Gazeta Transilvaniei, 1934 (Anul 97, nr. 1-100)

1934-01-01 / nr. 1

Pagina 2. Credinţa în Cristos In faptele apostolilor cetim, că apostolul Pavel în călătoria sa de propoveduire a Dumne­zeului adevărat aflase în Athena la răspântia străzilor o statuie, a „necunoscutului Dumnezeu". Pavel cuvânta cu mare con­vingere şi însufleţire despre Dumnezeul cel viu pe care l-a cunoscut şi despre Evanghelia Mântuitorului Hristos şi Athena s-a simţit fericită cunoscând pe Domnul şi a înlocuit statuia ce­lui necunoscut cu a Mântuito­rului lumii cel cunoscut. Veniţi şi voi, iubiţilor creştini să înlocuim împreună statuia celui necunoscut, cu a cunos­cutului­­Dumnezeu. Cu ochii sufletului văd astăz trei bărbaţi, cari caută pe Dum­nezeu. * Toţi trei sunt mari învă­ţaţi, toţi trei sunt regi, crai şi foarte bogaţi. Nimic nu le lip­seşte şi cu toate aceste sunt atât de nefericiţi, fiindcă nu au pe Dumnezeu şi încă nu l-au aflat. De aceea părăsesc tronul şi avuţia şi patria şi pleacă în lu­mea largă, să caute pe Dum­nezeu. Ei ştiu cuvântul psalmis­­tului, care zice: „Ziu a cel ne­bun în inima sa, nu este Dum­nezeu*, (psalm 52)’ şi poartă o lumină în sânul lor: conştiinţa, că trebue să existe un Dumne­zeu pe care trebue să-l găsească. Aşa veniră magii într’o capitală. Aici nu le-a plăcut nici viaţa zgomotoasă nici de regele, nici de templu şi de servitorii săi, căci nu aveau pe Dumnezeu. Plecară de aceea mai departe urmând luminei credinţei în Dum­nezeu, până ce L-au aflat S-au închinat Lui aducându-i daruri: aur, tămâie şi smirnă. Apoi mer­­seră acasă plini de bucurie, că au aflat pe Dumnezeu. Cunoaştem pe aceşti regi ai bibliei, sunt magii de la răsărit. Dumnezeu le trimise o stea pe care o urm­ară până la­ Ierusalim. Oraşul şi regele Irod cu preoţii iudeilor nu i-a mulţămit, setea îi duse până la Vifleem, unde au văzut pe noul născut Mân­tuitor şi în el au salutat pe Dum­nezeul de mult căutat. Hristos n-a fost atunci cunos­cut oamenilor. In Ierusalim n-a­­ ştiut nime despre el. A luat trup omenesc, era prunc , sărac, căci se născuse din pă­tura de jos a poporului. Ce jertfă mare aduseră magii cău­­tându l şi recunoscând în acest prunc pe Hristos, închinându-se lui ca lui Dumnezeu. Noi suntem astăzi mai fericiţi, căci Isus Hristos s’a născut de mult şi numele lui este răspân­dit în lumea întreagă. Viaţa lui o poţi ceti: cea mai curată şi mai nobilă viaţa. Poţi răsfoi Evanghelia, a cărei învă­ţătură sublimă n-o poate sjinge nici o înţelepciune omenească, nici o morală, nici o filosofie din lume. Poţi să pătrunzi fap­tele sale, ale milei şi iubire. Unde înfloreşte astăzi cultura şi locueşte un popor civilizat, acolo au fost odată păduri se­culare şi oameni sălbatici. Creş­tinismul pregătise calea pentru cultură şi civilizaţie. Trăim în mijlocul bisericii lui Hristos, care în urma dăinuirii ei de două mii de ani aduse cea mai vie dovadă, că de Dum­nezeu este întemeiată. Lumea abia a mai putut suporta povara răsboiului, dară sfânta biserică supoartă de două mii de ani războiul cu cei necredincioşi cari prigonesc biserica vrând s-o nimicească. Biserica este opera, din care se poate cunoaşte mărirea înte­­meetoriului ei, a Dumnezeescu­­lui Mântuitor. învăţaţii spun, că soarele se va răci şi prin asta se va pră­pădi lumea. Hristos, soarele su­fletului, nu se va raci niciodată. Strălucirea lui va fi tot mai mare. Evanghelia lui, învăţătura lui şi biserica lui se va răspândi tot mai puternic şi va dăinui în veci. Aţi văzut vreodată farul dela portul merii ? In vârful lui este o lampă, care împrăştie lumina numai într’o direcţie. Deoarece lampa se învârteşte fără întreru­pere, observatoriul o zăreşte pu­ţin, apoi iară nu o mai vede, şi peste câteva secunde o vede iarăşi. Lumina arde, în continuu luminează, numai observatorul n’o vede totdeauna. Aşa şi Mân­tuitoriul nostru stă neclintit sus în valurile vieţii, luminează veci­nie şi pentru toate sufletele. Mai sunt însă unii, cari nu­­ observă, cari nu văd pe Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hris­tos, de care ascultă nu numai valurile mării şi vânturile, ci el iartă şi păcatele. Să nu ne pătrundă oare a­­cest Mântuitor? Să nu ne închi­năm şi supunem persoanei sale dumnezeeşti, conducerii Lui, în­­văţaturei şi bisericii Lui ? Să pă­răsim soarele luminos al drep­tăţii, care este vecinie şi să dăm ascultare puţin credincioşilor ? Niciodată ! Comoara cea mai scumpă pen­tru sufletul nostru este credința în Hristos. Este firesc să fie a­­tacată aceasta comoară de cel ce n’o posed sau de cei ce n-au nădejde şi credinţă în Dum­nezeu. . Cei credincioşi aleargă Insă astăzi cu sufletul la ieslea din Vifleem, se închină fiuului năs­cut din Tatăl, şi spun : Hristos se naşte, mărtfi­t, Hris­tos pe pământ, întâmpinaţi-l / Protopop locot,­colonel, Hoc­iotă. !­a primă şedinţă s-a ales un pre­şedinte provizoriu în persoana d-lui N. Tech şi un secretar provizoriu d­e prof. Dr. Ioan Meşot. O comisiune din care mai făceau parte pe lângă cei amintiţi mai sus d-nii Ştefan Rusu, Ştefa­n Iosif, Demetrie Tech şi Ioan Lengheru, a fost însărcinată cu compunerea sta­tutelor. Tot din primul proces-verbal rezultă, că secţia de gimnastică şi-a început activitatea Mării în 6 Oct. 1863 în sala băilor de aburi ale Eforiei. In şease şe­dinţe consecutive a fost discu­tat şi aprobat proiectul de sta­tute elaborat de comisie, după care în luna Martie 1864 statu­tele au fost înaintate spre apro­bare guvernului prin magistratul oraşului. La 26 Octomvrie 1864 se ţine prima adunare generală, în care se alege primul comitet, din care fac parte: Nicolae Teclu preşedinte, Nicolae Străvoiu vice­preşedinte, Ioan Lengher secre­tar, loan Ionaşiu secretar supli­nitor, Dimitrie Teclu casier, Ghe­­orghe Teclu casier suplinitor, loan Florian conducător al „gim­nasticilor* (înlocuit după 2 luni cu Neculae Popp), Sava Roşea suplinitor, Ştefan Rusu condu­cător al convenirilor colegiale şi Dr. Ioan Meşotă suplinitor. Interesant de relevat este faptul că Reuniunea de gimnastică a luat asupră-şi să dea instrucţie din gimnastică şi elevilor şi ele­velor din şcoalele secundare şi primare din Braşov, încredinţând cu această sarcină pe membrul I. Lengheru. Sosind aprobarea statutelor se ţine „adunarea inaugurală* a Reuniunei la 22 Aprilie 1866 asistând în calitate de comisar regal d-1 senator orășănesc Const. G. loan. In procesul verbal al adunării generale din 3 Mai 1868 se spune că „s’a mai desvoltat o­­­figutt" l­ui Sti Uf­­t, decâ Reuniunea de cântări", care, după cum rezultă dintr’un proces verbal anterior a și de­butat pentru prima dată la con­venirea colegială din 25 Febru­arie 1867 sub conducerea „a­­ranjorului convenirilor colegiale* d-1 P. Dima. In timpul dela anul 1864—70 Reuniunea a dat mai multe baluri, conveniri şi repre­zentaţii teatrale. Debuturile şi în genere mani­festările seefiei muzicale cons­titue un deosebit capitol în viaţa „Reuniunei române de gimp şi cântări* şi s’ar putea vorbi ore întregi pentru a se arăta în toată amploarea şi importanta ei acti­vitatea culturală-artistică-socială şi naţională, care s’a desfăşurat timp de cinci decenii nu numai între zidurile Braşovului, ci în întreg Ardealul şi chiar în Ro­mânia veche. Pentru astăzi credem de bine şi de interes a face în linia­­mente generale următoarele constatări. Activitatea „secţiei muzicale“ se poate împărţi în două epoci : cea a începutului, când se făcea muzică mai mult de dragul şi pe placul societăţii, şi a doua când se făcea muzică mai mult sau numai de dragul artei şi pentru artă. Un şir lung de ani secţia mu­zicală n-a dat concerte în înţe­lesul de azi al cuvântului, ci a­­ranja un fel de serate muzicale la mese întinse, aşanumitele „Conveniri colegiale*, cari după împrejurările de pe vremuri co­respundeau gustului publicului, fiind mult dorite şi foarte bine cercetate. Cântăreţii, familiile lor precum şi doritorii de coruri frumoase şi de societate plăcută se întâlneau într’o sală mai mare, la fostul otel „Pomul verde* din Strada lungă, la „Redută*, la fos­tul otel „Europa* din strada Voe­­vodul Mihai sau la otelul No. 1 (astăzi Teatrul Astra) plătind bi­letul de intrare şi luând loc la una din numeroasele mese în­tinse, unde se mânca şi petre­cea La semnalul dat de dirigent, coriştii se ridicau de la mese şi urcau podiul improvizat. La un alt semn, publicul liniştindu-se începea executarea programei. Se cântau 2—3 coruri în 4 voci a capela sau cu acompaniament de pian, după care coriştii co­borau podiul pentru a lua din nou loc la mese. Aceasta se re­peta până la sfârşitul progra­mei, după care urma de obiceiu dans. Erau fără îndoială prestaţiuni frumoase cu coruri alese şi bi­­ne studiate, nu se păstra însă în­totdeauna atitudinea şi liniştea recerută de cătră cei cari mân­când sau bând ascultau coru­r­ i'-" *- —nublienl îaS ■ ne­trecea şi se simţea foarte bine. In epoca aceasta a „Conveniri­lor colegiale* s’au perindat mai mulţi dirigent! în fruntea „sec­ţiei muzicale* între cari şi câ|iva streini. Dintre, dirigent români amintim aici pe defuncţii profe­sori de muzică la liceul din Bra­şov şi apreciaţii compozitori Ci­­prian Porumbescu, Nichi Po­­povici, Pandeli Dima şi Gheor­­ghe Dima Repertoarul era compus din coruri de bărbaţi sau coruri mixte în 4 voci de compozitorii: G. Dima, Chiriac, C. Porumbescu, I. Mureşan, I. Vidu, N. Popovici şi alţii, din cântări pentru solişti precum şi din coruri streine cu text româ­nesc, cu sau fără acompania­ment de pian. Cu venirea în fruntea „secţiei muzicale* a maestrului Gheor­­ghe Dima, fostul director al Conservatorului din Cluj, ur­mează epoca de aur a Reuniu­nei, epoca în care s’a făcut a­­devărată şcoală muzicală şi s’au dat concerte la un nivel înalt artistic. Concertele dirigiste de maestrul G. Dima formau întot­deauna un eveniment muzical de primul rang în acest colţ de fără f­iind cu o deosebită pri­cepere aranjate şi artistic exe­cutate. Programele de concert aveau de obiceiu­n perii : una românească (bucăţi româneşti a capela sau cu acompaniament de orchestră) şi alta clasică (piese mai mari de-ale celebri­lor compozitori ai Apusului, cu acompaniament de orhestră). E­rau apoi programe de concert curat româneşti şi curat clasice Sub conducerea maestrului Di­ma, Reuniunea a mai dat două opere mai mari : melodioasă o­­peră „O noapte în Grenada" de Kreutzer, colaborând ca oaspe în rolul principal celebrul bari­ton de pe vremuri, d­e Dumitru Popovici, directorul de mai târziu al Operei române din Cluj, o­­pera lui Mascagni „Cavaleria rusticana“ debutând ca oaspe în rolul lui Alfio bunul prietin al Reuniunei noastre, basul G. Fo­­lescu, astăzi membru distins al O­­perei din Bucureşti, precum şi pi­toreasca m şezătoare“ a d­lui Ti­­beriu Brediceanu. De sine înţe­les concertele şi reprezentaţiile nu mai aveau loc la mese în­tinse ci în săli cu locuri nume­rotate fiind cercetate de un nu­meros public român şi strein. Sub dirigenţa maestrului Dima s’au luat două importante iniţia­tive demne de relevat, cari ne reliefează nu numai sufletul de artist al fericitului G. Dima ci şi pe marele român ce a fost. Condus de gândul de-a apropia şi pe terenul artei muzicale elementul românesc din Ardeal cu cel din Dima i-a succes, cu toate greu­tăţile ce­ i se puneau în cate de către autorităţile maghiare de pe vremuri, să strecoare din an în an la Braşov câte-un cântăreţ mei­c stins din vechiul regat, cere să-şi dea concursul la con­­certele Reuniunei. Maestrul ur­mărea cu aceasta un dublu scop: de­ a stabili legături tot mai strânse nu numai de ordin ar­tistic ci şi de ordin sufletesc în­tre fraţii de acelaş sânge . Noi, cei din Ardeal, să ne convin­gem că vechiul regat are şi pe terenul artelor elemente de va­loare, cari se pot măsura ori­când cu streinii, iar solii artei veniţi la noi să ducă cu ei con­vingerea că elementul românesc din Ardeal cultivă, cu toate o­bezile, nu numai graiul strămo­şesc ci şi cântecul şi arta ro­mânească. Dintre cântăreţii distinşi ai vechiului regat, cari au co­laborat în repetate rânduri cu Reuniunea noastră, amintim aici cu dragoste şi recunoştinţă pe d­nii Dumitru Popovici, Gh. Fo­­lescu, Rabega şi Mihailescu. Tot d-l G. Dima a fost bărbatul, la a cărui invitare s’au prezentat ca să asiste la concertele noas­tre numeroşi fraţi din vechiul regat, cari duceau din mijlocul­­ nostru cele mai plăcute impresii. Amintim aici între alţii pe ma­estrul Chiriac şi pe defunctul mare actor Petre Liciu şi nu greşim când susţinem, că ma­estrul Chiriac a luat imbold şi dela concertele Reuniunei noas­tre, când s’a hotărât să înfiin­ţeze la 1901 marea societate co­rală bucureşteană „Carmen“. Sub acelaş imbold maestrul Dima, învingând mari piedici, a trecut în mai multe rânduri cu Reuniunea din Braşov, Carpaţii, dând un mare concert cu acom­paniament de orhestră în pala­tul Peleş din Sinaia în faţa de­funcţilor Suverani Carol şi Eli­­sabeta, în faţa Părechei Moş­tenitoare de atunci M. M. L L. Regele Ferdinand şi Re­gina Maria împreună cu fiul Lor, astăzi Regele Carol II, iar în două rânduri la Bucureşti în Teatrul Naional şi la Ateneu, in anul expozitiei nationale de la 1906. Aceste concerte rămân pagini glorioase în analele Reuniunei noast­e, iar pen­tru noi toți, cari am avut ferici­rea să luăm parte la ele, clipe neuitate, clipe de înălţare şi de înfrăţire sufleteasca. „Reuniunea de gim­ şi cân­tărit din Braşov poate fi mân­dră de trecutul ei, căci ea a contribuit în mod conştient la pregătirea sufletească, care a adus cu sine prăbuşirea grani­ţelor vitrege, cari secole de-a­rândul iau de văpar­ii pe fraţii de acelaş sânge, şi la înfăptuirea idealului naţional. # Cu izbucnirea războiului mon­dial în vara anului 1916 Reu­niunea şi-a întrerupt activitatea, majoritatea membrilor ei fiind chemaţi sub arme. Ultimul con­cert s’a dat la 18 Februarie 1914 sub conducerea maestru­lui Dima. « Prima adunare generală a Reuniunei după război s’a ţinut la 8 Martie 1924, când s’a ho­tărât reluarea activităţii Reuniu­nei după 10 ani de stagnare. Dela 1924 încoace s’au făcut diferite încercări, de­ a se relua activitatea Reuniunei fiind anga­jaţi, după chemarea maestrului G. Dima la Cluj ca director al con­servatorului din capitala Ardea­lului, ca dirijori d-nii P. Richter şi mai târziu d-1 L. Blum. S’au dat câteva reprezentaţii reuşite fără a se putea însă asigura o activitate neîntreruptă. Deabea în anul acesta cu tre­cerea Reuniunei de cântări G. Dima sub egida „Astrei* ca sec­ţie specială, s’a pornit o activita­te fecundă, înjghebându-se un puternic cor, care sub conduce­rea maestrului C. Bobescu a dat cu prilejul serbărilor „As­trei“ două frumoase reprezen­taţii iar zilele trecute un concert (numai cor bărbătesc) la Sibiu. Meritul de a se fi putut înjgheba acest cor escelent îl au d-nii Dr. T. Brediceanu, maestrul C. Bobescu şi d-l inginer Bujor Măzgureanu preşedintele activ al Reuniunei. Dorim actualei Reuniuni şi însufleţiţilor corişti să continue opera creată acum 65 ani de înaintaşii idealişti braşoveni şi s-o ducă la deplină izbândă. ub. VAZETA TRANSILVANIEI Nr 1—1954. De la Biroul P. N.-Ţ. Spre ştire (Extras din procesul verbal al şe­dinţei ţinută la 15 Dac. 1033).­„Delegaţia permanentă as­cultând desbaterile r­feritor la nedepunerea listei la Braşov, a luat act cu una­nimitate, de lămuririle date întemeiate pe acte. „D-l Preşedinte al orga­nizaţiei a comunicat în a­­celaş timp, că lămuriri s’au dat în Biroul central al par­tidului şi că ori când lă­muriri se vor mai cere, d-sa e gata să le dea aces­­tui birou“.• Aceasta fiind hotărârea orga­nului statutar al P. N.­Ţ., avem convingerea că toţi membrii de­­votaţi ai partidului o vor res­pecta, fără a se deda la acte cari ar putea fi considerate ca înfrângând solidaritatea organi­zaţiei noastre şi ducând astfel apă pe moara adversarilor poli­tici, cari singuri ar putea pro­fita din o astfel de acţiune. Abonaţii noştri, cari au rămas în restanţă cu plata abonamentului, sunt rugaţi a ne achita de urgenţă res­tanţa pentru a nu li se în­trerupe trimiterea ziarului. Abonamente la Gazeta Transilvaniei se pot face și lunar

Next