Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1921 (Anul 84, nr. 139-278)

1921-11-25 / nr. 257

ANSL cl LXXXIV-U* *-l 257 NUMĂRUL Si taci BSASe? Vineri 25 A«r 1921 feteai 115 M, i ia %svfflfp$kr W­?i Zfi*4«v, /fiat* Ubvitfip $1 «tecwreeM, Iftatral B»giaa Mariaj­­ Braşov, Plaja Libertății S3 Bucureşti, Teatral Regtea"Maris m mm *&k to( dispreţul pentru popor aiitt£crtţtt st eligtabil nici 21 de or* »' NI fost Sa­rtar* »a Bosttul stegari «satul (Istoria SVajauriTMlor). ®, BABTflU, ..3} J«W riSStt sm? « » r i ^ r#tf« amont* la toata sgewpla do tarifai nostra epsfM MEHLO& o fsnl Oh­an La 1­60 m 120 abonaMontal îndoit 9 BRAȘOV, 226 Cartea franceză se apropie de noi De multe luni de zile cartea fran­ceză era aproape exclusă din pu­tinţa noastră de cumpărare. Scăde­rea valutei noastre îi ridica preţul la 50, la 70 de lei, şi, cum dacă se văd azi pe toate cărările oameni cari acum un an-doi nu aveau ce să mănânce, dar astăzi dispun de averi foarte mari, aceştia nu obişnuesc să cumpere cărţi nici într’o limbă, şi, în schimb, cei cari cetesc sunt mai săraci decât oricând, librăria fran­ceză nu găsea clienţi în România. De atâtea ori am atras atenţia librarilor din Paris şi persoanelor oficiale asupra pericolului ce resulta din această stare de lucruri pentru însăşi cultura franceză. Germanii tipăresc clasicii Franciei în ediţii ieftene, la Berlin, la Viena, la Riga; pe alături ei strecoară marfa lor cu preţ relativ mic, dat fiind propor­ţia dintre valuta lor şi a noastră. Cine nu crede, n’are decât să pri­vească vitrinele bucureştene, şi din cele mai frumoase ! In sfîrşit, s’a înţeles de cine tre­buie că un sacrificiu, chiar însem­nat, care s’ar face azi poate fi larg răsplătit în viitor. începând cu splen­dida revistă L'Illustration, publica­ţiile periodice din Franţa se apro­pie de mijloacele noastre aşa cum ele resultă din schimb. Iar, în ce priveşte cărţile, franciul frances se socoate ca valorând numai 5 lei şi jumătate. Rămâne ca publicul să ţie samă de această reducere, care e o bine­facere pentru noi şi un avantagiu pentru Fran­cesi, şi să nu dea libra­rilor români mai mult decât se cade pentru orice carte sosită după Stabilirea acestei sume, pe care ni-o anunţă, ca toate garanţiile de serio­­sitate „Dimineaţa". Avem de învăţat dela fraţii noş­tri tocmai ce n’am învăţat până acum. Şi vremea grăbeşte. .­­. Iorga. Ş­i m Conferenţa din 1918 dela Arad — Restabilirea unui adevăr. — Primim următoarea scrisoare : Onorate R;da­ jte a „Ozstei TVaajH­­vaaiei*. Pisecîsm raportează unele ziare bacu­­reftene, d-l d-pstat Constantia Bacsan a enunţat la sclasarea partidului avares­­­esa din B­ăile, că d-l Dr. la’im­ Minia it însoțeai «a stabilească la Arad o în­voială cu Ungarii. D-1 Baepra — dacă de fapt a ficat amintita declaraţie — a avut îh vedere fără iUdo­aSă conferenţa, pe oire con­ducătorii partidului naţiuasi romivs sa timri-o la ffiijlocn­­iuasi Novaabrie 1918 în Arad cu raintetful naţiaaslitlitter maghiar* da pe atenei Dr.­­Lică lâjzl, reprezentantu! gaveraului ungar. La &­­ceas'ă cosferență sm last şl ea parte ca triad* ai .Consiliului poporului ggr­­ra&n gentra Ungaria" nou înfil^ti­t a­­taaci şi pot deci — na dia alt s&ativ Ci namal de dragul adsvărd­at istoric — să depun ca usitar nepnoîupat, că con* cepţi» d lui Bud­au deagre ro.ut d lui Dr. Micula îs Arad este gnsiti. Dspi cam se filo partida! naţional român a transmis ca data de 9 Novaua­­lerie govsinaiai anga? preteaţia aşa de » preda 26 judeţe dîn Uagfiria, respective părţi din aceste județe iocnlte.ds Ro­mâni, parfedaiai najlina*, pentru că si preia asupra aceste! teritorii is nau&ele poporalul român imperiul. Li această ««rare governai aag&r a răgit pe con­ducătorii psrildsteî n#t­ossl român că ae întrunea*,că la o cooferențâ în Arad, ieşitul CQHmetsiluî executiv sl partidu­lui naţional, iatmninda-ss arosste caa­­ferenţâ, ministrai Iâset & adus pe ta­ iet planai unei autonomii txUnâs, după pilda Eiven­e!, s terk­orilio, din cho.ittuna Acest plan, dsşi, de alce lajeia», în­semna fsţi de situaţia de până ad m progres iaaetasai din punct de v*d ?rs românesc, a fost scurt refuzat de câtre conducătorii români ca Întârziat și na md corespanzâtor timpului. înaintea tuturor d*i Dr. Mania a reprezentat punetul de vadara al «castul rotez cu cea mai mare posibilă claritate şi hotă­­rire, lacăt enanciaţia, că d-l Dr. Mîniu a voit ui stahiiassefi te Arad o lu/d­auis cu Ungarii, ate lit cal mai deplin can­­­trast ca faptele. De pi ce Încercară» lui lărzi, d3»a câftiga pa politiei sad ro­mâni piatra o autonomie, a «smi, e’a mal discutat au®al asupra uao: mâssn cans s’ar pute» evita, prin iafiuiatăn corefpuazătoaro din am­beie părţi, o vsroare de sân­ga ia roritorlite du «aasmie Acoita esîs adeoirul, pe care am ținut să i confirm tu calitatea rasa ds delegat te acea conferinţă istorică. Braşov, 23 Nr­. 1921. Ca stimă col­egi di. Emil Neugeboren Direutor al ziarului „Kroastăiler Zeitung1*. Am dat loc scrisoarei d lui Nea­­geboren nu pentru a se dovedi inepţiile cu cari dl Bacşan a de­butat la Brăila, ci pentru a arăta că chiar şi persoane, cari nu sunt Români, dar cari ţin mai pre­sus de toate la adevăr şi cinste, s’au scandalizat de minciunile şi calom­niile cu cari indivizi de-alde Bucşan caută să seducă opinia publică po­negrind personalităţi marcante, fără privire la naţionalitate sau rangul lor, cari au avut un rol istoric în evoluţia unui neam. Dealtfel acelaş domn Bucşan, care a spus la Brăila că dl Maniu a încercat să stabilească la Arad o învoială cu ungurii, a spus cu acelaş prilej la Brăila — cităm după „Îndreptarea" Nr. 270 a. c. -- că şefii partidului naţional au nimerit în ultimul moment la a­­dunarea de la Alba-Iulia (1918), ca d. Maniu venea de pe frontul italian unde se lupta pentru cauza ungurească, că nu se poate admite ca Ardelenii să fie reprezentaţi de osmani cari nici nu vorbesc ro­mâneşte ca d-nii Mi­niu şi Vaida etc. etc. Aceste enunciaţiuni „politice" făcute de cumnatul d-lm Goga la Brăila, ne dispensează de­ orice co­­mentar. I­ti s- a­r pl­ă­tea Dreptăţii Aplicarea Reformei agrare­ — Iii. Lege şi Regulament (continuare). La articolul 32 din lege, Regula­mentul adaugă următoarea noutate : „Pădurile comunale înfințate prin expropriere nu sa pot atribui de­cât într'o rază până la 15 km.a Dar enormele păduri comunale înfiinţate de către stăpânirea ungu­rească şi consfinţite printr’o infi­nită serie de privilegii — vor con­tinua să fiinţeze ? Ştiut este doară de toată lumea că hotarele satelor româneşti sunt infime. Ele n’au, în majoritatea lor, nici necesarul minim de păşune şi pădure. Fostul guvern ungar şi le­gislatura ungurească se îngrijise nu­mai de nevo­ie oligarhiei maghiare şi­ ale naţionalităţilor satelite. Din marginea comunei Vlădeni (judeţul Făgăraş) de pildă poţi a­­runca cu un baston în hotarul co­munei săseşti (Codlea, care are o întindere de peste treizeci şi cinci mii klm. La fel e comuna Barcan (din judeţul Treiscaune) faţă de co­muna ungurească Zagon şi altele foarte multe. Stăpânirea românească înţelege să continue politica stăpânirii un­gureşti? Românii şi toţi, cei lip­siţi, vor continua să tânjească în cătuşele satelor oficiale şi să răm­­nească la belşugu­l nemeşilor şi al tuturor acoliţilor lor din comunele învecinate ? Ar fi o nedreptate strigătoare la ceri Articolii din lege privitori la or­ganele de aplicare şi la constitui­rea lor consideră ca ingineri ca făcând parte din comisiile de ex­propriere şi împroprietărire. Regulamentul îi scoate din co­misiile şi­, rolul lor îl reduce la acela de simplii experţi, având nu­mai vot consultativ. Va să zică d. agronom regional, care e de cele mai multe ori lipsit de pregătirea necesară, strein de raporturile locale. Ignorant în ce priveşte sufletul locuitorilor şi ne­voile lor locale — va ocupa loc pe scaun în şedinţă şi... va decide, în vreme ce inginerul va ace.La­lauşe aşteptând să-l învite de agronom regional pentru a-l consulta... Se strică şi câini de râs ! Nu­mai cât această batjocură merge întreagă pe pielea poporului. Dar mai e ceva. La noi din nenorocire numirea slujbaş lor se face adeseaori din­tre partizanii politici sau dintre „ai noştri". Exceptând pe judecători, ceilalţi membrii ai comisiilor s’ar putea întâmpla foarte uşor să fie simpli exponenţi politici ai partidului dela putere. In toate slujbele a pătruns, spre profunda noastră amărăciune, lătu­rile politicei de partid. Şi ori­cât s’ar tăgădui, noi ştim că slujbaşii din administraţie şi din alte func­ţii fac politică şi dacă nu fac li se cere sâ facă. Şi ce e mai rău, ei sunt adese­ori la ordinele agentu­lui politic sau electoral al partidu­lui — din partea locului — tre­buind să se supună capriciilor aces­tuia, ori­cât de josnic ar fi indivi­dul din punct de vedere moral. Mai rău ca la China! Pentru a înlesni controlul şi a face mai evidentă imparţialitatea, noi am cerut ca membrii comisiilor de împroprietărire să fie alții decât aceia ai celor de expropriere. . Legea dă convingerea că acest punct de vedere s’a admis. Regu­lamentul însă, spre uimirea noastră, deleagă pentru Împroprietărire ace­lași oameni cari au făcut expro­prierea. Cum vom putea noi, in această situaţie să desminţim trista şi din nenorocire aşa de dreapta vorbă a poporului. O mângă spală pe alta (sau în cazul de faţă ei desfac şi el re­faci)? Iar pentru a accelera şi a face mai efectivă împroprietărirea, la cererea noastră legea a prevăzut că preşedinte al comisiei judeţene pentru împroprietărire poate fi şi şeful judecătoriei de ocol. Regulamentul desfiinţează, tur­ceşte, această dispoziţie. Preşedinte al comisiei judeţene de împroprie­tărire e destinat tot preşedintele comisiei de expropriere. Şi, în fine, acest Regulament care pretinde că ordona aplicarea Re­formei agrare pentru împroprietă­rirea ţăranilor, refuză acestora orice amestec şi orice cuvânt în cadrul organelor de aplicare. Numai în Comitetul local au şi ei 2­3 de­legaţi. Legea agrară din Vechiul Regat şi Regulamentul ei de aplicare dau dreptul ţăranilor de-acolo sa şi tri­mită delegaţii lor nu numai în co­mitetul local, da­r şi în comisiunile de ocol şi judeţene. Ei sunt de drept membrii acestora şi au cu­vânt decisiv alăturea de ceialalţi. La noi nu s’a dat acest drept ţăranilor, în schimb vor hotărî de ei şi fără ei oameni, veniţi poate din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării sau domnişori eleganţi dela oraşe cari habar n’au de nă­cazurile sătenilor şi cari sunt cu desăvârşire streini de rostul mare şi adevărat al reformei agrare din Transilvania. Sunt aici la noi, d­­e Garofild, gospodari cuminţi, aşezaţi, cumpă­niţi şi cunoscători desăvârşiţi ai lucrurilor şi nevoilor dela sate. Dacă d-ta n’ai fl aşa de strein de tot ce e ţăran şi ţărănesc, te-ai fi năzuit să cobori In satele noastre şi să cunoşti câţi­va gospodari de aceştia. Ţi-ai fi făcut atunci con­vingerea, în urma discuţiei cu ei, că astfel de gospodari ar fi putut să dea cu folos o contribuţie cu mult mai mare pentru aplicarea, cum trebuie, a reformei agrare decât mulţi din „diplomaţii" d-tale. Dar această cerere bate dincolo de ţinta spre care priveşte ochiul d-tale­ Voiai Niţesai- Judecata opiniei noastre publice — pentru oamenii de nimic­ şi pentru presa de scandal şi şantaj la Ardeal era o obişnuinţă născată d ntr’o viaţă occidentalizsfâ cs să se dea fiecărui om valoarea care o are $i a repre­zintă. Ls noi au nimenea—ori câte ar fi zbăîat — nu era lint în serios şi *jan­­gsa pâaă şi Ini vida! pis la csrantiua s-o înţeleagă. * A:ee;;f!­m-satai-teta o an şi astăzi poporul nostru. El ştie să preţuiască pa­­scare om politic aşa csra, într’ade­­vSr, merită. Şlie praful pe profesorul, pe ziaristul, ps prostul, pe fancţioaare ca care a venit îa contact. Nu se prsa lusilă îa aprecierea lui fiadsă sa vor­bite îl abnojelc ci faptele scistora 11 sunt elementele, de judecată. Şi raai «re poporul nostru ceva boa­­ua ban «.lat care d^zarmotZS pa toţi pangli­carii politici­ cari da doai ani vin si-1 Isabie cu fericirea aaei noai vieţi. Li­ntea dina noi nu se di Înapoi si'audă și cavlata! acestora — eter îi jaderă aspra așa că nu credem să mai îndrăs­­nsaici altă dată 'tpeeimead­a politicei fără control să ceară lacre terea tei. Ni-amintim cam îatrunirite electorate te făceam ca acelaș auditor prin satele noastre. Sătenii a» assaltat oratorii, pe răad, şi m votat candidaţii partidului naţioati. Tot *8dle! ca ziarele. Le citesc cam apasă, având Idea naa preferite. Da» obiceia, aceasta reprezintă an program politic diplia mirtanalt şi are conda» câtor! cari Inspiră Încredere. Atunci când un ziar îp permite să atace reputaţîanea anul respectat f.-cn­­tjsf ardelean se în­ţarcă de o gras râs» paniere. Şi atunci când conducătorii scriai eisr nu reprezintă nim­c ci ne» mii ua uama cars core^pnade psalm poporul nostru cu un anonimat — Iar pentru câţiva dia noi ca o anumită re­putaţie — atacurile frisează ridica­nl fi iau aspectul unol încercări de şan­­taj sau o acţiune de s­ugârnicire In favor*i unor anumiţi politicianl cari vor să-şl facă dram la noi. N.ci odată au vom rlspande unor astfel­­de oameni fi nici nu le vom lua în avansi la serios acjiaaea. Ii vom demasca, iasă, pe aceia csri, de după colier, se folosesc de mercenari al condeiului ea si-şi verse venter,­ lor bizantin ţi ara lor nepatinsioasă. Opinia publică din Ardeal întrege această atitudine a noastră şi o aprobă — ea, ear® ştie separa îichesaa da ornai cinstit, un ziar de «;sndal ds aa ziar de opinie publică, ea, care nu şi-a fă­cut educaţia politici dintr’o operă in­terop* de şsn­aj, ci dintr’o experienţă îndelungată la luptă ca adversari de răspundere şi importanţi, pe cari l-a ştiut, îa cela dia nrmi, să-i învingă. La provocările plătite ai® unor scribi fără răspundere morală, ea le răspund® ca dispreț nemărginit. Convocarea uniţii executiv şi a parlamentarilor Partidului naţional. Comitetul executiv şi parla­mentarii Partidului naţional sunt convocaţi în ziua de 27 Noemvrie, ora 10 dim., în Cluj la fo­uroul Partidului. (Comunicat). Germanii despre România Mare — încheiere­ *— Am arătat îa eeleex mta fu m­aerli tre- j %\m, prezintă lucrarea m x a auri drept cntî ogrssesiă cardinilâ de/ctra suferă o- t ua folositor g8вda pentrj negustorul și pers d. Dr. Schmalz, întrucât pri­veste a­­prag'!®r«a Knirii Transilvaniei sa vochiul regat. La aceasta apreciere falsă astora, nu a patul stange decât pria informa­­ţiunile tendenţioase ale presai gsrasans îaci n emsncipată de sub coastilaji dUfmipiilor dintr’un război, în care Oca­ma n­a a trebuit să înregistrez­i o aşa mare înfrângere. Abstrăgând de sesam­ă greşeai!, aatcral coadss di convingere * nec«eităjii reconcilierii, voj­­bsşî® sa înaltă simpatie d­e­spre poporul romîs. Aluziile r$fsrltaar« la administraţia Dobrogei, contrastele, amintite drept existente între provinciile reunite şl în.ra vechea Românie şl profeţiile oa !®faCîîs fie că acesta contraste există chiar aamai îa pa;ta, fie că nu exişti, trebuie îiaă să aervească drept avertisment , învăţătura, că o isrâ na sa poate ad­ministra şi gaverna, decât numai ca capa!. Ctle ce ne spune despre trecutul istoric al Transilvan­iei, dar şi crie ce ştim şî simţiră noi, tabule si convihgâ in mod imperativ, ca o ţară eu ss poate administra fără a producă adânci nemaifurniri octroiându-l şi l®g­ şi mo­ravuri cari na m­ai mic coman cu­­tre­cutul şi tradiţiile noestre. în deosebi însă, trabae să es ştie, că nu prin re­velaţi® sa pot creta liră puternice egu­­darii relaţii de dr­âpt consolidate, ci prin evoluţie. Ori, noi mai puţin avem lipsă da revoluţionam relaţiilor şi institu­ţiilor aparirs decât oricare alt popor. Inehstăm. O scurtă reprivire asapra chrţil z'-ee, prezintă lucrarea un su aia! drept un folositor galde pentru ssega­torul şi diplomatul germast, ci şi drept ca op de ştiinţă aprofundat fi op de propa­­g «udl psiernîcî întru reconcilierea po»­poralsl­roaiâa şi german. Sincerities esoţloaanti ca sare se recunoaşte gre­şeala comisă prin tratatul dela Bucureşti, convinge că racoadiiierea va trebui să urmeze atansl cind «coastă raeuEoatista ca şi politica externă preconizată da aaîor va fi u­n bun comun al popoarelor interesate. Di D?. Schmala «îisgs uneia momenta cai­ ds?« ia apropriere; noi menta&a că »«ia­ iii? mtasnaţionaie sânt dictrijs de nacsaităţi. Da­că nscesităţile vor cere apropiere ?, atacci raconsliieiraa va urma ca aa ceas mai parâad, şi va fi tsa atât da mal lângă durată, ca cât neces taica va fi mai protund simţită. Braşov, Novambrie 1921. Dr. C. Pop. La A­enen! din Bacarsstî, unul din prietenii mari ai Românisî, d­l Gsorgsa Bisaalma (care a apărat cauza romS-­aeissl deseori în ziarul „La Victoire p© vremea războiului) a ţinut o confe­­rinţă daspre Polonia. După termiairaa confascinţei, d-l N. Jorgs a mulţumit d-lul B­ethrice, ară­­tănd că românii au fost totdeauna re­­ga­i strâns ca Polonia, cu care accum stătea int­rege comune. Seara la rastaurantul Boulevard a avut lo­c un banchet în ouassea confe­­rentiarului.

Next