Gazeta Transilvaniei, septembrie 1920 (Anul 83, nr. 188-206)

1920-09-15 / nr. 195

V Distrugerea spiritului de familie Pom, Septemvrie 1920. Sleirea financiară pricinuită de îraboîu a făcut ca preocu­parea conducătorilor statelor să fie a­­proape numai procurarea de noul resurse băneşti. După o viaţă de deficite, acoperite prin expediente, iată-ne ajunşi la epoca scadenţe­lor şi obligat­, pentru a ne conso­lida creditul, să ne an­gajăm ve­nituri regulate care să poată face faţă tuturor îndatoririlor bu­getare. Una din cauzele care fac ca reul românesc să fie încă scăzut, este, în afară de sereluarea exportului, şi faptul că trăim încă sub regi­mul provizoratelor. România nu a putut până acuma să desăvârşiască reorganizarea ei financiară. Dar revenind la goana ca du­­cem cu toţii după mijloacele care să ne procure mai cu uşurinţă pa­rale, voiu arăta un mijloc lesnicios, şi ban în aparenţă, preconizat de an Francez. Financiarul acesta, d-l Aristide Weber crede a fi găsit modul cel mai sigur de a aduce banii cam­ acum zac în pungile cetăţenilor, de-a dreptul în tezau­rul statului. Combinititatea finan­ciară de circ este vorba, constă în crearea da câte Stat a­­unei mari întreprinderi de rentă via­geră. Subscriitorii ar primi în tot timpul vieţii o doboadâ de 8.70^ până la 11.05­, după vârsta la care urmează au­ înceapt serviciul rentei. Al­t­fel, prima cotă este stabilită pentru o rentă ce ar avea să fie servită la 50 de ani, iar a doua pentru o rentă de plătit la 90 de ani. Renta aceasta nu ar fi constituită în modul întrebuinţat de societăţile care se ocupă cu acest soi de operaţiuni, ci sub forma anul imprumut de Stat. La moartea credi-renţierului, copi­lul subscris ar reveni Statului. Autorul combinaţiunii insistă, spre a ne convinge de avantagiile imense pe care împrumutul în rentă vi­geră le-ar aduce, și Sta­tala), care s’ar libera de împru­­mut fără a fi silit să mai debur­seze nici un ban, deci fără a mai greva budgetul, precum și subscrii­­torilor cari ar trage an profit pe care nici o companie particulară nu li l-ar putea da. Nu trebuie uitat că aceste subscrieri ar fi scu­tite de ori­ce imposit, ast­fel ca, In realitate, renta plătită de Stat ar fi și mai mare. Astăzi compa­niile de asigurare nu pot da mai mult de 6.18 la suti la 50 de ani fi 7.84 la sută la 60 de ani. Răspunsul ce se poate da d-lui Weber este foarte simpla. Prin adoptarea nonei combinaţiuni, Sta­tal ar aduce, într'o vreme când legăturile între membrii aceleiaşi familii sânt prea slabe, lovitura de graţie. Spiritul de familie ar deveni inexistent, sau mai bine zis, prin Îndemnat Statala!, ar ajungi să se slăbească şi mai mult. Propunerea împrumutului plătibii în rentă viageră echivalează cu aceea de a frustra pe moştenitorii de sânge ai subscriitorului. Ori nu acesta e rolul Sfatului, El trebuie si caute a desvolta sim­ţul prevederii. In ipoteza dlnui Weber, Statei ar fi acela care ar sfătui pe bogătaşi să desmoşte­­nească indirect pe succesorii lor. Tatăl nu ar mai lăsa nimic fiului său şi toată dragostea care cimen­tează astăzi legăturile de familie ar dispărea pentru a asigura tată­lui ca venit sigur şi va trăia mai iesnicios la cursul vieţii lui. După moartea lor, întâmplă-se ori­ce s’o Întâmpla. Prezentul e totul și na­nus pers®«Ba ta trebal© că te praocepe. Din flricare, cu toate marii» avantaj!! «1» noului sistem, nu credem ca, în cazui improbabil când o asemenea aberajtane sr fi adoptată de Parlament, s’ar găsi mulți oameni ca mintea întreagă cari sa subscrie. Vorbesc de cei osti an o familie pentru care trăesc şi pentru care se străduise să ago­­■isiască o avere. Sfătui d-lui Weber este în con­tradicţie flagrantă cu sacrificiile dezinteresate şi lăudabile pe care poporul francez le-a făcut spre a apăra pământul Patriei. Dacă sol­daţii cari şi-au dat vieaţa, fără cea mai mică ezitare, pentru asi­gurarea prosperităţii şi viitorului Franţei, ar fi raţionat cum raţio­nează dl Weber în materie finan­ciară, astăzi Franţa ar „fi fost ni­micită, fiindcă fiacare ostaş şi-ar fi zis : ce-mi pasă ml® da viitor, prezentul singur mă interesează şi din moment ce ea, personal, nu voi trage nici un profit din sacri­ficiile es fic, mai bine mă lipsesc*. Franţa ar fi ."rămas fără nici un apărător, şi astăzi d-1 Weber, în loc să facă apologia împrumutului ingenios, achitat in renta viageră, ar fi deplâna slăbirea spiritului de patriotism, care, nu mare, nu e decât imaginea fidelă a legăturilor familiale.. Finanţele trebuesc reorganizate, aceasta nu poate fi pus la îndo­ială. Trebuiesc însă găsite mijloa­ce care să nu distrugă temelia însă­şi a orgaisi­aţiei sociale. Pro­punerea ce semnalez este, fără exagerare, o nouă latură a bolşe­vismului. Averea particulară întră în tezaurul Statului într-un mod indirect, lăsându-ţi iluzia că mai eşti proprietar , iar cetăţenii nu mai există decât ca indivizi izolaţi, străini de orice raporturi de fami­lie. Familia care sing­iră face forţa popoarelor, a tot ce ne-a mai ră­mas, la ardoarea financiară din zilele d® după război­, deslipindu­­sse cu desăvârşire de orice alte gânduri, autorul proiectului inge­nios al acestui­­împrumut, a neso­cotit orice alt principiu. Răspun­zând d lui Weber, un publicist francez i-a spus, cu foarte mare dreptate : „Fracezii de după răz­boi­ vor şti să facă să tu înture, în toate domeniile vieţii, formula sînnătoasă, graţie căreia Franţa va trăi şi va străluci de­ apurari . Viaţa fiecăruia din noi este pentru ceilalţi.* Egoismul exagerat ce se degaje din proiectul împrumutului de rentă viageră este o formulă disolvantă pe care adevăraţii Fran­cezi nu o pot primi. Sistemul succesiunilor, aşa cum este stabilit de legiuitor, porneşte de la principiul conservării bunuri­lor familiale Numai cu modul a­­ceata se poate, pe de-o parte asi­gura prosperitatea unei ţări, mun­ca fiecăruia din noi nsoprindu se la bariera scurtă a vieţii individu­ale, şi pe de altă parte, păstra a­­verea care face bogăţia Statului, căci bogăţia fiecăruia dinte cetă­ţeni alcătuieşte puterea de pro­ducţia şi de rezistenţă a ua®i na­ţiuni. Adoptarea egoismului d-lui Weber ne-ar hotări să mărginim activitatea noastră la operele a căror desăvârşire nu cere un ter­men mai lung decât acela al mij­lociei vieţii omeneşti. Spre binele general, puţini sunt cei cari cugetă ca autorul noului geB de împrumut. .. al 1W95 Mereu­rl 15 Septeimrie m întemeiată i» 1838 de Geor­ga tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oîigai ile v Al­es A 1 |'.s U fost In sfârc să susţină singuri statul (Istoria Iran Redacţia Braşov, Piaţa Libertăţii 28 Bucureşti, sa. Voevozi 50 Braşov, Piaţa Libertăţii 23 Bucureşti, i. Ionică 6 A fost în stare să susţină singuri statul (Istoria Transilv I s 1 o » € i o p t? ţ f l 5 n 81, ' I «? ft if y ,, ■ %. ** y/o0/‘9 feawfcw rf* intacţi»: for ffpdwi&p p®spQnmb.lt : M> JBwst^. j ^Concesiunea anunţurilor şi abonamentelor: Prima Agenţie Română de publicitate GH. ILIESCU Bucureşti, s. Ionici 8. ABONAMENTUL Trei Iwnâ S«Ce luai Un sa­ t!»lt^!Ba33m.mWKiKWn! Lei 30 Lei 60 Lei 120 Pentru streinătate abonament îndoit TELEFON: BRAȘOV 226 Guvernul renegaţilor Guvernul îşi continuă fără ruşinare opera de rehabilitare morală a renegaţilor şi maghiarizaţilor de pe vremuri. După întronarea în fotoliul de prefect a arhi-mangristu­­lui Popa şi după plasarea Ioneştilor prin ministerele din Bu­cureşti urmează acum — după cum aflăm — „rehabilitarea* faimosului Burdea-paşa, lingăul tiszaist de pe vremuri. Ci­că i­ s’a oferit un post înalt în ministerul de interne din Bucu­reşti. Ştirea o dăm deocamdată cu rezerva cuvenită, deşi nu ne-ar prinde mirare — după antecedentele amintite — ca ea să corăspundă adevărului. Ne întrebăm însă, cum se împacă conştiinţa d­lui minis­tru Goga — sfetnicul generalului — cu aceste numiri, când la Cluj în faţa miilor de studenţi întruniţi în congres, le-a vorbit cu atâta revoltă sufletească despre „cumpărarea con­­ştiinţei orii de pe vremea regimului maghiar şi a neutralităţii vechu­lui regat, afirmând că sufletul românesc a rezistat la toate grelele probe la care a fost supus? Cum se împacă numirile de-al­de Popa, Ionescu, Burdea etc. cu frazele rostite la Cluj în faţa tinerimei de câtre re­prezentantul guvernului? Aşteptam, şi cu noi aşteaptă o lume întreagă, un răs­puns grabnic şi lămurit, ca să ştim odată cu cine avem de-a face. Deocamdată atâta! Din lumea bolşevicilor In Rusia sovietistă domneşte o oligarhie restrânsă Partidul conservator** al d-lui general Averescu Sub înşelare şi propagandă fals democratică se ascunde organizarea unui partid reacţionar. — O nouă destăinuire doveditoare. —* Profesorul Culiştr, autor al câtorva lucrări de soartă asupra dreptului pu­blic englez lum şi asupra dreptului in­ternaţional, sosit zilele trecute din Rusia la Chişineu, a făcut ziarului „Novoe Slovo“ următoarele interesante declara­­ţiun­i asupra stărilor din Rusia sovietistă: Bolşevismul nu e socialism Profesorui Cuilser începe prin a-și arăta surprinderea că pressa locală discută cu seriozitate asu­pra bolșevismului, socotindu-l ca o ramură a socialismului. Afară de nume și lozinci soci­alista în Rusia sovietistă nu există „nici un gram ds, socisdrim". Gospodăria sătească siu un ca­­racter individual precum şi indus­tria măruntă. Industria mare este distrusă afarâ de Industria militară. Prin comune despre colectivism sau comunizca nici nu poate fi vorba. Munca forţată — Sociaîizm militar Există în realitate numai siste­­mul forţat de împărţire­a maurii «sitei vorbied, soci­­amul minilsr care a avut loc în toate ţările din timpul războiului şi care s’a des­­voltat mai ales în Rusia unde a’s păstrat până aat­ăzi din pricină că războiul continuă Saca. Acest sistem este străbătut de cea maî mare inegalitate. Precum pe terenul aprovizionării cetăţeni­lor tot astfel şi in alte direcţii. Pe când simplul cetăţean primeşte numai a opta parte de pâne pe zi, persoanele privilegiate au la dispoziţia lor toate bucătăţile pâ­nă­­ prepeliţă şi şampanie. Cetăţeanul care are nevoie de a-şi vedea soţia greu bolnavă aşteaptă cu săptămânile dearân­­dul spre a căpăta un loc îa tren şi isprăveşte prin a călători pe scoperigul vago­nului. Dr persoanele privi­lgîiţte călă­toresc cu tot confortul. Este permis să se ies o fată de pe stradă şi să o trimită la muncă forţată, la distanţa de sute de klm. Muncitorii de la fabrici şi căile friats sunt obligaţi sub cele mai mari pedepse la muncă, pe când persoanele priviriginte sunt scu­tite de muncă. In fine in loc de o inegalitate neorganizată, sidemul bolşevic a întropat In Rusia sovietistă o ime­galitate organisată. Robii de Stat. Acesta! sistem economic cores­punde și sistemul politic. Nu există nici o didactarâ n proletariats!®!, deoarece proletariat nici n’s mai rămas. « Există un grup mic de „munci­tori* care pe încetul se transformă in robi da stat. Eate dictatura par­tidului comunist și nu a unui par­tid, ci a unci noul nobilimi. Şi mai exact încă a unui ordin religios-militar cum este ordinul cavalerilor de Malta sau a Teuto­nilor. Intrarea in această corporaţie superioară atârnă de Comitetul lo­calnic şi această intrare se în­greunează tot mai mult din cauzft că membrii acestei corporaţii nu doresc să împartă avantaj­eie lor cu totii pretendenţi, la fine ca Rusia sovietistă domaesta o oli­garhie redusa, un orre restrâns. încă dela alcătuirea Lîgi Popo­rului, opinia publică a fost rău surprinsă da prezenţa în jurul ge­neralului Averescu a dementelor neacţionare. Casad­a’a cunoscut cu d-l Argetoianu ceta acela care con­duce de fapt organizaţia politică fi Legii — a fost o adevărata decep­ţie p.'fitru marţi, foarte mulţi din­tre intelectualii cari îşi puseseră nădejdea în d­l general Averescu. Faţă de impresia produsă, agenţi, d-lui Aristoiana răsspândeau vestea că d-sa nu e reacţionar,­­ci un de­mocrat convins. Ce fel de demo­crat este d -a s'a văzut, când prin toate mijloacele iadrumează parti­dul nou al poporului spre reacţio­narism păstrând încă o faţă falsă de democratism. Reformele pa cari le pregătesc acum comisiunile parlamentare sunt această mască ; de fapt, cu m­ijloa­cele de bătaie de joc a legilor, ori câte reforme s’ar face, guverne de felul acestora vor fi călcate în pi­cioare după sistemele Hustiste până ezi. Nu trebue să ne ducem prea de­parte la amintirile tuturor. Am avut o lege electorală democratică : guvernul a ştiut să şi bată joc de ea, modificând-o prin decrete-legi şi atunci când a aplicat-o a trecut formal peste toate dispoziţiunile ei democratice. Nu făurirea legilor buna fericesc o ţară, ci aplicarea lor cinstită şi conştiincioasă. Partidul politic care va respecta legile democratice ale ţărei şi va aplica cu conştiinţă dis­poziţiile lor, lărgind drepturile mul­ţimilor la conducerea statului c­arei partid este într’adevâr democrat Guvernul ,elit din partidul Popo­rului şi apoi guvernul de colabo­­rare cu d-l Taka Ionescu nu­ sia arătat că acest respect și aplicarea cinstită nu există szi, ci dimpotrivă s’au împrumutat toate apucăturile politicianismului corupt în guver­narea tarei. Nu poate fi democrat un guvern și partid cu astfel de activitate. O nouă mărturie însă avem, din cel mai competinte loc, că gene­ralul Averescu împreună cu reac­ţionarii din partidul poporului în­ţelege să ducă şi mai departe a­­ceasta politică. Instinctele sale se potriVHGC tendinţelor reacţionare şi căzăcismul convingerilor politice ce profesează, ni-l desemnează ca pe un reacţionar înrăit. „Drepturile mulţimilor*, „pământ ţăranilor*, „cinste şi legalitate* sunt vorbe de păcălit milioanele de ţărani cari crezu­seră un moment, în acest ge­neral mare, der pa atat de mischin polhician. Mărturia ne vine iarăşi dela d-l Matei Cantacuzino, fost ministru de justiţia la guvernul Averescu, fost unul din fruntaşii Ligei Popo­rului, de care era mândru gene­ralul. D­l Matei Cantacuzino spune într’o scrisoare pe cara a trimis-o ziarului „Adevărul*: „Am fost din capul lo­cului, şi am rămas încă astăzi, potrivnic ideii for­­­­mărea unui partid propriu zis în jurul acţiunei poli­tice întreprinse ,de d-nul general Averescu pentru că, în gândul întemeieto­rilor acestei acţiuni, alcă­tuirea în partid trebue să urmeze după prealabila concentrare a forţelor populare şi democratice, care corespundea cu me­nirea imediată a ligei şi cu nevoile imperioase aie împrejurărilor creiate de război“. Aceasta era clar coisiurea Ligii Poporala?, misiunea acţiune! poli­tice a d-lui gaceral Averescu, în­săşi d-l I. Mihalache, conducătorul paiftidului ţărănesc, îa discursul său , discuţia Masajului îa Ca­meră zice, în această privinţă : „ Organiisal­iunea partidului ţă­­rănesc a txeis paralel ca organni­­za­,lunea Ligii poporului. Socoteam că vom ajunge poate chiar în o singură organimpune, făcăndu m ilusia că în Liga Poporului nu vor putea să încapă acele ele­mente cari au fost stâlpii dă gra­nit ai clasei conducătoare reac­­ţionare." Ce-a făcut însă d-l general A­­verescu din acţiunea sa politică ? S’a lăsat dus de instinctele stric conservatoare, de formalism şi de afeturile d-lui Argetoianu, căzând pe psuta politicianismului fără «scrapole. Partidul Poporului, abia format, nu şi causait® programul, dar mai als adevăratele iateaţiaai aie conducătorului lui Unul din sfetnicii d-îal Averesca ,ne apune Insă el*r, precis, cara sunt aceste in tenţi st ui cari confirmă acuzaţi­a­­aile p© cari partidei® politice de­mocratice ie-aduea generalului. Tovărăşia la guvern nu şeful partida!»! conservator, d-l Take Ionescu a fost prinsa demascare. Şi d­l Matei Cantacuzino spune în scrisoarea da car ® vorbeam : „Din toți membrii Ligei, am fost cel mai statornic adver­sar al oricărei alianţe cu par­tidul conservator şi n’am in­trat în guvernul prezidat de generalul Averescu, la care ştiam că trebuie în curând să participe şi d­e Take Ionescu, decât după ce dintr'o convor­bire cu acest din urmă mă convinsesem că eram de a­­cord asupra necesităţei ca orientarea guvernului să meargă spre stânga. Iar nici cum spre reconstituirea sub o formă nouă a parti­dului conservator. Şi adaogă, cu toată gravitatea situaţiei următoarele : „Lipsa unei orientări hotă­­rîte în direcţia pe care o credeam singură indicată mi-a impus de a mă retrage “ Aşa da?, dar Matei Cantacuzino a’a retras şi din pricina ci parti­­dul poporului nu se îndrepta spre stânga, spre democrate, ci gene­ralul Averescus, cu d-nul Argetoianu şi ceilalţi, urmăresc consolidarea unui partid conservator, sub formă nouă, sau cum spuneam noi sub mască democratici. E E uşor de înţeles, de ce ţin la această mască. Având de a lupta cu partidele opoziţiei naţionale cari deşteaptă massere de la oraşe şi ţară la viaţa cleştii democra­tică, partidei generalului Averescu trebuse să aibă cu ce păcăli mul­ţimea ţăranilor, după ce i-a înşelat cu numele unui general adormat de milioanele de ţărsat. Lumină insă se face. D-l Matei Cantacuzino, mâna dreaptă a ge­neralului, la pornirea acţianei sale politice întru început, jiac­ul a­­da să facă o mărturie că se în­cearcă o înșelare a poporului la cars d-sa aa ma pat ia fi părtaș. 99 Constatări politice. Congresul studenţesc Cluj, 13 Sept. 1920.­­ Duminecă la ora 10 dim. s’a deschis în sala Teatrului Naţional congresul studenţesc, de faţă fiind ministrul Goga, generalul Anasta­sia şi site notabilităţi precum şi vre-o 2000 studenţi soriţi din toate colţurile ţării. Congresul s’a deschis de către studentul Paşcariu, preşedintele centrului studenţesc din Cluj, care a expus situaţia studenţilor români ardeleni şi datoria ca trebuie să aiba studenţimea în prezent. Stu­dentul Iscobescu, în numele stu­denţilor din Cernăuţi, arată ne­voile studenţimii din Bucovina, Centre­ Iaşi, arata, prin reprezen­tantul lui studentul Labasca, din ce punct de vedere trebuise pri­vite noile nevoi studenţeşti. Stu­dentul Vintilă Popescu, din cen­trul Bucureşti, expune rolul stu­denţilor bucureşteni în răsboiu şi invicenţa lor asupra declarării răs­­boiului. Primarul oraşului urează studen­­ţii mei In numele Clujului bună venire. D. ministru Octavian Goga, spune că e timpul reîntoarcerei în tran­şee a culturel In lupta pentru răs­pândirea românismului. In numele armatei vorbeşte d-l general Anastasia. Dana Pipoş, directoarea tictului „Regina Maria* relevă rolul ca tra­buc să-l joace strudentele. D. V. Ciofiee vorbeşte despre astleiul şi poezia românească ca factori de luptă. D. O. Prie, secre­­tarul general de la culte, vorbeşte despre păstrarea culturei româ­neşti. Rectorul V. Dumitriu, încheind şirul cuvântărilor arată că genera­ţia actuală e fericită, trecând a­­ceste vremuri, li îi revine onoarea de a pregăti pe cele viitoare. Cu această ocazie s’au expediat telegrame regelui, reginei, Acade­miei române, d­lui Iorga, preşedin­tele »Ligei Culturale«. După eşîrea din sala Teatrală! Naţional, studenţii au jucat hora un trel în jurul statue! lui Matei Corvin. După amiază au avut loc aler­gări şi felurite sporturi la arenele din parcul oraşului, la cari au par­ticipat şi echipe româneşti, săseşti şi ungureşti. Se anunţă din Fiume : Procla­marea regenței Italieneşti în Car­­naro a provocat cel mai mare en­tuziasm. Mulţimea după ce D’Anun­­zio a făgăduit solemn păstrarea itelienității Fiumelui, a purtat în triura pe comandant, proclamân­­du-l prim-regent. Războiul ruso-polon O nouă victorie polonă. Sain-Paol, 13. (Din Varşovia) Comunicatul arată că Polonii su ocupat prin­­surprindere Kowali, Caznica şi câteva staţii de cale ferată păstrându-le. S-au capturat vre-o 3300 prizonieri, 55 mitraliere, 4 tunuri, vagoane de muniţii, pro­vizii, 2 tenuri blindate. Reprezen­tantul poloa pe lângă Letonia a notificat lui Cicerin că guvernul polon acordă toata libertatea de comunicaţie. Lituania propune con­ferinţă pentru aplanarea diferen­dului. Ziarele scriu că până acum s-au refugiat în Prada orientala vre­o 153 mii soldaţi bolşevici cu 30 mii cai. „Daily Telegraph“ află din Helsingsfors că ziarele anunţă o nouă revoltă ukrainiană. Aceştia stăpânesc Ekaterinoslav. Nikoliev nu are comunicaţie cu bolşevicii Odesa fiindu-le tăiată. Zurich. — Din Varşovia se anunţă că trupele bolşevice care operează în direcția Vla­­dimire au suferit o mare în­frângere. Polonezii au ajuns pe țărmul răsăritean al Pa­gului.

Next