Gazeta Transilvaniei, august 1920 (Anul 83, nr. 164-164)
1920-08-06 / nr. 164
*și Amii 183-lMi *1 164 ffuMOrul 1 Coroană (SO ba ni) Vineri 6 Aefist 1920 Cu tot dispreţul" pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore n’ar fi fost în stare sâi susţ nă singuri statul (Istoria Transilvaniei) G. BAR1Ţ1U. Mor şi abonamentelor: Prlîns GH* 1L1ESCU Bucureşti, s. întemeiată onamentul , BRAŞOV 226 Redacţia Administraţia Braşov, Piaţa Libertăţii 20 Bucureşti, ss. Voevozi 50 Braşov, Piaţa Libertăţii 23 Bucureşti, s. Ionică 6 Șase luni Un an Cor. 120 *360 Cor.) ». Monament îndoit) Ss Trebuie să amintim că de la începutul mişcărei politice averescane în Ardeal am spus hotărît că nu va trece prea multă vreme şi se vor vedea rezultatele negative. Cei cari au îmbrăţişat pe agenţii guvernului în Ardeal erau parte ambiţioşi nestăpâniţi, partea cea mai mare însă incapabili şi oameni fără caracter. Transfugii din partidul naţional au dat un contingent de partizani cari au produs multă încurcătură guvernului şi au dovedit o complectă incapacitate de lucru cinstit şi pentru interesele generale. Nemulţumirile sunt astăzi şi mai vii în Ardeal, cu toate că s’a căutat canalizarea lor în ura ce se deştepta împotriva Consiliului Dirigent, care era făcut vinovat de toate stările anormale în care trăiam. Consiliul a fost desfiinţat de fermă; astăzi funcţionează adică mai bine zis bate apa în piuă un altul care în timpul scurt dela venirea actualului guvern a nemulţumit pe toată lumea. Mai ales, în vederea unificărei s’au produs atâtea fricţiuni încât am ajuns într’un haos, neştiind cine conduce: centrul Bucureşti sau Clujul. Bineînţelescă nemulţumirile au găsit un larg ecou şi efecte în mulţime. Propaganda averescană a’a resimţit şi mai pretutindeni ameninţă să cedeze terenul celei liberale care vine, cu paşi de vulpoi, pe urma ei. Mult n’are ce perde : aderenţii averescani sânt o clientelă pentru toate guvernele. Partidul liberal venind cu aureola băncilor sale, aceşti aderenţi sunt gata să primească oficiile ce li se oferă. Vom insista însă mai târziu asupra viciului de care suferă, tocmai prin această aureolă, întreaga acţiune a liberalilor în Ardeal. Fiasco-ul politicei d-lui Argetoianu-Tăslăuanu. Să relevăm mai întâi eşecul pe toată linia al politicei de ură şi distrugere pe care d-l Argetoianu, prin sfaturile şi îndemnul d-lui Tăslăuanu, a dus-o împotriva partidului naţional. Această politică a căzut, după ce a fost inaugurată cu o serbătăcie care excludea buna credinţă şi cinstea. Ea avea de pretext pretinsa tendinţă de separatism a partidului naţional , când de fapt urmărea creiarea unei clientele politice pentru cei doi matadori ai averescanismului, d-nii Argetoianu şi Tăslăuanu, înrudiţi ca familie şi înrudiţi ca mentalitate. Şi în această privinţă avem, pentru o nouă împrospătare a acestor motive de luptă împotriva partidului naţional, declaraţia recentă făcută de d-1 Maniu în răspunsul la telegrama dlui Cosma din Arad. D-1 Maniu zice : „Adevărul este că guvernul actual înainte de alegeri a pretins fuzionarea partidului nostru refuzând ideea colaborării. Adevărul este, mai departe, că guvernul a pornit la alegeri o adevărată goană în contra partidului nostru, iar majoritatea guvernamentală a încercat a-şi impune în parlament în mod ilegal voinţa bazându-se numai pe forţa sa numerică, nesocotind toate consideraţiunile de drept şi de uzanţe parlamentare, atât cu ocaziunea validărei mandatelor cât ş în întreaga viaţă parlamentară. In faţa acestei situaţiuni partidul nostru a avut datoria de onoare a să reacţioneze înconjurând, însă, mijloace de obstincţiune. Această datorie şi-a împlinit-o ca evident succes având alături totdeauna întreaga opoziţie şi nu odată şi partidul liberal*. Rezultatul politicei acesteia de ură şi distrugere dusă împotriva partidului naţional şi în Cameră a fost salutar pentru cel din urmă : partidul a scăpat de elemente care provocaseră nemulţumirile împotriva Consiliului Dirigent. Tovărăşia Argetoianu-Tăslăuanu-Bontescu-Goga,în forma primă în care o prezintăm, scopul fiind acelaş pentru fiecare când era vorba de distrugerea partidului naţional , a ridicat creditul moral al acestui partid şi a făcut posibilă fericita colaborare cu federaţia opoziţionistă din Parlament. Situaţia d-lui Oct. Goga Dacă în prima fază a guvernărei avere scurse, d-nii Agetoiana, Tăslăuanu şi Goga erau alături, astăzi nu se poatepune acelaşucru. D-l Octavian Goga nu urmărea ridicarea piedestalului pentru d-l Argetoianu, ci pentru d-sa. Ori tocmai contrar dorinţei sale lucra poetul neamului şi s’a văzut că autoritarismul d-lui Argetoianu era să-i excludă dela noile alegeri partizanii gogişti. Conflictul dintre aceşti doui, s’a evidenţiat la fixarea acestor candidaturi şi numai graţie intervenţiei generalului Averescu, — acest propovăduitor al păcei eterne între partizanii săi, o uriaşă colecţie de soluţiuni împăciuitoare — a’a putut aplana conflictul. Deşi d-1 Goga a avut prilejul că înfrângă pe d-1 Argetoianu, nu odată (colaborarea cu d-1 Take Ionescu a fost chiar cea mai greu de suportat pentru „vice-regele* partidului averescan) — acesta din urmă a pus şi pe d 1 Take Ionescu şi pe d-1 Goga intr’o situaţie care nu poate să le convină. „Adevărul"—aie cărui relaţiuni ca d-1 Take Ionescu sunt cunoscute — dă in această privinţă o orientare preţioasă. Ocupându-se de acţiunea pornită din guvern în vederea unei apropieri de Federaţie, ziarul scrie: Se pare însă că d-l Take Ionesco Căruia nu-i poate nimeni pretinde să fie un simplu ministru de resortul care niciodată nu va accepta o astfel de situaţie, s-a declarat partizanul concentrării tuturor valorilor şi competenţelor care se află în grupările parlamentare ale opoziţiei." Această situaţie de nemulţumire în guvern nelinişteşte partidul avarescan şi în special pe d-l Argetoianu care, bucuros, ar debarca pe d-nii Goga şi Take Ionescu ca să poată obţine concursul partidului naţional întru menţinerea guvernărei. Iată dlar că evenimentele silesc pe acei cari au dus lupta împotriva partidului naţional să caute sprijinul lui, sprijinul creditului moral pe care îl are în Ardeal. Triumful democraţiei Faţă de această situaţie, opoziţia federalizată prezintă o superioritate care zdrobeşte. Uniunea perfectă de vederi în scopurile urmărite şi hotărârea de a nu face jocul colaborărilor separate, dă noi şanse de succes democraţiei reprezentată prin opoziţia fédéralistă. Principiile cari le-a pus ea în discuţiune şi soluţiunile ce propune, dela tribuna Camerei, îşi fac drum şi cuceresc tot mai mult teren în însăşi sânul celorlalte partide cari se văd nevoite a se acomoda curentului deşteptat de partidele opoziţiei federaizate, şi de aceea pentru la toamnă se dă ca sigur schimbarea guvernului. Cercurie politice bucureştene nu fac un secret din faptul că moştenirea nu va reveni partidului liberal — cum se încerca să se acrediteze acum câtva timp — ci federaţiei. îngrijorarea politicianîlor din partidele istorice ale vechiului reg.t e semnul cel mai bun că triumful democraţiei nu e departe, iar propaganda pe care partidul liberal a început-o în Ardeal neindică tocmai că el se aşteaptă la noi alegeri şi vrea să şi câştige un număr de locuri la noi, ştiind că va fi total zdrobit îa veriul regat Dur se înşală şi aci. Asupra acestei propagande însă vom reveni mâine. Anchete politice Propaganda politică în Ardeal Insuccesul întreprindere averescane. Rolul d-lor Oct. Goga şi Argetoianu. Triumful democraţiei adevărate. Criza de guvern la toamnă. Ce cuvânt blăstemat, ce cuvânt sălbatec şi barbar, ce imagine anachronică şi perfidă, ce disonanţă stridentă scoasă din dicţionarul luptelor meschine de partid, săgeată înveninată trasă din toba spiritului îngust şi făţarnic al coteriilor — după desfăşurarea celei mai măreţe epoce a neamului, zămislită în sânge, suferinţe şi nădejdi, pentru care s’au străduit generaţii după generaţii. Ce cuvânt strani a intrus într’o cauză mare inventat ad hoc pentru a servi interese mici, cu totul mărunte, pentru a pune masca peste patima ce clocoteşte în cuget şi- n suflet, în scopul de a lovi cu arma calomniei în tot ce nu cugetă ca tine, nu vede ca tine mjloacele de îndrumare a ţarei întregite, in tot ce se opune la omnipotenţa ce voieşti să dai forţei asupra dreptului. Separatism! Dar aceasta este o armă veche, ruginită cu care au fost atacaţi pe vremuri, şi multă vreme, rând pe rând, toţi bărbaţii politici Moldoveni, cari au ridicat sus glasul pentru a apăra drepturile Moldovei oropsite, pentru a cere acea descentralizare administrativă, care şi astăzi încă aşteaptă soluţiunea, sau pentru a cere acele instituţiuni promise în mod solemn Moldovei, la actul Unirei. De această armă înveninată, dar neputincioasă n’a scăpat nici marele bărbat de Stat, marele şi neîntrecutul patriot şi democrat Mihail Cogălniceanu, care prin marele său talent, prin acţiunea lui energică, prin autoritatea lui, prin democratismul lui sincer şi larg făcea umbră la epoca lui atâtor oameni de partid, cari aveau de apărat interese strâmte şi egoiste. A fost atacat cu această armă ticăloasă, această mare figură istorică a redeşteptărei noastre naţionale, acest făuritor al însăşi Unirei Principatelor, această mână dreaptă şi mână de fer a marelui domnitor naţional Cuza-Vodă. — Le stătea în cale acest aprig luptător, fără partid, care să pusese în slujba numai a ideilor mari şi generoese, cari frămârîtiu generaţia, de care a făcut parte. Cine putea să creadă pe un Cogălniceanu separatist! Cu toate acestea arma urei şi a calomniat, care nu-şi alege mijloacele, a căutat să intimeze pe acest om, să-l arăte ţărei întregi ca un ambiţios, gata a-şi sfărâma propria sa vipera. Şi ce a rămas din această luptă nebuna dusă cu atâta îndârjire? A rămas figura mare, figura istorică a acestui mare Moldovean şi mare Român Mihail Cogâlniceanu, la mormântul căruia fac pelerinaj şî astăzi, sper cari voesc la ocazii să se arăte că sunt însetaţi de democratism, merg să ce «d pe la izvorul limpede al democraţiei, urmaşii acelora cari l’au halit ieri; urmaşii aceia cari în nebunia neputinţei lor au reluat firul moştenire! şi aruncă în cele patru puncte cardinale ale României Mari, cere compactează opera unui Mihai Cogălniceanu, cu aceeaşi armă din care pleacă săgeata înveninată, care poartă pe vârful ei cuvântul blăstămat: separatizul Aşadar Istoria să repetă, cu aceleaşi mijloace, cu aceleaşi scopuri finale, cu aceiaşi oameni mici şi cu vederi scurte, dar cari voesc pentru dânşii supremaţia, omnipotenţa, dictatura. Acei cari voesc ca in România Mare nimic să nu se mişte fără ştirea, fără învoirea lor; acei cari voiesc să întindă aspra neamului întregit reţeaua partizanilor, cari să le susţină vederile, ficţiunea, metodele, pentru a face să dispară ori şi ce control, pentru a face tăcere în jurul unei opere de partid şi de dominaţie sufocrată. Ei bine, fraţi de pretutindeni, ai neamului întregit, nu vă alarmaţi de hulirea ce vi re aduce, când vi sa aruncă în faţă cuvântul: separatism! E cum vedeţi o armă veche, o armă ruginită de muzeu, scoasă la iveală pentru cauză, pentru o cauză tristă, moartă, pe care nu o poate apăra. Şi dacă a fost neputincioasă ca arma, în România lui Mihail Cogălniceanu, cu atât mai puţin va putea face rană în România Mare. Iar cuvântul rămâne un cuvânt sec, fără sonet, fără ecou, cuvânt blăstâmat, sălbatec şi barbar, imagine anachronică şi perfidă, disonanţă stridentă scoasă din dicţionarul luptelor meschine da partid. — săgeata înveninată trasă din tolba spiritului îngust şi făţarnic al coterlelor. O lcşică de săpun ! Noa, 30 Iulie. Al. Volanschi. Tribuna liberă. Separatism! Unificarea valutei Din expunerea de motive care însoţeşte proiectul guvernului pentru preschimbarea coroanelor şi rublelor, proiect care va fi desbătut în Cameră, reţinem următoarele . Operaţia practică a retragerii coroanelor şi rublelor prezintă dificultăţi. Ea nu se poate face decât în legătură cu Banca Naţională care rămâne institutul nostru de emisiune. Trebue însă să menţinăm că înlocuirea rublelor şi coroanelor prin biletul Băncii Naţionale în Ardeal, Bucovina şi Basarabia, nu echivalează cu o lărgire în spaţiu a privilegiului de emisiune a Băncii Naţionale. Cum însă în fapt acest mod de unificare a valutei întinde operaţiile Băncii Naţionale peste tot cuprinsul României Mari, Statul nu poate să dea acest privilegiu, fără o contravaloare Aşa încât legea de faţă impune o regulare nouă a raporturilor dintre Stat şi Banca Naţională. In ce priveşte cursul de retragere a coroanelor şi rublelor, el nu se poate fixa decât într’un anumit stadiu al operaţiunilor de preschimbare. Cursul însuşi, în afară de alte consideraţiuni va trebui să fie în legătură şi cu cantitatea totală de ruble şi coroane ce se va dovedi că există în cuprinsul ţării în urma declaraţiunilor ce se vor cere într’un anumit interval. După ce se va ţine seamă de toate împrejurările menite să fixeze cursul, anunţarea cursului nu se poate face decât în momentul când operaţia preschimbării se începe şi după ce a fost complect pregătită pentru că specula să fie înlăturată. Acestea sunt motivele care explică dispoziţiile principale ale legii de faţă. Comitetul delegaţilor ţinând seamă de importanţa şi urgenţa acestui proiect de lege l-a admis cu următoarele modificări: Amenda de 1000—10.000 lei, prevăzută la art. IV, alin. 1, s’a mărit dela 5000—50.000 lei. Tot la acest articol s’a introdus la fine un nou aliniat în cuprinsul următor : „Amenzile pronunţate în conformitate cu dispoziţiile acestui articol şi rămase definitive se transformă de tribunalul corecțional în închisoare, în caz de insolvabilitate, după cererea ministerului de finanțe1e. Preschimbarea coroanelor In şedinţa de la 3 August a Camerei s-a început discuţia legii pentru preschimbarea coroanelor şi rublelor. Dl M. Popovici spune că acest proect de lege e numai o autorizaţie ce se dă Statului de a preschimba o monedă. Se bucură că guvernul a venit cu această lege ,şi face aprecieri asupra stării economice din Ardeal. D-sa constată că ştampilarea s’a făcut din spirit de imitaţie şi a fost o măsură pentru a se şti care e numărul de coroane aflător în ţară. Cere ca schimbul să se facă al pari şi îşi exprimă dorinţa ca guvernul să comunice adusărei cum sa va face schimbul. Ar fi dorit ca acest proect, spune d-1 Popovici, să se facă în acord cu partidele din opoziţie, întru cât s-au speculat multoroariete în Ardeal doresc, ca să se ia măsuri în potriva speculanţilor. La sfârşitul discursului său, d-1 Popovici, citeşte o declaraţie a partidului naţional ardelean în sensul ca schimbul să se facă al part. D-l Jake Ionescu. A fost o mare greşeală că nu s’a făcut schimbat mai de mult. Nu putem spune cum se va face operaţia, din motive practice. A"fist lucru se va decide prin♦r’un consiliu de miniştri. Declar: Schimbul nu e un împrumut forint. In chestia operaţiei vom da o parte in bani, alta in bonuri de casă, cari vor fi achitate cât de curând. Băncilor le vom da cecuri. Vom mai face ceva. In timpul opraţiei se vor putea stabili şi fricile ce a’ar face. Cred că e un avantaj pentru ţară flă facem f această operaţie, deoarece cu toată vigilenţa, coroanele continuă a intra în ţară. Rămâne ca mai târziu să stabilim a cui e vina ci nu s’a făcut schimbat mai din vreme. Se cere înfiderea discuţiei. D. I. Răducanu adaugă să se admită ca basarabenii şi bucovinenii să-şi repună părerea lor. D-l ministru Tine Ionescu se asociază la această părere. D-l Dr. Munteanu (ardelean). Proporţia de 1 la 2 a fost luată de armată. Atunci a inceput vânătoarea de lei şi rezultatul a fost deprecierea coroanei. Grepla e a guvernelor trecuta cari n-au schimbat la timp coroanele. Ardealul a fost exploatat de bănci şi de toţi negustorii, Ardealul neputând cumpăra nimic decât din România. Propune ca schimbarea să se facă al pari: 1) la ţărănime până la 10 sau 20 mii coroane şi 2) la acel la cari se constată că au avut avere şi înainte de războia, iar speculanţii să nu fie puşi pe acelaş picior de egalitate cu ţăranii. D-nii Mâţa şi Oâsca (basarabeni) şi Nteorescu (bucovinean) se declară nemulţumiţi cu felul în care se va face schimbarea: cer ca schimbarea rublelor să se facă odată cu aceea a coroanelor şi să fie consultaţi şi deputaţii basarabeni cari ar putea da relaţii cari să intereseze guvernul. D-l I. Răducanu: Proectul e bine venit şi regretăm că a venit aşa de târziu. Protestez împotriva guvernului care a dat circulari în teritoriile alipite, că noi a bah împotriva vaîficărei valutei Proectui e o autorizaţie pa care Camfirs o dă guvernului, ca să facă o operaţie financiară. Ia ce priveşte schimbul, doresc ca guvernul să ia avizul unei restrânse comisiuni, spre a fixa de acord tot ce se va face. Declar că opoziţia, în special partidul ţărănesc avem o deosebită încredere în competinţa d-nul ministru de finanţe. D. Răducanu, în continuare face o serie de observaţiuni cerând ca să se facă o anchetă pentru a se stabili de unde au unii enorme cantităţi de coroane, apoi trebue să se facă distincţie între coroanele cari se găsesc în vechiul regat şi în teritoriile alipite, in altă ordine de idei, oratorul se întreabă dacă nu cumva acest proiect e in legătură cu un proiect al modificărei statutelor Băncei Naţionale, care sub forma de preschimbare a coroanelor îşi rezumă avantagiul dintr’un împrumut de câteva sute de milioane pe care le-ar face Statului. Rog pe d-l ministru de finanţe să considere observaţiile noastre ca observaţii în interesul operei de unificare a valutei. . D-11. Anghelescu, raportor, observă că Banca Naţională îşi mai tinde privilegiul şi imediat după preechitare va trebui să se vină cu o lege. Pot să afirm a pune d sa, că schimbarea nu se va face pe un curs mai mic decât cel actual de pe piaţă şi afirm, că va fi ceva mai mare. Regret însă că am a dat şi o întorsătură politici acestei chestiuni. Se procedează la discuţia pe articole şi se dă cuvântul d-lui Dobrescu. D. Iorga atrage atenţia ci nu se poate continua discuţia peste orele 12. Dscuţia se va continua în şedinţa de noapte. Greva dela Poştă Ca în toate acţiunile sale, guvernul a procedat fără busolă, în detrimentul Statului şi al publicului, şi îa chestia grevei dela poştă. Tratativele, pe cari abia acum s’a hotărit şi la-a urmat dela început au dat rezultat: greva încetează. De ce s’a tratat înainte, de ce s’a încăpăţinat îa atitudinea de cazarmă pe care au avut-o dela început cei doini generali cari au patronat operaţia de contra manevră împotriva greviştilor? Era aşa de uşor şi atât de omenesc ca să se facă ceea ce s’a făcut, abia acum după ce s’au adus pagube de zeci de milioane Statului şi s’au lovit interesele comerciale şi ale tuturor Întreprinderilor cari au nevoie de poştă. Ziarul nostru de trei săptămâni stă la Bucureşti îa sicii dela poştă. Abonaţii n’au primit foaia în tot cuprinsul vechiului regat. Se desfiinţase cenzura ca să se anihileze ast-fal orice contact cu cititorii noştri şi ai altor ziare. Şi toate acestea fiindcă anumiţi d-ni din guvern se încapăţinaseră să dea ordine cari totuşi nu se executau. Au învăţat, cel puţin, că în conflictele dintre capital şi muncă nu se poate proceda ca la cazarmă, cu ordine şi cu baioneta. Experienţa costă însă foarte mult pe Stat şi pe particulari. Oare vinovaţii îşi vor lua pedeapsa ? Noi credem ca, odată ce şi-au făcut dovada nepriceperii, conducătorii aceştia să fie debarcaţi. Ori dl general Averescu va amâna pentru la toamnă răfuirea completă, când vor pleca cu toţii?!.. Situaţia Poloniei Tratativele încă nu s'au început. Egon, 4. —* Un radio din Moscova anunţă că bolşevicii sunt de părere că plenipotenţiarii polonezi trebue să aibă mandat de a semna nu numai condiţiunile principale ale păceî. Delegaţiunea poloneză a declarat că este nevoită să se înapoieze la Varșovia pentru a supune chestiunea guvernului polonez. Lyon, 4. — Nu se cunosc încă hotărârile bolșevicilor Până acum Loyd.