure operaţiunile militare spre Bulgaria prin Dobrogea şi că va face respon­­sabilă pentru consecinţe pe România. Din camera greacă. Din Atena se anunţă: In şedinţa camerei prim-m­inis­­trul Zaimis a declarat, că politica noului guvern se sprijină pe­­ ace­leaşi baze, pe cari s’a bazat poli­tica Greciei dela începutul râsboiu­­lui european. Pentru a salvgarda mai bine interesele de viaţa ale na­­ţiunei, neutralitatea va fi armată. Atitudinea viitoare a Greciei se va conforma evenimentelor, a căror des­făşurare se urmăreşte cu cea mai mare atenţiune. După Zaimis a luat cuvântul Venizelos. Spre zare! Şoimului Tovarăş drag, de-acum la drum Lumina ni se’mbie, Şi fericirea ne-a jurat Mered cu noi să vie. Cu ochii veşnic sus de-acum Spre mult slarb­ul soare, — Căci şoim eşti tu tovarăş drag, Iar eu priveghitoare ... Tu înţelegi cântarea mea Sfielnică, senină, Ce­­ spune codrului poveşti In nopţi cu lună plină,­­ Iar eu mă zbat să te urmez Sus, sus In zarea­ albastră, — Trăiască regele!­­ Din prilejul împlinirii unui an de Dom­nie a Regelui Ferdinand I, al României, zia­rul „Bina“ scrie următoarele: »Trăiască Regele în pace şi onor!«, aşa cântă poporul român, când din a­­dâncul sufletului său trimete Aceluia care şade pe Tronul ţării, urările sale pentru domnia Lui. »Trăiască Regele în pace şi onor­, urează poporul mai în­flăcărat ca nici­odată, când revine ziua, în care Regele Ferdinand a primit moş­tenirea grea, a Aceluia ce întemeiase regatul României şi a trebuit să ne părăsească tocmai în clipa În care, mai mult ca ori­când tn cursul lunge! şl glorioasei sale domnii, aveam nevoie de mâna Sa s’gură. Speranţele unui popor întreg s’au îndrept atunci spre Moştenitor. Moşte­nitorul devenise nădejdea noastră şi chezăşia că nu vor fi părăsite căile, pe care Carol cel cuminte călăuzise Ro­mânia. Speranţa poporului n’a fost Înşelată. Acel care domneşte In această ţară, a stat ca o stâncă de granit în marea spumegândă a agitaţiunilor deslănţuite. In pace va domni Ferdinand f-iu, cât timp onoarea II va permite, In pace va domni cât timp iubirea şi apărarea de I ţară li vor ingădui-o. Domnia monar­ I­hului este temelia trainică a statului nostru, este reazemul puternic pentru care ne guvernează, când trebuie să reziste nu poporului — căci toate pu­terile emanează din voința lui — dar celor ce pretind de a vorbi în numele poporului, fiindcă câteva elemente stâr­nite de ei, li aclamă un mod zgomotos. Monarhul domneşte , mânilor sale vânjoase şi minţei lui cuminte, Con­­stituţiunel, ce şi-a dat poporul român, s a încredinţat în ultimul loc destinul ţării. Un an de domnie a dovedit lumei că Regele Ferdinand este vrednicul urmaş al întemeietorului Dinastiei Române. Şi alături de Acela care poartă grija Statului şi a Neamului, vedem şi admirăm pe prea graţioasa noastră­ Suverană, muma vlăstarilor României, muma tuturor suferinţilor la căpătâiul cărora a stat cu mâna Ei dulce, acum doi ani, în orele chinurilor celor mai grozave, muma unui popor întreg, mândru de Ea. Poporul român poate fi i­niştit. In vremiie întunecate de azi. Prezentul şi Viitorul îi sunt ssîsurate. Trăiască Regele, trăia­scă Regina, trăiască Dinastia românul­ Căci cîne-acolo ar tulbură Seninătatea noastră ? ...Aş vrea sub aripa-ţi de-oţel De rău să fiu scutită, Mă vreau In cuibul de pe pisc Sub stânc’abia zărită, Căci mi-e de-ajuns cât m’am pitit, In umbra sură, deasă... Pe pisc aş vrea să odihnesc, Când soarele să iasă... Şi... dac’o fi ’ntr’o zi să cad Spre fund din înălţime?! — Ce m­i pasă? Am fost pe o clipă sus Şi-apoi­­ în adâncime... Deci să pornim tovarăş scump... Norocul ne zâmbeşte Lumina-i sus, iar ceaţa-i jos... Spre zero I — Ceaţa creşte.... Livia Rebreanu, întâmplări, de Margareta Meşter. I O odae ţărănească învăluită la umbră. Sfântul Nicolae de pe păretele din fruntea odăii, de mai dă puţin se­ SITUAŢIA pe câmpul de râsboiu. Azi dimineaţă am primit de la bi­roul de presă al prim-ministrului ur­mătoarele comunicate oficiale telegrafice: Budapesta 12 Octomvre.—Din marele cartier general al nostru se comunică oficial cu data de azi.: In nordul monarhiei. Situaţia pe frontul rusesc e neschimbată. In ţinutul situat la sud dela Burkanov am respins trei atacuri ruseşti. Respingerea unui atac îndreptat contra unei părţi de front de o extindere de aproximativ 2—3 kilom., e încă în curgere. La pârâul Gormin şi la nord de la Rafalowka pe cursul Styrului, duş­manul încă a încercat câteva ata­curi, dar nu a ajuns la nici un rezultat. La­­graniţele italiene. Situaţia e neschimbată. Câmpul de operaţii din Balcani. La sud de la Şava şi de la Dunăre precum şi la cursul inferior al Drinei, atacul e în curgere pe întreg­ frontul. Trupele ces. şi regeşti cari înain­tează din Belgrad au capturat trei tunuri şi un­­reflector la luarea cu asalt a muntelui Lipart care se înalţa la est dela oraş şi dela şan­ţurile dela Laudon. Toate înălţimile cari înconjură Belgradul şi cari stăpânesc trece­­­cerea peste râu se află în posesiunea aliaţilor. Germanii au ocupat Semendria şi resping pe duşman spre Po­­aarevac. La graniţa între Herţegovina şi Muntenegru în mai multe locuri s-au dat ciocniri cu detaşamente muntenegrine. General de divizie Höfer, loc­ţiitorul şefului de stat major. Pe frontul anglo-franco­­ruso-german. Berlin, 12 Octomvre— Buletinul o­­ficial al marelui cartier general german e pentru ziua de azi următorul : Pe câmpul de operaţii de la vest: La nord de la Arras Francezii şi-au continuat atacurile. Două ata­curi parţiale îndreptate contra tran*­şeelor noastre reocupate In 8 Oc­­tomvrie la vest dela Loos, le-am respins.­ninătate. — Încolo o atmosferă năduşită, cu miros de pământ şi de lână umedă. Irina şede pe laviţă lângă fereas­tră, — ce dă spre drumul mare. Gân­durile grele par’că o adună şi mai zgri­­burită In loc. Din când în când oftează din plin piept, îşi şterge ochii cu colţul năfrămii din cap şi priveşte în lungul uliţei. Mâţa, ce toarce lângă ea, se în­tinde a lene şi linguşitor, îşi freacă ca­pul de poala ei, încape a însăra. La colţul uliţei apare Gligor. Cu capul în pământ, cu paşi mari şovăitori se rdzuieşte spre casă. Irina îl zăreşte, se ridică, merge la vatră şi cu cleştele Începe a scân­­duri în tăciunii învăluiţi de un strat uşor alb, de cenuşe. Focul se incită, b­oala din faţa lui începe a zâzîi. Uşa tinzi­ în larg deschisă de Gli­­gor, se izbeşte de scara ce duce în pod. Un măturoi, ce sta aninat în dosul scării, cade cu pocnet la pământ. —* Azi iară ai ceva, de vii ca o furtună — zice Irina, deschizând ușa odăii săși înlesnească lui Guigor drumul. Cu fața întunecată, contrasă de, adânci sbârcituri, cu sprincenele adunata

Next