Gazeta Transilvaniei, februarie 1916 (Anul 79, nr. 24-46)
1916-02-02 / nr. 24
Asia-i neliniştită. 3 (…) Telegraful ne a adus zilele aceste trei ştiri importante, tustrei* foarte semnificative. Persia a declarat rfăzboiu (?) Angliei şi Rasiei, îa China revoluţionarii sânt deja in Incinta Pekingului şi Japonia se pregăteşte de război în potriva Americei. Prin urmare declaraţia lui Wilson făcută la Saint-Loois că America işi va păstra neutraltatea până la extrem şi că acţiunea ei militară depinde de confundările nenorocoase ale străinătăţii, să valimitează cu importanţa unui act istoric. De pe coloanele acestui ziar am mai accentuat da multe ori, că războiul mondial nu se poate termina in perifobiile europene. Am accentuat că este imposibil, ca războiul european să nu trezească la conştiinţa puterei lor multe puteri asiatice şi In deosebi, am documentat de multe ori că Intrarea Japoniei în şirul luptătorilor înpotriva Americei nu este o fază din domeniul fanteziei. Japonia a încercat să-şi extindă tutela autocrată asupra întregului neam mongolic din Azia îndată după colonizarea Indiei din partea Englezilor şi Francezilor şi acţiunea ei mlitară în potriva Rusiei încoronată cu succes i-a plăsmuit pentru lungă vreme situaţia de putere conducătoare în Asia. Fireşte, interesele puterilor europene ar fi fost, ca Japonia să fi© cu totul încercuită de mare şi navigaţia ei din marea galbină şi de către mările Bering şi Ochocki să fie paralizată de forţa navală a Angliei. O Japonie mare ar ameninţa indirect nu numai puterea militară a Angliei din India şi Australia, ci toate coloniile europene. Puterile europene au încercat prin urmare să pue stavilă progresului Japoniei, pacificând şi democratizând China. Este inutil să repetăm, că revoluţia din China, care a avut, drept urmare izgonirea casei imperiale şi punerea pe tron a lui Juan Sikkai, este opera Americei. America are interese capitaliste în China, care întrec bugetul financiar al Braziliei întregi , pentru apărarea acestor, va trebui să facă şi de astă i&ti sacrific’d enorme. Antagonismul dintre Japonia și America se basează pe o ură fatală etnică și „ura** este adesea un mijloc foarte potrivit pentru a conduce cu succes un războiu. In America democratică nici astăzi japonezul nu este recunoscut ca „individ și supus**, el este „tolerat*. Dar „toleratul"* japonez, executat de ironia divină a unui Anatole France, dă dovada supremă a conştiinţei sale de rassă Japonia a progresat în ultimii ani uimitor, organizaţia ei militară îndeosebi în ce priveşte fabricarea muniţiilor este superioară multor stata din Europa. In afară de aceasta Japonia dispune de o flotă, care a silit flota puternică a Americei ca în decursul războiului să nu poată sări, cum ar fi ficat desigur, în potriva Germaniei — şi tot Japonia a făcut Rusia neputincioasă faţă cu Persia şi Afganistanul, ambele astăzi gata să desbrace pentru totdeauna haina anglo-rusă ce i-a croit capitalismul european. Simptoamele nu sunt atât de neînsemnate cum ni se arată din depărtare. Nu putem uita, că popoarele europene, atât acele terţe zone, cât şi cele latine, sunt la sfârşitul energiei lor naţionale. Asemmuiţi cultura franceză din epoca XVll-a, ori intelectualitatea germană de supt vremea lui Wilhelm cel mare, ori asemuiţi cultura engleză a lui Milton, Shakespeare, Shelley, Byron — cu „culturii* actuale. Şi veţi vedea că actualismul capitalist a distrus din popoare energia idealismului, astăzi, popoarele tinere au viitor mai mare decât popoarde adormite şi numai astfel putem înţelege că forţele europene să bat astăzi pentru câştigarea teritoriilor virgine din Balcani. Nu putem uita însă că alături de popoarele tinere oprimate şi înbâcsite în zona de interase a puterilor mari — s’a deşteptat conştiinţa uriaşelor mass* din Asia. „Pericolul galben** nu mai este astăzi o frază banală din articolul cutărui publicist alb, ci poate deveni o fatalitate pentru întreaga civilizaţie europeană. Japonia dovedeşte deja că intuiţia genială a lui Anatole France n-a dat greş. »Şobolan' galicia«, cum se numea în romanele cu copertă roşie japonezul din Perin, Londra şi New- York, a învăţat toate drăciile şi meşteşugurile culturei europene şi cu ajutorul lor să va răsbuna asupra dascălului. Zaubedehrling-ul lui Goethe a devenit maestru. Vântul ce aduce mirosul pădurilor sălbatice din Asia ne va aduce poate totodata şi răcnetele răsboinicilor din Persia, China şi Japonia şi poate să va repeta măcelul din Peking, dar d® astădată nu vor ajunge trei-patru regimente de matrozi, ca Europa să poată lega în lanţuri balaurul mongol înfuriat Sântem convinşi că presa sentimentală a ententei va micşora importanţa acestor trei evenimente serioase. Când cu revoluţia boxerilor presa engleză făcea ironii ieftine la adresa ambasadorului german din Peking ucis mişeleşte la stăruinţa unor bramini fonetici. Dar ironia i-a îngheţat pe buze, când revoluţionarii chinezi au instigat India tânără, care aranjase un spectacol tragic la Durbarul imperial din Calcutta. Şi ironia îi va îngheţa Angliei pe buze şi de astădată, dacă elementul intelectual prodigios desvoltat la universitatea din Oxford, o să reuşească să deştepte conştiinţa asiatică din India, şi atunci cele câteva zeci de regimente engleze nu vor mai fi în stare să umilească un popor de câteva sute de milioane de sclavi, să nu uite ironicii din Londra că Rabinadrabh Tagore, poetul laureat cu premiul Nobel, cântăreţul Asiei mari are un vers, care începe: * »Tigru! neliniştit de lângă ţărmii [Gsngeului Cu ghisreîe-l supune pe vânător.... Şi nu va fi extrem de dureros dacă un nou Djirgis Khan va dicta o pace la Londra? Seismograful politicei europene este nervos. In depărtare energiile lucrează. Viitorul prepară noui pagini pentru istoria Asiei. Două vase franceze scufundate. Biroul Wolff comunică : Un subvorin german a scufundat în 8 Februarie spre sud de Bejrut în apropierea coastei siriene vasul francez de Imit iSuffren*. Vasul s’a scufundat in tmp de 2 minute. Z'arulWienar M'ttegszaitung* comunică din Lugeno : Crucișetorul pancerat *Dupleix «, lovindu-se în marea miditerană de o mină, s'a scufundat. Echipajul s'a înecat. StaâUi. — Din colectanta de » Navele micule.— Una din supcretiţiunile, cari dispar din zi în zi la luarna ştiinţei, este şi credinţa în existenţa stafliior sau spiritelor de noapte. Poporul crede şi azi, că suflffUlo csior ca mor petrec după moarte şase săptămâni Iuu al casei, mai ales sub streşină, şi se arată sara şi noaptea membrilor famiiiei şi altor persoane. Cai vechi credeau, că sufletul mortului rătâceşte de a pararea, fără repaus, pe locurile unde a trăit, dacă trupului său nu i se face o înmormântare după datinele ritului religios; pentru că funţiosul Charon, care trecea sufletele din lumea aceasta în ceealaltă, poate râul Sigiu, nu primea un asemenea suflet in luntrea sa. Tot acest scop îl au azi posianie şi to»t» onorurile funerar®, cu marea dvos^bire între credinţa creştină şi cea pâgână Dup! credinţa celor v cle, sufletele opilor lumii ei, n 'amu’ui ţârii, devenieu geni tutelari ai acestora, a’«meci îngerilor păzitori ai creştinismului. Azi iaci sufletul Celui reposat e pret ca o fiinţă superioară proeiui in viaţă, ca o o fiinţă sfântă sau dumn^seeaacă, şi se bucură de un fsi de cult religios. Persoana mitica, care conduce sufLtul în rită lume, eu mai e Gbaron, luntraşul Btgiului, ci e arebangelui Gavril, car© trece suffitu prin vămile văzduhului Sac*r. Unele suflste însă, mai «Ies ale celor răi, rămân p* pământ şi devin stafii. Eie locuesc mai alei în cşsine părăsite şi pustii, şi în ruine, şi fac noaptea faî da sgoinot® înfiorătoare. Atari sgomote, când nu sunt nituciri ■au haincinsţiuni a!» unor persoane nervoase, sunt ori efecte ale unor cauza naturale necunocute, ori faptele unor glumeţi sau ale unor făcători de rele. In tot căzui nu esta prudent s întâmpina cu o cutezare oarbă atari fenomen», ca să ta arați curagios fără s lua măsuri de asigurare în contra râului ce s’ar putea întâmpla, ba uneori este chiar primejdios. Următoarea istorioară ne dă un exemplu interesant în această privinţă. Ducele de Villars fusa au trimis odată, cât era tânăr, Intr’o solie pentru afaceri importante în Germania. La reîntoarcere, surprins de o ploaie torenţială aproape de un sat, trebuia să rămână peste noapte acolo. In sat nu erau decât case ţărăneşti, sărăcăcioase, la cari nu se puteau adăposti. Văzu Însă, nu depărta de sat, un castel vachiu, în care credea ca să rămână spai comod peste noapte, și porunci si-i pregătească asola o camera da dormit, și să ducă de mâncare și vie. — Dar acuî castel e pustiu, — răspunseră sătenii; nu iocuește nimeni într’nasul din pricina sgomotelor îngrozitoare și a stafiilor cari se văd noaptea acolo. Vreu să văd şi eu acest® stafi',— răspunse tânărul duce, râzând de simplitatea oamenilor, — vreu să aud sgomotele lor. N’am văzut nici odstă asemeni lucruri. Şi ca să arete şi mai mut, cât îşi râie da atari prost.!*, date ordin oamanlor săi să vârâteâ îa sat; iar lui să i sa facă fee în castel. Îşi luă armele şi plecă să doarmă singur acolo. După miezul nopţii iacă incepe a se gâzi din depărtare un sgomot surd de urlete şi strigăte, şi un zuruit îngroz tor de lanţuri. Villars», fără a se înspăimântă, pune mâna pe arme, şi aşteaptă în apărare. Larma urletelor şi strigătelor şi zuruitul lanţurilor sa auzia tot mai tare şi mai aproape. Villars, plin de curag’u, aştepta liniştit, să vadă ce v’ aş! de aor. Când iacă, si deschid amândouă uşile cu un bubuit ca şi cum a’ar ruina tot castelul, şi vsda Intrând o grosavâ namilâ uriaşă, îmbrăcată toată Sa ab şi urmată de petru furii cu faci® da manurmântara Iu mâni. Năluca se opri la câţiva paşi şi adresându-sa lui Villars îi strigi cu un glas adânc şi fioros: Indrăzneţule muritori Cum ai cutezat tu sâ pătrunzi în aceste locuri înspăimântătoare ? Eşt I de sci îndată, dacă vrei să trăești, ori tremură pentru viața ta. — Eu să tremur ? — răspunse curagiosul tânăr. — Acum vei vedea tu, pelegultu’e, dacă Villars tremură. Și fără a mai zice ceva, năvălește, cu furie asuprâ-i. Fantoma fuge grăbită; Villars după ea; dar abia trecu două camere, când iată se scufundă podeaua, piere vedinia, şi el se sflâs:»jur într’un loc necunosut, într’o tăcere adâncă şi loti’o întunecime înspăimântătoare. E uşor de înţeles care a fost groaza şi emoţîunea lui Villars in acele înfricoşata momente. Spra norocul său, ei a’a suferit nimic in căderea sa; dar vedea bine, că închis acolo, nu mai putea aştepta scăpare. Blând aşa o bună bucată, in pradă a mii de gânduri, zăreşte In sfârşit o aşoarâ licăriri prin crăpătura unei uşi, care da în suterana, vecină, şi aude un bâsbăit care semăna a gaauri omeneşti. Pune urachsa şi ascultă Ingrijat, şi spre înarma lui spaimă în,alege, că o ceată de oamsni r&i se stetueşte ca să-l ucidă. După dssb*t«ri făurite, cari îi ţinură într’o lungâ neiumarire, aud* în sfârşit pa unul, care zice : Si-i ucidena ar fi primejdios paatru noi. A- oasta e o persoană da mare valoare. Mâine S3 va face cercettre in tot castelul, și noi vom fi descoperiți. Părerea mea este s'â-i daschdem și sâ-i dam iibartatea. — Di, iubite prietine, — îi strigă Villars ușurat. — Fapta voastră v’ar conta scump. Eu am asupra mea scrisori importante, cari trebuesc duse regelui; am în satu' vac în patru oameni In serviciul meu. Moartea mia n’ar putea fi altu isi, și n’ar rămânea nerâsbunată. Deiihideți , v& promit tuturor secretul și o răsplată vrednică de Vinars. După o scurtă sfituire hotărâri! a-i bara, după ce mai i.iiâiu ii vor fi obligat să jure că nu va spun® n’mic altceva, decât efi a văzut şi a auzit acolo lucruri grozave. Şi aceasta o putea spune cu toată dreptatea. Du A lungă vrem®, pe când Vi'» laru sta la o vilă a sa cu nişte prieteni, v«da venind la dânsul un om necunoscut, care-' a 'U’.ja dar miau frumoşi şi vioi. — Acest d&r — zise omul — te rog să priceşti din partea acelora, cărora la-apronia secretul îa lăun*trul castelului, da care cred câ-ţi a* duci aminte, şi care se riot l-ai ţ nut cu atâta credinţă până acum. Acum ei te deaieagă de jurământ, pentrucă eşind din margin la rt*g«tului şi fiind puşi în siguran A, nu mai au trebuinţa nici frică de nimic. Atunci povesti ducele, ce i se în* tâmpiasa tn c* tei. Acele cinci stafii erau cinci fabricatori da me nete false, cari se ascundeau acolo laapreurft cu Braşov. Luni-Marți 2 Februarie 5 Februarie n. 1916 AnuUYXiI. _________^ „ " — -F ’ ■ '3) ~ ■ %. — * GAZETA TRANSILVANIEI ZIAR POLITIC NAȚIONAL. 2S=S2æsæzz2E^:^:æ-j&s&:xsmatt!iXxaii£»miammaMvm'MivfemmmMiimimmKmmuuBara——mh«—n. mu- ■; wmwa^j.---: Abonamentul: pentru Axstro-Ungeri* pe tin an 24 cor.; pe. V2 an 12 cor.; pe 3 luni 6 cor., /wz/la Reminie și streinătate pe an an 40 iei; pe */ an 20 lei Apare seara, în fiecare zi de lucru. Redacţia şi administraţia: Strada kruncului Nr. 15. Inseratei» se primase la administraţia. Preţul după tarif şi Invstal. Manuscrisele nu se înapoiază. TELEFON Nr. 226. Icrainii. 1 Ţinutul, care se estinde dela zidurile cetiţi! Przeroysi pănă la Volga şi din Caucaz până la mocirlele Wolhynie! este locuit de un popor brav, care a încercat în mai multe rânduri să scape de sub jugul moscovit. Poporul acesta este cunoscut, în Europa sub numirea de ruşi mici, iar ei să numesc Ucraini sau russi. Poporul ucrain esta în veacul al cincilea mai întâiu pomenit in istorie. Ei trăiau resfiraţi pe câmpiile roditoare din sudul Rusiei de azi. In veacul al nouălea adună principele de Chiew toate seminţiile ucraln® şi formează o ţară puternică sub numirea: Ucraina sau Rusia mică. Principi de Chiew au chemat maeştri şi învăţaţi germani şi s vediani în ţară, cari au organizat ţara după modelul celorlalte ţări din apus. înflorirea şi bunăstarea nu a ţinut însă mult, pentru că în veacul al 12-lea s’a pornit puvoiul popoarelor mongolice din răsărit, care a prădat şi jefuit acest Canaan ai Rusia! da azi. Din vechea Ucraina n-a rămas decât partea vestică sub stăpânirea principilor de Halici. Dar nici aceasta rămăşiţă de ţara nu a rămas ««prădată. In veacul al 13 tea a venit alt potop: tătarii, cari au nîmicit şi Ucraina vestică. După retragerea tătarilor au intrat polonii in ţară şi în veacul al 14-l-a aflăm pe Ucraini sub stăpânirea principilor litvani. Trei veacuri au gemut ucrainii sub jugul polon, pănă ca la vracul al 17-ies au scăpat de sub jugul lor. Ucrainii formară în veacul al 17-Iea sub hatmanul Bohdan Chmelnytzkyj un regat independent. Polonii să nl■uesc însă să-şi recâştiga supremaţia avută şi pornesc rupuse contra tinerei ţări. Ucraina s rârotoritâ leagă o alianţă In anul 1654 la Perejeslav cu ruşii albi din Moscovia. Alianţa aceasta a fost nefericirea Ucrainei. Ţtri moscoviţi s’au năsuit să contopească şi pe ucrainii cu celelate seminţii slavica. Din causa aceasta s-a aliat apoi hatmanul Ivan Mazepa cu Carol XII al Suediei. Carol face imprudinţa care a fâcut-o mai târziu şi Napoleon, că a plecat în timp de iarnă în contra ruşilor. Petru I bate în anul 1709 pe Carol la Poltava şi Ucrainii îşi pierd toate privilegiile avute. Ucrainii s’au răsculat in mai multe rânduri, dar răscoala lor a fost înăbuşită totdeauna în sânge. Ultima răscoală, despre care a luat notiţă şi Europe, a fost răscoala din 1902, care a figurat prin ziare ca răscoala ţărănească din guvern*,naeptele Chsrkow şi Poltawi. Forţe ruseşti au dat acestei răscoale caracter a.»rar, care de fapt n*a fost altceva, dacât o răscoală naţionalistă ucraină. Guvernul a făcut apoi uchini’or unele îmbunătăţiri yî mai multe concesii. Mai târziu le-a recunoscut şi caracterul deosebit etnic şi dreptul la limba ucraină. Academia de ştiinţe din Petersburg, — a-a ocupat — la tndrumarea directă a ţarului rtt atudiarea limfe®! ucraina şi iu darea de seamă constat! ci: limba ucraină este un idiom independent al limbei slave şi deaceea a de părere că şi ucrainii •• pot folosi de limba ucraină in acria şi vorbire şi pot numi limba ucraină limba lor maternă. învăţatul rus Iwanrowskyj şi profesorul Fedor Wawk au constatat pe basa studiilor antropologice, „i moscoviţii sunt o amestecătură de slavi cu fini-ugori, pe când ucraini sunt curat numai rasă slavă. Apei mai sunt * mulţime da caracteristice dintre cari amintesc numa’ câteva spre pildă: Moscovitul este despot in afară şi despot In rasă, nevasta Iul este roaba casei, pe rând ucrainul este barai si nevasta ucrainu lui este soţia sau tovarăşa .vi** ţel, cere are aceleaşi drepturi ca şi bărbatul. Ucrainul este democrat şi iubitori de dreptate şi libertate, pe când moscovita este fără voinţa şi să supune erbis capului suprem al statului. Aceste contraste se observi mai bine în comunele mixte. In aceste comune, deşi trăesc de veacuri lângă platis, n-ar Intra in ucraia sau ucraina in casa unui moscovt pentru cât bun e în lume şi nici nu s-ar căsători cu un moscovit sau moscovă. Ura seculară nu a putut-o şterge nici cruta nici ucazurile împărăteşti Ucrainii s-au păstrat cu toate uneltirile muscăteşti limba şi naţionalitatea lor. Ucraini au literatura lor, sau poeţi şi scriitorii lor, şi mai au 20 arar* cari apur In limba ucrană. Cal mai răspândit star ucrain site ziarul «hada» car* apare îa Kiev. Poporul ucrain este dornic de carte aşa de ea. sa spune că Istoria ucra'nă scrisă de profesorul Nrusevskyj s’a vândut în scurt timap In 40 000 canapiare. Ţăranii sunt bine organizaţi şi au peste 6000 cooperative săteşti. La prima alegere pentru Dumă au ales ucrainii 52 deputaţi ucraini. Aceştia au format în dumă un club separat sub numirea clubul Ucran. Deputaţii ucraini au fost Insă daţi ta judecat! pentrucă s’a constatat că ei vreau o Ucraină independentă. Ia anul 1907 au foat târâţi 200 fruntaşi ucraini pa banca asusaţiior — vestitul proces *Spilkat— şi au fost condamnaţi pentru tendinţa lor revoluţionară separatistă. Ucrainii sunt după statutica oficioasă din 1897, care s’a făcut pe baza de naţionalitate, 72% procenti de populaţia din sudul Ruse. Statisticele oficîoase au recunoscut inainte de râsboiu numai 277 filoane uraini, pe când după statisticele naţioaliste, sunt in Rusia de sud 33 milioane uraini, 6 milioane moscoviţi, 119 rodocne jidan, 413 mii germani, 353 mii poloni, şi 216 mii tătari. Ucraina sunt mai lent