Gazeta Transilvaniei, 1933 (Anul 96, nr. 1-99)

1933-01-01 / nr. 1

•­V Spic \ i Cb pragul noului an i ignora adevărata semni­­js a Anului Nou, dacă im* Ma acestei zile am redu­­- -o numai la veselia, |pornită jfi jurul tradiţionalului purcel ,i menit. zi de reculegere, un po* n drumul, ce*l tăem zi de nesfârşita întindere a vieţii, ii 4­ pta în această zi privirile •vii conştiu de chemarea sa pământ, asupra trecutului,­­ ca din faptele şi învăţă­­re indicate de acesta să-şi orienta paşii în viitor, fie, în viaţa individului­­şi în a neamurilor, Jîncheiem un an. Nu putem spune că ne des- i lim de el cu inima împăcată speranţelor împlinite. Criza,­e de ani de zile ţine în­­ga lume într-o stare de nero­asa înfrigurare- c­ontinuă încă a întârzie răsăritul atât de mult jşteptat^w, zorilor altor vremuri. Dacă ne despărţim del anul, ce pleacă, cu regretul că împreună ca el nu­­ a reuşit c&ă ducă în lumea tre­ ăpă-î- şi nwurii îm* prii • mî* ’'ei,’ avem ] d ■ t hnpi:- ' ' vedem tre* cai-'-», ce o vi mai bune, .-in*. dădcjdi o . din gitisul iapieioi ! Comparată prima jumătate a a* tuli cu cea de a doua, — trebue să recunoaştem ade­vărul de netăgăduit: soarta ţârii a ajuns în mânile cârmaciului de mult eştepiat. Nu e nevoe să înşiruim prea mult din activitatea actualului guvern, pentru stabilirea acestui adevăr. O reprivire cât de fu­ga în toți anii, Arhiereii Bi-­­­sericilor româneşti au adresat­­ şi în ajunul Sărbătorilor Naş­terii Domnului 1932 pastorale pline de învăţături şi sf­a­turi pă­rinteşti credincioşilor români. Cetind aceste cuvinte arhie­reşti cu adevărat înălţătoare de inimi şi educative, am găsit în trei din aceste pastorale pa­­sagii in care se atrage deosebita luare aminte a credincioşilor Bisericilor româneşti şi asu­pra primejdiilor ce ne împre­soară venind de la răsărit ori dela apus. Reținem în următoarele a­­ceste solii de reconfortare su­fletească, cari sunt o înălţă­toare dovadă despre grijea ce-o poartă înalfii arhierei poporului dreptcredincios şi patriei noas­tre reîntregite pe veci. Din pastorala I. P. S. Mitropo­litului dr. Nicolae Bălan: „... In m­jlocul vrăjmăşiilor cumplite ceri ne pasc astăzi din toate părţile, numai solia de iubire şi jertfelnicie care vine de la Vitleem ne poate strânge rândurile, ne poate înfrăţi m­i­gară peste trecut ne lămureşte. Lacrimile slujbaşilor şi pensio­narilor ţării, stoarse de mizeria neprimirii salariilor, au dispărut deodată cu venirea acestui gu­vern, care prin respectarea an­gajamentelor luate a reuşit să-i dea ţarii prestigiul de ţară. Şi să nu uite: în timpuri de mizerie şi de criză cu mult mai apăsătoare asupra lumei întregi, decât înainte de venirea sa la cârma ţării ! Am fi duşmani —, nu ai gu­vernului —, ci ai ţării însăşi, dacă nu am recunoaşte şi nu am aprecia după merit gravitatea acestui fapt ! Trecem peste atâtea alte în­făptuiri, din care cârmuirea de azi a înţeles să clădescă teme­lia noului viitor al ţării. Şi ne întărim nădejdile în acest viitor, privind, acum la încheerea a­­nului, uriaşele greutăţi şi pie­dici atât de ordin intern cât şi extern, peste care ţara a avut de trecut. Gura celor ce strigă în pus­tiu împotriva înfăptuiriior cu f ■ !.. *«*« t viilor ar trenUT sft atinge» a»"*! . Mai puternic și mai încrezător de­cât aceasta strigă aprecierile'ce ne vin de peste hotare. încre­derea acordată de streinătate în chestiunea aranjării datoriilor externe este un indiciu al a­­precierii ce n-o face aceasta. Este un răspuns al streinătăţii, care ne spune lămurit, că sun­tem pe calea cea bună ! Şi pe această cale, înarmaţi cu virtuţile neamului nostru, căl­căm încrezători pragul anului ce vine I mile, sporindu-ne puterile, ca în toate clipele mari ale vieţii neamului nostru „într’un gând să mărturisim*. Numai purtând „sarcinile unii altora* (Calateni 6, 2) şi întărindu-ne în dragos­tea lui Hristos vom fi ^ în stare să ne împotrivim cu înţeleaptă vitejie ispitelor şi _­ primejdiilor ce ne împresoară — venind dela răsărit ori dela apus. „Mai ales dela răsărit, unde s’a deslănţuit o luptă crâncenă împotriva Domnului Hristos şi împotriva sfintei lui Biserici, care a fost pavăza nebiruită a neamului nostru în vremuri de răstrişte. Ca nebunii din Ba­­bilon, cari au vrut să înalţe turn până la cer, aşa vor să se urce bolşevicii la cer, ca să do­boare pe Dumnezeu de pe tro­nul strălucirii sale. Ei se vor prăbuşi însă, şi prăbuşirea lor va fi mare foarte. Căci după vorba Scripturii sfinte „Dumne­zeu nu se batjocoreşte*. „Păziţivă deci, iubirii mei fii sufleteşti, de nebunia roşie a bolşevismului care vrea să ne tulbure rânduiala noastră, să ne surpe credinţa şi puterea şi să ne robească diavolului. Şi când vre­un vestitor năimit al acestei nebunii se va apropia de Voi cu vorbe de ocară la adresa Domnului nostru Isus Hristos sau a Bisericii lui — Voi să-i răspundeţi ca strămoşii Voştri cucernici: Domnul este izbă­virea noastră, de cine te vom teme ? ! „Iar vecinilor noştri de la A­­pus, care nici în preajma praz­nicului păcii nu se odihnesc, ci uneltesc împotriva libertăţii şi unităţii noastre naţionale — tri­­miteri­le de­­Crăciun răspunsul creştinesc şi românesc : Dum­nezeul părinţilor noştri ne-a a­­jutat să locuim fraţii împreună. Ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul nu va fi ‘în stare să des­partă. „Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă ple­caţi !“... Din pastorala P. S. Episcopului Orăzii Roman Ciorogariu]: ...Cei ‘ peste­­ uniţii au a­­prins focul ro­dir­ii, adecă ru- i perea peceţii», de pe pacea­­ de la Trianon ce a scos Ardea-­i lui de sub stăpânirea ungurească I și l-a pus sub­­fitB^ânirca roma- f nenscă. Ei sâ rVC,d 1»' marile ^ ,-mrm , „ v 'v ' r'- - -i deal si cer ca •i.-îoaiui sâ h*. t pus iarăși sub vechea stăpânire străină, un lucru ce nu se poete face fără nou război. ** „Poporul românesc întot­deauna a fost un­­ element de ordine. Aşa aţi venit şi voi, iu­biţii mei, după legea din bă­trâni a oamenilor buni, în va­luri, valuri de mii şi mii de oameni, să faceţi mărturisire de credinţă către ţara aceea care v’a primit ca o mamă bună la sânul ei şi v’a dat în moşte­nire pământul strămoşesc şi li­bertăţi cetăţeneşti depline. „Aţi făcut această manifes­taţie naţională cu vrednicia oa­menilor cinstiţi cari nu atacă, nu urăsc pe nimeni, ci­ şi iubesc ţara lor pentru a cărei hotar adevărat sunt gata a trăi şi muri. Acel cuvânt de ordin de pe steagurile şi buzele voastre, că „vrem pace", era rupt din stihul corului îngeresc care ves­tea păstorilor naşterea lui Hris­­­­tos aducătoare de „pace bună­­voire între oameni". Sunt feri­cit că străjerii de la graniţa de sub păstorirea mea sufletească sunt paşnicii cetăţeni şi treji păzitori ai moşiei străbune gata de a şi-o apăra contra ori şi cui. . . „Nici rebeli, nici apostaţi. Sa nu fie între noi, iubiţii mei în aceste grele zile de încercare în economia statului, nici răs­­vrătitori contra ordinei publice, nici trădători de neam. Ci toţi uniţi în credinţa cătră Dumne­zeu, patrie şi tron. Aceasta este porunca zilei de astăzi pe care o tălmăcesc vouă de pe am­vonul arhieriei mele". Din pastorala P. S. Episcopului Clu­jului Nicolae Ivan: „Din prilejul fericit al zilei de 1 Decemvrie,­­ 14 ani îm­pliniţi de la unirea noastră cu Patria mame, am rostit cuvinte tari în faţa miilor de credincioşi, ca să se audă de departe peste hotarele ţării, că dreptatea ce s’a câştigat pentru poporul şi patria româneasca, cu jertfa a­­tâtor sute de mii de vieţi,­­ nu se poate răsturna la pofta unel­tirilor nesocotite ale duşmanilor neîmpăcaţi. »Noi vrem pacea; dar la ne­voie, vom apăra cu orce jertfă pământul scump al patriei noas­tre. Vom face zid puternic în jurul Regelui nostru şi în jurul conducătorilor noştri, strigând cu­ Psalmistul: „Scoate-ne de la vrăjmaşii noştri, Doamne, căci la Tine am scăpat, învaţă-ne să facem voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul nostru*, (s. 142,11). iii iiii te Hilare în contra bolşevicilor şi revizioniştilor. Anul al XCV Mea Nr. 1 «MCTH $1 ADMIIMTRATUI RASOV, STRADA LUNGA Nr. 1. tj (Cinematograful „ Astra“) ai. TELEKOM 226 Abonament anual 1 60 lei v­entru atremnătate 800 lei Pf^auntari reclame dup» tar» SUMARUL 2 Lei 8 pagin’ ■....... % % * %s o-* •a % cP. •£ *£. Brasov Duminecă 1 Ianuarie 1938 Fondată la 1838 de George Bariţiu­ Apare de trei ori pe săptămână nou fericit dorim tuturor cetitorilor şi prietenilor ziarului. aven Actualități îngrozit de debandada, care-i zgudue partidul, d­l Duca își caută mângăere, vestind o apri­gă „ofensivă", împotriva guver­nului. Se spune despre cineva că văzând că-i arde casa, a luat-o razna prin sat, strigând în gura ■tare că ard­e în satul vecin. Dar acest cineva nu era șef de partid, ci un nebun. Ziarul d-lui Iorga, vorbind de „drama bugetară a Franței“, j . v. ^ -----------­-------------— —------------­Ș­ are și bunăvoinţa să-i dea Franței şi reţeta, care s'o scoa­tă din impas : „trebuesc reduse ch­eltuelile...“ „ Adecă, după dicţionarul­­me­dical al ritmului tehnician : Neplătirea pensiilor şi lefuri­lor funcţionarilor statului. * * * Persistă suonul, că înţelege­rea Lupu—Stere—Iunian, ar fi pe calea înfăptuirii. Şi că acordul ar fi perfect, — rămânând nu­mai să se stabilească : care va fi numele noului par­tid? ; ce rost şi ce menire va a­­vea el? Şi : Cine-i va fi şeful ? Convenţia de clearing cu Italia se închee Un comunicat al ministerului de industrie şi comerţ. Ministerul de industrie şi co­merţ comunică următoarele : Ataşatul comercial de la Roma a informat că guvernul italian este dispus a pune în aplicare, pen­tru luna ianuarie, un aranjament de clearing bazat pe cursul o­­ficial al leului şi în condiţiuni aproape de cele ce s au tratat la Bucureşti. Guvernul român a dat dispo­ziţii ataşatului nostru comercial în vederea încheerii acordului. Un comunicat al ministe­rului de finanţe. Primim : Cu începere de la 1­a­nuarie 1933 încetează reducerile acordate contribuabililor pe baza jurnalu­lui consiliului de miniștri cu No. 1249 din 29 Noembrie 1932, pen- t­­ru a se pune la curent cu pla­ta impozitelor. Dela acea dată reintra in vi­goare normele obicinuite, în vir­tutea cărora cei ce nu si achită impozitele la timp vor suporta adaosul dobânzei de întârziere Reflexii. Revelionul. Calendarul de perete la ul­tima filă... agonia unui an... Ce agonie ciudată ! Plină de zgo­mot şi mişcare. Ciocniri de pa­hare, strângeri de mâni, urări, îmbrăţişări şi tot ce iartă un program de revelion.. Să nu păcătuim, — sunt mulţi, mulţi de tot, cari n’au revelion, nici nu-i cunosc barem numele. Pen­tru mulţi, realitatea unei bucăţi de pâine a fost cea mai mare bucurie a zilelor, pe cari le-a umplut un an. Aceştia nu cu­nosc revelionul, ei nu sfârtică ru­­menitul purcel, ei nu ciocnesc, nu cântă, nu­ se ’mbrăţişază, ei nu nţeleg, n’au puterea şi nu găsesc nici logic, ca năcazul şi suferinţa unui an s’o minţească cu bucuria false a unei zile sau " unei nopţi. Căci mulţi minţesc, sau mai bine zis, vreau să se minţească în spasmul nebuna­tic al revelionului. Dacă ’n iu­reşul lui, revelionul îi poate în­şela pe aceştia să-i trăiască cele câteva ciasuri în Pi y -• r\r ♦frttţuL ect»^* f: rn-■ - ... ^ SjjUlUU'O»,^—jI • ' trezește privind cu teamă spre calendarul proaspăt din pereta»* Nujipsesc nici prăznuitorii sin­­i*#l ai %j^ttHdionului... cari cântă nesiliţi, pe cari nu i-a torturat nici ziua de eri, nu-i înspăi­mântă nici cea de mâine, pen­tru cari întreg anul a fost re­velion şi cari cu­ aceleaşi per­spective bat în poarta anului nou.... Reflexii, cari n’au intenţia nici imposibila pretenţie de-a îndrăzni să gândească, cât pot distruge sau chiar numai tem­pera un obicei, sau — hai să-i zicem­ — tradiţie. Poate-i bine să fie aşa,... să ne ’ntâlnim, să ne veselim, să ne ’ncurajăm, să ne dorim bine şi sănătate unii altora. Şi-i potrivit acest lucru la des­chiderea unui an nou. Dar în cursul lui ? Cu ce dăruim cele peste trei sute şi jumătate­ de zile ale anului din elanul revelionului ? Atâta altruism esprimă cele câteva cuvinte, cu Cari ne ’ntâm­­pinăm şi ne salutăm, sau cele câteva iniţiale de pe biletele de vizită, pe cari ni le schimbăm la sfârşit şi început de an ! Cât de frumos, cât de nobil, atât de uman ar fi, ca acest altruism să nu fie un r­ai al cuvintelor şi al slovelor; — să fie şi-al gându­rilor şi-al faptelor !... Alunei toţi ar cinsti revelionul — şi toţi­­ ar trăi sincer. Aşa să ne dorim unii altora: „An nou fericit*. Guvspnni bi­’ga:1 a­­ne­­nvaionat* Musanoff, prese- I dintele consiliului, a remis eri ! Suveranului demisia intregului­­ cabinet. Regele a acceptat de­­­­misia, însărcinând pe miniştrii demisionaţi să continue expe­dierea afacerilor curente. Suve­ranul a început consultările.

Next