Gazeta Transilvaniei, 1926 (Anul 89, nr. 1-136)
1926-07-22 / nr. 74
inul ni LXXXIX-lea n-l 74 NUMĂRUL 2 Lei Braşov Joi 22 Iulie 1926. En&gţia şi Administraţia nkjA libertatei braşov Telefon 226 SSIfeanament anual 360 lei fwhru straMtate 800 lei £ conttMl, reclame, dnpfi tarif. Fondată infii*a (kfîge lariţia Apar® t® tarai mi p® iâpUmână aţi, cetățene, şi penîru tine, la îfilare, legalitate şî cinste. Iumitin fiind neintata de Iile Bsmea, avocat. Gratuitatea justiţiei este un ideal pe care nu o putem atinge din cauza nevoilor Statelor şi ale fiscalităţii necesară pentru acoperirea lor. Faţă de fiscalitatea crescândă în Justiţie, pentru a nu fi înfrânt cu desăvârşire principiul gratuităţii justiţiei s’a născut în ţările civilizate asistenta judiciara. Cu ajutorul asistentei judiciare cetăţenii săraci pot să se judece fără să plătească taxele fiscale, timbre, experţi, avocaţi, etc. Toate ţările s-au organizat prn legi asistenta judiciară. Româna a rămas însă în urmă în această privinţă. Dintre ţările europene numai ţara noastră şi Turcia nu aveau, până mai anii trecuţi, organizată asstenţa judiciară. In Vechiul Regat nu s’a cunoscut decât apărarea gratuită în justiţie, acordată de barouri prin membrii lor. Noua lege a avocaţilor a prevăzut că »Uniuneaa va întocmi un „regulament al asistenţei*. Comisiunea Permanentă a Uniunei Avocaţilor a delegat pe dl Vasile Toncescu membru în Comisiune, cu redactarea acestui regulament. Raportorul Uniunei a căutat :să creeze nu numai o asistentă de apărare, dar una integrală, care să suporte toate cheltuelile în procesele celor săraci, astfel cum funcţionează în alte ţări, organizată ca administraţiune publică. Principiul acesta a fost adoptat de Comisiunea permanentă a Uniunei, care a votat regulamentul şi a hotărît ca el să între în aplicare dela 15 Septembre 1926. Sistemul regulamentului ete în sensul că Consilierul delegat cu conducerea asistentei va putea acorda asistentă pur judiciară prin delegarea unui avocat, iar decanul baroului va putea acorda asistentă integrală, cuprinzând toate spesele procesului. Pentru acoperirea acestor cheltuieli se creiază un fond special, almentat din diverse venituri : conferente, contribution, donaţiuni, din sumele înscrise de barou în buget şi din cele alocate de Consiliul Judeţean şi Consiliul comunal al oraşului de reşedinţă conf. art. 107 din legea advocaţilor. Asistenta nu poate fi acordată decât celor săraci, având birourile de asistentă o mare latitudine în aprecierea situatiunei solicitanţilor. Prin excepţie s’a prevăzut, că birourile asistentei pot face lucrări în procesele a căror valoare nu trece de 10.000 Lei — indiferent de situaţia materială a solicitantului, — când lucrarea urmează să se facă într’o localitate îndepărtată de domiciliul părţii şi cheltuelile de deplasare ar fi prea man în raport cu valoarea procesului. Aceasta s’a făcut în scopul de a veni în ajutorul micilor justiţiabili şi pentru a da de lucru stagiarilor ataşaţi pe lângă birourile asistentei. Asistenţa nu se acordă decât pentru cauze drepte, apreciate astfel de birouri. Se consacră deci principiul că Societatea nu trebuie să ajute pe nimeni pentru a transforma just tău în institutiune de şicanare a cetăţenilor. In materie penală se va acorda asistenta numai în cazurile în cari legile prevad apărători din oficiu, dar şi în cazul când inculpatul n-ar găsi apărător de cauza refuzului tuturor advocaţilor. Prin regulamentul votat de Comisiunea Permanentă se impun în special stagiarilor unele obligaţiuni. Astfel ei nu vor putea trece în rândul advocaţilor definitivi, dacă nu au prestat servicii la asistenţa judiciară. Totuşi, fără consimţământul lor nu pot fi obligaţi să presteze servicii mai mult de trei luni, şi vor fi recompensaţi cu 50%/p din onorariile percepute pentru procesele câştigate. Prima Comisiune permanentă a Uniunei Advocaţilor îşi încheie astfel activitatea cu votarea acestui important regulament, iar Baroul român, asumându-şi din propriul imbold acea dă grea sarcină socială, — pe lângă ceia ce este azi, un corp auxiliar al justiţiei, — va deveni şi o instituţiune contabilă, lucrând nu numai cu cuvântul, dar şi cu fapta pentru realizarea unei cât mai desăvârşite dreptăţi sociale. Casa voluntarilor români din Siberia Convocare. Comitetul de direcţie al casei voluntarilor români din Siberia, asociaţiune cu scop cultural-naţional şi de ajutor, în şedinţa sa din 2 iulie 1926, ţinută în Bucureşti, a hotărît să convoace congresul (adunarea generală) tuturor foştilor voluntari din regiunea română din Siberia, inclusiv corpul 11, al voluntarilor din Rusia, organizat la Celiabinsc, Samara şi Vladivostok. Congresul se va ţine în Braşov în zilele de 29 şi 30 August a. c. Se vor publica la timp prin ziare toate informaţiunile în legătură cu organizarea congresului. Președintele casei voluntarilor români din Siberia: (ss) Victor G. Cădere Secretar general (ss) Elie Bufnea advocat, București Str. Popa Tatu 85. „Crepusculul Preoților” ? Est* titlul bsh! articol al dial dr. Sebastian Bornemtsa, publicat In No. 27—28 al primaltor dial* rsvlsto BConsânzeanam. Autorel cosstntli c« multă dorera sufleteasai prăbuşirea pras* tiglonul preoțime! ia ochii poporalul ardelesc. „Am verificat la receateie alegeri — «cri* astorni, — că preo|ioasa ardeleană este a ai năframă roşie in ochii coei enorma păr! a populaţiei româneşti, care blăităroată par’că de-o arşiţă rea iţi dărâmă idolii şi-gi allegă cu pietrit pe acela, cari d« doaă mii de «mi Usa întărit cafletal şi au îndrumat-o fără od har şi fără precupeţire pe căile adevărului şi ale binelui. Acesta este adevărul, pe care-l spenem la bratala ini virginitate fără rezerve fi fără circumcrlert. Preoţimea noastră nu fi a perdut anmni ascendenţa aaapra soetolal popolar, ci a devenit char odioasă înainte* poporala), care după-:e i-a retras încrederea, o iubeşte seaca unde e mai durerea, in pristigiul ei. „J jb popii*snt caviate pe car! ::?’■* « ut*gal şi de-alatal aaal întreg jad#| aproape la fiecare sat şi numai in puţine locuri amflit preoţime, care să fie stăpână pe sud* tul credincioşilor sătu. Autorel declari mal departe, „câ na va cerceta câtă vină poarta, că an ajans locrniiie până aici, înalţi preoţime* şi mei, care este parts» de vină In această triată realitate a cârtaraţilor acelor, cari nu găsea.; teze mal potrivite de egat şi de a stoarce lefteme aplauze populare, decât ocupându-se de rolfil preoţime), pe care o ponegresc ca cele mai ticăloase Cuviate*. Fără a arăta motivele acestei made realităţi, autorul îndrumă preoţimea „să facă tot ce-i stă in putinâ, ca să şi recâştige dragostea şi stima credincioşilor săi, şi in acaat taperior interes cere chiar intervenţia autorităţi «tataia!... Si ne ierte d-1 autor dacă ne oprim asupra calor dsstăinalte do d-aa. Est* de bună seapsă in interesai statalul şi neamului nostru do a na lăsa in a* sap* prăpastie tot mai adânci intre poporul credincios şi intre preoţi, respective Bisericii, la al cărei altar s’a alimeniat vitalitatea aaaaanul nostru în maşterul trecut. Recunoaştem, că şi viitorul statala! şt neemalal nostru depinde in mare măsură dela fslal cum vor şti să-fi facă Biserica şi slujitorii săi datoris. Şi dacă a început să se sapa deja prăpastie intra popor şi slujitorii altarului, pentru a se reface raportai de dragoste fi încredere, care trebus să fie latre orice turmă şi păstor,—est* ncceast a se cunoaşte fi motivele, csri «a născut cruda realitate prezentă, pentmcâ o stare anormală nu se poate îndrepta fără a se cunoaşte înşişi cauzele ei. Cu cel mai curat deget de a veni în ajutorul îndreptării situaţiei de azi, ne luăm voie a în- I şira câteva din cauzele cari au produs slăbirea raportului distra crudiaciosuipiston, cu dorinţa sinceră, că odată recunoscut adevărul — chiar fi dureros — cel ce poartă vina, vor avea fi curajul „îndreptării*. 1. Cauza principală credem a fi schimbarea produsă de război îa mentalitatea şi sufletul poporului, faţă de care atitudinea păstorilor săi sufleteşti trebue însufleţită chiar de mai multă râvnă şi idealism decât în trecut. Poporul era atunci mai blajin şi ascultător în faţa preotului său, a cărui activitate era îndreptată în primul rând în interesul păstoriţilor săi. Azi, chiar şi cei mai distinşi şi idealişti preoţi au multe greutăţi de învins în cariera de păstorire a poporului şi numai cu multă chibzuială şi tact îşi pot susţinea rolul de îndrumător sufletesc al poporului atacat şi de mulţimea de curente vrăşmaşe neamului şi Bisericei. 2. Mare parte din vină o poartă politicianismul, care a atras în mrejile sale şi pe slujitorii altarului şi pe unii i-a robit intra atâta, că înşîşi s’au rupt de popor, care nu se lăsa condus contra voinţei sale. Suntem convinşi, că preoţii ca cei dintâi conducători ai poporului trebue să facă şi politică, căci dacă îşi vor lăsa credincioşii fără această conducere, se vor găsi repede alte elemente cari îi vor coduce — de cele mai multe ori — în detrimentul lor. Este însă întrebarea: ce fel de politică are să facă preotul ? Dacă nu-i este posibil să dea însuşi directiva, atunci părerea noastră este, că trebue să rămână acolo unde voeşte poporul şi să nu caute interes propriu în politică. Partidele naostre politice doar nu sunt bolşevice şi contrare statului, în consecinţă dacă în popor este curentul pentru cutare sau cutare partid, preotul să nu se pună deacurmezişul, dacă nu voeşte să-ş piardă situaţia da conducător. Orice intelectual e mai independent în politică decât preotul, care dacă voeşte să-şi aibă turma alături, trebue să stea lângă ea. Lozinca veşnică „cu guvernul”ou denotă caracter politic. Şi cel ce-i contra guvernului, nu însemnează, că este contra statului său. Dar chiar de ar merge turma pe căi greşite — să zicem ademenită de lupi în piele de oaie — păstorul să fie cu ea, căci e singurul în stare a o abate pe calea cea bună. Se desparte de ea, îi va fi greu s’o mai regăsească. Ce să mai zicem de politiciani, cari deşi văd că-s lipsiţi de popularitate, de obicei cei ce merg la popor în numele guvernelor — constrâng administraţia şi chiar şi pe preoţi şi învăţători să se facă luntrepunte pentru câştigarea izbândei. Furt de urnei falsuri etc. Sunt acestea fapte, cari nu le judecă poporul şi nu-i produc scârbă şi dispreţ?... Concluzie: Cel ce vrea să-şi conducă turma şi să aibă stima şi încrederea ei, să stea lângă ea şi la bine şi la rău. Deţii.... înapoi, la popor ! 1 8. Sunt mulţi şi duşmanii preoţimei şi dintre aceştia majoritatea cu lozinca: „bate-voi păstorul şi se va împrăştia turma.*. Mulţimea de propagandişti sectari vegiază doar şi vânează chiar şi după cele mai mici defecte ale preoţilor pentru a-i discredita. De fapt sunt şi agenţi politici, cari lovesc în preoţime. Ne întrebăm însă: în cari preoţi lovesc? Căci însuşi d-l Bornemisa constată că sunt şi preoţi, cari nu pot fi răsturnaţi din situaţia lor de conducători. Să fie toţi preoţii la locul lor şi să nu se lase să cadă în vâltoarea intereselor personalei politice, şi nu va fi putere în lume, care să le poată rupe poporul. Din ca