Glasul Bucovinei, ianuarie 1919 (Anul 2, nr. 42-61)

1919-01-03 / nr. 42

I GLASUI. BUC.. VINEI . Hroaia, la începu*nri, pare amănătorului românea;; j iară în drept. , Li când în frunte ,1 J vremilor nouă, i ce índuc.. ' .vine mai întâiu fostul sartam al acestei ari culturale fu profeul de ivorie )• Sala reală din Cernăuți, are, împreună • Georghe Tofan, un alt înțelegător al începu să editeze revista „Junimea liter. era să aibă norodul, ca Luceafărul .le • .or, de a avea pe un Goga sau Agârbi J să deci a se ridica la rangul unei revist de mâna întâi, Junimea literară uică răspânditoare de cultură și a miște dare amu pregătit generația tapriii școli și de la universități pentru man cei aveau să vină în curând. Dar acest dascăl îndrăgostit în științele iste nu era mulțumit cu ceea ce știa, doria să note mai mult. La o vârstă când alții nu mai u energia să meargă la învățătură, el plecă la viena și la București, unde la vestitul Jiredek și intașii istoriografiei române Bogdan, Iorga și Juciul ,își însuși ceea ce la mediocrul Kaindl ii putuse câștiga în Cernăuți, metoda cerceillor științifice și vederile largi ale istoricului modern. Una după alta apărură lucrările sale de doctorat și de habilitare, surprize deosebit de plăcute pentru cei ce cunoșteau lucrările sale mărum; din nainte. Universitatea din Viena îl făcu doc oi ităși atunci nici cea din Cernăuți, care atât de mult se opusese la crearea unei catedre de istu .a Românilor, nu mai putu refuza de a-1 admite că profesor. Ca profesor, Nistor nu se mulțumi să dea câteva lucrări științifice de valoare, ci cu tot corul temperamentului său viciu, el cercă fără studențimea desbinată în jurul profesorg_ trinoei c " " “ Societatea nostă culturală. Dece opuinie pe care te-a sufter ,i într’o parte și’ntr’alta nu-i făcură să se desrajeze și, ascultând cererile cei verbați din . Ci C.ț .•*/•:. iT.~ *.ie.jLcb 3*1* ‘ SGU din. Sfci] ui ă cu cel ce iscălește aceste rânduri, o gaze a ea. săi i dea o nouă orientare politică. izbucnise războiul și planul acesta nu se putu realiza în timpul războiului Nistor a continuat mama sa, ca propagandist al marelui ideal roși că istoriograf al țării sale. Trei lucrări despre Bucovina, din cele mai bine scrise și emoinic documentate, apărură una după merire de a stabili adevărul și de a răs 0 Ü cunoștința despre colțul de țară din care a răsuit. Ele au servit de temelie la tratativele cumânia le-a avut cu aliații asupra Bucovinei ,■au vor face desigur cele mai bune servicii șiongresul de pace. Acest fiu al Bucovinei a tins să fie, că om de știință, înainte de toate isteograful țării sale, in Basarabia, unde se adăpostise in timpul din urmă, el deveni un apostol cultural, contribuind în mare măsură la redeșteptarea simțului național între Basarabeni și la opiera de organizare a acestei provincii devenite române și fiind sufletul Universității populare din Chișinău, pe care el a înființat-o. Refugiații bucovineni s-au strâns în jurul lui, recunoscându-i toți de țcapul lor necontestat, adorându-i cu toții și asiduitând fără nici o șovăire de vorba lui. Mai mult decât atât. Fără să aibă aparența, el deveni și căpetenia refugiaților ardeleni, care recunoscură în curând cât de mult cumpănește povara își îndrumările lui, în cursul anilor petrecuți în România, Nistor,precum și-a curățit limba de barbarismele cu care o cultură străină nouă ne-a împistrițat frumosul graiu strămoșesc, tot astfel s'a lepădat de toate prejudițiile și de formalismul pe care ni le-am însușit prin contactul cu popoare străine Și subt presiunea birocratismului austriac și care sunt atât de străine firei deschise a poporului românesc. Vremile grele petrecute ca pribeag, mizeriile suferite de acest om integru ce refuza sinecure și desprețuia afacerile mai mult sau mai puțin durate, primejdiile prin care avu să treacă acest ,,trădător de patrie“, dar mai ales suferințele sufletești pentru situația mai mult decât critică în care ajunse țara românească, — îl prefiră și-l pregătiră și mai bine pentru lupta vieții. Dotat de la natură de calități mari sufleși și intelectuale, pregătit în școala vieții, acest bin ibat fără nici o pată în trecutul său care e unui șir de fapte vrednicie este predestinat de a ajungun conducător al neamului său. Aparținând generației dare a pregătit sufletele pentru vremile mari prin care trecem, el e Cel mai chemat ca să ducă la bun sfârșit optera anevoioasă a închegării diferitelor regiuni românești într’o Românie 1ipjnită, dare nu are să fie numai mare, ci și tar e. Sunt oameni la noi clare zic că Nistor nu-i politician. Ei au dreptate, căci un caracter atât i de ferm și o fire atât de cinstită cu greu se va, ui,rycpenduCt la, finețele Ulplomaijicie și icișuru- de politicianilor. Politiciani avem destui, de ideei ce avem lipisă acum e un bărbat de stat, pledesta va fi Nistor, care nu e menit numai să scrie istoria neamului său, ci și’o și facă. Sextil Pușelariu. Cele trei categorii. Noi, Românii din Bucovina, eram destul de bine informați de toate mișcările ce aveau loc în România liberă și la frații noștri din Ungaria, și n’am rămas pasivi la orice manifestare națională cu toată vitregia timpurilor în în care trăiam. Dară, durere, nu toți cari se ziceau naționaliști erau sinceri. Aceasta s’a cuocuit ui uuiaiii luiuuiuiui aiuUUiai, t, separat caprele de oi. Cum a sunat goarna de mobilizare, Romáim cu sentimente adevărate și ceruți la suflet cari n’au voit să lupte pentru ca o că străină, au căutat toate chipurile și n.oîii posibile, ca să treacă în România pentru parte activă — fiecare după puterile s ’o — la marea operă a dezrobirii Românilor de sub jugul asupritor al străinilor. Despretivitatea acestor prebegi și voluntari să lăsăr, să vorbească faptele săvârșite de ei la Mârășe și Oituz, în Rusia și în Basarabia. Alți dun Români din cauza greutăților familiare, fizice și materiale, n’au putut părăsi Bucovina, ci au rămas acasă cu sufletul îndurerat, nepierzând însă speranța realizarea idealului nostru național. Mu! ei au îndurat și au suferit umiliri chinuri, închisori și spânzurători »patrioților« și brutelor austriac« ce stau cu nimic mai pe jos decât voii prebegii trecuți în raia. Í Aceasta e goria întâia. A doua categorie o formează aceia cari, la primul semn, au apucat, armele și a mers să-și facă datoria față de »patrie«, nealvând timp să se mai râsască Și amăgiți, că România intră în refugiu alături de puterile centrale. Plecați pe front, au «âuse neajunsuri și umiliri, greutății, dar acolo o convins din noi * e pe .uG.ro au cunoscut naționalismul s . .ck Cehilor, Polonilor și Italieni îc Cum li s’a oferit o^az. 1 T.tu, zeartat sau s’au lăsat prins;, iar în contra dreptății și a frații Mulți din ei însă nu cosi să dezerteze nici norocul s , pr. dară urmăriau cu un i a, evenimentelor, așteptând cu e Im, visului nostru secular. Acei, , orei vor ști să ia o atitudine n â elementele străine, cunoscându . u - și obrăznicia lor și vor contrilui sufletului românesc și în’> * » piși paraziților din acestă sera, aceste categorii nu e nici toire. De categoria a treia ținind, alături de jandarmii câ Guilu. rezvoltat o activitate fecilă :;a. di. nu.: denunțanți și judeci .ai României, care a înd./i . a. contra „drăguțului“ » • imparat. is amintesc numele astor f.*l d. creaturi, cari re. s trișori găsite. ■ 2. lumina ta, iubite, .a și-o grădină ’n floare. — - r chin și grijă vibrătoare ingher îi nopțile cernite.-----oțel cu urias’au să se-agite . — U .seși sp sclipitoare. — ir cu ..*«• ; divinul soare, ils di brațele trudite, .. ndu - va - ă alba Pace. Și te vei înlurie preajma sumbră ocean de rcii s’a preface, iar inima mea imnuri o să baM... X — Viața mea e azi umbră, e plânset și asieta?e necurmată . V (Din: Sote.> Gî. V’dievidea. lai Mertepati *] mănăstirea Calinului s'a oploșit, nu se știe de unde, un flăcău cam hăbăuc, pe care-1 chema Hortopan. După dulamia de aba înflorită cu șnururi negre, părea a fi din Oltenia. S’a prins argat la mănăstire „pe mâncare și opinci", și umbla toată ziulica prin pădure cu vitele. Hortopan eră o namilă de om, să ridice un taur în spate, într'un rând s'a prins rămășag pe un padoc de mahorcă cu un stóidar, că el bate un țăruș în pământ numai cu pumnul — și a câștigat Hortopan rămășagul. A pprins parul cu mâna stângă și, când a ridicat pumnul drept deasupra capului și l-a lăsat greu ca un barast, țărușul a intrat de-o palmă domnească; la al doilea plumn, a intrat pe jumătate, iar când și-a lăsat pumnul de oțel a treia oară, — a mai rămași țărușul de-o șchioapă afară din pământ.. Pe Hortopan, la oaste nu l-a luat, fiindcă, pe lângă că era Cam hăbăuc și râdea I de toate nimicurile Cu degetele răschirate peste gura cât un Craiu-nou, da’ era și surd. Din pricină că n’auzia, tot sufletul îi năvălise la ferestrele ochilor. Când își ținea ochii deschiși miari, părea că ascultă cu ei freamătul pădurii. Pădurea îi era dragă ca unei sălbătăciuni, și măcar că de-abia unise pe meleagurile acelea, cunoștea toate hrubele și cotloanele codrului ca o jivină. Nici nu știai id pomeneai cu ei, cum nu știi când i pomenești .., lupul la --pete, numai ce răsărea, ca din nămâm și te prive«' Hp Heip.«rt-tmt? tr. Câte odată îndrăsnii. s. se apropie o- m>-alier.i, sori de tun tun, își trece; . mână p-Me , ca r_- ni,ființi , le mângâia, par’că, ș.și ara’” mat ..i 1 printre degete. Un singur prieten avea Hortopan, a.a. departe de ai lui , un mânz negru ca tăciunele • < • nog la un picior de dinainte, ca și Cum ar fi fo« - ami p ar fi umblat și el oblojit. • j Hortopan sie zbenguia cu mânzocul cel1 negru c un tăciune, de plat’că s’ar fi jucat c’un copil. ÏÏ Cuprinde: Cu amândouă mânile, gâtul, și se făcea A s’rtuu !, trântă voinicească. îl lua c’o mână pe sub pântecv. g' Cu cealaltă pre slabi gât, și-l ridica și-l purta ca pe un miel. Diavolul [de căluț sclutura din Capi și-, m-iau poznaș ochii și se făcea cât muafâîntr’o zi mânzocul ,neastâmpărat cumergând din ploiană în poiană, trece de tranșeele noale. Hortopan se luiă după el, cu pirul vâlvoi, neascutat de glasurile soldaților noștri care ră Cunau după el .•! se întoarcă înaploi. Cârlanțu! pogorî în copoi o coastă și ste oprin fața unei sentinele nemțești, sta înțepenit pe privisul Isiubtiri si se uita tmti 1? ar’că Far fi în „Ce căuț.. măi Neamțul aici?" Cadaulă îl zar pe să-l nimereasc nimeni mânzo . Culjâmânt. Hortopan stătu un răstimp buimac, cu ochii lui, care ? a fi oidată din An' ica • ' V..A iy . k CdiaS..I de să- i t'âască sângele și s- întoarse la m;