Gazeta Transilvaniei, 1926 (Anul 89, nr. 1-136)

1926-06-11 / nr. 59

&#d*cția p Administraţia piaţa libertate? braşov Telefon 226 Ifcwmnaiment anual 360 îel f mtr-i streinitate 800 k! Ancmtm­!, reclame, dinoi tarif, @ 99* L * I Bli anul a! LXXXEX-iea­n-1 59 g NUMĂRUL 2 Lei Braşo? Vineri li Iunie 1326-Fondată 1% de iesrfe laritm Apare I® tr«I ori p@ năptftminft tine, la­ tuți, cetățene* și pentru egalitate și cinste. ” DOLIUL NOSTRU de Or. AI. Vaida-Voevod. Publicăm articolul de la dr. Alex. Vaida apărut în ziarul Patria, împreună cu pasagiile cari au fost cenzurate la Cluj de către interpusul d-lui Goga. Pa­sagiile cursive şi aldine sânt cele eliminate de cen­zură . Din Ţara lui Decebal, din Hunedoara glorioşilor Corvini ră­sună vaetui de jale : alegători români au fost împuşcaţi de jandarmi români. Au fost ucişi mişeleşte, ca să nu-şi poată da votul pentru Români. In Ro­mânia-Mare ungurul, sasul, o­­vreiul, ţiganul e sub scutul jan­darmului român. Poate vota pe un Barabás Béla, care o viaţă întreagă a persecutat tot ce era românesc. Poate vota căci în România­ Mare sub steag tricolor maghiar, sub paza jan­darmului român, Barabás Béla are privilegiul să i suduiască pe­­proştii de Valahia. Jandar­mul român roşeşte, dar îşi face datoria. Din ordin mai înalt, Szele Béla a trimis în exil şi internare sute de români, a distrus familii, averi, vieţi ro­mâneşti, a insultat în cel mai grosolan chip Dinastia română. In schimb, când d . Szele cere limba maghiară în armata ro­­mână, jandarmul român, îm­brăcat în uniforma Regelui Fer­dinand, îl arestează nU pe Szele Béla, ci pe sărmanul comerciant român, care îşi permite să îi atragă atenţia d-lui candidat guvernamental-maghiar, că un­gurii nici în Ungaria nu se bu­curau deasemenea privilegii în armată. Jandarmul român ro­şeşte, dar îşi face datoria. Din ordin mai înalt, D-l dr. Torny a făcut pro­ces S­atului român la Liga Naţiunilor. Merită să de­vină deputat din ord­iul d-lui Goga, cu ajutorul jandarmului român. , De când s’au publicat ale­gerile, candidaţii români au fost scoşi din lege. Jandarmul ro­mân i-a oprit sâ se poată a­­propia de alegătorii români. Ausut visul prefectului, „ordinul deschis“ al Ministerului nu­ era respectat. Jandarmul român, roşea, dar işi făcea datoria. Din ordin mai înalt, Magyar Por­tul declama „Zalpra Magyar", vorbea de teritoriile rupte din corpul Ungariei mile­nare". Jandarmul român stătea drept, roşea, dar îşi făcea datoria. Din ordin mai înalt. ..Sute de mii de români au fost purtaţi, ca o turmă de dobi­toace, pe la secţiile mutate din porunca Ministerului român în comunele maghiare. La zeci de chilometri distanţă, in ploaie torenţială, jandarmul român îi împiedeca să se adăpostească în sat. Colo, în târgul de porci, în tină, între baionete, cu torentul norilor pe cap, bălţile sub pi­cioare, aşa se bucurau de drep­turi cetăţeneşti românii în Ro­mânia­ Mare. Jandarmul român îi s­tea pe Români cu patul puş­­tei, să îi predea certificatul de alegător. Ca să nu poată vota pe Români. Românul care vota alături cu ungurii, saşii, evreii, I­oanii şi galliii era patriot, era Român. Ca ,vad olah“, ca duşman a! Ţării şi al Regelui era tratat numai românul, care voia să voteze cu Român. Fireşte . Căci fără de voturile ungurilor, sa­şilor, evreilor şi ţiganilor, gu­vernul ar fi râmes în minori­tate la centralizare. In ţara în­treagă, Guvernul actual al Ro­­mâniei­ Mari se întemeiază pe o majoritate, furnizată de ma­ghiari, nemţi, jidani­ şi ţigani. Sate întregi au fost şi sunt bătute, sute de români au fost şi sunt arestaţi, escortaţi, în­chişi, schingiuiţi, de jandarmii români. Maghiarilor le cânta muzica militară română, de ziua Domnului, armonice me­lodii, în turnul bisericii din p­ala Clujului, îşi serbau vic­toria, spre gloria acelor fete bi­sericeşti române cari au încer­cat să îi desbine pe români pe temă confesională. Ce guvern lipsit de demnitate, ce ruşine na­ţională, ce înjosire a pres­tigiului statului­ România­ Mare ! Sună ca o batjocură în dăngănitul clopotului bisericii ungureşti. Şi toate au fost zadar­nice. La Făgăraş, la Sibiu, la Braşov, la Alba, la Cluj, la Arad, la Someş, la Bi­hor, la­­Sălaj, pe Târnave, la Murăş, la Maramurăş, la Năsăud, la Hunedoara, pre­­tutideni în Dacia lui Dece­bal sunt prea mulţi Valahi. Sărmanul jandarm român ! Ori pe câţi Români i-a re­ţinut cu baioneta şi cu pa­tul puştii de la urne, lista maghiaro- feldermanisto - go­­giste-goldiste-germano-ţiga­­nească tot a căzut. Şi au învins Românii. Cu toate că jandarmul şi-a făcut datoria. Din or­din mai înalt. Când cordonul nu i-a pu­tut reţine pe alegătorii din ţara Corvinilor, jandarmul român a tras în fraţii săi salve. Sunt morţi împuişcaţi din spate, la distanţă de 80 —100 de paşi. Jandar­­darmul român a înroşit cu sânge românesc pământul României Mari. Ca să în­vingă d-nii Szele, Barabas, Torsya, groful Bethlen, ba­­ronul Jozsika, groful Te­le­ky şi ceilalţi salvatori ai majorităţii d-lui Goga. Ei, magnaţii, ei ireden­­tiştii, sunt favoriţii, protejaţii, aliaţii, fraţii d-lui Goga. Şi i-a ales. Aşteptăm amnestia şi decorarea jandarmilor. Românii, — şi cei din ve­chiul Regat, — copii vitregi ai României Mari, rămaşi în minoritate, prin voturile mi­noritare, sunt neiobagii scoşi de sub scutul legii ai aces­tei ţări ajunsă de batjocura unui om, care după ce şi-a renegat fraţii, acum îşi re­­neagă sângele*). „In această fard carnea de Român a fost totdeauna foarte eftină“,­ scria marele nostru is­toric Bariţiu, înainte cu 37 de ani. Da, ne sunt în amintire din timpul stăpânirei maghiare, ca­zurile delà Mărgineni, delà Tul­gheş şi delà Coruia. Toate îm­preună însă nu se compară cu sălbătăcia cazului delà Ruşi, din Hunedoara. Nici ca număr al victimelor, nici ca cruzime a jandarmilor. Atunci, jandarmii maghiari au împuşcat în Ro­mâni, stând faţă în faţă. Acum, jandarmii români au tras în ro­mânii, cari fugeau spre centrul de votare, ca să şi împlinească dreptul de alegători şi să satis­facă obligaţiei impusă de lege (art. 69). D-l Goga, nemulţumit cu pre­fectul,­­ a înlocuit cu un om de ispravă. Ca să fure cu orice mijloace majoritatea românea­­scâ. In Hunedoara, cu tradiliile ei, cu bravii ei ţărani, cu un Aurel Vlad în frunte ! Şi crima s’a săvârşit. Nenorociţii de copii de ţărani români îm­brăcaţi în uniforma de jandarmi, au tras în ţăranii români în, dre ei şi părinţii lor, cari în 1919 ca mândrii soldaţi ai Regelui Ferdinand sau luptat­­la Tisa in contra cetelor maghiare, des­­mierdate azi de d-l Goga. Jandarmi români, din ordinul ministrului de in­*) Pasagiu cenzurat la Cluj’­terne român, au ucis ţă­rani români. Nu-i deplân­gem, căci ei au murit, moarte de eroi pe frontul luptei pentru drepturile şi libertatea neamului româ­nesc. Au căzut în luptă pen­tru legalitate, stăruind ca prin votarile lor să ajute a emancipa România din bar­baria asiatică în care se abate. S’au jertfit spre a frânge lanţurile robiei pe care Goga, în c®mplicitate cu magnaţii maghiari din Ardeal a încercat să le fă­­urească poporului român, dincoace şi dincolo de Car­­paţi. Eroii nu trebue jeliţi. Ei sunt morţii naţiunei. Să le slăvim memoria scumpă cu sfinţenie. Vitejia lor spală petele de ruşine cu care ministrul de interne a murdărit dem­nitatea naţiunei noastre în­tregi, când asmuţând pe sărmanii jandarmi români în contra Românilor, i-a patronat pe cei mai neîm­păcaţi magnaţi maghiari cu ajutorul baionetelor române, ca să înfrângă biruinţa ro­mânească. „Ce biruinţă bleste­mată! Vai de sufletul lui Oct. Goga. Ursita năpraznică îl va ajunge, căci sângele mucenicilor din Hune­doara îl timbrează cu semnul lui Cain fratri­cidul*. Noi să ne îngropăm morţii şi să continuăm lupta. „In această ţară carnea de Român a fost totdeauna foarte eftină., G. Bariţiu, Istoria Transilvaniei, p. 49. Plini vitele la Hunedoara. Primim următoarea s­rioare : Domnule Director, In judeţul curat românesc al Hunedoarei, feciori români, voind a-şi face datoria de a merge la vot, şi-au găsit moartea, fiind împuşcaţi de cei chemaţi a ţine ordinea. Suntem datori a veai In ajutorul urmaşilor aces­tor victime şi a celor răniţi cu acelaş prilej. Pentru această ajutorare sper că mulţi români de inimă au să contribuiască. Ca o primă contribuţie, am depus la Banca Ur­bană din Bucureşti, cincizeci mii lei şi rog a se adresa acolo orice alte contribuţii. Bucureşti, 7 Iunie 1926. G. G. Mironescu, Decanul facultăţii de drept din Bucureşti. Senator de Hunedoara. * Ziarul „Patria* a deschis de asemenea o colectă pentru ajutorarea famililor morţilor şi răniţilor din Hu­nedoara. Contribuiri sunt a se trimite la adresa ziarului. Până alaîtâeri s’au strâns peste 20.000 lei. Furie neputincioasă. Z­arul local „Brassoi Lepok", exponentul­­ofigerhrii maghiare de sub conducerea deputatului Szek­e Bee­­me pe furiosul șl atacă pe d­l Alex­ndru ^Vaida pentrucă nu articolul d sale cen­zurat a subliniat t­otul indiscu­­abil, ci la alegerile recente maghiarimea a’a bucurat, la or­dinul guvernului, de concursul armatei şi Jandarmeriei române. Adevărul «ceata este atât de eclatant — l-am constatat doar sub ochii noştri cu prilejul tur­neului triumfal al d­lui Szek­e Béla prin satele maghiare din jud. Braşov — încât nu mai face si combatem aserjiunile ziarului „Brassoi Lapck*. Din toate cele scrise în acest ziar se desprinde încă un alt adevăr, surata „Brassoi Lapck", credincioasă pactului, vrea să apere cu orice preţ pe d-l Goga ajuns la halul lamentabil in care se găseşte. Atât şi nimic mai mult! ştirile despre pretinse tratative intre averescani şi ţărănişti au fost desmintite in mod categoric de d-nii I. Mhalache şi Dr. N. Lupu. Deasemenea şi ştirile despre tratative cu liberalii.

Next