Gazeta Transilvaniei, 1922 (Anul 85, nr. 1-279)

1922-06-11 / nr. 123

4 ANUL «ILXXXV-k» M-l 123 &1MÂ8UL Len Redacţia si Administraţia: PIAŢA LIBERTATEI BRAŞOV Telefon 226 Abonament anual lei 200, Pentru streinetate 500 lei Anurafuri, reclame, după tarif. «5iSSIHpSfiHSiîHn Duminecă 11 Iunie 1922 Fondată !» 1838 rfe George Bariţiu "Apare în fiecare zi de lucru rwrwi „Viitorul" cere ca preoţii sau 3, îns^~'~ nu anumite partide, ci să£fac5$politîcă de propagada majională. Mai clar şi mai simplu: să se înscrie cu toţii în partidul liberal. FAPTE NU VORBE Experienţa, vestita experienţă liberală este astăzi pe deplin dovedită. Nemulţumirile cari clocotesc în Ardeal, şi chiar în cercurile guvernamentale, pornesc valuri cari ameninţă tot mai mult organizaţiile liberale de dincoace de Carpaţi. Pater spune că aceste organizaţiuni sunt în discompunere. Aspiraţiile individuale cari pe unii ardeleni i-au făcut la timp să treacă în tabăra liberală, nu s’au împlinit, iar nădejdile în o îndreptare şi uşurare a vieţii, pe cari unii le puneau în aşa zisa „experienţă" şi „putere" a partidului liberal sunt astăzi complect , distruse în faţa situaţiei spre care ne-a împins actuala cârmuire. E de prisos să mai repetăm că cele cinci luni şi jumătate de stăpânire liberală au ridicat scumpirea traiului la duplu, cel puţin. Să mai amintim apoi roadele „unificării cu furca ?". Le vede ori şi cine : o anarhie în viaţa publică, în cântecul căreia înaintează glorios toate acele metode, prin cari guvernul liberal caută să arate ce ţine la trecutul lui: Ardealul fără ardeleni ! Aproape toate funcţiile înalte şi conducerea diferitelor instituţii din Ardeal sunt încredinţate persoanelor care aduc de la Bucureşti „brevet de protecţie", iar ardelenii sunt aruncaţi din servicii pe motivul că „nu sunt titraţi". Diploma ardeleanului câştigată după ani de studii superioare şi toată munca lui cinstită, prestată în slujba care i-a fost încredinţată — sunt nimic în faţa „ordinului de numire" adus de acel individ care, având norocul să fie uşierul sau portarul unui minister, vine azi în Ardeal ca să-şi primească răsplata serviciilor aduse cutărui „domn cu influenţă" de la Bucureşti. Iată aşa dară exponenţii unificării liberale. Teroarea, abuzurile, Tăişurile şi toate ilegalităţile, cu care liberalii au căutat să mistifice rezultatul ultimelor alegeri parţiale nu au avut decât un singur scop : să producă aparenţa unei situaţii contrare stărilor de fapt. Convins de nemulţumirile împotriva politicei liberale, guvernul nu s’a sfiit să recurgă la nici o măsură, care putea împiedeca calea spre Palat a adevăratului glas pornit din amărăciunea ardeleanului. își da doară seama acest guvern că rezultatul unor alegeri libere și drepte ar fi fost cel mai energic protest împotriva actualului regim, care în felul acesta trebuia să se supună consecinţelor. Iar cea mai bună dovadă a convingerii liberale despre ilegalităţile săvârşite în alegeri o dă însăşi presa liberală, care prin tot felul de invenţii şi apucături mai mult decât ridicole, caută să umfle „victoria guvernului" în alegerile parţiale. Zadarnică şi caraghioasă încercare ! Frazele, parafrazările şi ticluirile măiestrite ale acestei prese sunt vorbe seci, cari nu mai pot avea nici un răsunet în faţa faptelor. In vreme ce această presă caută să se încânte singură în minciunile ei; un ministru liberal, d-l Zigre iese cu faptele pe faţă, îşi dă demisia din postul de ministru al minorităţilor pe motiv că actualul guvern, prin „unificarea cu furca" a adus Ardealul şi-l împinge tot mai mult spre o stare de anarhie, a cărei răspundere nu o mai poate lua. Şi aceasta — tocmai în toiul ziselor „succese electorale", din cari guvernul vrea să culeagă „dragostea ardelenilor" faţă de actuala cârmuire. D-lui Brătianu îi plăcea să-şi zică şef al „guvernului faptelor41. Fostul ministru al minorităţilor vine tocmai la timp cu demisia sa, o faptă aşadară, care merită atenţia şi considerarea pe care nu o putem da vorbei presei liberale. Suntem şi noi oameni ai faptelor nu ai vorbelor! Evenimentele delà Belgrad Consiliul de Miniştri de eri. Bucureştii, 10 iunie 1922. In consiliul de miniştri, care s-a ţinut ori sub prezidenţia d-lui general A. Văitoianu, membrii guvernului au fost puşi în cunoştinţă cu evenimentele dela Belgrad. Cu ocazia căsătoriei regale, miniştri reprezentanţi ai Statelor, cari compun împătrita înţelegere, au avut o primă întrevedere, pentru stabilirea programului comun, cu care împătrita înţelegere se va prezintă la conferinţa de la Haga. O nouă conferinţă a Statelor Antantei, a fost proectată pentru timpul vacanţei la o dată care se va fixa ulterior. Din cauza evenimentelor politice din Polonia — determinate de criza de guvern — vizita mareşalului Pilsudski, preşedintele republicei polone, a fost amânată. S-a supus consiliului şi demisiunea d-lui dr. Proca din postul de director general al serviciului anitar. Demisia — determinată de deosebirile de concepţii între d-l ministru Mârzescu şi directorul serviciului sanitar — a fost primită. Până la numirea noului titular, d-l dr. Bordea — actual subdirector — a fost însărcinat cu girarea afacerilor serviciului sanitar. EpigrA EA Mulţi trec de-aicî în recele mormânt Nelăsând nici o urmă pe pământ Dar tu le eşti superior, iubite, Căci zilnic urme laşi, da de... copite, Pistol. Unificarea poliţiilor din Ardeal Şefii poliţiilor ajung arhivari, iar foştii plutonieri în armată sunt numiţi şefi de poliţie „Adava nPl primeştele la redacţia sa din Ardeal următoarea relaţia edificătoare. Problema unificării e iarăş la ordinea zilei. Ea preocupă din nou opinia publică din Ardeal, care urmăreşte mersul unificării tot cu atâta enervare ca şi când ar urmări un film tragi-comic care nu se mai sfârşeşte. De astădată e vorba de unificarea poliţilor pe care guvernul vrea să le unifice cu orice preţ. Şi pentru soluţiona definitiv această problema — pe care fostul guvern a început-o — procedează la aplicarea unui sistem foarte practic. Şeful poliţiei din Sighişoara, d-1 Reinhardt, funcţionar cu studii academice şi cu 18 ani de serviciu, este numit şef de birou, iar în locul de sale este adus un funcţionar de la Siguranţa din Cluj. D-1 Krejer, subşef de poliţie tot în această localitate a fost numit subşef de birou cu un salar de bază de 450 lei lunar. Şeful poliţiei din Odorhei, d-1 N. Crăciun, un vechiu funcţionar cu peste 29 ani de serviciu în administraţie a fost mutat la Turda ca subşef de birou. Şefii poliţiei din Gheorgheni, d-l Lascu şi subşeful Netoţeanu, au fost de asemeni degradaţi: primul numit şef de birou, iar al doilea arhivar. Acestea sunt numai câteva exemple din regiunea Braşov, fără să ne estindem asupra întregului Ardeal. E de remarcat faptul că toţi aceşti funcţionari au făcut servicii reale în campania electorală candidaţilor liberali, tocmai în vederea unei... recom- j pense din partea guvernului. De pildă, D-l Reinhard a cutreerat şalele din circumscripţia Cohalm, făcând propagandă pentru ministrul justiţiei, I. Th. Florescu. Şeful poliţiei din Odorhei Crăciun, a descălicat cu 10 sergenţi în Cohalm pe care i-a întreţinut pe socoteala sa, tot în vederea reuşitei d-lui I. Th. Florescu. Şeful poliţiei din Gheorgheni, Lascu a ţinut chiar discursuri înflăcărate în comunele din circ. Tulgheş. Ca o urmare a unificării, guvernul a găsit de cuviinţă ca faţă de scumperea crescândă, să reducă salariile funcţionarilor de la această instituţie în mod simţitor. A interzis încasarea taxelor pentru spectacole — taxe care se ridicau lunar la o sumă mai mare decât salariul de bază. De asemeni vor fi reduse şi indemnizaţiile speciale pe cari le căpătau aceşti funcţionari. Salariile actuale prin această măsură au fost reduse cu 200—700 lei lunar, după categorii. Această unificare are consecinţe dezastroase. Demisiile funcţionarilor de la această instituţie care se făceau până acum individual vor deveni colective. Numărul sergenţilor şi altor funcţionari — mai greu loviţi de noua măsură — scade pe zi ce trece. La Braşov de exemplu, din 160 sergenţi cât estereglementat, numărul lor a scăzut la 66. Din cauza numărului restrâns de sergenţi, zeci de străzi din centrul oraşului sunt păzite noaptea de un singur sergent, iar Şcheii şi Blumâna, cele mai mari suburbii tot de câte un sergent. La Arad acelaş lucru. Săptămâna trecută 40 desergenţi au părăsit serviciul, iar azi alt grup de 40 şi-au înaintat demisiile. Şi această stare se găseşte în întreg Ardealul. Manifestaţie muncitorească. Din seară muncitorii din Braşov adunaţi în gară în număr de peste o mie au făcut o frumoasă primire fruntaşilor socialişti de Ştefan Rosvan şi Gyongyossy implicaţi în marele proces a! comuniştilor, cari în urma amnestiei au fost puşi în libertate. Această manifestaţie de simpatie s'a făcut într’o ordine desăvârşită şi în deplină linişte. După plecarea din gară a fruntaşilor socialişti, muncitorimea s’a împrăştiat fără nici’o altă manifestaţie. Corespondenţă. Alegerea din Zalău Abia cu prilejul alegerilor parţiale, guvernul convingându-se de valoarea egală cu zero a mamelucilor săi, de toate calibrele, din diferitele părţi, şi-a adus aminte că are nevoie şi de oameni pricepuţi pentru marea operă a Constituantei, şi în consecinţă s'a gândit să aleagă, pe lângă seria nesfârşită de simplu manechini, şi un... codificator. Un atare candidat l-a găsit in persoana avocatului din Bucureşti Vladimir Athanasovici, căruia i-a fixat candidatura la Zălau jud. Sălaj, în locul rămas liber prin optarea generalului Moşoiu pentru alt mandat. Cum însă şansele partidului liberal aici, erau de tot mici, ca pretutindenea în Ardeal, guvernul a luat toate măsurile posibile de reuşită. Pe lângă citarea prefectului la Bucureşti, unde i s’au dat toate instrucţiile necesare, i s'a pus în vedere să nu se dea înapoi dela nici o jertfă materială, dela nici un abuz electoral. Dacă pentru generalul Moșoiu, s’au cheltuit 110,000 lei, pentru un om ca Atanasovici, minimum de cheltueli era fixat dela 200,000 Lei în sus, ori cât de mult.. Pentru a putea să garanteze și mai mult reuşita, unicului codificator al său, guvernul a promis şi 30 vagoane porumb, 10 vag. grâu cu preţul de 17.000 Lei per vagon loco Zălău, plus alte multe bunătăţi guvernamentale. Cu toate acestea şansele liberalilor erau zero. Poporul nu se putea dumeri, ce naţionalitate are codificatorul guvernului Vladimir (rus), Athanasovici (sârb). El l-a romanizat, botezăriu-l „ Vat-ae-mine, Ada-nasu-atci". Sinîgura soluţie pentru reuşita „codificatorului", a fost respingerea candidaturii candidatului naţionalist, preotul Moldovean, în împrejurările ştiute. Astfel, a reuşit şi guvernul să aibă un „codificator”! Dar, cum, cu atari prilejuri se prezintă şi unele scene hazlii, putem să înregistrăm şi la Zălău, o atare scenă. Intre „corteşii* ddui „Vaî-cre-mine Adu-nasu«,aici“, se afla şi d-1 Mihalyi Todor preşedintele unifurcării, Corteşîţ, o duceau admirabil îrn vagonul confortabil al ministrului Moşoiu, care ducea fel de fel de bunătăţi: şunci, caviar la gheaţă etc. — afară de „unificatorul" Mihályi. Ghinionul a făcut ca dantura lui artificială, să fie aruncată de însoţitorul vagonului, afară din paharul cu apă, aride fusese pusă peste noapte. Adio, caviar, adio şuncă etc.! Numai cu mare greutate, oprind trenul şi pornind cercetaşii pe urmele vagonului au putut găsi dantura intactă, datorită unei soluţiigelatinoase... omeneşti. Spălată sumar, dantura ş,»a continuat exercitarea destinaţiei date ei de dentistul - tehnician. Încurajaţi de acest „noroc" coreşii au pornit plini de încredere la alegere. Erau încurajaţi de... bunul augur! Coresp. Hoţia dela Şomouta-mare ■ iată cât va amănunta picanta pa carie aduce „Patria11 dsspi'd faimoasa „alegere parţială11 dela Şomouta mare: Vine amnistia, putem face orice !... Pentru a înţelege desfrâul liberal din Şoiîrcuta-mare, trebue să ştim că prefectul de tristă memorie Teofil Dragoş, a operat în voe fiind informat de la centru că vine amnistia. Nu în zadar e de Georgel Mârzescu ministru ! Astfel din cercul câtorva foşti liberali din loc, dar care scârbiţi au părăsit partidul, am aflat că el ’Dragoş fiind întrebat dacă nu se teme de închisoare, prevăzută la penaiitățde legei electorale (art. 84—102) a răspuns în acest fel, pe care-l transcriem întocmai, cu fonetica proprie, spre delectarea auzului guvernului: „Nu nye tyemem, câ avem informâciunyi ca Maiestatyea sa dă amnyistyie, adicătyelea iertăciunyea ghenerală a fărăgyelegilor cu ocătungea mării vişului gyela Belgrad". Prefectul convoacă preoţimea la conciliu, ca un Patriarh înarmat cu amnistia, prefectul uzurpă şi atribuţiile capilor bisericeşti şi se improvizează într’un patriarh model. Prin Degradat şi dezertor, preşedintele secţiei de votare. In locul lui Kovăry, preşedintele secţiei de votare, a fost Wilhelm Nistor, care la întrebarea cine este, i se răspunde. In război a servit ca elev-plutonier la reg. 32 Vânători austro-ungar şi a fost degradat pentru că prin trişare de cărţi de joc a furat banii trupei. In 1919/20 a fost curentat ca dezertor de către cercul de recrutare Sighetul Marmaţiei. Sub liberali el este şef de poliţie la un punct de graniţă din Bihor. Tot el a furat voturile naţionaliste de la secţia Dăneşti din aceeaşi circumscripţie şi le-a înlocuit cu cele liberale, după cum se poate dovedi cu procesverbal M domola dragostea Sub IM ui „Cum înţeleg unirea ţăranii din Ardeal", oficiosul guvernului aduce ca pildă a „dragostei ţăranilor ardeleni" faţă de actualul guvern alegerea parţială de la Alejd. Dui vă ce arată că în această alegere ţâstul Răducanu a căzut în faţa liberi N. Bănescu, ziarul d-lui Brăi aduce zdrobitoarea dovadă a „neţării uiei dragosti a ţăranului din Ardeal faţă de stăpânirea liberală. Iată-o, o reproducem din cuvânt în cuvânt, după „Viitorul": „O cuvântare scurtă dar plină de înţeles rostită de d-l profesor şi deputat Iosif Popovici, cu ocazia sărbătorirei alesului de la Alejd, arată caracterul luptei care a fost dusă de adversarii d-lui Bănescu împotriva d-sale. D-l Iosif Popovici a spus: „Eu sunt din Banat şi d-voastră ştiţi că noi bănăţenii suntem de cei fără condiţii, înţelegeţi, prin urmare, cât de nesfârşită este bucuria mea când văd că şi Ardealul îşi deschide din ce în ce mai largi braţele pentru a primi pe fraţii din Vechiul regat. Biruinţa în alegeri a colegului Bănescu este încă o dovadă, că dacă la înfăptuirea unirei s’au putut pune şi condiţii, ţărănimea din Ardeal însă vrea să realizeze unirea fără condiţii". f^Curat liberaliceşte ! Despre alegere, care singură putea da dovada „dragostei" alegătorilor faţa de cel numit de guvern ca să ia brevetul de reprezentant al cercului Alejd, „Viitorul" nu pomeneşte o vorbă. Era şi natural. Ce să tai de unde n-ai ! ? In schimb, banchetul pentru sărbătorirea ■ „afesului" « foil copleşit de iegosie ţărănească. Cum ? Foarte natural ! Fiindcă ţăranii nu erau de faţă — ei n-au ce căuta doar la banchetele domnilor — profesorul universitar şi totodată deputat liberal Iosif Popovici, a găsit momentul oportun, ca să vorbească în numele ţăranilor, cari nefiind de faţă, natural că nu-i puteau spune : taci domnule, că nu-i adevărat ! Şi-atunci a glăsuit cum am arătat mai sus. Dacă „Viitorul" crede că cu astfel de caraghioslâcuri poate arunca muşamaua peste misterul din care a răsărit mandatul de deputat al liberalului de la Alejd — fie voia lui. II rugăm însă să ne explice şi nouă acel fenomen, în urma căruia profesorul universitar poate fi privit drept ţăran din Ardeal. Noi, nu găsim decât o explicare: totul s-a petrecut la un banchet, adecă la beutură, unde admitem că se pot întâmpla astfel de înşelăciuni optice. Zadarnică e toată încercarea „Viitorului". Orice om întreg la cap ştie face deosebire între catedră universitară şi banchet electoral ca şi între un profesor universitar şi un ţăran. Mai domol, deci, cu dragostea ţărănească pentru liberali, adresa Nr. 1166 iscălită de prim-pretorul Şomcutei-mari d-1 dr. Gherman, preoţimea a fost convocată astfel: „D-l prefect al judeţului Sătmar vă roagă, să binevoiţi a participa la conferinţa ce se va ţinea în ziua de 15 Mai, a. c. la orele 9 a. m. în sala de conferințe a prim-preturei Șomcutamare*. Consternarea a fost unanimă între preoțime, știind mai ales pentru ce scopuri era convocată.