Gazeta Transilvaniei, 1923 (Anul 86, nr. 1-157)

1923-03-22 / nr. 61

NUMĂRUL 1 Leu Brașov, joi 2­3 Martie 1923 aNUL al LXXXIII-lea n-1 61 2.\TÂ ^uRTa”v,J BRAŞOV Telefon 226 ’Ineiutment anual 200 iei Piatra streb­alate 500 lei Aarmfuri, reclame, după larii fondată la 1838 de George ISar­oni Apare în fie­care zi de lucru D-l profesor universitar Matei Cantacuzîno despre d-11. Brătianu: „Ionel Brătianu este un potentat oriental, leneş. Infamarat şi arogant, care graţie sprijinului Regelui, a ajuns un fel de auto­crat* f din zierul „Presa® Nr. 7) Guvernul complect izolat de naţiune Revolta în contra impunerii constituţiei liberale. Declaraţia făcută în şedinţa de eri seara a camerei de d-l Dr. ALEXANDRU VAIDA-VOEVOD „In sumarul de azi se spune câ s’ar fi luat în considerare proectul de Constituţie. In numele Partidului naţional român şi al partidului ţărănesc, ridic­­protestul cel mai categoric împotriva acestei afirm­aţiuni. Adunările actuale nu poate discuta şi cu atât mai puţin pot lua în considerare un proect de Constituţie. Lovitura de Stat, frauda şi teroarea, pe care se întemeiază aceste adunări, le ia îndreptăţirea de a face aceasta, pe de altă parte, întreaga opinie publică a ţării, toate partidele di­n opoziţie, cei mai de seamă bărbaţi politici şi chiar o însemnată parte din membrii partidului liberal sunt revoltaţi în sufletul lor în contra acestei tentative de a impune samavolnic ţării o Constituie. _ Muie de _ baionete cari au transformat Capitala ţârii într’an mure lagâr, dovedesc ca guvernul se reazigna numai pe acesta baionete şi ca politiceşte este complect izolat de naţiune- Mainile samavolnice pe cm le-a luat ţaţa de man­festaţiile făcute de opinia Piblica, violarea libertăţilor personale , violarea de domici­a­t care s’a dedat, dovedesc ca nu se poate s­ţâui noi pe sine însuşi. Simula­crul de votare, la care şi-a luat refac­us călcând până şi regulamentul, este o dovada ca cei ce fac aceşti ORDINARI este o parodie t­ristă, lipsita de once seriozitate-ca aceste împrejurări Opozţia aliată reînoeşte declaraţia că o Constituţie votată între asemenea împrejurări, de către aceşti ordinari, este lipsită de once temei legal şi nu are putere obi­gatorie pentru nime“. Ni ne scrie : Hahamul liberal, Prefectul de la Fug­­­găraş, Radovici, a dat în ziua de 12 Martie cea mai bună dovada de felul cum ştie crea popularitate, bine’nţeles, după cele mai rafinate metode pur li­berale. In ziua sus amintită, venind în comuna noastră (Şerca­a) a chemat încă cu o zi înainte prin uneelta sa, primprejorele de „creaţie liberală*, pe vreo trei ţărani români şi tot atâţia saşi precum şi 8 intelectuali din comu­na noastră şi ca introducere la fapta măreaţă (?) pe care a îndeplinit-o, a promis conform obiceiului partidului (vorb românului): „câte în lună şi ’n soare*, şi după toată vorbăria goală premergătoare a trecut la îndeplinirea planului său, şi anume : A chemat îa audienţă pe in­telectualii locali, prezentându-le două declaraţii, dintre cari una adre­sată AI. .5. Regelui şi una pri­mului ministru şi in cari decla­raţii se desaprobă în numele poporului acţiunea Opoziţiei unite şi se ruga primul mi­nistru ca să voteze cât mai în grabă Constituţia. Rugând domnul prefect pe unul fiecare ca să o subscrie în numele po­­porului­ din cei 8 au subscris-o 6, nişte indivizi dornici de mărire, cari au trecut prin toate partidele. O ruşinoasă marfă de vânzare î Cu cei 6 au iscălit declaraţiile, nu ne pare râu, căci nu ne pu­team aştepta la altceva de la nişte secături şi lingăi. Ceea­ ce ne fa­ce însă să fim revoltaţi, e faptul, că au subscris declaraţia în „nu­mele poporului“, ei, cari n’au nici un contact cu poporul, care nici nu a fost consultat. Numele acestor secături le veţi ceti azi­­mâne în oficiosul guvernului, care nu-şi va mai încape în piele, prea­mărind „popularitatea44 guvernului în Ţara Oltului. Domnule Director! Eu, care sunt zilnic în contact cu poporul, vă pot prezenta la nevoie subscrie­rile tuturor locuitorilor, prin cari ei vor dovedi noul fids comis şi că acei cari au subscris declaraţia nu sunt şi niciodată nu au fost conducătorii lor. După obţinerea celor 6 iscă­lituri, dl prefect i-a remunerat pe noii aderenţi cu câte 1111 bon de zahăr. Iată unde e zahărul şi de ce e criză de zahăr... A ajuns mijloc de propagandă liberală! Şercaia, la 16 Martie 1928. St. V. S. Din paşalicul lni Radovîci. Falsificarea voinţei poporului i iri hon de z­hăr o iscălitura pe câte-o teleg­ama adresată M. S. Regelui şi d-lm i. Brătianu. Franţa nu admite nici o intervenţie PARIS. O notă oficială zice, că guvernul francez ignorează cu to­tul pretinsele conversaţiuni actuale şi viitoare ale Germaniei cu gu­vernele streine, în scop de a re­gula chestiunea reparaţiunilor cu Franţa, în prezent orice intervenţiu­­ne e considerată­­ ca lipsită de prietenie faţă de Fran­ţa; ea nu va ţine seamă de­cât de propo­­ziţiunile ce i s’ar face direct de către Germania. „Un act istoric” Aşa a numit d­l I. Brătianu votul pria csre Parlamentul hoţilor de urne a K­, ■ ,j. |UBrCe tc considérer­:’ a proiectului Consituţiei liberale. Îngâmfarea, cinismul şi sfidarea cu care satrapul de la Florica loveşte ceea­ ce poate avea o ţară mai sfânt­ sunt fără margini. Hoţii urnelor, strânşi într’an Parlament înconjurat de mii de baionete, — pen­tru ca să fie la adăpost de furia poporului de care îşi bat joc — hotărâse asu­pra sorţi acestui popor, care se revoltă în întreagă ţara iar afară pe străzile Ca­pitalei strigă şi protestează împotriva samavolniciei brâ­ieniste care nu­­ lasă nu­­ să-ţi spună cuvântul la Parlament şi nici să ajungă cu protestul lui la Suveranul ţării. Ba­ a trebuit să şi plătească cu sânge îndrăzneala de a încerca să arăte la faţa Palatului, că ţara nu mai poate suporta tirăpia şi fărădelegile brătieniste! Act istoric! Hoţii urnelor pecetuiesc soarta unui neam, asupra căruia în­dreaptă baionetele armatei propriei lui ţări. Şi iată cum va scrie cronicarul de mai târziu actul istoric de azi al Bră­­tienilor : Pe timpul domniei primului rege al României întregite, a M. Sale Regelui Ferdinand cel Mare, guvernul Brătienilor, după ce a furat în alegeri urnele, jefuind şi lipsind pe cetăţeni de dreptul de a-şi trimite reprezentanţi în Parlament, a îndreptat armata împotriva poporului pentru ca să-l încătuşeze în poreclita „Constituţie44, să-i poată jefui ţara de bogăţiile ei, iar poporul de dreptul de a-şi apăra nevoile şi libertatea. Vor proslăvi de­sigur urmaşii noştri, când vor ceti aceste rânduri, pe „făuritorii* şi „fericitorii* de azi ai României întregite. Iar satrapul de la Fiorica se va simţi fe­ricit că a putut scrie ca baioneta înmuiată în sângele poporului, un nou „act is­toric”—pe seama partidului liberal. O mişcare importantă Corpul didactic secondar hotăreşte demisiunea la bloc, dacă nu i­ se asigură a­ trăia cinstit­ — Zorile onor vremuri nori. Corpul didactic secundar a ţinut Sâm­bătă şi Duminecă, în Capitală, o adunare generală extraordinară, cu delegaţi din întreaga ţară, pentru a cere sporirea sa­lariilor. Dau aci rezumatul desbaterilor, din care cetitorii vor înţelege care este situaţia de astăzi a profesorului. Ca să poată vegeta — de nu trăia demn nici că se poate vorbi — profe­sorul e nevoit să se încarce cu 30—40 ore săptămânal. A vorbi 6—7 ore pe zi, a fi într'o permanentă stare de enervare, de încordare a puterilor sufleteşti, a mai corecta în plus 300—400 caiete pe lună, înseamnă a te istovi în cursul unui an. Ce rezultă de aici? Că, pe de o parte personalul didactic ajunge în curând în starea de a nu mai putea funcţiona, iar pe de alta nivelul învăţământului scade. Profesorul, în loc să-i fure pe elevi cu verva şi căldura cuvântului, ii va plictisi, făcândul să caşte. Cea care va­­ fi păgubită, e în primul rând colectivita-­­­tea, adică societatea românească. Profesorul creiază. Din copilul neîn­ţelegător el face, in cursul anilor de şcoală, o personalitate. Tot ce este bun în această ţară, se datoreşte mu­n­cei lui. Are prin urmare dreptul să ceară un train lipsit de grijă, o locuinţă confortabilă o bibliotecă pentru creiarea sa proprie, obiecte de artă pentru desfătarea sufle­tului. La toate aceste bunuri are cel pu­ţin atâta drept cât un negustor. Două sunt cauzele, că situaţia lui ma­terială e mai rea decât a muncitorului manual. Mai întâi, o modestie excesivă şi blestemată. Timid, retras în lumea lui de gânduri, element aşa numit „de or­dine*, profesorul s'a pretat ca nimeni altul la făgăduielile mincinoase ale gu­vernanţilor. In loc să fie un factor de­terminant în evoluţia vieţii noastre poli­tice şi sociale, el s’a izolat de lume la

Next