Gazeta Transilvaniei, august 1920 (Anul 83, nr. 164-164)

1920-08-06 / nr. 164

*ș­i Amii 183-lMi *1 164 ffuMOrul 1 Coroană (SO ba ni) Vineri 6 Aefist 1920 Cu tot dispreţul" pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore n’ar fi fost în stare sâi susţ nă singuri statul (Istoria Transilvaniei) G. BAR1Ţ1U. Mor şi abonamentelor: Prlîns GH* 1L1ESCU Bucureşti, s. întemeiată onamentul , BRAŞOV 226 Redacţia Administraţia Braşov, Piaţa Libertăţii 20 Bucureşti, ss. Voevozi 50 Braşov, Piaţa Libertăţii 23 Bucureşti, s. Ionică 6 Șase luni Un an Cor.­ 120 *360 Cor.) ». Monament îndoit) Ss Trebuie să­ amintim că de la în­ceputul mişcărei politice averes­­cane în Ardeal am spus hotărît că nu va trece prea multă vreme şi se vor vedea rezultatele negative. Cei cari au îmbrăţişat pe agenţii guvernului în Ardeal erau parte ambiţioşi nestăpâniţi, partea cea mai mare însă incapabili şi oa­meni fără caracter. Transfugii din partidul naţional au dat un contingent de partizani cari au produs multă încurcătură guvernului şi au dovedit o com­plectă incapacitate de lucru cinstit şi pentru interesele generale. Nemulţumirile sunt astăzi şi mai vii în Ardeal, cu toate că s’a cău­tat canalizarea lor în ura ce se deştepta împotriva Consiliului Di­rigent, care era făcut vinovat de toate stările anormale în care trăiam. Consiliul a fost desfiinţat de fermă; astăzi funcţionează adică mai bine zis bate apa în piuă un altul care în timpul scurt dela ve­nirea actualului guvern a nemul­ţumit pe toată lumea. Mai ales, în vederea unificărei s’au produs a­­tâtea fricţiuni încât am ajuns în­tr’un haos, neştiind cine conduce: centrul Bucureşti sau Clujul. Bine­înţeles­­că nemulţumirile au găsit un larg ecou şi efecte în mulţime. Propaganda averescană a’a resimţit şi mai pretutindeni ameninţă să cedeze terenul celei liberale care vine, cu paşi de vul­poi, pe urma ei. Mult n’are ce perde : aderenţii averescani sânt o clientelă pentru toate guvernele. Partidul liberal venind cu aureola băncilor sale, aceşti aderenţi sunt gata să pri­mească oficiile ce li­ se oferă. Vom insista însă mai târziu asupra vi­ciului de care suferă, tocmai prin această aureolă, întreaga acţiune a liberalilor în Ardeal. Fiasco-ul politicei d-lui Argetoianu-Tăslăuanu. Să relevăm mai întâi eşecul pe toată linia al politicei de ură şi distrugere pe care d-l Argetoianu, prin sfaturile şi îndemnul d-lui Tăslăuanu, a dus-o împotriva partidului na­ţional. Această politică a căzut, după ce a fost inaugurată cu o serbătăcie care excludea buna credinţă şi cinstea. Ea avea de pretext pretinsa ten­dinţă de separatism a parti­dului naţional , când de fapt urmărea creiarea unei clientele politice pentru cei doi mata­dori ai averescanismului, d-nii Argetoianu şi Tăslăuanu, în­rudiţi ca familie şi înrudiţi ca mentalitate. Şi în această privinţă avem, pentru o nouă împrospătare a acestor motive de luptă îm­potriva partidului naţional, de­claraţia recentă făcută de d-1 Maniu în răspunsul la tele­grama d­lui Cosma din Arad. D-1 Maniu zice : „Adevărul este că guvernul ac­tual înainte de alegeri a pretins fuzionarea partidului nostru refuzând ideea colaborării. Adevărul este, mai departe, că guvernul a pornit la alegeri o adevărată goană în contra partidului nostru, iar ma­joritatea guvernamentală a încercat a-şi impune în parlament în mod ilegal voinţa bazându-se numai pe forţa sa numerică, nesocotind toate conside­raţiunile de drept şi de uzanţe parlamentare, atât cu oca­­ziunea validărei mandatelor cât ş în întreaga viaţă parlamentară. In faţa acestei situaţiuni partidul nostru a avut datoria de onoare a să reac­ţioneze înconjurând­, însă, mijloace de obstincţiune. Această datorie şi-a împlinit-o ca evident succes având alături totdeauna întreaga opoziţie şi nu odată şi partidul li­beral*. Rezultatul politicei acesteia de ură şi distrugere dusă îm­potriva partidului naţional şi în Cameră a fost salutar pen­tru cel din urmă : partidul a scăpat de elemente care pro­­vocaseră nemulţumirile împo­triva Consiliului Dirigent. Tovărăşia Argetoianu-Tăs­­lăuanu-Bontescu-Goga,în forma primă în care o prezintăm, scopul fiind acelaş pentru fie­care când era vorba de distru­gerea partidului naţional , a ridicat creditul moral al aces­tui partid şi a făcut posibilă fericita colaborare cu federaţia opoziţionistă din Parlament. Situaţia d-lui Oct. Goga Dacă în prima fază a guvernă­­­­rei avere scurse, d-nii A­getoiana, Tăslăuanu şi Goga erau alături, astăzi nu se poate­­pune acelaş­ucru. D-l Octavian Goga nu ur­mărea ridicarea piedestalului pen­tru d-l Argetoianu, ci pentru d-sa. Ori tocmai contrar dorinţei sale lucra poetul neamului şi s’a văzut că autoritarismul d-lui Argetoianu era să-i excludă dela noile alegeri partizanii gogişti. Conflictul dintre aceşti doui, s’a evidenţiat la fixa­rea acestor candidaturi şi numai graţie intervenţiei generalului Ave­­rescu, — acest propovăduitor al păcei eterne între partizanii săi, o uriaşă colecţie de soluţiuni împă­ciuitoare — a’a putut aplana con­flictul. Deşi d-1 Goga a avut prilejul că înfrângă pe d-1 Argetoianu, nu odată (colaborarea cu d-1 Take Io­­nescu a fost chiar cea mai greu de suportat pentru „vice-regele* partidului averescan) — acesta din urmă a pus şi pe d 1 Take Ionescu şi pe d-1 Goga intr’o situaţie care nu poate să le convină. „Adevă­rul"—aie cărui relaţiuni ca d-1 Take Ionescu sunt cunoscute — dă in această privinţă o orientare pre­ţioasă. Ocupându-se de acţiunea por­nită din guvern în vederea unei apropieri de Federaţie, ziarul scrie: Se pare însă că d-l Take Ionesco Căruia nu-i poate nimeni pretinde să fie un simplu ministru de re­sort­ul care nici­odată nu va ac­cepta o astfel de situaţie, s-a de­clarat partizanul concentrării tutu­ror valorilor şi competenţelor care se află în grupările parlamentare ale opoziţiei." Această situaţie de nemulţumire în guvern nelinişteşte partidul a­­varescan şi în special pe d-l Ar­­getoianu care, bucuros, ar debarca pe d-nii Goga şi Take Ionescu ca să poată obţine concursul parti­dului naţional întru menţinerea guvernărei. Iată dlar că evenimen­tele silesc pe acei cari au dus lupta împotriva par­tidului naţional să caute sprijinul lui, sprijinul cre­ditului moral pe care îl are în Ardeal. Triumful democraţiei Faţă de această situaţie, opoziţia federalizată prezintă o superioritate care zdrobeşte. Uniunea perfectă de vederi în scopurile urmărite şi hotărârea de a nu face jocul colaboră­rilor separate, dă no­i şanse de succes democraţiei repre­zentată prin opoziţia fédéra­­listă. Principiile cari le-a pus ea în discuţiune şi soluţiunile ce propune, dela tribuna Camer­ei, îşi fac drum şi cuceresc tot mai mult teren în însăşi sânul celorlalte partide cari se văd nevoite a se acomoda curentului deşteptat de parti­dele opoziţiei federa­izate, şi de aceea pentru la toamnă se dă ca sigur schim­barea guvernului. Cercurie politice bucureştene nu fac un secret din faptul că moş­tenirea nu va reveni parti­dului liberal — cum se în­cerca să se acrediteze acum cât­va timp — ci federaţiei. îngrijorarea politicianîlor din partidele istorice ale vechiului re­g.­t e semnul cel mai bun că tri­­umful democraţiei nu e departe­, iar propaganda pe care partidul liberal a început-o în Ardeal ne­­indică tocmai că el se aşteaptă la­ noi alegeri şi vrea să şi câştige un număr de locuri la noi, ştiind că va fi total zdro­bit îa ve­riul regat Dur se înşală şi aci. Asupra acestei propagande însă vom reveni mâine. Anchete politice Propaganda politică în Ardeal Insuccesul întreprindere­ averescane. Rolul d-lor Oct. Goga şi Argetoianu. Triumful democraţiei adevărate. Criza de guvern la toamnă. Ce cuvânt blăstemat, ce cuvânt sălbatec şi barbar, ce imagine a­­nachronică şi perfidă, ce disonanţă stridentă scoasă din dicţionarul luptelor meschine de partid, să­geată înveninată trasă din to­ba spiritului îngust şi făţarnic al co­teriilor — după desfăşurarea celei mai măreţe epoce a neamului, ză­mislită în sânge, suferinţe şi nă­dejdi, pentru care s’au străduit generaţii după generaţii. Ce cuvânt strani a intrus într’o cauză mare inventat ad hoc pen­tru a servi interese mici, cu totul mărunte, pentru a pune masca peste patima ce clocoteşte în cu­­get şi- n suflet, în scopul de a lo­vi cu arma calomniei în tot ce nu cugetă ca tine, nu vede ca tine m­jloacele de îndrumare a ţarei întregite, in tot ce se opune la omnipotenţa ce voieşti să dai for­ţei asupra dreptului. Separatism! Dar aceasta este o ar­mă veche, ruginită cu care au fost atacaţi pe vremuri, şi multă vre­me, rând pe rând, toţi bărbaţii politici Moldoveni, cari au ridicat sus glasul pentru a apăra dreptu­rile Moldovei oropsite, pentru a cere acea descentralizare adminis­trativă, care şi astăzi încă aşteaptă soluţiunea, sau pentru a cere acele instituţiuni promise în mod so­lemn Moldovei, la actul Unirei. De această armă înveninată, dar ne­putincioasă n’a scăpat nici marele bărbat de Stat, marele şi neîntre­cutul patriot şi democrat Mihail Cogălniceanu, care prin marele său talent, prin acţiunea lui ener­gică, prin autoritatea lui, prin de­mocratismul lui sincer şi larg fă­cea umbră la epoca lui atâtor oameni de partid, cari aveau de apărat interese strâmte şi egoiste. A fost atacat cu această armă ti­căloasă, această mare figură isto­rică a redeşteptărei noastre naţio­nale, acest făuritor al însăşi Unirei Principatelor, această mână dreap­tă şi mână de fer a marelui dom­nitor naţional Cuza-Vodă. — Le stătea în cale acest aprig luptător, fără partid, care să pusese în slujba numai a ideilor mari şi ge­neroese, cari frămârîtiu generaţia, d­e care a făcut parte. Cine putea să creadă pe un Co­­gălniceanu separatist! Cu toate a­­cestea arma urei şi a calomniat, care nu-şi alege mijloacele, a cău­tat să intim­eze pe acest om, să-l arăte ţărei întregi ca un ambiţios, gata a-şi sfărâma propria sa vi­pera. Şi ce a rămas din această luptă nebuna dusă cu atâta îndârjire? A rămas figura mare, figura isto­rică a acestui mare Moldovean şi mare Român Mihail Cogâlniceanu, la mormântul căruia fac pelerinaj şî­ astăzi, sper cari voesc la ocazii să se arăte că sunt însetaţi de democratism, merg să ce «d­ pe la izvorul limpede al democraţiei, ur­maşii acelora cari l’au halit ieri; urmaşii aceia cari în nebunia ne­putinţei lor au reluat firul moşte­nire! şi aruncă în cele patru puncte cardinale ale României­ Mari, cere compactează opera unui Mih­ai Co­­gălniceanu, cu aceeaşi armă din care pleacă săgeata înveninată, care poartă pe vârful ei cuvântul blăstămat: separatizul Aşa­dar Istoria să repetă, cu aceleaşi mijloace, cu aceleaşi sco­puri finale, cu aceiaşi oameni mici şi cu vederi scurte, dar cari voesc pentru dânşii supremaţia, omnipo­tenţa, dictatura. Acei cari voesc ca in România Mare nimic să nu se mişte fără ştirea, fără învoirea lor; acei cari voiesc să întindă as­pra neamului întregit reţeaua partiza­nilor, cari să le susţină vederile, ficţiunea, metodele, pentru a face să dispară ori şi ce control, pen­tru a face tăcere în jurul unei o­­pere de partid şi de dominaţie su­­focrată. Ei bine, fraţi de pretutindeni, ai neamului întregit, nu vă alarmaţi de hulirea ce vi re aduce, când vi sa aruncă în faţă cuvântul: se­paratism! E cum vedeţi o armă veche, o armă ruginită de muzeu, scoasă la iveală pentru cauză, pentru o cauză tristă, moartă, pe care nu o poate apăra. Şi dacă a fost neputincioasă ca arma, în Ro­mânia lui Mihail Cogălniceanu, cu atât mai puţin va putea face rană în România Mare. Iar cuvântul rămâne un cuvânt sec, fără sonet, fără ecou, cuvânt blăstâmat, sălbatec şi barbar, ima­gine anachronică şi perfidă, diso­nanţă stridentă scoasă din dicţio­narul luptelor meschine da partid. —­ săgeata înveninată trasă din tolba spiritului îngust şi făţarnic al coterlelor. O lcşică de săpun ! Noa, 30 Iulie. Al. Volanschi. Tribuna liberă. Separatism! Unificarea valutei Din expunerea de motive care în­soţeşte proiectul guvernului pentru preschimbarea coroanelor şi ruble­lor, proiect care va fi desbătut în Cameră, reţinem urm­ătoarele . Operaţia practică a retragerii coroane­lor şi rublelor prezintă dificultăţi. Ea n­u se poate face decât în legătură cu Banca Naţională care rămâne institutul nostru de emisiune. Trebue însă să men­ţin­­ăm că înlocuirea rublelor şi coroanelor prin biletul Băncii Naţionale în Ardeal, Bucovina şi Basarabia, nu echivalează cu o lărgire în spaţiu a privilegiului de emisiune a Băncii Naţionale. Cum însă în fapt acest mod de unificare a valutei întinde operaţiile Băncii Naţio­nale peste tot cuprinsul României Mari, Statul nu poate să dea acest privilegiu, fără o contra­valoare Aşa încât legea de faţă impune o regulare nouă a ra­porturilor dintre Stat şi Banca Naţio­nală. In ce priveşte cursul de retragere a coroanelor şi rublelor, el nu se poate fixa decât într’un anumit stadiu al o­­peraţiunilor de preschimbare. Cursul însuşi, în afară de alte consideraţiuni va trebui să fie în legătură şi cu can­titatea totală de ruble şi coroane ce se va dovedi că există în cuprinsul ţării în urma declaraţiunilor ce se vor cere într’un anumit interval. După ce se va ţine seamă de toate împrejurările me­nite să fixeze cursul, anunţarea cursu­lui nu se poate face decât în momentul când operaţia preschimbării se începe şi după ce a fost complect pregătită pentru că specula să fie înlăturată. Acestea sunt motivele care explică dispoziţiile principale ale legii de faţă. Comitetul delegaţilor ţinând seamă de importanţa şi urgenţa acestui pro­iect de lege l-a admis cu următoarele modificări: Amenda de 1000—10.000 lei, prevă­zută la art. IV, alin. 1, s’a mărit dela 5000—50.000 lei. Tot la acest articol s’a introdus la fine un nou aliniat în cuprinsul urmă­tor : „Amenzile pronunţate în conformitate cu dispoziţiile acestui articol şi rămase definitive se transformă de tribunalul corecțional în închisoare, în caz de in­solvabilitate, după cererea ministerului de finanțe1e. Preschimbarea coroanelor In şedinţa de la 3 August a Camerei s-a început discu­ţia legii pentru preschimbarea coroanelor şi rublelor. D­l M. Popovici spune că acest proect de lege e numai o autori­zaţie ce se dă Statului de a pres­chimba o monedă. Se bucură că guvernul a venit cu această lege ,şi face aprecieri asupra stării eco­nomice din Ardeal. D-sa constată că ştampilarea s’a făcut din spirit de imitaţie şi a fost o măsură pen­tru a se şti care e numărul de coroane aflător în ţară. Cere ca schimbul să se facă al pari şi îşi exprimă dorinţa ca guvernul să comunice adusărei cum sa va face schimbul. Ar fi dorit ca acest proect, spune d-1 Popovici, să se facă în acord cu partidele din opo­ziţie, întru cât s-au speculat mult­­­oroariete în Ardeal doresc, ca să se ia măsuri în potriva speculan­ţilor. La sfârşitul discursului său, d-1 Popovici, citeşte o declaraţie a partidului naţional ardelean în sen­sul ca schimbul să se facă al part. D-l Jake Ionescu. A fost o mare greşeală că nu s’a făcut schimbat mai de mult. Nu putem spune cum se va face operaţia, din motive prac­tice. A"fist lucru se va decide prin­­♦r’un consiliu de miniştri. Declar: Schimbul nu e un împrumut for­­int. In chestia operaţiei vom da o parte in bani, alta in bonuri de casă, cari vor fi achitate cât de curând. Băncilor le vom da ce­curi. Vom mai face ceva. In tim­pul op­raţiei se vor putea stabili şi fr­­­ici­le ce a’ar face. Cred că e un avantaj pentru ţară flă facem f această operaţie, de­oarece cu toată vigilenţa, coroanele continuă a in­tra în ţară. Rămâne ca mai târziu­ ­ să stabilim a cui e vina ci nu s’a făcut schimbat mai din vreme. Se cere în­­fiderea discuţiei. D. I. Răducanu adaugă să se admită ca basarabenii şi bucovinenii să-şi repună părerea lor. D-l ministru Ti­ne Ionescu se asociază la aceas­tă părere. D-l Dr. Munteanu (ardelean). Proporţia de 1 la 2 a fost luată de armată. Atunci a inceput vâ­nătoarea de lei şi rezultatul a fost deprecierea coroanei. Grepla e a guvernelor trecuta cari n-au schim­bat la timp coroanele. Ardealul a fost exploatat de bănci şi de toţi negustorii, Ardealul neputând cum­păra nimic decât din România. Propune ca schimbarea să se facă al pari: 1) la ţărănime până la 10 sau 20 mii coroane şi 2) la acel la cari se constată că au avut avere şi înainte de războia, iar speculanţii să nu fie puşi pe acelaş picior de egalitate cu ţă­ranii. D-nii Mâţa şi Oâsca (basara­­beni) şi Nteorescu (bucovinean) se declară nemulţumiţi cu felul în care se va face schimbarea: cer ca schimbarea rublelor să se facă odată cu aceea a coroanelor şi să fie consultaţi şi deputaţii basarabeni cari ar putea da rela­ţii cari să intereseze guvernul. D-l I. Răducanu: Proectul e bine venit şi regretăm că a venit aşa de târziu. Protestez împotriva guvernului care a dat circulari în teritoriile alipite, că noi a ba­h îm­potriva vaîficărei valutei Proectui e o autorizaţie pa care Camfirs o dă guvernului, ca să facă o ope­raţie financiară. Ia ce priveşte schimbul, doresc ca guvernul să ia avizul unei restrânse comisiuni, spre a fixa de acord tot ce se va face. Declar că opoziţia, în special partidul ţărănesc avem o deose­­bită încredere în competinţa d-nul ministru de finanţe. D. Răducanu, în continuare face o serie de observaţiuni cerând ca să se facă o anchetă pentru a se stabili de unde au unii enorme cantităţi de coroane, apoi trebue să se facă distincţie între coroa­nele cari se găsesc în vechiul re­gat şi în teritoriile alipite, in altă ordine de idei, oratorul se întreabă dacă nu cumva acest proiect e in legătură cu un proiect al modifi­­cărei statutelor Băncei Naţionale, care sub forma de preschimbare a coroanelor îşi rezumă avantagiul dintr’un împrumut de câteva sute de milioane pe care le-ar face Sta­tului. Rog pe d-l ministru de finanţe să considere observaţiile noastre ca observaţii în interesul operei de unificare a valutei. . D-11. Anghelescu, raportor, ob­servă că Banca Naţională îşi mai tinde privilegiul şi imediat după preech­itare va trebui să se vină cu o lege. Pot să afirm a pune d sa, că schimbarea nu se va face pe un curs mai mic decât cel actual de pe piaţă şi afirm, că va fi ceva mai mare. Regret însă că am a dat şi o întorsătură politici acestei chestiuni. Se procedează la discuţia pe ar­ticole şi se dă cuvântul d-lui Do­­brescu. D. Iorga atrage atenţia ci nu se poate continua discuţia peste orele 12. D­scuţia se va continua în şe­dinţa de noapte. Greva dela Poştă Ca în toate acţiunile sale, gu­vernul a procedat fără busolă, în detrimentul Statului şi al publicu­lui, şi îa chestia grevei dela poştă. Tratativele, pe cari abia acum s’a hotărit şi la-a urmat dela în­ceput au dat rezultat: greva înce­tează. De ce s’a tratat înainte, de ce s’a încăpăţinat îa atitudinea de cazarmă pe care au avut-o dela început cei doini generali cari au patronat operaţia de contra ma­nevră împotriva greviştilor? Era aşa de uşor şi atât de ome­nesc ca să se facă ceea­ ce s’a făcut, abia acum după ce s’au a­­dus pagube de zeci de milioane Statului şi s’au lovit interesele co­merciale şi ale tuturor Întreprin­derilor cari au nevoie de poştă. Ziarul nostru de trei săptămâni stă la Bucureşti îa sicii dela poştă. Abonaţii n’au primit foaia în tot cuprinsul vechiului regat. Se desfiinţase cenzura ca să se anihileze ast-fal ori­ce contact cu cititorii noştri şi ai altor ziare. Şi toate acestea fiind­că anumiţi d-ni din guvern se încapăţinaseră să dea ordine cari totuşi nu se executau. Au învăţat, cel puţin, că în conflictele­­ dintre capital şi muncă nu se poate proceda ca la cazarmă, cu ordine şi cu baioneta. Experienţa costă însă foarte mult pe Stat şi pe particulari. Oare vi­novaţii îşi vor lua pedeapsa ? Noi credem ca, odată ce şi-au făcut dovada nepriceperii, conducătorii aceştia să fie debarcaţi. Ori dl general Averescu va a­­mâna pentru la toamnă răfuirea completă, când vor pleca cu toţii?!.. Situaţia Poloniei Tratativele încă nu s'au început. Egon, 4. —* Un radio din Moscova anunţă că bolşevicii sunt de părere că plenipoten­ţiarii polonezi trebue să aibă mandat de a semna nu numai condiţiunile principale ale pă­­ceî. Delegaţiunea poloneză a declarat că este nevoită să se înapoieze la Varșovia pentru a supune chestiunea guvernu­lui polonez. Lyon, 4. — Nu se cunosc încă hotărârile bolșevici­lor Până acum Loyd.

Next