Gazeta Transilvaniei, 1926 (Anul 89, nr. 1-136)
1926-06-11 / nr. 59
&#d*cția p Administraţia piaţa libertate? braşov Telefon 226 Ifcwmnaiment anual 360 îel f mtr-i streinitate 800 k! Ancmtm!, reclame, dinoi tarif, @ 99* L * I Bli anul a! LXXXEX-iean-1 59 g NUMĂRUL 2 Lei Braşo? Vineri li Iunie 1326-Fondată 1% de iesrfe laritm Apare I® tr«I ori p@ năptftminft tine, la tuți, cetățene* și pentru egalitate și cinste. ” DOLIUL NOSTRU de Or. AI. Vaida-Voevod. Publicăm articolul de la dr. Alex. Vaida apărut în ziarul Patria, împreună cu pasagiile cari au fost cenzurate la Cluj de către interpusul d-lui Goga. Pasagiile cursive şi aldine sânt cele eliminate de cenzură . Din Ţara lui Decebal, din Hunedoara glorioşilor Corvini răsună vaetui de jale : alegători români au fost împuşcaţi de jandarmi români. Au fost ucişi mişeleşte, ca să nu-şi poată da votul pentru Români. In România-Mare ungurul, sasul, ovreiul, ţiganul e sub scutul jandarmului român. Poate vota pe un Barabás Béla, care o viaţă întreagă a persecutat tot ce era românesc. Poate vota căci în România Mare sub steag tricolor maghiar, sub paza jandarmului român, Barabás Béla are privilegiul să i suduiască peproştii de Valahia. Jandarmul român roşeşte, dar îşi face datoria. Din ordin mai înalt, Szele Béla a trimis în exil şi internare sute de români, a distrus familii, averi, vieţi româneşti, a insultat în cel mai grosolan chip Dinastia română. In schimb, când d . Szele cere limba maghiară în armata română, jandarmul român, îmbrăcat în uniforma Regelui Ferdinand, îl arestează nU pe Szele Béla, ci pe sărmanul comerciant român, care îşi permite să îi atragă atenţia d-lui candidat guvernamental-maghiar, că ungurii nici în Ungaria nu se bucurau deasemenea privilegii în armată. Jandarmul român roşeşte, dar îşi face datoria. Din ordin mai înalt, D-l dr. Torny a făcut proces Satului român la Liga Naţiunilor. Merită să devină deputat din ordiul d-lui Goga, cu ajutorul jandarmului român. , De când s’au publicat alegerile, candidaţii români au fost scoşi din lege. Jandarmul român i-a oprit sâ se poată apropia de alegătorii români. Ausut visul prefectului, „ordinul deschis“ al Ministerului nu era respectat. Jandarmul român, roşea, dar işi făcea datoria. Din ordin mai înalt, Magyar Portul declama „Zalpra Magyar", vorbea de teritoriile rupte din corpul Ungariei milenare". Jandarmul român stătea drept, roşea, dar îşi făcea datoria. Din ordin mai înalt. ..Sute de mii de români au fost purtaţi, ca o turmă de dobitoace, pe la secţiile mutate din porunca Ministerului român în comunele maghiare. La zeci de chilometri distanţă, in ploaie torenţială, jandarmul român îi împiedeca să se adăpostească în sat. Colo, în târgul de porci, în tină, între baionete, cu torentul norilor pe cap, bălţile sub picioare, aşa se bucurau de drepturi cetăţeneşti românii în România Mare. Jandarmul român îi stea pe Români cu patul puştei, să îi predea certificatul de alegător. Ca să nu poată vota pe Români. Românul care vota alături cu ungurii, saşii, evreii, Ioanii şi galliii era patriot, era Român. Ca ,vad olah“, ca duşman a! Ţării şi al Regelui era tratat numai românul, care voia să voteze cu Român. Fireşte . Căci fără de voturile ungurilor, saşilor, evreilor şi ţiganilor, guvernul ar fi râmes în minoritate la centralizare. In ţara întreagă, Guvernul actual al României Mari se întemeiază pe o majoritate, furnizată de maghiari, nemţi, jidani şi ţigani. Sate întregi au fost şi sunt bătute, sute de români au fost şi sunt arestaţi, escortaţi, închişi, schingiuiţi, de jandarmii români. Maghiarilor le cânta muzica militară română, de ziua Domnului, armonice melodii, în turnul bisericii din pala Clujului, îşi serbau victoria, spre gloria acelor fete bisericeşti române cari au încercat să îi desbine pe români pe temă confesională. Ce guvern lipsit de demnitate, ce ruşine naţională, ce înjosire a prestigiului statului România Mare ! Sună ca o batjocură în dăngănitul clopotului bisericii ungureşti. Şi toate au fost zadarnice. La Făgăraş, la Sibiu, la Braşov, la Alba, la Cluj, la Arad, la Someş, la Bihor, laSălaj, pe Târnave, la Murăş, la Maramurăş, la Năsăud, la Hunedoara, pretutideni în Dacia lui Decebal sunt prea mulţi Valahi. Sărmanul jandarm român ! Ori pe câţi Români i-a reţinut cu baioneta şi cu patul puştii de la urne, lista maghiaro- feldermanisto - gogiste-goldiste-germano-ţiganească tot a căzut. Şi au învins Românii. Cu toate că jandarmul şi-a făcut datoria. Din ordin mai înalt. Când cordonul nu i-a putut reţine pe alegătorii din ţara Corvinilor, jandarmul român a tras în fraţii săi salve. Sunt morţi împuişcaţi din spate, la distanţă de 80 —100 de paşi. Jandardarmul român a înroşit cu sânge românesc pământul României Mari. Ca să învingă d-nii Szele, Barabas, Torsya, groful Bethlen, baronul Jozsika, groful Teleky şi ceilalţi salvatori ai majorităţii d-lui Goga. Ei, magnaţii, ei iredentiştii, sunt favoriţii, protejaţii, aliaţii, fraţii d-lui Goga. Şi i-a ales. Aşteptăm amnestia şi decorarea jandarmilor. Românii, — şi cei din vechiul Regat, — copii vitregi ai României Mari, rămaşi în minoritate, prin voturile minoritare, sunt neiobagii scoşi de sub scutul legii ai acestei ţări ajunsă de batjocura unui om, care după ce şi-a renegat fraţii, acum îşi reneagă sângele*). „In această fard carnea de Român a fost totdeauna foarte eftină“, scria marele nostru istoric Bariţiu, înainte cu 37 de ani. Da, ne sunt în amintire din timpul stăpânirei maghiare, cazurile delà Mărgineni, delà Tulgheş şi delà Coruia. Toate împreună însă nu se compară cu sălbătăcia cazului delà Ruşi, din Hunedoara. Nici ca număr al victimelor, nici ca cruzime a jandarmilor. Atunci, jandarmii maghiari au împuşcat în Români, stând faţă în faţă. Acum, jandarmii români au tras în românii, cari fugeau spre centrul de votare, ca să şi împlinească dreptul de alegători şi să satisfacă obligaţiei impusă de lege (art. 69). D-l Goga, nemulţumit cu prefectul, a înlocuit cu un om de ispravă. Ca să fure cu orice mijloace majoritatea româneascâ. In Hunedoara, cu tradiliile ei, cu bravii ei ţărani, cu un Aurel Vlad în frunte ! Şi crima s’a săvârşit. Nenorociţii de copii de ţărani români îmbrăcaţi în uniforma de jandarmi, au tras în ţăranii români în, dre ei şi părinţii lor, cari în 1919 ca mândrii soldaţi ai Regelui Ferdinand sau luptatla Tisa in contra cetelor maghiare, desmierdate azi de d-l Goga. Jandarmi români, din ordinul ministrului de in*) Pasagiu cenzurat la Cluj’terne român, au ucis ţărani români. Nu-i deplângem, căci ei au murit, moarte de eroi pe frontul luptei pentru drepturile şi libertatea neamului românesc. Au căzut în luptă pentru legalitate, stăruind ca prin votarile lor să ajute a emancipa România din barbaria asiatică în care se abate. S’au jertfit spre a frânge lanţurile robiei pe care Goga, în c®mplicitate cu magnaţii maghiari din Ardeal a încercat să le făurească poporului român, dincoace şi dincolo de Carpaţi. Eroii nu trebue jeliţi. Ei sunt morţii naţiunei. Să le slăvim memoria scumpă cu sfinţenie. Vitejia lor spală petele de ruşine cu care ministrul de interne a murdărit demnitatea naţiunei noastre întregi, când asmuţând pe sărmanii jandarmi români în contra Românilor, i-a patronat pe cei mai neîmpăcaţi magnaţi maghiari cu ajutorul baionetelor române, ca să înfrângă biruinţa românească. „Ce biruinţă blestemată! Vai de sufletul lui Oct. Goga. Ursita năpraznică îl va ajunge, căci sângele mucenicilor din Hunedoara îl timbrează cu semnul lui Cain fratricidul*. Noi să ne îngropăm morţii şi să continuăm lupta. „In această ţară carnea de Român a fost totdeauna foarte eftină., G. Bariţiu, Istoria Transilvaniei, p. 49. Plini vitele la Hunedoara. Primim următoarea srioare : Domnule Director, In judeţul curat românesc al Hunedoarei, feciori români, voind a-şi face datoria de a merge la vot, şi-au găsit moartea, fiind împuşcaţi de cei chemaţi a ţine ordinea. Suntem datori a veai In ajutorul urmaşilor acestor victime şi a celor răniţi cu acelaş prilej. Pentru această ajutorare sper că mulţi români de inimă au să contribuiască. Ca o primă contribuţie, am depus la Banca Urbană din Bucureşti, cincizeci mii lei şi rog a se adresa acolo orice alte contribuţii. Bucureşti, 7 Iunie 1926. G. G. Mironescu, Decanul facultăţii de drept din Bucureşti. Senator de Hunedoara. * Ziarul „Patria* a deschis de asemenea o colectă pentru ajutorarea famililor morţilor şi răniţilor din Hunedoara. Contribuiri sunt a se trimite la adresa ziarului. Până alaîtâeri s’au strâns peste 20.000 lei. Furie neputincioasă. Zarul local „Brassoi Lepok", exponentulofigerhrii maghiare de sub conducerea deputatului Szeke Beeme pe furiosul șl atacă pe dl Alexndru ^Vaida pentrucă nu articolul d sale cenzurat a subliniat totul indiscuabil, ci la alegerile recente maghiarimea a’a bucurat, la ordinul guvernului, de concursul armatei şi Jandarmeriei române. Adevărul «ceata este atât de eclatant — l-am constatat doar sub ochii noştri cu prilejul turneului triumfal al dlui Szeke Béla prin satele maghiare din jud. Braşov — încât nu mai face si combatem aserjiunile ziarului „Brassoi Lapck*. Din toate cele scrise în acest ziar se desprinde încă un alt adevăr, surata „Brassoi Lapck", credincioasă pactului, vrea să apere cu orice preţ pe d-l Goga ajuns la halul lamentabil in care se găseşte. Atât şi nimic mai mult! ştirile despre pretinse tratative intre averescani şi ţărănişti au fost desmintite in mod categoric de d-nii I. Mhalache şi Dr. N. Lupu. Deasemenea şi ştirile despre tratative cu liberalii.