Gazeta Transilvaniei, 1942 (Anul 105, nr. 1-100)

1942-01-01 / nr. 1

Taxa poștală plătită în numerar conf. aprobării Nr. 36474/1941*11 PROPRIETARA:ASOCIATIUNEA_ASTRA" BRAȘOV Apare de două ori pe săptămână prin îngrijirea unui comitet de redacţie. Atelierele tipografiei „Astra“ Tf 1102. Pagini ^1-6- 8 Lei 2 . STEAG RIDICAT LA. 1838 GU.BARITI11 si si WR­­­RcuUTELE LUI mureşenii! REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA BRASOV B-dul REGELE FERDINAND Nr.12 Tf.lâîn­ Abonamentul anual lei 2Q0. Autorităţi şi Societăţi lei bO­1. Anunţuri si reclame dupa tarif. Nr. 1 In prag de an nou de V. Branisce Se încheie un an de mănoase rea­lizări şi eroice eforturi. Cea dintâi etapă a dreptelor noastre revendicări s’a desă­vârşit. De şase luni de zile, brava noastră armată bate drumurile răsăritului pentru desrobirea ctitoriei lui Ştefan cel Mare de valul cotropitor al lăcustelor, năpus­tite vremelnic asupra moşiei străbune, şi înaintează pentru ca să alunge din­colo de ape şi câmpii balaurul cu şapte capete, ce ne răpise dela sânul patriei două fete dintr'un neam. Pădurile de fag ale Bucovinei au fremătat de clocot de arme şi tropot de cai, ca ’n zilele de voievodală strălucire, râurile Basarabiei şi-au înroşit unda în atâtea amurguri de vară şi oastea a tre­cut biruitoare prin vaduri de ape şi câm­­puri de foc. S’a pitit în păpuşoiu sau în gropi individuale improvizate, sub ploaia de plumb, repezită din blestemate cazemate, a dat atac după atac la por­ţile Odesei, a străbătut stepa fără dru­muri şi a presărat cu lemnul crucilor proaspete malurile mării de Azov. Aşa am înţeles să răspundem ace­lora ce crezuseră că pământul nostru este un mezelic la cheremul lăcomiei lor nesăţioase, acelora care, pe aşa zisă „cale diplomatică11, au invadat în trei zile aşezările noastre româneşti pentru a le duce în robie. In faţa uriaşelor jertfe, gândul nostru smerit se îndreaptă, în acest prag de nou an, spre morţii rămaşi de strajă la hotarele redobândite, spre răniţii din spitale cu mânile şi picioarele răstignite de patul suferinţa, cu plămânii ciuruiţi de plumbul ucigător, cu lumina ochilor stinsă pe vecie, cu atâtea şi atâtea răni nevindecate. Gândul nostru întovărăşeşte paşii acelor ce înfruntă viscol şi îngheţ în locuri pe care mâna şovăitoare de acasă nu le găseşte nici măcar înscrise pe hartă. Lor le adresăm cea mai caldă u­­rare în acest prag de nou an. Lor şi celor ce-i vor urma în marea înfăptuire izbăvitoare ce ne aşteaptă. Pentru că biruinţa noastră se cade întreagă să fie. In pârgul verii am sta­tornicit hotarele trase de Ştefan. Din văi coziene se ridică astăzi umbra lui Mir­cea, de pe câmpia Tur­zii, trupul despicat de cap al lui Mihai aşteaptă. Sub stratul gros de zăpadă, ce a­­copere pământul, în acest prag de nou an, noi simţim cum musteşte glia şi des­luşim în fiecare ram ciocoiul sevei şi mugurii ce vor să vie. An nou, adu-ne mântuirea ! MW Cuvântul Bisericii GAZETA TRANSILVANIEI de­la Braşov şi TELEGRAFUL ROMÂN din Sibiu sunt cele mai vechi ziare dincoace de Carpaţi cu apa­riţie neîntreruptă de la înfiinţarea lor şi până azi. Prin ele, Sufletul şi Neamul şi-au proclamat drepturile inpres­­criptibile la vieaţă şi libertate. Prin ele, generaţia de azi primeşte o glorioasă moştenire, pe care avem să o păstrăm neprihănită şi să o transmitem urmaşilor îmbogăţită Dorin „Gazetei Transilvaniei*­ deplină izbândă şi rodnică lucrare, iar Redactorului şi colaboratorilor împărtăşim arhierească binecuvân­tare. Sibiu, la 11 Decemvrie. NICOLAE arhiepiscop şi mitropolit FOILETONUL GAZETEI TRANSILVANIEI mărturisire Aşa fu scris ! In lumea mea de vise, Columbă, îmbătată de lumină, S’aduci din alba Cerului grădină Arome dulci de mirt şi de caise ; Să ’mbălsămezi pustiul întuneric Al vieţii, care toată-mi fu duşmană! In ochii-ţi porţi dumnezeiască mană — Răcoritoare-a versului homeric ; Şi n albul chipului fără prihană, Imaculatul lumilor din stele! Columbă blândă-a visurilor mele... Şi rouă ce-a cădelniţat subt geană, Balsam îmi fu pe-a sufletului rană... Şi iarăşi prinse vieaţa să mă ’nşele ! G. Şt. Cazacu *P 1211* 1 Ianuarie 1942 1942 Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate ,. încercăm să ne smulgem d­in cotidian, trăind în gând şi în inimă viitorul. Numai el ne poate in­teresa în clipa când ultima filă de calendar ne arată că 1941 a trecut în istorie. Din cuprinsul celor 12 luni se desprinde un răsărit de soare. Ni l-au dăruit batalioanele de pe Prut, luminos pentru neam, în­sângerat pentru ele. Porniţi pe po­vârnişul lui 1940, spre care am fost împinşi de hrăpăreţii vecini care ni-l pregătiseră cu satanică bucurie, Daco-romanii s’au recules şi, proptindu-se în credinţa veşni­ciei lor, au frânt elanul falşilor moş­tenitori, începând cu cei dela Est, de Ion Colan Atunci când nimeni nu mai credea într’o închegare de rânduri, când zidul cohortelor părea spart, comod şi definitiv, s’a petrecut minunea dela 6 Septemvrie. Minune, pentru cei ce nu ne cunosc trecutul. Minune pentru toţi trepăduşii propagandişti care-şi imaginau că prin bocete sau „diplomaţii*, prin afişe şi hărţi ticluite cu ră­gaz pot muta piatra de hotar a românismului de-acolo de unde ea stărite de veacuri. Minune pentru cei ce n’au în limba lor vorbele adânc grăitoare : „Apa trece, pietrele rămân*. Că de n’ar fi fost așa, nici Continuare în pagina 3-a Am­! 105 Noaptea de Sf. Vasile de I. Bozdog întrebările şi îngrijorările ca şi pronosticurile pline de nădejdi şi opti­mism fără temeiu, obişnuite la acest soroc, de astădată ni se par­­e la lo­cul lor. Suntem doară în plină acţiune tragică pe toate tărâmurile vieţii, par­ticulare şi naţionale, unde înşine depă­­năm şi ţesem firul întâmplărilor. Simţim toţi şi ne dăm seama că nu s’a ajuns decât în preajma punctului culminant şi că în urcuşul spre ţinta finală ne mai pot aştepta şi îmbrânceli şi sacrificii mari şi dureroase. De aceea în această seară, tradiţionalele „vergelări" se prefac în rostul lor vechiu de vigilii sau veghieri la căpătâiul neamului. Multe fete tinere şi mirese, care îşi aşteptau norocul şi alesul de la ca­priciul ascuns sub farfuriile întoarse şi care din pânea, sarea, pieptenul, cuţitul, banul şi cărbunele ce-l ridicau îşi desci­frau calităţile viitorului soţ, de astădată se vor opri ca un oftat adânc şi vor re­­nunţa să-şi iscodească viitorul, ca să nu li se arate pământul sau lumânarea, de­o­potrivă de rău vestitoare pentru cel plecat în calda vară şi care, poate stă în furtunile de zăpadă la pândă şi apărare pentru binele nostru, sau s’a coborît şi făcut una cu ţărâna din care s’a ridicat, sau....se va preface....... în cursul acestui an. Cei ce se găsesc în amară înstrăi­nare nu vor îndrăzni să-şi evoce scene şi momente, care să-i desamăgească, sau amâne în împlinirea sfintelor nă­dejdi, care singure le mai dau puterea să trăiască fără pane, să se lumineze fără carte, să-şi exprime bucuria pen­tru idealuri, care nu sunt ale lor, să-şi muşte durerea când sunt îmbrânciţi şi să fie mulţumiţi numai subt vălul prie­tenos al nopţilor ocrotitoare de ochiul viclean, în care îşi pot şopti durerea celor scumpi ai lor. Gospodarii nu-şi vor face tradiţia­— Continuare în pagina 3-a — Anul literar In acest an, la jumătatea căruia naţia românească a pornit războiu pen­tru cucerirea teritoriilor pierdute, lite­ratura românească a cunoscut o acti­vitate pe cât de variată, pe atât de interesantă. Mai prejos faţă de anii trecuţi numai cantitativ, calitativ literatura înscrie opere trainice, nu fără multiple şi adânci semnificaţii. Este de la sine înţeles că, în spa­ţiul care ne e îngăduit, nu ne vom putea opri decât la activitatea literară propriu-zisă şi în mod sumar, cu toate că destule îndemnuri ne-ar duce spre bogatele tipărituri cu caracter socio­logic, pedagogic, etc. Nu ne vom opri la discuţiile iscate asupra reportajelor de războiu şi a literaturii­­ adiacente, asupra operei de artă în sine ca tendinţe şi mod de rea­lizare, asupra destinului scriitorului ro­mân faţă de noua concepţie de vieaţă românească pe cale de adoptare, după cum nu putem să ne oprim nici asupra operei de naţionalizare ce se între­prinde la Fundaţiile Culturale Regale, cu toate că s-a ajuns la concluzii ade­menitoare în ce priveşte comentariul. Din capul locului va trebui să însemnăm activitatea cu ecouri atât de fericite a clasicismului, prin reprezen­tanţii săi eminenţi : prof. St. Bezdechi de la Universitatea din Cluj şi prof. N. I. Herescu de la Universitatea din Bu­cureşti. Cel dintâi traduce cu perfectă în­ţelegere din Platon Protagoras şi Lysis, adăugând un studiu asupra sofiştilor, iar cel de-al doilea, după ce de Aurel Marin

Next