Gazeta Transilvaniei, 1935 (Anul 98, nr. 1-99)
1935-01-01 / nr. 1
Amir al XCVIII-lea Nr. 1 NUMARUL S Lei 8 pagini Brasov Marji 1 Ianuarie 1935 ........... —«——— A. ^1 ADMINISTRATIA M.&SOV, STRADA LUNGA Nr. 5. (OliMaiatogrftful „Astra“) SELEFQN •m & toans*f.»5 sauaî 200 iei l*satra staaiaâtate 500 ie) Aacntnîivoiamt dop* tarii ! FONDATA Li 1838 DI GH0RGBIBÂR1TID ! Apare de trei ori pe săptămână Tuturor prietinilor, co ma j o rat o rilor,/i Itonaților și cetitorilor le dorimi - An nou fericit Anul nou S’a dus încă un an. Şi altul vine la rând. Uitând că în urma noastră sau topit în neant miliarde de ani şi că odată cu ei au dispăut miliarde de strămoşi, avem cu tojii grija de a păstra cât mai mult în noi scânteia, pe cere am smuls-o din imperiul vierii. Cinstitor al bunelor noastre tradiţii, nu mă voi abate dela ele. Românul uită în faţ anului ce vine toate necazurile anului ce pleacă. De ce i-ar fi stricat unul obicei? El se bucură doar ja de puţin. ^ Satele saltă de oie bună. Colindătorii străbat i.te uliţele . .mâin^ nul ne soseşte.... Hei uraţi f!ă•• ! Înflăcărarea dietelor cuprinde toate casele și ourile chiotelor păi und până dincolo de hotare. Un istorii al împlăriior trecute? Românului nu-i ce să săcuiască preajma cimitirelor In seara de inima lui e plină de nădejdi- Ochii lui văd....nfii fer.S/^irc. ---------- ---1V1I Vl Cei ce s’au dus, au înmormântat odată cu ei toate \ irădi^nile şi urmaşilor li-au lăsat numai bucuriile, ca rate au putut avea. Cu ir. i va fi anul nou aievea? De sigur mai bun ■t .^c‘ verni. Românul o crede cu toată tăria. S’oem ! Deziluzii vor fi, dar eie nu vor reuşi coarne o credinţă şi sâ curme o nădejde. Săte nostru va crede şi va nădăjdui şi la anul tot aşa e şi cum sperează astăzi, norocul nostru nimeni nu va reuşi să sfarme minunate comori ale poporului nostru şi noi ■“ntui cu putinţă ca ele să rămână intacte. V. Niţescu. vok Manifestaţia liberală din Cluj lira MM Suia ale Ardealului In articolul „Vorbe, cari nu trebuiau spuse", dar în numărul trecut al ziarului expresie Indignării, cu care, alăturea de Ardeal, întreaga ţară, întâmpinase anumite declaraţii din discursul îi Mesaj al ministrului Iamandi. In această indignare vorbea inima românească împotriva nesocotinţei cu care împricinatul pornise apă pe moara revizionistă. Şi când această vină cade In sarcina unui ministru, ea pecetlueşte soarta unui guvern. Aceasta ar fi fost singura soluţie în stare de-a da satisfacţie tarii Trăim însă în epoca mascaradelor liberale. In loc de a trege consecinţele, d-1 Tătărescu recurge la un truc. Prin oficiosul său, o informaţie, căzută ca ploaia din senin, — sub sunătorul titlu de „Ziua afirmării românismului" — anunţă, că în ziua de 28 Decemvrie va avea loc la Cluj o „importantă conferinţă", în care preşedintele consiliului, secondat de alji miniştri, va lua cuvântul şi va face declaratii importante asupra problemelor de ordin national ale Ardealului. Cu alte cuvinte : „na{i-o frântă, căi-am dres-o". In fruntea celei ministeriale d-l Tătărescu venia la Cluj ca să sărute obrajii Ardealului înlăcrimaţi de palmele liberale. „Impunătoarea manifestaţiune" — cum o anunţă „Viitorul" — a avut loc Vineri. Nu ne ocupăm de mascarada din capitala Ardealului. Falsele dragostii cu sila nu ne interesează. Vom ridica niţel însă pomposul covor al vorbelor umflate de pe putregaiul falsităţii. Inchipuiți-vă o serie de oratori cu lecţia bine învăţată. Declamatori cu gesturi largi, între cari se ridică deodată dl Tătărescu cu punctul de forță al programului. Şi vorbind despre „datoria față de provincile alipite" şi „repararea nedreptăţilor istorice", repetă ceea ce a spus, tot la Cluj, în ziua de 2 Mai a acestui an : „Soluțiunile, ce vom da problemelor ardelene, vor forma laolaltă ceea ce partidul nostru a numit opera de reparare istorică. Opera aceasta de reparare a tuturor nedreptăţilor lăsate moştenire de istorie, trebue săvârşită cu hotărâre pe toate tărâmurile vieţii economice, culturale şi sociale, până ce elementul românesc din acest minat va fi ridicat, sub acest în treil aspect la rangul, pe care trebuie sa l deţină elementul majoritar într’un stat national.." La 2 Mai, când d-l Tatărescu spunea la Cluj vorbele repetate Vinerea trecută, vorbea Ardealului, în numele unui guvern fără ardeleni. Şi de atunci? Reparare istorică? Adecă încoronarea umilirilor suportate de Ardeal şi fruntaşii săi, cu gestul patriotic al alungării funcţionarilor ardeleni din slujbele ţării ! Comparaţi faptele cu vorbele şi veţi înțelege situaţa în care discursul de Vineri al d-lui Tătărescu aşează persoana d-lui preşedinte de consiliu. Greşala d-lui Iamandi, faţă de Ardeal, d-sa o repară cu o nouă palmă trasă Ardealului. D-l Tătărescu prea fine naiv acest Ardeal tăcut şi răbdător! Îşi închipue, că, repetând gestul din vară cu turneele ambulantelor consilii ministeriale, e vorba mai aduce alinare? Nu ! Pentru că faptele sunt vânt, în care sboară și se împrăștie promisiunile celor pe care lumea s’a obicinuit să nu-i mai creadă. Iamandi nu mai era nevoe de deplasarea obositoare și costi...." - - Se povestea de către unii prin oraş, dar nu credeam. Azi suntem informaţi că, de fapt, interimarii primăriei noastre sunt pe drum de a ne trânti o surpriză. E vorba, — şi se spune că planul e în fierbere la primărie, — ca noul parc de sub Strajă să fie distrus. De ce ? Nu ştim ! Tainele, desigur, nu le poate cuprinde încă decât născocitorul cap al celor ce cred că orice năzdrăvănie şi distrugere pot ţine locul unei activităţi edilitare. La Serviciul respectiv al primăriei, — după cum suntem informaţi — se lucrează cu zor la facerea unui plan, după care în parcul amintit se va ridica un mare hotel. Suntem alăturea de toţi, cari văd şi recunosc că oraşul nostru are nevoe de un hotel modern. Contrazicem însă şi protestăm cu cea mai hotărâtă indignare contra celor ce nu se şfiesc să creadă că leagănul acestei clădiri are drept să distrugă un parc, care în cei câţiva ani de când a luat fiinţă, şi-a dovedit cu prisosinţă dreptul de existenţă. De ce, atunci, nesocotitul atentat al vitregilor părinţi ai oraşului nostru împotriva celei mai frumoase privelişti — şi singura poate în felul ei, — din mijlocul staţiunei climaterice, care se numeşte Braşov ? ! In faţa parcului, a cărui viaţă e pusă la sorţi de oamenii primăriei, doarme de mult, uitat şi părăsit de cătră cei ce caută recreaţie şi lumină, un loc, care par’ că aşteaptă să i se dea cea, care să deschidă faţa. Cuprins între aleea din faţa Prefecturii de judeţ, între impunătoarea clădire a Camerei de industrie şi comerţ şi înre edificiul Teatrului „Astra“, acest teren, — în care lângă o fântână săritoare, fără apă, veghiază ascuns între copaci şi frunziş bustul poetului Iosif, — strigă după o schimbare, care să -l pună în situaţia de a avea şi el o menire. Recunoaşte el singur că poartă pe nedrept numirea "de ,,pare“, şi-şi vede nerostul de a mai fi aşa cum este. N’o văd, n’o simt aceasta edilii urbei noastre ? Cei câţiva copaci îmbătrâniţi şi scorburoşi, cari acoflano ouont rrîr* v U Ci IO jjJjaiU j i schimbă cu nimic aspec de cel al pădurilor, cari atâta abundenţă acoperi prejurimile oraşului nost Din contră, îi dau înfăţi pătrunsum, ’ orkşi care teaptă o modernizare p ridicarea unor clădiri, o să aşeze în cadrul ce din juru i. Pentru ce atunci lovit de pumnal în inima firească a noului parc, de vioiciune, de farmec de binecuvântatul dar al celor soarelui ? Numai ca să arătăm suntem în stare să distrem ceea ce au făcut,alţi Ridicarea unui hotel oricât de necesar ar fi în acest parc, nu putem închipui decât dre o încălcare a nevoilor voinţei cetăţenilor Braşov lui. Căci ar dispare, pi ridicarea acestuia, na nun, parcul cu întreagă fericir şi sănătatea ce o oferă izbatorilor în zilele cu spat ci întreagă panorama care împreună cu vilele clădirile din juru-i o îmb.cochdor. Parcul ei de peste drum însă, din faţa Astrei, strigă după ceea ce primăria îmbie acolo unde nu e nevoe. Aici e locul hotelului, care ridicat pe acest teren, ar ridica înfăţişarea Braşovului şi nu i-ar distruge frumseţile. Interimarii primăriei noastre să ţină seamă de acest lucru. Să nu încerce furtuna de protest şi revolta, cu care Braşovul le-ar răspunde atunci, când s-ar vedea nevoit să-şi apere de distrugere cel mai frumos parc al său ! Edililor Dnmiriri I fiii Inie topii! Alegerile delaSucceava, lin nou succes al P. N. ț. Alegerile judeţene dela Suceava, cari s’au efectuat în ajunul sărbătorilor Crăciunului, au venit tocmai la timp ca să evidenţieze din nou „marea" popularitate de care se bucură guvernarea d-lui Tătărăscu. Alegătorii succeveni, cu toate presiunile şi teroarea deslănţuitâ, şi-au făcut datoria ducând la izbândă steagul P. N. Ţ. Lista P. N. Ţ. a întrunit majoritatea relativă a voturilor exprimate şi anume 7.083 voturi. Lista guvernului a avut 6 324 voturi, iar cuziştii 3.438 voturi. Succesele constante ale Partidului Naţional-Ţrcănesc, începute în Mai a. c şi continuate până azi vedesc din nou, că P. N. Ţ. se găseşte în faţa a manifestări de încredere, pe care n-a cunoscut-o şi azi nici o forţă politică din România, situare a alaiului ministerial la Cluj. O vorbă din Bucureşti era de ajuns . Guvernul recunoaşte gravitatea nesocotitului act al unuia din membrii săi şi-şi trage consecinţele: sala d-lui Iamandi cât şi "nedreptatea istorică a Ardealului !!