Gazeta Transilvaniei, iulie 1916 (Anul 79, nr. 139-164)

1916-07-22 / nr. 156

După doi ani de răsboiu. Manifestul Maj. Sale Monarhului. Din prilejul aniversării a doua dela isbucnirea înfricoșatului răsboiu european Maj. Sa Monarhul a adresat prim-ministrului Tisza următorul auto­graf prea înalt: Iubite conte Tisza ! Am ajuns a doua aniversare a zilelor, de când judecata neîm­păcată a duşmanilor noştri, ne-a silit la răsboiu. Oricât de dureros deplâng lunga durata a grelei în­cercări, la care e expusă omeni­­mea, mă umple totuşi de înaltă satisfacţiune, că reprivind la grelele încercări, este din nou îndreptă­ţită încrederea mea în puterea de neînfrânt a monarhiei. Demn de fii lor viteji, care în unire cu oştirile aliaţilor noştri glorioşi au ţinut piept eroic asal­turilor neîntrerupte ale unor forţe duşmane superioare, popoarele mele scumpe îşi împlinesc şi a­­casă în mare măsură şi cu însu­fleţire, datoria lor, aşa cum o şi reclamă vremurile mari şi serioase de astăzi. Unite în aceiaşi voinţă puternică de a birui, ele aduc cu hotărâre bărbătească orice jertfă, care e cerută pentru asigurarea unei păci trainice şi onorabile. Cu o înţelegere dreaptă a măsurilor reclamate de binele patriei, ele suportă restrângerile — o urmare a răsboiului — ale vieţei econo­mice şi zădărnicesc astfel toate intenţiile mişeleşti, ale duşmanilor noştri, cari tind la periclitarea sis­tematică a populaţiei pacinice. Inima mea împărtăşeşte cu o îngrijorare părintească gândul ce apasă pe fiecare din credincioşii mei, care suportă durerea pentru cei căzuţi, grija de dragii lor de pe câmpul de luptă, tulburarea în munca lor pacinică, şi îngreunarea simţitoare a tuturor condiţiunilor de viaţă. Dar sprijinit pe experi­enţele înălţătoare ale celor doi ani de răsboi privesc cu încredere la viitorul, care se pregăteşte cu conştiinţa fericită, că bravele mele popoare merită într’adevăr biru­inţa şi am încredere că providenţa nu le va răpi graţia şi dreptatea. In aceste zile serioase memora­bile, dar bogate în nădejdi, ţin, să împărtăşesc iară populaţiei,­ că mă umple de o mândră bucurie activitatea ei, care nu încetează nici când, şi dispoziţia ei de jertfă patriotică, şi că recunosc cu inima­­ mulţumită atitudinea ei vitează,­­ care e o garanţie a victoriei de-­­­finitive. Vă autorizez să aduceţi acea­sta la cunoştinţa publică în nu­mele meu. Dat la Viena în 31 Iulie 1916. Francisc Iosif m. p. Contele Ştefan Tisza m p Germanii despre condiţiile de pace. Pe ziua de 1 August au fost convocate numeroase întruniri în Ger­mania de partidul socialist şi noua uniune politică germană numită „Comi­tetul naţional". întrunirile socialiste au fost oprite, deoarece oratorii socialişti n-au voit să prezente autorităţilor în­­nainte de adunare textul vorbirilor, întrunirile „Comitetului naţional" s’au ţinut însă, prezentând oratorii textul vorbirilor. La întrunirile din Berlin con­silierul intim Harnack a vorbit despre condiţiile de pace spunând între altele: Pacea trebuie să fie astfel făcută, ca duşmanul nostru din est să fie de­finitiv împins în graniţele sale natu­rale. Trebuie să arătăm Rusiei, în in­teresul întregei culturi apusene, că condiţiunile de dezvoltare ale ei sunt în Asia. In vest nu putem permite, ca Belgia să devină din nou satrapin Angliei. Pro memoria. D­ecurs funebral rostit la înmor­mântarea savantului chim­st ro­mân ! Nicolae Teclu de d-1 Dr. Lazar Popoviciu. Jalnici ascultător­i ! In timpurile aceste fără seamăn de grele noi Românii din Viena azi a­­vem cu o durere şi supărare mai mult, fiindcă am pierdut pe unul dintre cei mai distinşi, veneraţi şi iubiţi membri ai coloniei noastre de aici. Cine dintre noi nu s-a înduioşat de durere aflând că veneratul prof. Nicolae Teclu a trecut subit la cele e­­terne ? Până mai în zilele din urmă toţi îl ştieau sănătos, voios şi viguros pe acest simpatic bătrân cu înfăţişare profetică, iar acum iată-l vedem aşezat în sicriu ca să-şi doarmă somnul de veci. Cuprinşi de jale şi cu adâncă ve­neraţie am grăbit azi toţi prietenii, cu­noscuţii şi veneratorii, ca să dăm ono­rurile din urmă acestui vrednic fiu al neamului nostru îşi acestei podoabe a corpului profesoral de la Academia de comerţ din Viena. Stând îndureraţi în preajma a­­cestui coşciug, cuvine-se să ne reamin­tim, cel puţin în liniamente mai mari, cele mai însemnate faze din frumosul şi bogatul trecut al acestui merituos bărbat. Neuitatul nostru decedat, care s-a născut la 2 octomvrie 1839 în Braşov, este descendentul unei fruntaşe fa­milii de comercianţi. Familia şi firma Teclu pe acele vremuri aurii ale co­mercianţilor noştri din Braşov era bine cunoscută nu numai la noi ci şi peste graniţele Ardealului. Tinărul Nicolae Teclu a făcut clasele primare la şcoala săsească din oraşul său natal, studiile şcoalelor me­dii le-a început la gimnaziul nostru real şi le-a terminat la liceul real din Viena. Având dânsul mare aplicare pen­tru ştiinţele positive şi artă, studiile academice le-a început la politehnica din Viena, le-a continuat mai târziu la aca­demia de Bele-arte din München, şi în urmă la şcoala de arhitectură din Ber­lin. După terminarea studiiilor acade­­mice s-a dus în Ţară, însă pe acele tim­puri neaflând încă împrejurări priincioase pentru arhitectură, s’a reîntors la Viena. Aici apoi în etate de 29 ani îşi schimbă direcţia studiilor, se înscrie de nou la Universitate şi-şi iea licenţa în chimie. Scopul lui Teclu însă n’a fost să se facă profesor, ci dânsul urmărea o idee măreaţă, voia adecă să se dedice marilor industrii, pe cari apoi să le întroducă şi desvolte în Ţară. Drept a­­ceea după ce a luat licenţa în chimie de nou urmează cursuri­ speciale de chimie la prof, renumit Radtenbacher, şi de tehnologie la politehnică. Tot pen­tru acest scop face pradă ca voluntar în fabrica de hârtie din Schlegelmühle. Astfel pregătit se reîntoarce din nou în ţară, dar — durere fără succes deoarece pe timpurile acele nu era pre­gătit încă terenul pentru marea in­dustrie. Reîntors la Viena devine asisten­tul celebrului chimist prof Ludwig, care pe acele timpuri era prof. la acad. de comerciu din Viena, de unde apoi trecând la universitate, în locul lui este ales la 1880 fostul său asistent Teclu. Astfel ajunge Teclu numai chiar prin vrednicia sa la acest post onorific în care ca dascăl şi adevărat om de ştiinţă a desvoltat o activitate foarte rodnică şi recunoscută de lumea ştien­­ţifică din ţară şi străinătate. Mă simt prea puţin chemat să fac aprecieri asupra chimistului Teclu. Cu toate aceste trebue să mai amintesc că dânsul a publicat peste 50 lucrări şi că domeniul cercetărilor sale au fost flacăra şi gazul. Multe reviste de seamă au reprodus articolii luminaţi scrişi cu condeiul acestui savant. Multe invenţii geniale de-ale prof. Teclu sunt puse în practica de toate zilele ca dp. Becul Teclu, care aproape din nici­un laboratoriu nu lipseşte, mai cu seamă în America, sau precum e modul de a descifra pe cale chimică textul de pe hârtiile car­bonizate şi câte alte invenţii se leagă de numele­ ilustru al lui Teclu despre cari sigur cu respect a vorbit şi vor­beşte lumea ştienţifică şi cari cu litere neperitoare vor fi fixate în analele chimiei. Savantul român, apreciat de strei­nătate, nu putea să fie trecut cu ve­derea nici de m­oţiunea sa. Iată pe la anul 1879 cel mai înalt areopag al ştiinţelor noastre—Academia Română— îl distinge prin numirea de membru ordinar. Afară de aceste a fost dis­tins cu mai multe orduri înalte pen- tru meritele sale literare. Din viaţa privată a acestui român de bine daţi-mi voie să relevez că dân­sul ca cei mai mulţi adevăraţi savanţi idealişti, n’a muncit să adune averi pă­mânteşti trecătoare, ci să lase posteri­tăţii comori sufleteşti şi neperitoare. Dânsul a fost o putere de muncă rară, despre care cu drept cuvânt se poate zice că nulla dies sine linea, fiindcă acest savant aproape până la ultimele fase ale amurgului vieţii sale zilnic a muncit în tăcerea tainică a la­boratorului său. Ca Român şi-a împlinit în toată privinţa datoria faţă de naţiunea lui. Ştim cu toţii că dânsul este unul din­tre iniţiatorii, cari recunoscură necesi­tatea educării fizice, a contribuit la în­fiinţarea diferitelor societăţi de gim­nastică şi sport. Ca membru al coloniei noastre a fost unul dintre cei mai distinşi, care dela tinereţe până la adânci bătrâneţe s’a interesat de toate afacerile noastre şi a luat parte activă la toate momen­tele mai însemnate din viaţa noastră so­cială şi culturală. Mulţi dintre noi ne aducem bine aminte de prelegerile fru­moase, ce le-a arangeat pentru colonia noastră, dându-i ocasie să se iniţieze în ştiinţa tainică a chimiei. Fie-i ţărina uşoară şi memoria bi­necuvântată. !­*/Bl II , Braşov, Vineri 22 Iulie (4 August n.) 1916. Anul LXX­IX Nr. 156 Abonamentul : pentru Austro-Ung­aria pe un an 24 cor.; pe l/, an 12 cor.; pe 3 luni 6 col., pentru România şi streinătate pe un an 40 lei; pe­­V, an 20 lei ZIAR POL­ITIC NAŢIONAL. Apare seara, in fiecare IA de lucru. Redacţia şi administraţia: Strada Prundului Nr. 15. Inseratei» ce primesc la administraţie. Preţul după tarif şi învoială Manuscrisele nu se înapoiază TELEFON Nr. 226. Congresul naţional bisericesc. Sibiiu, 1 August n. 1916. Şedinţa a doua de Luni. Presidează P. S. Sa, Episcopul Ioan I. Papp al Aradului. Notar de şe­dinţă Mihaiu Păcăţian. Notarul Lazar Triteanu ceteşte procesul verbal al şedinţei prime care se autentifică, îşi presentează ulterior creden­­ţionalele următorii deputaţi congresuali : Dr. Toma Ienciu, Desideriu Tempelean şi Victor Tordăşianu. Se decide să fie predate spre examinare comisiunii veri­ficatoare, care se va alege. Verificar­ea mandatelor. Se pune la ordinea zilei verifi­carea deputaţilor congresuali. Deputaţii din arhidieceza transilvană, constituiţi sub preşidenţia P. C. Sale, Arhiman­dritului Dr. Ilarion Puşcariu, vicariu ar­­hiepiscopesc, propun prin raportorul Nicolae Ivan, asesor consistorial, să fie declaraţi de verificaţi 9 deputaţi din cler şi 15 deputaţi mireni din dieceza Aradului, ale căror acte electorale au fost aflate în regulă. Celelalte mandate să fie apoi trecute la com­isiunea veri­­ficătoare, fiind atacate prin protest, ori dificultate. Se ia conclus în acest în­ţeles. Deputaţii din dieceza Aradului, constituiţi sub presidenţia P. C. Sale, Protosincelul Roman R. Ciorogariu, di­rector seminarial, propun prin rapor­torul Dr. Gheorghe Popa, să fie decla­raţi de verificaţi, având mandate în regulă, 10 deputaţi din cler şi 16 de­putaţi mireni din dieceza Caransebe­şului, iar celelalte credenţionale să fie predate comisiunei verificătoare. Se de­cide în acest înţeles. In fine deputaţii congresuali din dieceza Caransebeşului, constituiţi sub presidenţia P. C. Sale, Arhimandritului Filaret Musta, vicariu episcopesc, prin raportorul Dr. Cornel Cornean propun să fie consideraţi de verificaţi 9 de­putaţi din cler şi 13 deputaţi mireni din arhidieceza transilvană, iar celelalte credenţionale, parte atacate prin pro­test, parte dificultate din oficiu, să fie trecute în competenţa comisiunei veri­ficătoare. Congresul decide în înţelesul acesta. înaltul preşidiu constată, că sunt verificaţi 72 de deputaţi (din 90), deci congresul se poate constitui. Pune la ordinea zilei : Alegerea biroului a comisiunilor. Pentru consultare asupra alegerii comisiunilor şi a biroului, deputatul Dr. Petru Ionescu propune suspendarea şe­dinţei şi e­miterea unei comisiuni de trei, pentru compunerea listei. Ca membri ai comisiunei propune pe ur­mătorii : protopresbiterul Nicolae Roxin şi mirenii Dr. Iancu Meţianu şi Con­stantin Burdia. Deputatul Nicolae Ivan cere respectarea unului din trecut şi alegerea unei comisiuni de 9 pentru a­facerea candidărilor. Deputatul Gheorghe Popa arată, că com­isiunea de candidare a fost compusă şi în trecut tot numai din 3 membri. P. C. Sa, Arhimandritul Filaret Musta, din consideraţiune faţă de deosebitele nuanţe representate în congres, e pentru o comisiune mai mare de 9 membri, în care doreşte să fie repre­­sentate toate nuanţele. Deputatul Dr. Vasile Saftu încă e pentru o comisiune de 9 membri. Deputatul Dr. Petru Io­­nescu îşi modifică propunerea, accep­tând, ca comisiunea să fe compusă din 9 membri, şi anume, din următorii : protopresbiterul Vasile Damian, Dr. Iancu Meţianu, Arseniu Vlaicu din ar­­hidieceză, protopresbiterul Nicolae Ro­xin, Dr. Gheorghe Popa şi Aurel Pe­­troviciu din dieceza Aradului, şi P. C. Sa, Arhimandritul Filaret Musta, Con­stantin Burdia şi Patriciu Dragalina, din dieceza Caransebeşului. Se primeşte şi şedinţa se sus­­pinde. După redeschidere, deputatul Con­stantin Burdia propune în numele co-­­ misiunei acceptarea listei următoare: Ca notari să fie aleşi domniii Ma­­teiu Voileanu, Mihaiu Păcăţian, şi Dr. Cornel Cornean din cler, apoi mirenii Dr. Pavel Roşea, Dr. Nicolae Bălan, Dr. Dem­etriu Mangra, Traian Suciu, Dr. Nicolae Petroviciu şi Dr. Iuliu Coste. In comisiunea verificătoare : Dr. Petru Ionescu, Andreiu Horvath, P. C. Sa Dr. Iosif Traian Badescu,protosincel, din cler, şi mirenii Arseniu Vlaicu, Ni­colae Garoiu, Dr. Gheorghe Popa, Dr. loan Iacob, Aurel Moaca şi Petru Corcan. In comisiunea organisatoare : P. C. Sa, Filaret Musta, Arhimandrit, P. C. Sa, Vasile Mangra, Arhimandrit, P. C. Sa, Dr. Eusebiu R. Roşea Arhiman­drit, din cler, şi mirenii Dr. Iancu Me­ţianu, Alesandru Belle, Dr. Gavriil Cosma, Sava Raicu, Constantin Burdia, şi Titu Haţieg. In comisiunea bisericească: P. C. Sa, Arhimandritul Dr. Eusebiu Roşea, Dr. George Popoviciu, P. C. Sa Roman R. Ciorogariu, Protosincel, din cler, şi mirenii Dr. Toma Jenciu, Dr. Gavriil Buzura, Aurel Petroviciu, Dr. Sever Is­pravnic, Dr. Timotei Radi şi Titu Măr­­gineanţu. In comisiunea şcolară : Lazar Tri­teanu, Ioan Georgia, P. C. Sa Proto­sincelul Dr. Iosif Olariu, din cler, şi mirenii Dr. Iosif Blaga, Victor Păcală, Dr. George Alexici, Dr. Dionisiu Linţa, Patriciu Dragalina şi Valeriu Petcu. In comisiunea epitropească: Vasile Damian, Nicolae Roxin, Ioan Popa, din cler, şi mirenii Arseniu Vlaicu, Dr. Va­leriu Petcu, Dr. Aurel Cioban, Cor­nel Pincu, Iustin Chirilă şi Dr. Liviu Linţa. In comisiunea fundaţiunei Gozsdu Dr. George Proca, Ştefan Lucuţa, Se­bastian Olariu din cler, Dr. Vasile Preda Dr. Vasile Pahone, Dr. Atanasie Bra­­dean, Pavel Chirilovici, Ioan Cimpoeriu şi Dr. Virgil Nemoian. In comisiunea petiţionară: Dr. Va­sile Saftu, Dr. George Dragomir, Flo­rian Roxin din cler, şi mirenii Ioan Henteş, Victor Tordăşianu, Dr. Sever Barbura, Desideriu Tempeleanu, Dr. Valeriu Olariu şi Iosif Brebenariu. Lista se votează întocmai din par­tea congresului, iar înaltul presidiu de­clară congresul de constituit şi numeşte notar general pentru actuala sesiune ordinară pe Mateiu Voileanu, asesor consistorial’. Telegramă omagială. Deputatul Dr. Gheorghe Popa, după o motivare corespunzătoare, face propunerea, ca congresul să trimită te­legramă omagială Majestăţii Sale, îm­păratului şi Regelui nostru Francisc Iosif I, prin guvernul ţării. Ceteşte tex­tul telegramei care e următorul : „Excelenţei Sale, Domnului conte Ştefan Tisza, ministru-pre­­sident, Budapesta. Congresul naţional-bisericesc, ca representanţa întregei mitro­polii greco-orientale române din patrie, întrunit în sesiune ordi-----­nară în aceste vremuri istorice de eroică încercare pentru patria noastră, în care fii bisericii noa­stre şi peste tot ai poporului ro­mânesc din patrie şi-au adus ca şi în trecut, fără şovăire, tributul de credinţă şi sânge, roagă pe Excelenţa Voastră, să binevoiască a tălmăci înaintea Maiestăţii Sale, a preagraţiosului nostru rege, sen­timentele de realitate şi nestră­mutată alipire a credincioşilor bi­sericii noastre cătră tronul Maies­tăţii Sale, şi în acelaş timp sen­timentele de adâncă recunoştinţă pentru înaltul scut oferit în toate vremile bisericii noastre". Deputatul Dr. Aurel Vlad cere, ca telegrama să fie trimisă — conform unului din trecut, — deadreptul Maies­tăţii Sale, prin cancelaria­­de cabinet. După lămurile date din partea înaltului presidiu, că scopul se ajunge şi pe o cale şi pe alta, se decide înaintarea telegramei prin guvern. Credenţion­alele presentate astăzi se predau comisiunii verificătoare. Actele întrate la congres se împart între diferitele comisiuni. înaltul pre­sidiu comunică apoi deputaţilor con­gresuali, că Mercuri, în ziua Sfântului proroc Ilie, se va celebra parastas solemn în catedrală, pentru odihna su­fletelor fericiţilor Arhiepiscopi şi Mitro­­poliţi Andreiu baron de Şaguna, Miron Romanul şi Ioan Meţianu, precum şi pentru marele mecenat Emanuil Gozsdu, apoi încheie şedinţa la orele 11 şi jumătate, anunţând şedinţa proximă pe Marţi, 1 August nou, la orele 10 dimi­neaţa. La ordinea zilei se pun rapoar­tele comisiunilor. Sibiiu 2 August. Şedinţa a treia de Marţi. President P. S. Sa. Episcopul Ioan I. Papp, notar de şedinţă Dr. Cornel Cornean. După verificarea pro­cesului verbal al şedinţei premergătoare dep. Titu Haţieg îşi înaintează creden­­ţionalul. Se predă comisiunei verifi­cătoare. înaltul presidiu comunică con­gresului, că telegrama omagială, votată în şedinţa premergătoare, a fost es­­pedată din partea presidiului congre­sului la adresa dată. Se ia spre ştire. Se înaintează din partea biroului representaţiunea consistorului din Ora­­dea-mare în chestia înfiinţării episcopiei ortodoxe române Oradea-mare. Se predă comisiunei organisătoare. Se presintă rugarea deputatului Ioachim Fulea pentru concediu pe în­treaga sesiune congresuală din causă de morb. Concediul cerut se acordă. Deputatul Arseniu Vlaicu face pro­punerea, ca în vederea scumpetei enorme din zilele de astăzi, pe lângă

Next