Glasul Bucovinei, iulie 1919 (Anul 2, nr. 180-205)
1919-07-01 / nr. 180
ft VIKIfi sinistra "a sărbătorit ieri, în sfere de liniște și a armatei române și ului supușilor lorior delegați Mistor. a delegat iată Bucovina marele rail din Cernăuți s’a fața autorităților civile 2 a zilei. A urmat apoi uu delegat Mistor. Roman e recunoscută de ea mai bună dramă i. .. între somitățile tearelevat dramaturgii Leoe criticii literari un oartista, apoi cunoscuții serii Feraru, cei mai vestiți Dr. Goldstein, Dr. Cohn desigur, vestiți și mari aștri bacteriologul Dr. Bajonescu, Dr. Cantacuzino și satului ziar ne spune: „Celersonalități (Persönlicht cu mândrie (sic!) le aua prinit și lupte ani în șir , a fi naturalizați... Acești apă țării foloase mult mai ri nici nu ne putem îni fost supuși unui regim, sau i-a silit sa emigreze“, ne-au făcut știință juridică, attira, critică literară, ziaramatică, medicină, muiar noi Românii nemulți exista prin noi înșine, unicți și i-am silit să a emigrat, de aproape ani ăi acestei atât de destui ______________________nr. 180. Nu știm zău, onorate domnule cenzor, atotputernice stăpâne al creionului roșu cum zis’a zi, dăună zi de cătră ziarul german al socialiștilor, ce senzație vei fi avut când ai cetit în biroul d-tal aceste revelațiuni ale conlocuitorilor noștri jidani de la „Ostjüdische Zeitung“ ... Dar efectele simpaticei d-tale toleranțe ne sânt atât de binevenite. Căci până aci nu cunoscusem pe atâția corifei ai culturei neamului nostru. Vă mulțumim deci foarte respectuos, domnule cenzor fifi. io t ©. Iubite D-le Marmeliuc. Vă trimit alăturata scrisoare deschisă, care vă poate servi foarte bine, publicând-o, la împrăștierea unor acuzațiuni. Publicarea ei mă va edifica și pe mine numai în cazul când cenzura pe care stăpâniți nu o va trunchia. Altfel e publicare a ei nu o pot lua în seamă. Primiți, vă rog salutările mele cu cele mai bune urări de bine . Em. B. Vasiliu. Este semnat cu pseudonomiul meu obișnuit. La această scrisoare, căreia îi era alăturată scrisoarea deschisă, publicată de curând într’un ziar din Cernăuți, dl. Dr. Marmeliuc i-a răspuns la 22 iunie d-lui Em. B. Vasiliu, student din Iași, în urma unei hotărîri a comitetului redacțional al ziarului nostru, precum urmează : Iubite D-le Vasiliu, te ne găsim, pe drumuri gem până la capăt , ei cu ța ; ei lăudând trădările — 54). ;ermană neamul nostru se k dintre cari una se afla I Siret. Suferință era de i îndurerat râu cu unde de 0. Și se găsiau Români, caria noastră și strângeau mâna neso a inamicului nostru, tzborul „ca o afacere, în care lucrul cal mai sfânt printre priviați cei ce l-au dorit și tutorul cu durere: „Sângele i prea sfântă acest sânge, diasc cu pietre nebunul, oare mai bine, aceluia îl dăm!“ două, de partizani convinși realizare a visului nostru e potrivnici cânceni ai răză pe de alta, po&lui Rotică plastic: „jertfa îndurerată curoasă de alta“ (p. 58): caracteristică sufletului unui pagini prinde în farmecul tea și atâtea icoane fugare jea epocă de jale. Ici brusfață de unul din umilii eroi j i strige celui ce nu poate în fond sântem absolut înțeleși cu scrisoarea deschisp, ce ne-o adresezi. Dovada că luptăm împotriva politicianismului întreg din Țara Românească, dar a politicianismului întreg fără deosebire de nuanțe, o găsești în colecția ziarului nostru, oriunde o deschizi, așa de pildă în articolele: Dl. N. Iorga și politica viitorului (No. 20); Țărănimea (No. 47); Politica noastră (No. 77); N. Iorga (No. 85); în slujba unui partid din țară (No. 88); Adevărata țară românească (No. 168) etc. Orice om imparțial și neangajat față de nici o fracțiune politică din vechiul Regat a putut să se convingă de această atitudine hotărîtă a noastră. Nu putem să publicăm însă în coloanele ziarului nostru această scrisoare din următoarele motive : „ Pentru că prin ea vrei să ne supui unui examen, căruia noi, având a răspunde de atitudinea noastră numai propriei noastre conștiințe și lumii, care judecă pe conviețuitori după fapte, nu după calomniile altora, nu suntem dispuși a ne supune. 2. Pentru că scrisoarea D-tale, scrisă într’un stil măgulitor pentru noi, dar insultător pentru un ministru al Țării, care nu pun asperități dialectice va putea fi scos din vaiul ce-i are, nu este iscălită ca numele adevărat, ceea respecta pe omul de sub haina ruptă : „Mai multă omenie ! Colo un articol de ziar scris de un erou al tranșeelor cu mâna stângă îl face să i se pară atât de palid, atât de șters tot ce s’a scris până atunci, „pe lângă sguduitoarea slovă scrisă cu mâna stângă“, din care se desprindea măreață „jertfa născătoare de energii, glasul viu al sângelui dăruit pământului țarii tale“. (P. 106). O călătorie prin Verești spre satul său de naștere îi reproduce în minte toată icoana scumpului pământ al Bucovinei, roditor și sub secera distrugătoare de bogății a morții; scrisoarea unei femei de la țară șntre bărbatul său, sergent în armată, în care îl roagă să nu facă rău nimănui, îl înduioșează și evoce în „Milă toată bunătatea creștină,“ de carte are nevoie atuncia și are nevoie și astăzi neamul nostru pentru ștergerea atâtor suferințe ale războiului. „Să apărăm durerea, ori de câte ori inima noastră va auzi o inimă plângând și să cerem pedepsirea nedreptății, ori de câte ori ochiul nostru va surprinde-o operând. E poate cel dintâiu și cel mai folositor lucru, pe care îl așteaptă de la press, noastră România de mâine“. Cu aceste cuvinte își încheie autorul volumul, care, dacă nu reprezintă o operă monumentală de idei neperitoare, e un caleidoscop de atâtea icoane interesante și de atâtea sbuciumări sufletești din vremea dintre moarte și beață a poporului nostru, încât oricine va voi să dea în anii de mai târziu o descriere credincioasă a acestor timpuri, nu se va putea lipsi de el. Dl Marmeliuc.