Gazeta Transilvaniei, 1934 (Anul 97, nr. 1-100)

1934-01-01 / nr. 1

Anul al XCTVII lea Nr. 1 NUMARUL * Lei 8 pagini Brasov Luni 1 Ianuarie 1934 Om IRfK­ISI REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA BRASOV, STRADA LONGA Nr. 5. (Cinematograful ,,Astra“) tELEFON 228 Abona­saent anual B60 lei S'wrhra ctaeniAiato 800 iei AIUMitehri, iaclame, dup* larii FONDATĂ ( 18381)1 GHEORGHE BARITIC Apare de trei ori pe săptămână AN NOV \ %% ^ velinilor, abonati­­­c* ^ cetitorilor . In­ pragul anului leu încă un an a dispărut în noaptea vremii- Unii îl laudă, alţii îl hulesc. Şi toţi îşi pun nădejdea în a­­nul ce începe. Cum va fi şi ce ne va aduce anul, care se ridică cu fulgerarea unei rachete din negurele văzduhului, nu ştim-Atâţia ani s-au născut şi-atâţia au murit până a­­cum. Bine ne-au adus unii şi-atâta rău ne-au pricinuit alţii. Ce înseamnă un an în infinitul, care nu ştim când a început şi nici când va lua sfârşit? Nu un an, dar o viaţă de om, e aşa de puţin în uriaşul spaţiu al veciniciei. Şi totuşi, cât preţ pune fiecare mişcătoare, nu pe anul, ci pe fiecare clipă, care-i e dat să trăiască! Câtă importanţă îşi dă chiar viermele care se tâ­rne în ţărână, în noroiul, unde a fost aruncat de nu ştim cine. Dar omul, el, cel făcut după chipul şi ase­mănarea lui Dumnezeu ? Stăpân, peste tot ce mişcă, dominator al naturii însăşi, cum ar putea el să şi ne­socotească o viaţă, care, oricât de mizerabilă ar fi, îi este totuşi atât de scumpă ? Câţi, oare din sgomotosul vârtej de bipezi se gândesc că rezortul care-i mişcă, ar putea să pleznească de la o clipă la alta? Toţi au aerul de a fi luat în piept veşnicia. Călăuziţi pe cărările împle­­tecite ale vieţii numai de grija acesteia, prea puţini iau lupta cu ea. Aproape toți sunt robii egoismului- Raţiunea e o simplă po­doabă, patima e singura care dirijează acţiunea o­­mului. Altruismul e o vorbă, iubirea la fel. Pretenia se poate găsi în cărţi sau în cer- Pe pământ singura realitate e vrăjmăşia, ura, setea de răzbunare, mi­cimea de suflet. Recunoş­tinţa, gratitudinea, respec­tul de om, slava faptei bune sunt floricele târzii de toamnă. Cel mai umil şi mai neînsemnat biped e bucuros când poate şi când micul lui interes o cere, să calce în picioare fapta bună, să coboare o autoritate şi să arunce cu noroi în binefăcător ca şi în cel care şi-a câştigat un prestigiu prin muncă- Gân­dul că deaproapele ar pu­tea să-l depăşească şi să trăiască o clipă mai mult decât el, îi întunecă min­tea, îl împinge în tabere vrăşmaşe şi-l face să ră­­giască împotriva îndrăz­neţului, care i-a luat-o înainte.... ... Dar, să nu uităm- Suntem în clipa, când un an nou începe. In locul fulgerilor desprinse din ia­dul patimei, pluteşte de­a­­supra noastră, a tuturora, raiul iluziilor- Să ne lăsăm deci stăpâniţi de ele, ca totdeauna, şi să credem totuşi că există aevea şi pe pământ virtute, devota­ment,­ iubire curată, abne­gaţie, recunoştinţă sau cel puţin să făgăduim că vom păstra şi vom încuraja ]­­ tot ceea-cei’ bun pentru­­ a avea ce propovedui celor­ ce vor să asculte ca să devină şi ei, şi­­ noi toţi, mai buni decât suntem. Cândva ceteam duioa­sele pagini din Cuore, mi­nunata operă a lui Ed­­mondo de Amicis. In noap­tea asta, la începutul unui an nou ni se strecoară discret în suflet rândurile naive, notate de o fiinţă fragedă ce intrase de cu­rând pe drumul vieţii- Câte am uita şi cât de bucuroşi am fi, dacă din iluziile de astăzi s’ar des­prinde un cât de mic crâmpei de realitate, care să schiţeze, oricât de timid, contururile unei vieţi noui, aşa cum o doreşte în dul­cea lui naivitate sufletul de copil, care grăeşte prin peana măiastră a marelui scriitor i se formează de fapt o cavalerie militară de brigadă. Poliţia cu­prinde între altele un detaşa­ment de automobile blindate, care dublează maşinile de atac ale Honvezilor, apoi un regi­ment de cale ferata, etc. Ad­afia de sub Ministerul de Comerț are 10 aeroplane de transport şi 200 aeroplane mili­tare. 1263 Externe. Pregătirea militară a Ungariei Ziarul cehoslovac „Hlas Na­­rod­ni Obrany" publică câteva interesante date referitoare la forțele militare ale Ungariei, din care reţinem următoarele : Reorganizarea armatei ungare a început in 1928. Armata vo­luntară de acord a fost des­fiinţată şi s’a introdus serviciul militar general obligatoriu. Re­organizarea s’a încheiat în 1932. In acest interval de patru ani Ungaria şi-a dublat artileria şi celelalte corpuri technice, a creat nouă unităţi militare şi a pus bazele avialiei militare. In modul acesta s’a efectuat via facti, o revizuire a stipulaţiunilor militare din tratatele de pace, care a permis Unngaria 35.000 soldaţi. Actuala armată a Unga­riei are un număr dublu de sol­daţi: 75.000 şi este mereu com­plectată. Armata ungară este tot atât de bine organizată ca cea a statelor vecine, înarmarea ei se prezintă chiar mai superioară în unele cazuri. In realitate numărul soldaţilor de care Ungaria dispune este mult mai mare de cel indicat. Forţa armatei ungare se com­pune din armata Honvezilor, din aşa zisele corpuri înarmate şi din diferite servicii camuflate în diferitele resorturi nemilitare ale administraţiei statului. In ce priveşte garda fluvială ea dispune de următoarele forţe: 1. flotă dunăreană com­pusă din 15 vase, dintre care 10 cuirasate şi prevăzute cu 24 tunuri şi numeroase mitraliere, 2. un detaşament antiaerian cu trei baterii, 3. un batalion de geniu. Jandarmeria dispune și de 7 escadroane de cavalerie, care Moartea comisarului soviet­c Lunaciarski Fostul Comisar al Instrucţiu­nii Publice în fguvernul sovietic A. V. Lunaciarski, care a murit zilele acestea la Menton, a fă­cut parte dintre reprezentanţii cei mai specifici ai intelectuali­tăţii revoluţionare ruse, mai ales din acea parte a intelectualilor revoluţionari, ceri au trecut cu mult înainte de revoluţia din 1917, prin aşa zisa „prefacere de clasă" şi cari au participe­t în pregătirea şi efectuarea pri­mei revoluţii ruse din 1905. După prima revoluţie rusă, Lunaciarski a emigrat în strei­­natate. In 25 octomvrie 1917 Luna­ciarski a luat cuvântul imediat după Lenin, în sovietul din Pe­­trograd, și a salutat printr’o lungă cuvântare, trecerea com­plectă a puterii în mâna sovie­telor. In 26 Octomvrie 1917 Lu­naciarski a fost numit membru al primului guvern al Uniunii sovietice, în calitate de Comisar (ministru) al Instrucţiunii publice. In această funcțiune a lucrat până la 1929, când a fost înlo­cuit de actualul comisar Bubnov. Din trecutul cultural-social al Braşovului. 70 ani dela înfiinţarea Reuniunei de gimnastică şi 65 ani dela înfiinţarea secţiei muzicale La sfârşitul anului pe care-l încheiem s’au împlinit 70 ani dela înfiinţarea la Braşov în a­­nul 1863 a „Reuniunei de gim­nastică" care cu cinci ani mai târziu (1868) s’a transformat în „Reuniunea de gimnastică şi cântări" prin înfiinţarea unei „secţii de cântări". Este aceasta un eveniment a­­tât de important în viaţa socială şi culturală a Braşovului, care nu trebuie dat uitării fiindcă constitue începutul unei rodnice şi binecuvântate activităţi pe terenul cultivării artei şi a soli­darităţii naţionale, care a con­tribuit nu numai la înjghebarea unităţii culturale­ naţionale a nea­mului românesc şi şi la întregi­rea sa în graniţele de astăzi. Este bine să se ştie aceasta şi este bine s-o reţină mai cu seamă operaţiile mai tinere din zilele noastre­­ca şi ITfiTiT­vil­nV, şi stabiliţi după Unire pe pă­­mântul Ardealului, cari, în învăţ­­măşagul vremurilor materialiste şi de parvenire din zilele noas­tre, nu cunosc sau, dacă şi ştiu ceva, dau prea uşor uitării sfor­ţările înaintaşilor noştri idea­lişti, cărora avem să le mulţumim în parte situaţia în care ne gă­sim astăzi. ” înfiinţarea „Reuniunei române de gimn­ şi cântări" la 1863 con­­stitue o mândră zală din lanţul pu­ternic de străduinţi nobile pentru deşteptarea Românilor din acest colţ de ţară la viaţă, straduinţi făcute la iniţiativa şi apelul îna­intaşilor noştri Braşoveni de pe vremuri, începând cu anii 1840, apel care a fost atât de lapidar şi plastic cuprins în cuvintele neperitoare ale bardului redeş­teptării noastre naţionale An­­dreiu Mureşianu: „Deşteaptă-ta Române d­in somnul cel de moarte, La care te-adânciră barbarii tăi tirani !“ In acele vremuri de opintiri măreţe neuitatul nostru bărbat politic şi istoriograf George Ba­­riţiu înfiinţează la 1838 primul şi cel mai vechiu ziar politic românesc în Ardeal „Gazeta de Transilvania" iar la câteva luni mai târziu o foaie culturală „Foaia pentru minte, inimă şi literatură". La câţiva ani mai târziu sub păstorirea marelui Arhiereu Andreiu Şaguna­­şi la iniţiativa luată de comersanţii şi intelectualii braşoveni de pe vremuri în frunte cu protoereul de pe-atunci al Braşovului, Ioan Popazu, se pun temeliile Liceu­lui românesc din Braşov, mân­dria Românilor Braşoveni şi spinul vecinic în ochii duşma­nilor de pe vremuri. După alţi câţiva ani comercianţii şi inte­lectualii braşoveni înfiinţează „Casina Română” iar femeile române braşovene prima „Reu­niune de femei*. In scurt timp vedem aşadară înfăptuindu se cinci puternice­­ redute ale Românismului: un ziar politic chemat să ducă lupta pentru câştigarea de drepturi pe seama Românilor ţinuţi în­­ lanţurile iobăgiei întunecoase; o foaie săptămânală pentru cul­tura minţii şi a inimii celor ştiu­tori de carte, şcoli româneşti secundare pentru a creşte căr­turari, fără de cari un neam nu poate exista omeneşte o „Casină Română", adecă un cerc de în­tâlnire, unde înaintaşii noştri se îndeletniceau după munca zilei cu jocuri distractive discu­ând şi punând la­­cale treburile de interes obştesc şi “o reuniune de femei pentru ocrotirea fete­lor române şi participarea ac­tivă a femeii române în viaţa naţională şi socială a Braşo­ale înaintaşilor noştri de pe vremuri nu se puteau opri aici. Văzând că concetăţenii lor saşi înfiinţaseră la Braşov o socie­tate de gimnastică („Kr. Turnv­e­rein“, şi una de cântări („Man­­nergesangverein"), înaintaşii noş­tri n-au stat mult pe gânduri ci luând pildă de la concetăţenii lor, au înfiripat cătră sfârşitul anului 1863 o „Reuniune de gimnastică". Ca să înfiinţeze deodată şi o societate corală, ce era peste putinţă din motive uşor de înţeles. Pentru a face muzică îţi trebuiau oameni ştiu­tori de note şi cu cunoştinţe muzicale. De unde să­­ iei însă când şi numărul Românilor ştiu­tori de carte pe acele vremi nu era prea mare. Era dar firesc ca mai înainte să ia fiinţă sec­ţia de gimnastică. După ora de gimnastică, care se­ ţinea săp­tămânal, membrii se întruneau la câte­ un pocal cu bere sau vin, cu care prilej, după obice­iul strămoşesc, îşi mai „dire­geau" glasul cu câte un cântec. Azi aşa, mâne tot aşa, până când în cele din urmă ei con­statară că ei dispun şi de voci bune, ba chiar de cunoştinţe muzicale. Urmarea a fost că după vre-o trei ani de gimnas­tică s’a lansat ideia înfiinţării „secţiei de­­cântări", care a şi luat fiinţă în anul 1868. . Cu în­ceputuri modeste această secţie şi-a continuat a­proape neîntre­rupt activitatea adeseori în con­tul secţiei de gimnastică, care a fost nevoită să-şi întrerupă în mai multe rânduri activitatea. Din vechile procese verbale ale anilor 1863—1870 reţinem următoarele date de interes: ^ Prima „şedinţa extraordinară", în care s’a hotărât, „la propu­nerea d-lui technic Nicolau Teclu", înfiinţarea Reuniunei de gimnastică, s’a ţinut la 4 Oct. 1863 în cancelaria Eforiei şcoa­­lelor române din Braşov, luând parte 20 bărbaţi. In aceast

Next