Gazeta Transilvaniei, iunie 1919 (Anul 82, nr. 108-130)
1919-06-25 / nr. 126
Redacfia şi Reminîstraîia Str. Prundului Nr. 15. Telefon 226. ORGAN POLITIC NAȚIONAL Apare în fiecare unele lucm, îrr Brașov. Abonamentuî: Pentru Ardeal : [ Pentru vechiul Pegat: Pe un an ... 72 Cor. I Pe un an . . . 60 Lei Pe V, „ . . . 36 „ Pe % an ... 30 „ Le 7» n • • • 18 „ Pel/4 an . . . 16 „ Endwarc Presa este astăzi ecoul celor mai largi straturi. Sunt atâtea nemulţumiri, atâtea situaţii noi, atâtea motive de iritare — exploatare de presă. Ea o face sub imboldul general, fiind singura armă a celor nedreptăţiţi. E firesc dar ca presa să radieze şi enervarea pe care massele o simt astăzi. Presa este ecoul vibraţiunilor sufletelor mulţimei care se lasă pradă tuturor emoţiilor cerând să fie bine informată şi mai ales apărată. Oglinda acestei mulţimi este clar presa. Şi gradul enervărei generale îl putem găsi deci în acela al tonului presei. E destul să vedem ce se petrece în occident, în Franţa, Anglia şi Italia — ca să nu vorbim decât de ţări amice — de starea de spirit de astăzi a popoarelor. Fiecare popor îşi are aspiraţiile sale. Acela care le exagerează, nemulţumeşte pe celelalte. Ori această nemulţumire o redă presa occidentală în discuţiunea problemelor pe cari cei patru sau cinci plenipotenţiari le hotărăsc la Paris. Aceiaşi enervare în presa franceză ca şi în cea italiană sau engleză. Lucrul este explicabil fiindcă la tribuna deschisă de la Paris cuvântul este părtinitor când pentru unii, când pentru alţii — neputând împăca toate pretenţiile. In plus, părtinitor pentru anume puteri mari, în orice ocaziune. Din sânul conferinţei de pace porneşte aşadar unele cauze ale enervărei generale, provocată însă de situaţia precară economică a statelor. Nedreptăţile politice ale conferinţei au ecou adânc în masele populare înfometate, cu atât mai uşor cu cât sunt tulburate de propagandele agenţilor bolşevismului şi nemulţumite cu situaţia nesigură de astăzi. Presa oglindeşte această stare. Că enervarea maselor a crescut şi mai mult după război sub impresia că de soarta popoarelor cearcă să hotărască cei patru sau cinci plenipotenţiari de la Paris —* este adevărat. Dar tot atât de adevărat că ea este provocată şi alimentată zilnic de mizeria economică a claselor de jos din oraşe şi aţâţată continuu de rapacitatea exploatatorilor nevoilor poporului. Bolşevismul se foloseşte de această stare de enervare pentru a tulbura cu totul judecata şi să deslănţue bestia din om. Ca să rezistăm noi ca popor — abia strâns acum sub acelaş steag şi în aceiaşi ţară — înconjuraţi de duşmani şi de flăcările bolşevismului — trebuie înainte de toate ca enervarea de care vorbeam să nu pună stăpânire pe masele noastre. Trebuie cât mai în grabă să creiăm o stare de spirit bazată pe o conducere dreaptă şi cinstită în interior — mai ales pe corectitudinea funcţionarilor publici cari sânt chemaţi să înfrâneze specula foamei — printr’o dreaptă administrare publică, prin lărgirea participărei poporului la conducere şi prin înbunătăţirea condiţiunilor de trai. Cei dintâi cari sânt chemaţi să înţeleagă acest lucru sânt oamenii politici, funcţionarii publici şi burghezimea contra căreia se îndreaptă mai ales bolşevismul — fiindcă aţâţând la paroxism prin măsuri vexatorii, prin abuzuri de putere şi necinste, şi speculând, mărim enervarea generală, împingând chiar poporul cel mai liniştit în braţele bolşevismului. __________________ • • 9 Să nu fim surzi dar la reclamaţiunile poporului, al căror parţial ecou s’a făcut şi presa dela noi, în destul de încătuşată, să nu fim orbi la manifestaţiunile cari ne indică că enervarea de care vorbeam cearcă a prinde sufletul maselor noastre. Este un fenomen general. Nu putem insista într’un articol de ziar prea mult asupra lui dar trebuia să-l relevăm, fiindcă de-a dreapta şi stânga noastră urgia bolşevismului este deslănţuită. Finae ce trebuiesc scrise româneşte ? •Ordonanţa comenduirei pieţei Braşov.— Conform ordinilor superioare se atrage atenţiunea tuturor firmelor că se aprobă o prelungire până la 15 iulie când toate firmele vor trebui în mod obligator să fie scrise în limba românească, autorizându-se de a fi scrise şi în limba germană şi maghiară, cu condiţiunea că scrisul sâ fie în ordinea: româneşte, nemţeşte şi ungureşte, împotriva celor ce nu se vor conforma acestui ordin, se vor lua măsurile necesare, închizându-se prăvăliile şi trimiţându-i înaintea Curţei Marţiale. Comandantul Pieţei Braşov, Maior tiversa Rugăm publicul cititor să ne ierte, că suntem nevoiţi a vorbi în coloanele acestui ziar de persoanele cele mai odioase, pe cari le-a cunoscut Ardealul, şi îndeosebi Braşovul. Dar suntem siliţi s-o facem. Fostul profesor, Nicolae Sulică are îndrăzneala temerară de-a încerca să se desvinovăţească prin coloanele „Renaştere Române". Dar ce zic, să se desvinovăţească? Nicolae Sulică, a cărui faimă o cunoaşte întreagă intelectualitatea românească „din Sătmar până’n Sacele", are aierul de-a se prezintă drept un suflet puritan şi fără prihană. Corpul profesoral din Braşov, consiliul naţional al judeţului Braşov, în sfârşit naţia românească întreagă care i-a eliminat dii sânul său pe acest om, ca pe un mădular putred, ce este, au devenit acuzaţii, iar faimosul Nicolae Sulică acuzatorul. Citiţi-i răspunsul din „R. R.“ şi veţi vedea cu câtă convingere şi cu cât curagiu susţine el, că nu este cu nimic mai vinovat decât alţii, că a făcut doar aceeaş politică, pe care a urmat-o majoritatea Românilor din Transilvania. Iar pe terenul pedagogic, cu câtă încredere apelează el la opinia foştilor săi elevi! Ne luăm voie a strica gustul Dlui Nicolae Sulică, de-a se mai amăgi cu dulcile iluzi, că nu sunt dovezi. Nu amintim nici de politica, pe care a făcut-o Dsa în coloanele „Deşteptărei" şi „Gaz. Transilvaniei", nici de rolul, pe care l-a avut, alături de tovarăşul Arseriu Vlaicu, la proiectul de statificare al şcoalelor româneşti. Toate acestea sunt păcate mici, neasemănat de mici, faţă de crimele, cari sunt dovedite. Serviciul de siguranţă din Braşov ne-a autorizat să publicăm informaţia, că fostul detectiv Korodi Mihaly (fost Hockmann) a declarat cu ocazia unei anchete, că, ori de câte ori avea nevoie de vre-o relaţiune asupra vreunui Român din Braşov,i se adresa fostului profesor, Nicolae Sulică. Asta sub durata războiului, până la 30 Oct. 1918. Aviz celor internaţi pe la Şopron şi celor introduşi pe listele negre ale fostei poliţii de graniţă ! Cât despre activitatea pedagogică a fostului profesor Nicolae Sulică, îmi iau voie a da publicului cititor unele informaţii interesante. Ca fost elev al Dlui Nicolae Sulcă, şi ca profesor, care în anul şcolar curent am făcutlecţii tocmai în clasele monopolizate de dânsul, cred, că sunt în măsura să mă pot pronunţa. Ei bine, în cl. VII. liceală am aflat un singur elev de-al Dlui Sulică, şi în cl. VIII. tot asemenea unul singur, care ştia declina latineşte. Dl director G. Chelariu, pe care l-am invitat, să vadă această minune, poate confirma cele spuse de mine. M’am interesat fireşte, care poate fi causa, şi am aflat aceleaşi lucruri, pe cari un absolvent de liceu, fost elev de-al Dlui Sulică, le-a publicat într’un număr mai recent al „Gaz. Transilvaniei". A trebuit să popgrat că Dl Sulică_se^făcuge sumai şi mai vinovat, decât cum fusese pe vremea mea. Am impresia, ba chiar convingerea, că fostul profesor Nicolae Sulică, intenţionat nu şi-a făcut lecţiile, aşa cum trebuia. Vreau să zic, că ’ Nicolae Sulică avea scopul, ca elevii să nu înveţe. Mărturisirile elevilor sunt de-aşa natură, încât îndreptăţesc în mod absolut presupunerea aceasta. Opera de distrugere săvârşită de Dl Nicolae Sulică, e aşa de mare, incât repararea ei reclamă multă vreme şi multă trudă. După depărtarea Dlui Sulică, mulţi elevi se simţeau nedreptăţiţi, dacă le ceream să muncească. Sistemul vechiu era mult mai comod, şi le convenea mai bine. Făcând abstracţie de toate celelalte crime ale fostului profesor, singură asta, de natură pedagogică, atât de fioroasă, încât cere totala decapitare a celui care a săvârşit-o. După toate astea, două nedumeriri se vor naşte în sufletul fiecărui cititor. Prima: ce l-a putut îndemna pe Sulică, să scormonească aceste lucruri, în loc să le lase şi pe mai departe, să doarmă? Doar Sulica are inteligenţa vioaie, scăpărătoare a tuturor spiritelor îndrăcite. Munci de ce a provocat această definitivă lămurire? A doua întrebare: dacă lucrurile stau astfel, şi nici nu pot să fie altfel , de ce nu-i arestat acest om, de ce întârzie sancţiunea? De ce a trebuit, ca un alt făcător de rele, Ioan Petringenar, să găsească într’însul un sprijin, să găsească tocmai jumătatea, care îi lipsea acestui scrvnti, pentru a putea forma straniul şi criminalul întreg? Vom căuta să lămurim şi aceste nedumeri; cauzele, după părerea noastră, ar fi cam următoarele: E a oâta lună, de când Dl Sulică e concediat de la şcoală. E numai concediat, căci îşi primeşte întreg salarul, pe când noi ceştialalţi, trebue să si muncim pentru acest, din ca de afară modest, salar. Dl Sulică ar fi în aşa numita „cercetare disciplinară," care cercetare nu numai că nu s a încheiat, dar nici nu s’a pormit încă. După cât ştim noi, Conzisarul din Sibiu ar avea însărcinarea, să facă ancheta, dar Venerabilul, după obiceiurile străbune aie pământului, certista în inerţie: e aşa de dulce lăncezala şi somnolenţa orientală! In treacăt fie zis, tot Venerabilul e de vină, că liceul din Braşov nu s’a scăpat mai de mult de Nimise Sulică. Toate insistenţele şi încercările mult regretatului V. Ouiţiu s’au lovit de această inerţie, ca de-un pământ îngheţat cufundat în somn adânc... Sulică a văzut şi a prins curagiu. A încercat o săritură îndrăzneaţă. „Mult nu-mi pot strica, în schimb, dacă n-au dovezi, nau reabilitat" — şi-o fi zis dânsul. Apoi mai e ceva: răspunsul întotdeauna face impresie bună, creiază aparența, că cel acuzat nu-i tocmai aşa de vinovat. Și asta o ştie Sulică. Să sperăm, ca’ săritura asta va deveni un complet harakin. Operă de asanare morală Nicolae Sulică " Nodl gavera german Lyon, 23. 01: * o telegramă din Weimar, noul cabinet german s’a constituit după cum urmează : Preşedinte al consiliului: d. Bauer, Afacerile străine: D. Herman Mueller, Finanţe: D. Erzberger, Interne: d. David, Război: D. Noske, Colonii: D. Bell, Peste telegrafe, telefoane: I. Glesberts, Muncă : D. Simzeiner, Lucrări publice: D. Schlinks, E°onomia politică: D. Vissel Tezaur: D. Mayer Knufburen, Aprovizionare: D. Schmidt. Titularul dela justiţie n’a fost încă desemnat.* * Doctorul Bauer care a fost însărcinat de preşedintele Ebert ca să constitue noul cabinet este născut la 1870 in Prusia orientală. El şi-a făcut întrarea în viaţa politică la 1908 ca membru al Comisiunei generale a sindicatelor germane. Foarte activ, el fuse braţul drept al regiunei în toate mişcările social-democrate. Devenit popular printre lucrători, el fuse ales cu o mare majoritate, deputat socialist de Breslau la 1912. Numit la 1918 ca director al secretariatului nun."ei creat de Prinţul de Baden, el demisionează la 10 Noemvrie în ajunul semnărei armistiţiului, cu întregul cabinet. La 14 Noemvrie dle..te nuuit comisar al poporului și însărcinat cu departamentul muncei. Scheidematin, când a luat puterea în Februarie 1919, l-a păstrat în această funcție. Ce se spune dl. Frfridis De câteva zile circulă în oraş mai multe ştiri. Ba că Braşovul, în curând va fi iluminat cu electricitate tot, ba că în curând vom avea tranvae electrice care să străbată oraşul în lung şi în lat... etc. etc. Am ţinut să aflăm ce este adevărat din toate aceste zvonuri ca să putem comunica cetitorilor noştri, şi ne-am adresat d-lui primar al oraşului ca să binevoiască să ne dea unele lămuriri. Deoarece d-l primar Schnell lipseşte din oraş, pentru câteva zile, d-l Fabricius cu multă bunăvoinţă ne-a spus următoarele : — Proectul pentru înfiinţarea unei uzini electrice în Braşov e vechiu. O societate a proectat lucrul acesta mai de mult fiindcă trebuiau modificate şi aranjate unele puncte însă n’a luat fiinţă. A survenit apoi şi evenimentele acelea uriaşe cari în patru ani de zile au schimbat cu totul omenirea, aşa că proectul s’a tot amânat. Că vom avea o uzină electrică în Braşov de asta suntem siguri. Când? Nu o putem şti. Sperăm însă că în curând, căci acum proectul este gata. — Dar cu tramvaele, aţi putea să ne spuneţi ceva ? — Tramvaele? Şi cu ele este o chestie veche. Trebuia de mult zgândărită şi această chestie. Până acuma nu ştim nimic pozitiv. Tot o societate era proectat să umple şi acest gol. Proectul societăţi este înaintat şi este în studiere. — Da, de ce se lasă, şi uzina şi tranvaele, în mâna societăţilor? Şi nu caută însăşi primăria să facă? l-am întrebat pe d-l Fabricius. Veniturile vor fi frumoase pentru comună. — Bineînţeles că nu vor fi excluziv numai în mâna societăţilor nici una nici alta. Primăria îşi va avea rolul său, şi vă asigur că nu va fi aşa mic. — Dar în chestia tramvaelor actuale voiam să vă întreb, nu s’ar putea lua măsuri ca să fie mai dese cursele ?. — E foarte greu lucrul acesta deoarece lipseşte şi combustibil şi personal şi chiar material rulant. Cam acestea ne-a spus d-l Fabricius aşa că zvonurile pot înceta şi cu atât mai mult iluziile care şi le fac unii. Poate să mai întârzie ziua când vom avea şi noi braşovenii confortul care l-am fi putut avea încă de mult. Să sperăm însă și să avem încrederea că-l vom avea d rep. Către membrii corpului didactic din România-Mare Comitetul provizoriu al „Asociaţia Inii Generale a pofesorilor din România" I aduce la cunoştinţă tuturor membrilor corpului didactic din vechiul regat şi din ţinuturile alipite că, Ministerul lucrărilor publice a binevoit să acorde cu ord. Nr. 19 95 o reducere totală de 75% pe căile ferate pentru congresul „Asociaţiunei profesorilor de toate gradele" ce se va ţinea la Iaşi în zilele de 12, 13 şi 14 iulie st. n precum şi un tren special pentru excursia la Chişinău şi Bender. Profesorii de toate gradele cari doresc să participe la acest congres sunt rugaţi să se înscrie în secţiunea din localitate a Asociaţiunei generale sau în lipsă, la Direcţiunea Focului ori a gimnaziului sau la Revizoratul şcolar. Dnii directori ai acestor şcoli şi Dnii revizori şcolari sunt rugaţi prin aceasta să binevoiască a primi înscrierile şi a le comunica până la 1 iulie st. n. secetarului Asociaţiunei profesorilor Iaşi str. Cura Vodă 46, pentru a li se trimite cărţile de legitimaţie pe C. F. R. şi pentru ca comitetul de recenţii să nn com Serviciul nostru special Criza italiană şi germană-Bucureşti 23. Două demisii s-au produs: a lui Orlando şi a lui Scheideman. Orlando a căzut din cauza situaţiei interne unde nu a putut aduce o ameliorare în criza alimentară în care se află Italia şi din cauza situaţiei creată Italiei la Conferinţa păcei. Orlando a întrat în războiu legat printr’un tratat cu Aliaţii care nu stipula toate condiţiunile în mod amănunţit. Acum el trage consecinţele acestei greşeli. De altfel şi condiţiile stipulate nu am fost îndeplinite de Aliaţi necum celelalte. Lui Orlando îi va urma după toate probabilităţile, un guvern Nitti. In politica externă, mai ales în chestiunea Fiume nu va admite transacţie. Prin guvernul Nitti, Italia pare că se îndreaptă, cu toată situaţia internaţională defieilă, către vechea ei politică cu Germania. După retragerea lui Scheideman, va veni desigur un guvern, care va semna pacea cu Aliaţii. Acesta este pulsul opiniei publice germane, cu toată nemulţumirea manifestată în ultimul timp faţăde condiţiile păcii. Ea vrea pacea ,pentru a scăpa mai repede de rigorile stării de lucruri actuale. România şi tratatul cu Austria. Bucureşti. 23 iunie. Situaţia României faţa de clauzele tratatului cu Austria nu s’a clarificat încă. Azi sau mâne va sosi d. Tache Ionescu dela Paris. In curând va sosi şi d. Brătianu pentru a da informaţii precise asupra situaţiei create de acest tratat. Toată presa şi personalităţile marcante ale opoziţiei seunt contra clauzelor care privesc chestiunea minorităţilor şi a traficului marilor puteri pe teritoriul nostru fără reciprocitate. Aceste clauze lovesc în suveranitatea şi independenţiatului român însuşi. i presa bulgară despre România. Bucureşti, 22 iunie. Ziarele bulgare de toate culorile stăruesc asupra necesităţii unei apropieri între România şi Bulgaria. Ele atacă pe Sârbi şi susţin drepturile noastre asupra Banatului întreg. Cer plebiscit pentru Macedonia. Schimbarea aceasta e determinată de situaţia i care se găseşte Bulgaria astăzi şi denotă că abia acum Bulgarii începsă aibă ceva din simţul realităţii. Presa noastră priveşte cu multă rezervă această nouă atitudine a Bulgariei. Coresp. Faina şi ovaşul — Scrisoarea dlui comisar de alimentaţie Sura — Primim următoarele: Domnule Redactor La articolul „Permisele, făina şi ovăşul" apărut în ziarul Dvoastră Nr. 123, pentru a orienta publicul şi a răspunde Dlui „M“. Vă rog să daţi spre publicare următoarele : In ce priveşte preţul făinei, atât în trecut, cât şi în prezent, preţurile s’au fixat de Magistratul oraşului, subsemnatul exercitând numai controlul lor. In scopul, ca preţurile făinei şi a celorlalte cereale să fie cât mai reduse, subsemnatul am intervenit încă dela înfiinţarea acestui oficiu, în sensul, ca cele 10% ce se percepeau pentru Consiliul Dirigent, acest judeţ să fie scutit de aceasta dare, ceea ce am şi obţinut. Ceva mai mult, subsemnatul am renunţat şi la cele2% ce se competeau comisariatului, tot scopul susnumit. Desfiinţându-se preţurile maximale, firesc, toate cerealele s’au scumpit la de 15 ori. Cum în depozitul nostru nu aveam nici un fel de cereale decât un vagon de 0văs la preţ maximal, şi având in vedere, că OV5S-1 este de lipsă numai proprietarilor de cai, cari în tot cazul sunt mai bine aprovizionaţi decât majoritatea populaţiei, am luat hotărîrea sub Nr. 2740/1919 la 30 Mai 1919 ca această cantitate de 1 vagon ovăs cumpărat cu preţul maximal să se dea cu preţul de 2 Cor. — pentru ca cu diferenţa ce resultă dela ovăs, să compensez ceva din preţul prea urcat al făinei, de care avea lipsă toată populaţia fără deosebire. Bine înţeles că plusul numai dela un vagon orăs, nu putea reduce simţitor preţul şi spesele la 34V, vagoane făină ce s’au desfăcut. Despre cele susamintite celor interesaţi le stau la dispoziţie cărţile dela Centrala de cereale şi dela Magistrat.