Gazeta Transilvaniei, iunie 1919 (Anul 82, nr. 108-130)

1919-06-25 / nr. 126

Redacfia şi Reminîstraîia Str. Prundului Nr. 15. Telefon 226. ORGAN POLITIC NAȚIONAL Apare în fiecare un­ele lucm, îrr Brașov. Abonamentuî: Pentru Ardeal : [ Pentru vechiul Pegat: Pe un an ... 72 Cor. I Pe un an . . . 60 Lei Pe V, „ . . . 36 „ Pe % an ... 30 „ Le 7» n • • • 18 „­ Pel/4 an . . . 16 „ End­warc Presa este astăzi ecoul celor mai largi straturi. Sunt atâtea nemul­ţumiri, atâtea situaţii noi, atâtea mo­tive de iritare — exploatare de presă. Ea o face sub imboldul general, fiind singura armă a celor nedreptăţiţi.­­ E firesc dar ca presa să radieze şi enervarea pe care massele o simt astăzi. Presa este ecoul vibraţiunilor sufletelor mulţi­mei care se lasă pradă tuturor emoţiilor cerând să fie bine informată şi mai ales apărată. Oglinda acestei mulţimi este clar presa. Şi gradul enervărei generale îl putem găsi deci în acela al to­nului presei. E destul să vedem ce se pe­trece în occident, în Franţa, Anglia şi Italia — ca să nu vorbim decât de ţări amice — de starea de spirit de astăzi a popoarelor. Fie­care popor îşi are aspiraţiile sale. Acela care le exagerează, nemulţumeşte pe cele­lalte. Ori această nemulţumire o redă presa occidentală în discuţiunea pro­blemelor pe cari cei patru sau cinci plenipotenţiari le hotărăsc la Paris. Aceiaşi enervare în presa fran­ceză ca şi în cea italiană sau en­gleză. Lucrul este explicabil fiind­că la tribuna deschisă de la Paris cu­vântul este părtinitor când pentru unii, când pentru alţii — neputând împăca toate pretenţiile. In plus, părtinitor pentru anume puteri mari, în orice ocaziune. Din sânul conferinţei de pace porneşte aşa­dar unele cauze ale enervărei generale, provocată însă de situaţia precară economică a sta­telor. Nedreptăţile politice ale confe­rinţei au ecou adânc în masele po­pulare înfometate, cu atât mai uşor cu cât sunt tulburate de propagan­dele agenţilor bolşevismului şi ne­mulţumite cu situaţia nesigură de astăzi. Presa oglindeşte această stare. Că enervarea maselor a crescut şi mai mult după război sub impresia că de soarta popoarelor cearcă să hotărască cei patru sau cinci pleni­potenţiari de la Paris —* este adevă­rat. Dar tot atât de adevărat că ea este provocată şi alimentată zilnic de mizeria economică a claselor de jos din oraşe şi aţâţată continuu de ra­pacitatea exploatatorilor nevoilor po­porului. Bolşevismul se foloseşte de această stare de enervare pentru a tulbura cu totul judecata şi să des­­lănţue bestia din om. Ca să rezistăm noi ca popor — abia strâns acum sub acelaş steag şi în aceiaşi ţară — înconjuraţi de duş­mani şi de flăcările bolşevismului — trebuie înainte de toate ca enerva­rea de care vorbeam să nu pună stă­pânire pe masele noastre. Trebuie cât mai în grabă să creiăm o stare de spirit bazată pe o conducere dreaptă şi cinstită în in­terior — mai ales pe corectitudinea funcţionarilor publici cari sânt che­maţi să înfrâneze specula foamei — printr’o dreaptă administrare publică, prin lărgirea participărei poporului la conducere şi prin înbunătăţirea con­­diţiunilor de trai. Cei dintâi cari sânt chemaţi să înţeleagă acest lucru sânt oamenii politici, funcţionarii publici şi bur­­ghezimea contra căreia se îndreaptă mai ales bolşevismul — fiindcă aţâ­ţând la paroxism prin măsuri vexa­torii, prin abuzuri de putere şi ne­cinste, şi speculând, mărim enerva­rea generală, împingând chiar popo­rul cel mai liniştit în braţele bolşe­vismului. __________________ • • 9 Să nu fim surzi dar la reclama­­ţiunile poporului, al căror parţial ecou s’a făcut şi presa dela noi, în destul de încătuşată, să nu fim orbi la manifestaţiunile cari ne indică că enervarea de care vorbeam cearcă a prinde sufletul maselor noastre. Este un fenomen general. Nu putem insista într’un articol de ziar prea mult asupra lui dar trebuia să-l relevăm, fiind­că de-a dreapta şi stânga noastră urgia bolşevismului este des­­lănţuită. Finae ce trebuiesc scrise româneşte ? •­Ordonanţa comenduirei pieţei Braşov.— Conform ordinilor superioare se atrage atenţiunea tuturor firmelor că se aprobă o prelungire până la 15 iulie când toate firmele vor trebui în mod obligator să fie scrise în limba românească, autorizând­u-se de­ a fi scrise şi în limba germană şi ma­ghiară, cu condiţiunea că scrisul sâ fie în ordinea: româneşte, nemţeşte şi ungureşte, împotriva celor ce nu se vor conforma acestui ordin, se vor lua măsurile nece­sare, închizându-se prăvăliile şi trimiţân­­du-i înaintea Curţei Marţiale. Comandantul Pieţei Braşov, Maior ti­­v­ers­a Rugăm publicul cititor să ne ierte, că suntem nevoiţi a vorbi în coloanele a­­cestui ziar de persoanele cele mai odioase, pe cari le-a cunoscut Ardealul, şi îndeo­sebi Braşovul. Dar suntem siliţi s-o facem. Fostul profesor, Nicolae Sulică are îndrăzneala temerară de-a încerca să se desvinovăţească prin coloanele „Renaşte­re­ Române". Dar ce zic, să se desvino­­văţească? Nicolae Sulică, a cărui faimă o cunoaşte întreagă intelectualitatea româ­nească „din Sătmar până’n Sacele", are aierul de-a se prezintă drept un suflet puritan şi fără prihană. Corpul profesoral din Braşov, consiliul naţional al judeţului Braşov, în sfârşit naţia românească întreagă care i-a eliminat dii sânul său pe acest om, ca pe­ un mădular putred, ce este, au devenit acuzaţii, iar faimosul Nicolae Su­lică acuzatorul. Citiţi-i răspunsul din „R. R.“ şi veţi vedea cu câtă convingere şi cu cât cu­­ragiu susţine el, că nu este cu nimic mai vinovat decât alţii, că a făcut doar aceeaş politică, pe care a urmat-o majoritatea Românilor din Transilvania. Iar pe terenul pedagogic, cu câtă încredere apelează el la opinia foştilor săi elevi! Ne luăm voie a strica gustul Dlui Nicolae Sulică, de-a se mai amăgi cu dul­cile iluzi, că nu sunt dovezi. Nu amintim nici de politica, pe care a făcut-o Dsa în coloanele „Deşteptărei" şi „Gaz. Transil­vaniei", nici de rolul, pe care l-a avut, a­­lături de tovarăşul Arser­iu Vlaicu, la pro­­iectul de statificare al şcoalelor româneşti. Toate acestea sunt păcate mici, neasemă­nat de mici, faţă de crimele, cari sunt do­vedite. Serviciul de siguranţă din Braşov ne-a autorizat să publicăm informaţia, că fostul detectiv Korodi Mihaly (fost Hock­­mann) a declarat cu ocazia unei anchete, că, ori­ de­ câte ori avea nevoie de vre-o relaţiune asupra vre­unui Român din Bra­şov,i se adresa fostului profesor, Nicolae Sulică. Asta sub durata războiului, până la 30 Oct. 1918. Aviz celor internaţi pe la Şopron şi celor introduşi pe listele negre ale fostei poliţii de graniţă ! Cât despre activitatea pedagogică a fostului profesor Nicolae Sulică, îmi iau voie a da publicului cititor unele infor­maţii interesante. Ca fost elev al Dlui Ni­colae Sul­că, şi ca profesor, care în anul şcolar curent am făcut­­lecţii tocmai în clasele monopolizate de dânsul, cred, că sunt în măsura să mă pot pronunţa. Ei bine, în cl. VII. liceală am aflat un singur elev de-al Dlui Sulică, şi în cl. VIII. tot asemenea unul singur, care ştia de­clina latineşte. Dl director G. Chelariu, pe care l-am invitat, să vadă această minune, poate confirma cele spuse de mine. M’am interesat fireşte, care poate fi causa, şi am aflat aceleaşi lucruri, pe cari un absolvent de liceu, fost elev de-al Dlui Sulică, le-a publicat într’un număr mai re­cent al „Gaz. Transilvaniei". A trebuit să popgrat că Dl Sulic­ă_se^făcu­ge sumai şi mai vinovat, decât cum fusese pe vre­mea mea. Am impresia, ba chiar convingerea, că fostul profesor Nicolae Sulică, inten­ţionat nu şi-a făcut lecţiile, aşa cum tre­buia. Vreau să zic, că ’ Nicolae Sulică a­­vea scopul, ca elevii să nu înveţe. Mărtu­risirile elevilor sunt de-aşa natură, încât îndreptăţesc în mod absolut presupunerea aceasta. Opera de distrugere săvârşită de Dl Nicolae Sulică, e aşa de mare, incât repararea ei reclamă multă vreme şi multă trudă. După depărtarea Dlui Sulică, mulţi elevi se simţeau nedreptăţiţi, dacă le ce­ream să muncească. Sistemul vechiu era mult mai comod, şi le convenea mai bine. Făcând abstracţie de toate celelalte crime ale fostului profesor, singură asta, de na­tură pedagogică,­­ atât de fioroasă, încât cere totala decapitare a celui care a săvârşit-o. După toate astea, două nedumeriri se vor naşte în sufletul fiecărui cititor. Prima: ce l-a putut îndemna pe Sulică, să scormonească aceste lucruri, în loc să le lase şi pe mai departe, să doarmă? Doar Sulica are inteligenţa vioaie, scă­­părătoare a tuturor spiritelor îndrăcite. Munci de ce a provocat această definitivă lămurire? A doua întrebare: dacă lucrurile stau astfel, şi nici nu pot să fie altfel , de ce nu-i arestat acest om, de ce întârzie sanc­ţiunea? De ce a trebuit, ca un alt făcător de rele, Ioan Petringenar, să găsească în­­tr’însul un sprijin, să găsească tocmai ju­mătatea, care îi lipsea acestui scrvnti­, pentru a putea forma straniul şi crimina­lul întreg? Vom căuta să lămurim şi aceste ne­dumeri; cauzele, după părerea noastră, ar fi cam următoarele: E a oâta lună, de când Dl Sulică e concediat de la şcoală. E numai concediat, căci îşi primeşte întreg salarul, pe când noi ce­ştialalţi, trebue să si muncim pentru acest, din ca de afară modest, salar. Dl Sulică ar fi în aşa numita „cercetare dis­ciplinară," care cercetare nu numai că nu s a încheiat, dar nici nu s’a por­mit încă. După cât ştim noi, Conzisa­rul din Sibiu ar avea însăr­cinarea, să facă ancheta, dar Venerabilul, după obiceiurile străbune aie pământului, certista în inerţie: e aşa de dulce lănce­­zala şi somnolenţa orientală! In treacăt fie zis, tot Venerabilul e de vină, că liceul din Braşov nu s’a scăpat mai de mult de Ni­mise Sulică. Toate insistenţele şi încer­cările mult regretatului V. Ouiţiu s’au lovit de această inerţie, ca de-un pământ în­gheţat cufundat în somn adânc... Sulică a văzut şi a prins curagiu. A încercat o săritură îndrăzneaţă. „Mult nu-mi pot strica, în schimb, dacă n-au dovezi­, nau reabilitat" — şi-o fi zis dânsul. Apoi mai e ceva: răspunsul în­totdeauna face impresie bună, creiază a­­parența, că cel acuzat nu-i tocmai aşa de vinovat. Și asta o ştie Sulică. Să sperăm, ca’ săritura asta va de­veni un complet harakin­. Operă de asanare morală Nicolae Sulică " Nodl gavera german Lyon, 23. 01: * o telegramă din Weimar, noul cabinet german s’a constituit după cum urmează : Preşedinte al consiliului: d. Bauer, Afacerile străine: D. Herman Mueller, Fi­nanţe: D. Erzberger, Interne: d. David, Război: D. Noske, Colonii: D. Bell, Peste telegrafe, telefoane: I­. Glesberts, Muncă : D. Simzeiner, Lucrări publice: D. Schlinks, E°onomia politică: D. Vissel Tezaur: D. Mayer Knufb­uren, Aprovizionare: D. Sch­midt. Titularul dela justiţie n’a fost încă desemnat.* * Doctorul Bauer care a fost însărcinat de preşedintele Ebert ca să constitue noul cabinet este născut la 1870 in Prusia ori­entală. El şi-a făcut întrarea în viaţa po­litică la 1908 ca membru al Comisiunei generale a sindicatelor germane. Foarte activ, el fuse braţul drept al regiunei în toate mişcările social-demo­crate. Devenit popular­ printre lucrători, el fuse ales cu o mare majoritate, deputat socialist de Breslau la 1912. Numit la 1918 ca director al secretariatului nun."ei creat de Prinţul de Baden, el demisionează la 10 Noemvrie în ajunul semnărei armisti­ţiului, cu întregul cabinet. La 14 Noemvrie dl­e.­.te nu­uit comisar al poporului și în­sărcinat cu departamentul muncei. Schei­­dematin, când a luat puterea în Februarie 1919, l-a păstrat în această funcție. Ce se spune dl. Frfrid­is De câte­va zile circulă în oraş mai multe ştiri. Ba că Braşovul, în curând va fi iluminat cu electricitate tot, ba că în curând vom avea tran­­vae electrice care să străbată oraşul în lung şi în lat... etc. etc. Am ţinut să aflăm ce este ade­vărat din toate aceste zvonuri ca să putem comunica cetitorilor noştri, şi ne-am adresat d-lui primar al o­­raşului ca să binevoiască să ne dea unele lămuriri. De­oarece d-l primar Schnell lipseşte din oraş, pen­tru câteva zile, d-l Fabricius cu multă bunăvoinţă ne-a spus urmă­toarele : — Proectul pentru înfiinţarea unei uzini electrice în Braşov e ve­chiu. O societate a proectat lucrul acesta mai de mult fiind­că trebuiau modificate şi aranjate unele puncte însă n’a luat fiinţă. A survenit apoi şi evenimentele acelea uriaşe cari în patru ani de zile au schimbat cu to­tul omenirea, aşa că proectul s’a tot amânat. Că vom avea o uzină electrică în Braşov de asta suntem siguri. Când? Nu o putem şti. Sperăm însă că în curând, căci acum proectul este gata. — Dar cu tramvaele, aţi putea să ne spuneţi ceva ? — Tramvaele? Şi cu ele este o chestie veche. Trebuia de mult zgân­­dărită şi această chestie. Până a­­cuma nu ştim nimic pozitiv. Tot o socie­tate era proectat să umple şi acest gol. Proectul societăţi este înaintat­­ şi este în studiere. — Da, de ce se lasă, şi uzina şi tranvaele, în mâna societăţilor? Şi nu caută însăşi primăria să facă? l-am întrebat pe d-l Fabricius. Ve­niturile vor fi frumoase pentru co­mună. — Bine­înţeles că nu vor fi ex­­cluziv numai în mâna societăţilor nici una nici alta. Primăria îşi va avea rolul său, şi vă asigur că nu va fi aşa mic. — Dar în chestia tramvaelor ac­tuale voiam să vă întreb, nu s’ar putea lua măsuri ca să fie mai dese cursele ?. — E foarte greu lucrul acesta de­oare­ce lipseşte şi combustibil şi personal şi chiar material rulant. Cam acestea ne-a spus d-l Fa­bricius aşa că zvonurile pot înceta şi cu atât mai mult iluziile care şi le fac unii. Poate să mai întârzie ziua când vom avea şi noi braşovenii confor­tul care l-am fi putut avea încă de mult. Să sperăm însă și să avem în­crederea că-l vom avea d rep. Către membrii corpului di­­dactic din România-Mare Comitetul provizoriu al „Asociaţia­ I­nii Generale a p­ofesorilor din România" I aduce la cunoştinţă tuturor membrilor corpului didactic din vechiul regat şi din ţinuturile alipite că, Ministerul lucrărilor publice a binevoit să acorde cu ord. Nr. 19­ 95 o reducere totală de 75% pe căile ferate pentru congresul „Asociaţiunei profesorilor de toate gradele" ce se va ţinea la Iaşi în zilele­­ de 12, 13 şi 14 iulie st. n­ precum şi un tren special pentru excursia la Chişinău şi Bender. Profesorii de toate gradele cari do­resc să participe la acest congres sunt rugaţi să se înscrie în secţiunea din lo­calitate a Asociaţiunei generale sau în lipsă, la Direcţiunea Focului ori a gim­naziului sau la Revizoratul şcolar. Dnii directori ai acestor şcoli şi D­nii revizori­­ şcolari sunt rugaţi prin a­­ceasta să binevoiască a primi înscrierile şi a le comunica până la 1 iulie st. n. secetarului Asociaţiunei profesorilor Iaşi str. Cura Vodă 46, pentru a li se trimite cărţile de legitimaţie pe C. F. R. şi pen­­tru ca comitetul de recenţii să nn com­ Serviciul nostru special Criza italiană şi germană-Bucureşti 23. Două demisii s-au pro­dus: a lui Orlando şi a lui Scheideman. Orlando a căzut din cauza situaţiei interne unde nu a putut aduce o ameliorare în criza alimentară în care se află Italia şi din cauza situaţiei creată Italiei la Con­­ferinţa păcei. Orlando a întrat în războiu legat printr’un tratat cu Aliaţii care nu stipula toate condiţiunile în mod amănun­ţit. Acum el trage consecinţele acestei greşeli. De altfel şi condiţiile stipulate nu am fost îndeplinite de Aliaţi necum ce­lelalte. Lui Orlando îi va urma după toate probabilităţile, un guvern Nitti. In poli­tica externă, mai ales în chestiunea Fiume nu va admite transacţie. Prin guvernul Nitti, Italia pare că se­ îndreaptă, cu toată situaţia internaţională defieilă, către ve­chea ei politică cu Germania. După retragerea lui Scheideman, va veni desigur un guvern, care va semna pacea cu Aliaţii. Acesta este pulsul opi­niei publice germane, cu toată nemulţu­mirea manifestată în ultimul timp faţă­­de condiţiile păcii. Ea vrea pacea ,pentru a scăpa mai repede de rigorile stării de lu­cruri actuale. România şi tratatul cu Austria. Bucureşti. 23 iunie. Situaţia Româ­niei faţa de clauzele tratatului cu Austria nu s’a clarificat încă. Azi sau mâne va sosi d. Tache Ionescu dela Paris. In cu­rând va sosi şi d. Brătianu pentru a da informaţii precise asupra situaţiei create de acest tratat. Toată presa şi personali­tăţile marcante ale opoziţiei s­eunt contra clauzelor care privesc chestiunea mino­rităţilor şi a traficului marilor puteri pe teritoriul nostru fără reciprocitate. Aceste clauze lovesc în suveranitatea şi indepen­denţ­iatului român însuşi.­ i presa bulgară despre România. Bucureşti, 22 iunie. Ziarele bulgare de toate culorile stăruesc asupra necesi­tăţii unei apropieri între România şi Bul­garia. Ele atacă pe Sârbi şi susţin drep­turile noastre asupra Banatului întreg. Cer plebiscit pentru Macedonia. Schimbarea­­ aceasta e determinată de situaţia i care se găseşte Bulgaria astăzi şi denotă că a­­bia acum Bulgarii încep­­să aibă ceva din simţul realităţii. Presa noastră priveşte cu multă rezervă această nouă atitudine a Bulgariei. Coresp. Faina şi o­vaşul — Scrisoarea dlui comisar de alimen­taţie Sura — Primim următoarele: Domnule Redactor La articolul „Permisele, făina şi ovă­­şul" apărut în ziarul Dvoastră Nr. 123, pentru a orienta publicul şi a răspunde Dlui „M“. Vă rog să daţi spre publicare următoarele : In ce priveşte preţul făinei, atât în trecut, cât şi în prezent, preţurile s’au fixat de Magistratul oraşului, subsemnatul exercitând numai controlul lor. In scopul, ca preţurile făinei şi a celorlalte cereale să fie cât mai reduse, subsemnatul am intervenit încă dela înfi­inţarea acestui oficiu, în sensul, ca cele 10% ce se percepeau pentru Consiliul Di­rigent, acest judeţ să fie scutit de aceasta dare, ceea­ ce am şi obţinut. Ceva mai mult, subsemnatul am renunţat şi la cele­­2%­ ce se competeau comisariatului, tot­­ scopul susnumit.­­ Desfiinţându-se preţurile maximale, firesc, toate cerealele s’au scumpit la de 1­5 ori. Cum în depozitul nostru nu aveam nici un fel de cereale decât un vagon de 0­­văs la preţ maximal, şi având in vedere, că OV5S-1 este de lipsă numai proprieta­rilor de cai, cari în tot cazul sunt mai bi­ne aprovizionaţi decât majoritatea popula­ţiei, am luat hotărîrea sub Nr. 2740/1919 la 30 Mai 1919 ca această cantitate de 1 vagon ovăs cumpărat cu preţul maximal să se dea cu preţul de 2 Cor. — pentru ca cu diferenţa ce resultă dela ovăs, să compensez ceva din preţul prea urcat al făinei, de care avea lips­ă toată populaţia fără deosebire. Bine înţeles că plusul numai dela un vagon orăs, nu pu­tea reduce simţitor preţul şi spesele la 34V, vagoane făină ce s’au desfăcut. Despre cele susam­intite celor inte­resaţi le stau la dispoziţie cărţile dela Centrala de cereale şi dela Magistrat.

Next