Gazeta Transilvaniei, 1937 (Anul 100, nr. 1-101)

1937-01-01 / nr. 1

ănii, al 100-lea Nr. 1N­­A REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA ISBAŞOV, STRADA LUNGA Nr. 5. — Telefon 220 — ^ Abonament anual 200 lei Pentru btrem­ărite 600 lei Pentru autorită­ţi 600 lei Anunţuri, reclame, după ta if MĂRUL 2 Lei FONDATA U \m fil fifilORGHE BARIT10. Apare de trei ori pe sâptâmânâ Biblioteca Judeţeană ASTRA *P1206 Braşov Vineri 1 Ianuarie 1997 Semnul e fericoraî al­­Frontului R n ânescu lor, colaboratorilor, abonaţilor V o % AOr Ie dorim A ^*ou fericit. h­inii­ Mimi­­priliei Cu numărul de azi, „Gazeta Transilvaniei”, cel mai vechi ziar românesc în viaţă, nici ni­ci 100-iea an ai ex­stenței sale. După doi numeri apăruţi în anul 1837, i-a fost sistată apa- Vit­a până în anul următor, când, printr’un decret guvernial, opre­liştea a fost ridicată şi „Gazeta" şi a reînceput apariția. Cu mici între repere, provocate de evenimente istorice, ca isbucnirea revo­­luției din 1849 etc., „Gazeta Transilvaniei" a rămas deatunci ne­obosit şi neînfricat apărător­ul limbei, naţionalităţii şi a drepturi­lor poporului român. ^ Un glorios trecut, împletit din avântul, cu care ea s’a arun­cat în această luptă de apărare şi conservare naţională şi din jertff­ie şi loviturile pe care a avut să le îndure din partea unei stăpâniri streine, pornite cu selbatecă furie pentru înfrângerea a­­cestui avânt ! Şi aceste pagini de măreață luptă, dusă de foaia întemeiată de Gheorghe Bariiu, se complectează cu paginile, în cari „Ga­zeta Transilvaniei" s’a făcut icoană a vieţii şi mişcărei naţionale din toate ţările locuite de Români. Trecutul „Gazetei" vorbeşte singur, prin fapte cari nu-i pot face decât cinste, ca şi prezentul ei, închinat luptei de repunere în drepturile ce se cuvin Românilor din Ţara Românească ! „Gazeta Transilvaniei" păşeşte pragul anului, cu care va în­cheia un secol de muncă pentru neam. O aşteaptă serbătoarea celei mai meritate recunoştinţe. Jubileul de 70 de ani al Gazetei serbat la 1908 sub neuitatul ei director Dr. Aurel Mureşeanu, primul gazetar-profesionist român ardelean, ne reaminteşte un pasagiu din felicitarea, cu care atunci era întâmpinată de către Ziariștilor din București". »Aniversarea internei relei Transilvaniei* este o sdr­bcitoare a între­gei noastre prese, căci începuturile ei se confundă cu începuturile însăşi ale gazetăriei româneşti.* Inchinându-ne în feţa acestui trecut de muncă naţională şi a celor ce, prin munca lor, au contribuit la înălţarea acestui istoric trecut, dorim neamului românesc, azi, în pragul noului an . Izbândirea idealurilor, pentru înfăptuirea cărora „Gazda Transilvaniei" s’a aruncat în lupta de cucerire a drepturilor nationale Generatia noua în Ardeal Au fost şi s’au succedat şi la noi generaţii felurite. Totuşi Ar­dealul, datorită situaţiei sale spe­cifice, n’a avut niciodată o ge­neraţie de tineri inactivi, cufun­daţi în lâncezeală, moleşiţi. După cum un cop­­ crescut în lux şi bogajie, va fi un leneş risipitor al avutului părintesc, un parazit inutil, dacă nu-şi va im­pune o severă disciplină, tot astfel po­poarele bogate şi tră­ind în securitate absolută, vor avea un tineret lipsit de ener­gie, lipsit de iniţiative, un tine­ret de rafinaţi căutători ai plă­cerii, o generaţie decadentă. Dar cu totul altul va fi dina­mismul vital al copilului sărac dar viguros, care va ajunge în luptă aprigă cu viaţa. Din cei doi, acesta va birui. O astfel de situaţie au avut Românii din Ardeal in toate tim­purile. Prin lupte neîncetate, prin umilinţe de veacuri, sufletul lor nu s’a încovoiat, n’a devenit foiță cizelată, ci s’a călit în foc asemenea unei lame de otel, sabie de războiu zilnic, dură dar suplă. Ferită astfel de moleșeală, generația aceasta nouă n’a fost însă scutită de atmosfera viciată a epocei post-belice . A văzut răsturnarea vertiginoasă a tutu­ror valorilor morale, şi toate celelalte, a asistat la triumful demagogiei şi arivismului, la e­­goismul rapace al profitorilor şi la declinul tot mai accentuat al ideii de drept, legalitate, cinste , o dovadă de robustă să­n­ătate, că sufletul tineretului nu de Mariana Moşoiu a putut fi contaminat de aceste miasme ale politicianismului, ci a provocat o atitudine care e o răzvrătire contra metodelor din trecut. Ideologia generaţiei noi din Ardeal prezintă un în­doit aspect: social şi politic. Latura socială, complicată şi în strânsă legătură cu latura cul­turală are la bază o doctrină unitară democratică-creştina,care tinde spre egalizare, spre nive­lare. Din punct de vedere poli­tic, tineretul a luat deja gene­raţiile precedente torii naţiona­lismului. Idea naţională e şi azi esenţa doctrinei tineretului din Ardeal. Că nu e vorba numai de o frazeologie goală ne-o do­vedesc nenumărate „fapte", mai recent exemplul dat acum de studenţii facultăţii de medicină din Cluj. In rezumat deci, tine­retul din Ardeal, sătul de vorbe şi promisiuni necinstite, a păşit la „fapte“ căutându şi „reali­zări" constructive şi concrete. Acest lucru, dacă considerăm lucrurile profund şi cu obiecti­vitate, e firesc. Prin războiu, Ardealul a su­ferit cea mai radicală schimbare din întreaga istorie a sa. Pe toate terenurile, totul era ca un câmp vast, unde trebuia ridicate oraşe, sate, capitola. Prin entu­ziasm şi muncă s’au făcut pla­nurile noilor construcţii, s’au pus semnele, sau ’aşezat teme­liile cetăţei Ardealului nou. Dar acum se reeditează le­genda Meşterului Manole. Ce se clădeşte peste zi, se surpă noaptea. Cauzele nu sunt taine* 1206 ca în legende. Toată lumea le ştie :­e zavistia între meşterii constructori, cari dărâmă ce au clădit cu muncă uriaşă ceilalţi şi este necinstea slugilor cari do­sesc cărămizile menite clădirei. Şi aci intervine rolul tineretu­lui : acela de a clădi cu mâini curate, cu zel şi cu entuzism ce­ea ce au început înaintașii dar n’au n­ai pi­tut termina. isissi Rife In heiem anul care se duce să piară în negura veşniciei sub realitatea evidentă a luptei din­tre două idei, dintre două lumi. Lupta dintre monstrul distrugă­tor al instinctului de conservare şi autodeterminare al popoarelor şi conştiința naţională a aces­tora. Deoparte naţionalismul pozi­tiv şi creator, păstrător de tra­­diţii şi credinţe româneşti, al celor iubitori de ţară şi neam, dornici de cultură şi progres , de cealaltă parte internaţional­­comunismul, negativ, distrugător nostru, naţionalist şi un an, a creiat în decursul timpurilor. Fără a enumăra abuzurile, căl­cările de legi, şi ţoata gama mi­zer­ilor şi nedreptăţilor ce au lovit în special în populaţia ne­voiaşe a ierii­, datorită mai ales faptului că la cârma treburilor publice au fost aceiaşi politici­eni ce au continuat să dovedea­scă aceiaşi neputinţă în gospo­dărirea avutului marii. 1936 este anul care deşi a înăsprit neca­zurile îmulfind dureroasele amă­răciuni ale vieții, a făcut, totuş, să se aprindă în sufletul nea­mului nostru flacăra viguroasă a speranței. In lungul şi în latul ţării firea românească e străbătută de a­­celaş gând; acelaş freamăt sonor al redeşteptării naţionale face să tremure inimile de bucurie în a­­celaşi ritm de adâncă simţire. Şi în acest început de an nou, în puternicul avânt de supremă înfrăţire românească, fiorul ace­loraşi nădejdi de mai bine, face să izbucnească din piepturile tuturor românilor, acelaş cuvânt: înainte 11 Redeşteptarea conştiinţei na­ţionale este astăzi cea mai mare şi mai puternică realitate, este realitatea vie a forțelor de viaţă a poporului român iar urmarea acestei treziri la o viaţă nouă este inevitabilă. Salvarea ţării din ghiarele pietrei ca şi nevoile imperioase ale neamului nu-şi pot afla des a­legare decât în înfăptuirea, cât mai grabnic, a idealului ce în­sufleţeşte astăzi întregul neam românesc. România Românilor. Departe de artificialismul vor­belor de împrumut poporul ro­mân vede în realizarea acestui ideal însăşi condiţiunea, de ne­­discutat, a existenţei sale, mai departe. Viaţa popoarelor este condiţionată şi condusă de anu­mite legi, implacabile, care tre­buiesc respectate cu sfinţenie. Principiul proporţionalităţii et­nice, preconizat de D­l Dr.Vaida Voevod, fiind concretizarea con­diţiilor existenţei noastre, este prin însăşi esenţa sa legea de bază a vieţii româneşti. Înfăp­tuirea acestui principiu nu va însemna decât dreptate pentru Români în ţara lor, dreptate pen­tru Românii ce duc o viaţă de­­ lipsuri şi mizerii în bogata noa-­­­stră ţară , dreptate pentru Ro­mânii cari suferă umilitoare ne­dreptăţi în România Mare, în­­fâptuită prin nesfârşitul şir al lacrâmilor al sângelui şi al tu­­turor sacrificiilor.. .. In anul ce vine, Insă, să ară­ t­­ăm popoarelor că suntem demni de istorie. Existenţa vie, mereu crescândă şi covârşitoare a po­porului nostru să impună tutu­rora respectul pentru drepturile fireşti ale neamului nostru Plini de însufleţire să dove­dim prietenilor şi duşmanilor noştri că noi, Români, suntem un popor care, cunoscându-ne menirea în acest colţ al Europei, ne interesăm de existenţa şi destinul nostru. Protestul şi re­­acţiunea neamului românesc con­tra cotropitorilor neo­barbari, ce urmăresc peirea noastră ca neam, trebue să facă să înţe­leagă pe toţi că noi, Români, nu suntem poporul slab, lipsit de simţul real ţărilor. Lupta pe care întreaga suflare românească o duce contra străinilor paşa­­porturi ca şi contra răilor au­tohtoni, nu este decât reacțiunea pornită din instinctul de conser­vare­ al poporului român, care cere proteguirea ridicarea şi în­tărirea elementului românesc, vrednic şi cinstit. Naţionalismul de cretafie nu de paradă, trebuie să se traducă într’o operă de refacere şi pro­speritate social-economică, por­nind dela dreptatea ce trebue să se facă Românilor în ţara lor, prin respectul real al drep­turilor lor de primi stăpânitori ai acestor meleaguri şi bazată fiind, pe ordine, munca şi cinste Ţara aşteaptă ! Calea izbândei este deschisă iar înfăptuirea sintezei finale este asigurată... înainte ! 1937 trebuie să inaugureze o­ vnaț­ă nouă prin recolare­a unei Românii a Românilor,, pentru foc­te veacurile. C. I. Odor Conducatorul pt­­.Mi­tdflil R­..­I02HCSC". Râsboiul II Nu putem face, crederi, mai mult bine, din punctul de vedere al datoriei către țară, decât ară­tând cum se înarmează întrea­ga omenire și cum cresc, zilnic, pericolele de răsboi. Arătam, în ultimul articol, că, in Japonia, chin­relite de natură minitalâ reprezintă 46‘70 din chel­­t­elile Statului. Continuăm cu cifre, pentru celelalte ţâri (după ultimul anurr mit­­­r al Ligei Naţiunilor), Anglia cheltueşte 21 la sută (810 milioane de lire). Franja 27% (13,4 miliarde de trene! — cuprinzând creditele suplimentare pe 1936). Statele Unite 11% 985 6 milioane dolari.) Rusia 22% (14, 815 milio­ne de ruble.) Intr’un recent articol, apărut în Marianne, d­e Georges Duha­mel, dela Academia Franceză, dă semnalul de alarmă, pentru Fran­ţa. El remarcă certurile interne ale Franţei, care, pradă acestei pasiuni, ulta pericolul ce creşte tot mai mare în jurul ei. Desigur, d­e Duhamel nu se referă nu­mai la discreditul de care suferă actu­almente fara­se, din partea ce­lorlalte state, ca urma­re a cer­turilor sale intestine. Desigur, în momentul când Germania va lua o hertărire, a­­tacul ei nu se va desfăşura pe etimpile Rusiei. Armata nem­ţească după părerile specialişti­lor, e făcută în vederea unui a­­tac fulgerător. Are multe ele­mente motorizate, pe care nici un şef militar nu şi le va anga­ja pe un teatru de luptă atât de puţin propice, cum sunt ţinuta

Next