Gazeta Transilvaniei, 1935 (Anul 98, nr. 1-99)

1935-01-01 / nr. 1

Amir al XC­VIII-lea Nr. 1 NUMARUL S Lei 8 pagini Brasov Marji 1 Ianuarie 1935 ........... —«——— A. ^1 ADMINISTRATIA M.&SOV, STRADA LUNGA Nr. 5.­­ (OliMaiatogrftful „Astra“) SELEFQN •m & toans*f.»5 sauaî 200 iei l*satra staaiaâtate 500 ie) Aacntnîi­­voiamt dop* tarii ! FONDATA Li 1838 DI GH0RGBIBÂR1TID ! Apare de trei ori pe săptămână Tuturor prietinilor, co m­a­ j o rat o rilor,/i Ito­­naților și cetitorilor le dorim­i - An nou fericit Anul nou S’a dus încă un an. Şi altul vine la rând. Uitând că în urma noastră sau topit în neant mi­liarde de ani şi că odată cu ei au dispă­ut miliarde de strămoşi, avem cu tojii grija de a păstra cât mai mult în noi scânteia, pe cere am smuls-o din imperiul vierii. Cinstitor al bunelor noastre tradiţii, nu mă voi abate dela ele. Românul uită în faţ anului ce vine toate neca­zurile anului ce pleacă. De ce i-ar fi strica­t unul obicei? El se bucură doar ja de puţin. ^ Satele saltă de oie bună. Colindătorii străbat i.te uliţele . .mâin^ nul ne soseşte.... Hei uraţi f!ă­­•• ! Înflăcărarea dietelor cuprinde toate casele și ourile chiotelor p­ăi und până dincolo de hotare. Un istorii al î­­­m­plăriior trecute? Românului nu-i ce să săcuiasc­ă preajma cimitirelor In seara de­­ inima lui e plină de nădejdi- Ochii lui văd­­....nfii fer.S/^irc. ---------- ---1V1I Vl Cei ce s’au dus, au înmormântat odată cu ei toate \ irăd­i^nile şi urmaşilor li-au lăsat numai bucuriile, ca rate au putut avea. Cu ir. i va fi anul nou aievea? De sigur mai bun ■t .^c‘ verni. Românul o crede cu toată tăria. S’o­­em ! Deziluzii vor fi, dar eie nu vor reuşi coarne o credinţă şi sâ curme o nădejde. Săte n­­ostru va crede şi va nădăjdui şi la anul tot aşa e şi cum sperează astăzi, norocul nostru nimeni nu va reuşi să sfarme mi­nunate comori ale poporului nostru şi noi ■“­­ntui cu putinţă ca ele să rămână intacte. V. Niţescu. ­vok­ Manifestaţia liberală din Cluj lira MM Suia ale Ardealului In articolul „Vorbe, cari nu trebuiau spuse", dar în numă­rul trecut al ziarului expresie Indignării, cu care, alăturea de Arde­al, întreaga ţară, întâmpinase anumite declaraţii din discursul îi Mesaj al ministrului Iamandi. In această indignare vorbea inima românească împotriva ne­socotinţei cu care împricinatul pornise apă pe moara revizio­nistă. Şi când această vină cade In sarcina unui ministru, ea pe­­cetlueşte soarta unui guvern. Aceasta ar fi fost singura so­luţie în stare de-a da satisfac­ţie tarii­ Trăim însă în epoca mascaradelor liberale. In loc de a trege consecinţele, d-1 Tătă­­rescu recurge la un truc. Prin oficiosul său, o informaţie, că­zută ca ploaia din senin, — sub sunătorul titlu de „Ziua afirmării românismului" — a­­nunţă, că în ziua de 28 Decem­vrie va avea loc la Cluj o „im­portantă conferinţă", în care preşedintele consiliului, secon­dat de alji miniştri, va lua cu­vântul şi va face declaratii im­portante asupra problemelor de ordin national ale Ardealului. Cu alte cuvinte : „na{i-o frântă, că­­i-am dres-o". In fruntea ce­­lei ministeriale d-l Tătărescu ve­­nia la Cluj ca să sărute obrajii Ardealului înlăcrimaţi de pal­mele liberale. „Impunătoarea manifestaţiune" — cum o anunţă „Viitorul" — a avut loc Vineri. Nu ne ocu­păm de mascarada din capitala Ardealului. Falsele dragostii cu sila nu ne interesează. Vom ri­­dica niţel însă pomposul covor al vorbelor umflate de pe pu­tregaiul falsităţii. Inchipuiți-vă o serie de ora­tori cu lecţia bine învăţată. De­clamatori cu gesturi largi, între cari se ridică deodată d­l Tătă­­rescu cu punctul de forță al programului. Şi vorbind despre „datoria față de provincile ali­pite" şi „repararea nedreptăţi­lor istorice", repetă ceea ce a spus, tot la Cluj, în ziua de 2 Mai a acestui an : „Soluțiunile, ce vom da pro­blemelor ardelene, vor forma laolaltă ceea ce partidul nostru a numit opera de reparare is­torică. Opera aceasta de repa­­rare a tuturor nedreptăţilor lă­sate moştenire de istorie, tre­­bue săvârşită cu hotărâre pe toate tărâmurile vieţii economice, culturale şi sociale, până ce e­­lementul românesc din acest mi­­nat va fi ridicat, sub acest în­ treil aspect la rangul, pe care trebuie sa l deţină elementul majoritar într’un stat national.." La 2 Mai, când d-l Tatărescu spunea la Cluj vorbele repetate Vinerea trecută, vorbea Ardea­lului, în numele u­nui guvern fără ardeleni. Şi de atunci? Reparare istorică? Adecă încoronarea umiliri­lor suportate de Ardeal şi frun­taşii săi, cu gestul patriotic al alungării funcţionarilor ardeleni din slujbele ţării ! Comparaţi faptele cu vorbele şi veţi înțelege situaţa în care discursul de Vineri al d-lui Tă­­tărescu aşează persoana d-lui preşedinte de consiliu. Greşala d-lui Iamandi, faţă de Ardeal, d-sa o repară cu o nouă palmă trasă Ardealului. D-l Tătărescu prea fine naiv acest Ardeal tăcut şi răbdător! Îşi închipue, că, repetând ges­tul din vară cu turneele ambu­lantelor consilii ministeriale, e vorba mai aduce alinare? Nu ! Pentru că faptele sunt vânt, în care sboară și se împrăștie promisiunile celor pe care lu­mea s’a obicinuit să nu-i mai creadă. Iamandi nu mai era nevoe de deplasarea obositoare și costi­...." - -­ Se povestea de către unii prin oraş, dar nu credeam. Azi suntem informaţi că, de fapt, interimarii primă­riei noastre sunt pe drum de a ne trânti o surpriză. E vorba, — şi se spune că planul e în fierbere la primărie, — ca noul parc de sub Strajă să fie dis­trus. De ce ? Nu ştim ! Tai­nele, de­sigur, nu le poate cuprinde încă decât născo­­citorul cap al celor­ ce cred că orice năzdrăvănie şi dis­trugere pot ţine locul u­­nei activităţi edilitare. La Serviciul respectiv al primăriei, — după cum sun­tem informaţi — se lucrează cu zor la facerea unui plan, după care în parcul­ amin­tit se va ridica un mare hotel. Suntem alăturea de toţi, cari văd şi recunosc că ora­şul nostru are nevoe de un hotel modern. Contrazicem însă şi protestăm cu cea mai hotărâtă indignare con­­­tra celor­ ce nu se şfiesc să creadă că leagănul acestei clădiri are drept să distrugă un parc, care în cei câţiva ani de când a luat fiinţă, şi-a dovedit cu prisosinţă dreptul de existenţă. De ce, atunci, nesocotitul atentat al vitregilor părinţi ai oraşului nostru împotriva celei mai frumoase prive­lişti — şi singura poate în felul ei, — din mijlocul sta­­ţiunei climaterice, care se numeşte Braşov ? ! In faţa parcului, a cărui viaţă e pusă la sorţi de oamenii primăriei, doarme de mult, uitat şi părăsit de cătră cei­ ce caută recreaţie şi lumină, un loc, care par’ că aşteaptă să i­ se dea ce­a, care să­­ deschidă faţa. Cu­prins între aleea din faţa Prefecturii­ de judeţ, între impunătoarea clădire a Ca­merei de industrie şi co­merţ şi în­re edificiul Tea­trului „Astra“, acest teren, — în care lângă o fântână săritoare, fără apă, veghiază ascuns între copaci şi frun­ziş bustul poetului Iosif, — strigă după o schimbare, care să -l pună în situaţia de a avea şi el o menire. Recunoaşte el singur că poartă pe nedrept numirea "de ,,pare“, şi-şi vede neros­­tul de a mai fi aşa cum este. N’o văd, n’o simt aceasta edilii urbei noastre ? Cei câţiva copaci îmbătrâ­niţi şi scorburoşi, cari aco­flano ouont rrîr* v U Ci IO jjJjaiU j i schimbă cu nimic aspec de cel al pădurilor, cari atâta abundenţă acoper­i prejurimile oraşului nost Din contră, îi dau înfăţi pătruns­u­m, ’ orkşi care teaptă o modernizare p ridicarea unor clădiri, o să­­ aşeze în cadrul ce din juru i. Pentru ce atunci lovit de pumnal în inima fi­rească a noului parc,­­ de vioiciune, de farmec de binecuvântatul dar al celor soarelui ? Numai ca să arătăm suntem în stare să dist­rem ceea­ ce au făcut,alţi Ridicarea unui hotel ori­cât de necesar ar fi­­ în acest parc, nu­­ putem închipui decât dre o încălcare a nevoilor voinţei cetăţenilor Braşov lui. Căci ar dispare, pi ridicarea acestuia, na nun, parcul cu întreagă fericir şi sănătatea ce o oferă i­z­batorilor în zilele cu spat ci întreagă panorama care împreună cu vilele clădirile din juru-i o îmb.c­ochdor. Parcul ei de peste drum însă, din faţa Astrei, strigă după ceea­ ce primăria îmbie acolo unde nu e nevoe. Aici e locul hotelului, care ridi­cat pe acest teren, ar ridica înfăţişarea Braşovului şi nu i-ar distruge frumseţile. Interimarii primăriei noa­stre să ţină seamă de acest lucru. Să nu în­cerce furtuna de protest şi revolta, cu care Braşovul le-ar răspunde atunci, când s-ar vedea nevoit să-şi a­­pere de distrugere cel mai frumos parc al său ! Edililor Dn­miriri I fiii Inie topii! Alegerile dela­­Succeava, lin nou succes al P. N. ț. Alegerile judeţene dela Suceava, cari s’au efec­­tuat în ajunul sărbătorilor Crăciunului, au venit tocmai la timp ca să evidenţieze din nou „marea" popularitate de care se bucură guvernarea d-lui Tătărăscu. Alegătorii succeveni, cu toate presiunile şi teroarea deslănţuitâ, şi-au făcut datoria ducând la izbândă steagul P. N. Ţ. Lista P. N. Ţ. a întrunit majoritatea relativă a voturilor exprimate şi anume 7.083 voturi. Lista guvernului a avut 6­ 324 voturi, iar cuziştii 3.438 voturi. Succesele constante ale Partidului Naţional-Ţrcă­nesc, începute în Mai a. c­ şi continuate până azi vedesc din nou, că P. N. Ţ. se găseşte în faţa a manifestări de încredere, pe care n-a cunoscut-o şi azi nici o forţă politică din România, situare a alaiului ministerial la Cluj. O vorbă din Bucureşti era de ajuns . Guvernul recunoaşte gra­vitatea nesocotitului act al unuia din membrii săi şi-şi trage con­secinţele: sala d-lui Iamandi cât şi "ne­dreptatea istorică a Ardealului !!

Next