Gazeta Transilvaniei, 1934 (Anul 97, nr. 1-100)
1934-01-01 / nr. 1
Anul al XCTVII lea Nr. 1 NUMARUL * Lei 8 pagini Brasov Luni 1 Ianuarie 1934 Om IRfKISI REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA BRASOV, STRADA LONGA Nr. 5. (Cinematograful ,,Astra“) tELEFON 228 Abonasaent anual B60 lei S'wrhra ctaeniAiato 800 iei AIUMitehri, iaclame, dup* larii FONDATĂ ( 18381)1 GHEORGHE BARITIC Apare de trei ori pe săptămână AN NOV \ %% ^ velinilor, abonatic* ^ cetitorilor . In pragul anului leu încă un an a dispărut în noaptea vremii- Unii îl laudă, alţii îl hulesc. Şi toţi îşi pun nădejdea în anul ce începe. Cum va fi şi ce ne va aduce anul, care se ridică cu fulgerarea unei rachete din negurele văzduhului, nu ştim-Atâţia ani s-au născut şi-atâţia au murit până acum. Bine ne-au adus unii şi-atâta rău ne-au pricinuit alţii. Ce înseamnă un an în infinitul, care nu ştim când a început şi nici când va lua sfârşit? Nu un an, dar o viaţă de om, e aşa de puţin în uriaşul spaţiu al veciniciei. Şi totuşi, cât preţ pune fiecare mişcătoare, nu pe anul, ci pe fiecare clipă, care-i e dat să trăiască! Câtă importanţă îşi dă chiar viermele care se târne în ţărână, în noroiul, unde a fost aruncat de nu ştim cine. Dar omul, el, cel făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu ? Stăpân, peste tot ce mişcă, dominator al naturii însăşi, cum ar putea el să şi nesocotească o viaţă, care, oricât de mizerabilă ar fi, îi este totuşi atât de scumpă ? Câţi, oare din sgomotosul vârtej de bipezi se gândesc că rezortul care-i mişcă, ar putea să pleznească de la o clipă la alta? Toţi au aerul de a fi luat în piept veşnicia. Călăuziţi pe cărările împletecite ale vieţii numai de grija acesteia, prea puţini iau lupta cu ea. Aproape toți sunt robii egoismului- Raţiunea e o simplă podoabă, patima e singura care dirijează acţiunea omului. Altruismul e o vorbă, iubirea la fel. Pretenia se poate găsi în cărţi sau în cer- Pe pământ singura realitate e vrăjmăşia, ura, setea de răzbunare, micimea de suflet. Recunoştinţa, gratitudinea, respectul de om, slava faptei bune sunt floricele târzii de toamnă. Cel mai umil şi mai neînsemnat biped e bucuros când poate şi când micul lui interes o cere, să calce în picioare fapta bună, să coboare o autoritate şi să arunce cu noroi în binefăcător ca şi în cel care şi-a câştigat un prestigiu prin muncă- Gândul că deaproapele ar putea să-l depăşească şi să trăiască o clipă mai mult decât el, îi întunecă mintea, îl împinge în tabere vrăşmaşe şi-l face să răgiască împotriva îndrăzneţului, care i-a luat-o înainte.... ... Dar, să nu uităm- Suntem în clipa, când un an nou începe. In locul fulgerilor desprinse din iadul patimei, pluteşte deasupra noastră, a tuturora, raiul iluziilor- Să ne lăsăm deci stăpâniţi de ele, ca totdeauna, şi să credem totuşi că există aevea şi pe pământ virtute, devotament, iubire curată, abnegaţie, recunoştinţă sau cel puţin să făgăduim că vom păstra şi vom încuraja ] tot ceea-cei’ bun pentru a avea ce propovedui celor ce vor să asculte ca să devină şi ei, şi noi toţi, mai buni decât suntem. Cândva ceteam duioasele pagini din Cuore, minunata operă a lui Edmondo de Amicis. In noaptea asta, la începutul unui an nou ni se strecoară discret în suflet rândurile naive, notate de o fiinţă fragedă ce intrase de curând pe drumul vieţii- Câte am uita şi cât de bucuroşi am fi, dacă din iluziile de astăzi s’ar desprinde un cât de mic crâmpei de realitate, care să schiţeze, oricât de timid, contururile unei vieţi noui, aşa cum o doreşte în dulcea lui naivitate sufletul de copil, care grăeşte prin peana măiastră a marelui scriitor i se formează de fapt o cavalerie militară de brigadă. Poliţia cuprinde între altele un detaşament de automobile blindate, care dublează maşinile de atac ale Honvezilor, apoi un regiment de cale ferata, etc. Adafia de sub Ministerul de Comerț are 10 aeroplane de transport şi 200 aeroplane militare. 1263 Externe. Pregătirea militară a Ungariei Ziarul cehoslovac „Hlas Narodni Obrany" publică câteva interesante date referitoare la forțele militare ale Ungariei, din care reţinem următoarele : Reorganizarea armatei ungare a început in 1928. Armata voluntară de acord a fost desfiinţată şi s’a introdus serviciul militar general obligatoriu. Reorganizarea s’a încheiat în 1932. In acest interval de patru ani Ungaria şi-a dublat artileria şi celelalte corpuri technice, a creat nouă unităţi militare şi a pus bazele avialiei militare. In modul acesta s’a efectuat via facti, o revizuire a stipulaţiunilor militare din tratatele de pace, care a permis Unngaria 35.000 soldaţi. Actuala armată a Ungariei are un număr dublu de soldaţi: 75.000 şi este mereu complectată. Armata ungară este tot atât de bine organizată ca cea a statelor vecine, înarmarea ei se prezintă chiar mai superioară în unele cazuri. In realitate numărul soldaţilor de care Ungaria dispune este mult mai mare de cel indicat. Forţa armatei ungare se compune din armata Honvezilor, din aşa zisele corpuri înarmate şi din diferite servicii camuflate în diferitele resorturi nemilitare ale administraţiei statului. In ce priveşte garda fluvială ea dispune de următoarele forţe: 1. flotă dunăreană compusă din 15 vase, dintre care 10 cuirasate şi prevăzute cu 24 tunuri şi numeroase mitraliere, 2. un detaşament antiaerian cu trei baterii, 3. un batalion de geniu. Jandarmeria dispune și de 7 escadroane de cavalerie, care Moartea comisarului sovietc Lunaciarski Fostul Comisar al Instrucţiunii Publice în fguvernul sovietic A. V. Lunaciarski, care a murit zilele acestea la Menton, a făcut parte dintre reprezentanţii cei mai specifici ai intelectualităţii revoluţionare ruse, mai ales din acea parte a intelectualilor revoluţionari, ceri au trecut cu mult înainte de revoluţia din 1917, prin aşa zisa „prefacere de clasă" şi cari au participet în pregătirea şi efectuarea primei revoluţii ruse din 1905. După prima revoluţie rusă, Lunaciarski a emigrat în streinatate. In 25 octomvrie 1917 Lunaciarski a luat cuvântul imediat după Lenin, în sovietul din Petrograd, și a salutat printr’o lungă cuvântare, trecerea complectă a puterii în mâna sovietelor. In 26 Octomvrie 1917 Lunaciarski a fost numit membru al primului guvern al Uniunii sovietice, în calitate de Comisar (ministru) al Instrucţiunii publice. In această funcțiune a lucrat până la 1929, când a fost înlocuit de actualul comisar Bubnov. Din trecutul cultural-social al Braşovului. 70 ani dela înfiinţarea Reuniunei de gimnastică şi 65 ani dela înfiinţarea secţiei muzicale La sfârşitul anului pe care-l încheiem s’au împlinit 70 ani dela înfiinţarea la Braşov în anul 1863 a „Reuniunei de gimnastică" care cu cinci ani mai târziu (1868) s’a transformat în „Reuniunea de gimnastică şi cântări" prin înfiinţarea unei „secţii de cântări". Este aceasta un eveniment atât de important în viaţa socială şi culturală a Braşovului, care nu trebuie dat uitării fiindcă constitue începutul unei rodnice şi binecuvântate activităţi pe terenul cultivării artei şi a solidarităţii naţionale, care a contribuit nu numai la înjghebarea unităţii culturale naţionale a neamului românesc şi şi la întregirea sa în graniţele de astăzi. Este bine să se ştie aceasta şi este bine s-o reţină mai cu seamă operaţiile mai tinere din zilele noastreca şi ITfiTiTvilnV, şi stabiliţi după Unire pe pământul Ardealului, cari, în învăţmăşagul vremurilor materialiste şi de parvenire din zilele noastre, nu cunosc sau, dacă şi ştiu ceva, dau prea uşor uitării sforţările înaintaşilor noştri idealişti, cărora avem să le mulţumim în parte situaţia în care ne găsim astăzi. ” înfiinţarea „Reuniunei române de gimn şi cântări" la 1863 constitue o mândră zală din lanţul puternic de străduinţi nobile pentru deşteptarea Românilor din acest colţ de ţară la viaţă, straduinţi făcute la iniţiativa şi apelul înaintaşilor noştri Braşoveni de pe vremuri, începând cu anii 1840, apel care a fost atât de lapidar şi plastic cuprins în cuvintele neperitoare ale bardului redeşteptării noastre naţionale Andreiu Mureşianu: „Deşteaptă-ta Române din somnul cel de moarte, La care te-adânciră barbarii tăi tirani !“ In acele vremuri de opintiri măreţe neuitatul nostru bărbat politic şi istoriograf George Bariţiu înfiinţează la 1838 primul şi cel mai vechiu ziar politic românesc în Ardeal „Gazeta de Transilvania" iar la câteva luni mai târziu o foaie culturală „Foaia pentru minte, inimă şi literatură". La câţiva ani mai târziu sub păstorirea marelui Arhiereu Andreiu Şagunaşi la iniţiativa luată de comersanţii şi intelectualii braşoveni de pe vremuri în frunte cu protoereul de pe-atunci al Braşovului, Ioan Popazu, se pun temeliile Liceului românesc din Braşov, mândria Românilor Braşoveni şi spinul vecinic în ochii duşmanilor de pe vremuri. După alţi câţiva ani comercianţii şi intelectualii braşoveni înfiinţează „Casina Română” iar femeile române braşovene prima „Reuniune de femei*. In scurt timp vedem aşadară înfăptuindu se cinci puternice redute ale Românismului: un ziar politic chemat să ducă lupta pentru câştigarea de drepturi pe seama Românilor ţinuţi în lanţurile iobăgiei întunecoase; o foaie săptămânală pentru cultura minţii şi a inimii celor ştiutori de carte, şcoli româneşti secundare pentru a creşte cărturari, fără de cari un neam nu poate exista omeneşte o „Casină Română", adecă un cerc de întâlnire, unde înaintaşii noştri se îndeletniceau după munca zilei cu jocuri distractive discuând şi punând lacale treburile de interes obştesc şi “o reuniune de femei pentru ocrotirea fetelor române şi participarea activă a femeii române în viaţa naţională şi socială a Braşoale înaintaşilor noştri de pe vremuri nu se puteau opri aici. Văzând că concetăţenii lor saşi înfiinţaseră la Braşov o societate de gimnastică („Kr. Turnverein“, şi una de cântări („Mannergesangverein"), înaintaşii noştri n-au stat mult pe gânduri ci luând pildă de la concetăţenii lor, au înfiripat cătră sfârşitul anului 1863 o „Reuniune de gimnastică". Ca să înfiinţeze deodată şi o societate corală, ce era peste putinţă din motive uşor de înţeles. Pentru a face muzică îţi trebuiau oameni ştiutori de note şi cu cunoştinţe muzicale. De unde să iei însă când şi numărul Românilor ştiutori de carte pe acele vremi nu era prea mare. Era dar firesc ca mai înainte să ia fiinţă secţia de gimnastică. După ora de gimnastică, care se ţinea săptămânal, membrii se întruneau la câte un pocal cu bere sau vin, cu care prilej, după obiceiul strămoşesc, îşi mai „diregeau" glasul cu câte un cântec. Azi aşa, mâne tot aşa, până când în cele din urmă ei constatară că ei dispun şi de voci bune, ba chiar de cunoştinţe muzicale. Urmarea a fost că după vre-o trei ani de gimnastică s’a lansat ideia înfiinţării „secţiei decântări", care a şi luat fiinţă în anul 1868. . Cu începuturi modeste această secţie şi-a continuat aproape neîntrerupt activitatea adeseori în contul secţiei de gimnastică, care a fost nevoită să-şi întrerupă în mai multe rânduri activitatea. Din vechile procese verbale ale anilor 1863—1870 reţinem următoarele date de interes: ^ Prima „şedinţa extraordinară", în care s’a hotărât, „la propunerea d-lui technic Nicolau Teclu", înfiinţarea Reuniunei de gimnastică, s’a ţinut la 4 Oct. 1863 în cancelaria Eforiei şcoalelor române din Braşov, luând parte 20 bărbaţi. In aceast