Glasul Bucovinei, octombrie 1919 (Anul 2, nr. 252-277)

1919-10-01 / nr. 252

A b ül IL Cernăuți. Miercuri. 1 Otnnivrie 19191 apare zilnic. Org*a,r^"CLl ^axtia.^I"uî democrat a*l no.n.lril. ucovinei Telefon Nr. 61 Fondator: Sextil Pușcarît­. Abonam­e atun­ Pe an an­­ 60 lei, pe */* an 30 lei. ,pe trei luni 15 lei., pentru țărasî, kî Im­ei, pe tui an 30 lei, pe *2 an 15 lei, pe trei 7*50 lei, m­alal număra­­tie Duminică pe­nn pe­rs an & lei, p­e trei luci 2­59 lei. Uss RMP văr rafflsîn 25 bani. g?© daciî ® și' aeimsnis'trafta Cernăuți, Strada. 3 Ba­ xicii 3STr. 2. (in palatul fo­stei bănci austro ungare) Se primesc numai articole iscălite. Anusițuri și­ reclamei se calculează după tarii și se primesc la ad­in­strație : Strada Băncii No. î. 10 lei.­ ­ „BUCOVINÆ.. . — Ziarul românilor bucovineni?! — Sânt mai bine de șase luni de zile, de când a apărut în Cernăuți al doilea cotidian româ­nesc. Faptul în sine era în măsură numai să ne umple de bucurie. S’ar fi putut crede că Românii bucovineni cari, în împrejurările un­ei stăpâniri vitrege, n’au fost în stare să scrie și să găsească cititori pentru un singur cotidian, cum au scăpat de jugul străin, simt nevoia chiar de două, având destule condeie, ca să-l scrie, și destui abonați, ca să-l citească, în realitate însă nu era așa. De aceea con­deie s’au adus din vechiul Regat, iar ziarul s’a trimis la orice adresă s’a putut găsi. Dar ori­cine va putea spune că și aceste-s lucruri vred­nice de laudă. Fără îndoială, dacă ziarul e în­suflețit de adevăr și pune interesele superioare ale neamului românesc mai presus de scopurile ce le urmărește. Dar „Bucovina­“, acuma în subtitlu, spune un sfruntar neadevăr, intitulându-se „Ziarul ro­mânilor bucovineni“, in vreme ce se știe până la evidență că nu e decât organul d­lui Flon­­dor și al celor câțiva bărbați politici bucovineni, deveniți, în­­ urma fericitului eveniment al unirii, naufragiați din punct de vedere politic din cauza atitudinei lor politice încă de pe vremea stăpâ­nirii austria­ce. Și nu înțeleg de ce e nevoie să se demită la neadevăruri, când s -ar putea spune pe nume fără înconjur, puținii oameni grupați în jurul ei, constituindu se în partid sau într’o sucursală de partid. S’ar da astfel o dovad­a de sinceritate și lumea ar ști cum să se conformeze. „Bucovina“ însă, peste puțină vreme după apariția sa a început a face, numai pe ascun­sele și pe înconjur, politica vechilor partide din Regat Mai întâiu politica conservatorilor fili­­pescani, apoi a celor de­mocrați de sub condu­cerea d-lui Tache Ionescu și în sfârșit s-a ală­turat „Ligei Poporului”1 de sub șefia generalului Averescu, după cum patronul ei, dl. Flondor, a căutat să se alătureze la una din grupările amintite." Că într’o vreme susținea pe tachiști, a fost subliniat chiar de „Neamul Românesc“, a cărui obiectivitate nu se poate trage la în­doială nici o clipă. Dar spre a-și da aere de independență, „Bucovina“ se face că biciuește relele din viața publică a vechiului Regat. Și tocmai în punctul acesta dă mai mult cu oiștea în gard ! Căci datoria sfântă a oricărui ziar în provinciile des­robite și mai ales al unuia scris de oameni din vechiul Regat e ca să apropie inimile românilor eliberați cât mai mult de acest Regat. Dar cum să ți se apropie sufletul de el, dacă „Bucovina“ nu mai găsește culori destul de întunecate spre a descrie păcatele și putreziciunea care au cu­prins în întregime România. Acolo nu e nimic bun, absolut nimic. Acest fel de luptă al „Bu­covinei“, importat din arsenalul de luptă al ve­chilor partide istorice, nu i-l putem ierta nici­odată. Ge să spuie țăranul român din Bucovina care e obicinuit să­ aibă oarecare respect de au­toritatea statului, când citește în ultimul număr al „Bucovinei“ pentru țărani că „Oamenii cinstiți nu pot intra în ruptul ca­pului ca sfetnici ai TVr­onulu­i“. Ră­mâne cu impresia că România e o țară de jaf și fără nici o rândoeală, precum își dau stiința a descrie răuvoitorii neamului nostru, între de astă data se înșirue și „Bucovina“. Iar cât despre forma­ în care e scrisă"„Bu­covina“ scapată mereu, căci nu trece număr în care să nu întâlnim trivialități care de care mai vulgară. Adversarii ei politici, în lipsa altor ar­gumente cu ajutorul cărora s-ar putea încinge discuții lămuritoare și edificatoare pentru citi­tori, sânt acoperiți din belșug cu epitete ca „mameluc, secături, mormoloci, infirmi cu ca­pul ca o dobă hodorogită, schemându-se din răsputeri“ și câte alte grațiozități. De aceea, poporul românesc din Bucovina nu s’a ales cu nici un folos, de pe urma ener­­­­iei, și a cheltuielilor risipite cu editarea „Bu­covinei“. Singura ei parte bună a fost că, având în­totdeauna prisos de spațiu, i a fost cu putință să reproducă mai multă literatură, cu toate că și aici uneori e deeditată rău. Astfel bună­oară, în a­nul 86, reproduce un sonet în care e vorba despre „obiceiuri stranii și lubrice amante ce sacrifică Vene«„ plăceri, extravagante“ , despre „gesturi delirante“ și despre „o fiică de rege ct­ se scaldă și-și toarnă pe trup parfumuri fexcitante“, iar scriitoru­l, po­ate vre­unul de la „Bucovina“, „simte în toți nervii o înfiorare caldă și privirea sa avidă pe dânsa se fixează. “ Numai cât, domnilor, aceasta e o literatură potrivită mai de grabă pentru „casa cu geamu­rile portocalii“ decât să fie reprodusă într’un­ ziar pe care pretind a-l scrie ziariști „cari au" venit în Bucovina să facă un apostolat“. Vasile Grecu­. Sosirea d-lui ministru Nistor. Astăzi, firistcu­ri în 1­­ Momvrla, cu trenul dl București, dl. Nistor sosește în Cernăuți. DL Nistor, fiind numit din nou ministru­­delegat al­­ Bucovinei. I se va face primire oficială la Ițcani, Dărmanești Dornești și în Cernăuți. Invităm pe toți adereniții și prietenii noștri­ să vie în număr cât de mare la această mani­festațiune bine meritată.­ ­Un ultim răspuns, „Epoca“, ziarul care în numărul 42, anul I, ser. III din 30 Octomvrie 1918, scria în arti­colul „Teritoriile din Austro-Ungaria locuite de Români“, textual „La Nord-Vest ... va trebui să renunțăm, reflectând numai la apro­ximativ 6000 m2“ (se subînțelege din Bucovina), ziarul deci care de pe atunci a dădea dovezi zdrobitoare despre luminatul său patriotism, renunțând dintr’un condeiu la jumătate din Bucovina, fiind în completă necunoștință despre împrejurările de la noi și pe atuncia și acuma, debitează din nou toate injuriile și calomniile împotriva d-lui ministru Nistor, puse în curs de adversarii săi politici, atunci când acesta, împotriva așteptării lor, a fost numit ministru delegat la Cernăuți. După­ demisia guvernului Brătianu, dl. Nistor fiind înqredințat din nou cu admini­strația Bucovinei, „Epoca,“ în n-rul ei de Luni, Nr. 252. MELANCOLIE. Dintr’un ciclu de poezii „Singur“. ... Și lumină nu mai râde n­jururi. Umbre mute curg peste contururi... Nu mai râde rază și coloare — Zilele, (cândva strălucitoare), triste­ atărnă ca și­ lin negru lori — Totul e î nghețat — și gol — și mort Soare, vrajă și balsam ești tu! — Dar , eu, vai, în van te cer acu ! — Ieri, trăiam crâmpee de poveste — Lac de lacrimi sufletul, azi, mi-este. Dom, ii umbra pustnicei mansarde, ca văpaia iadului mă arde... — Și tu nu mai vii, copil suteget. .. Și inprejuru-mi jalea, fără preget fâlfâie cu aripe de umbre ca și corbii ’n jur de turnuri sumbre, — și, de strălucirea ta ’nsetați ochii mei în dam se-aștern pe cale, — și visează, stinși și ’ndoliați, binecuvântarea razei tale. George Voievidca. 129 Septemvrie a. c. repetă și reproduce din nou aceleași neadevăruri, cari în a­nul 141 din 13 Main a. c. pag. 5 a ziarului nostru și-au găsit o categorică de smințire. Nu numai atât, ci în numărul 140 din 11 Maiu, se publică chiar actele oficiale, ieșite la iveală în urma anchetei ordonate de dl. ministru Nistor, acte care arată lămurit neadevărul afirmațiilor d­lui Flondor, care nu a mai răspuns nimică după aceea. Dar se vede că de va mai fi o demisie a guvernului iar dl. Nistor de va mai fi numit iarăși ministru-delegat al Bucovinei, neadevă­rurile se vor repeta din nou, căci e recunoscut adevărul proverbului latinesc: Audacter calum­­niari, semper aliquid haeret. V. Gr. Alegerile și minoritățile din Ardeal. Se știe prea bine că legea electorală din Ardeal e aceeași, chiar și în amănunte, ca și legea electo­rală din Bucovina, căci administrația țării ține să stea într-un contact cât mai strâns cu conducătorii consiliului dirigent din Ardeal. Ziarele din Ardeal ne aduc știrea că ungurii și celelalte minorități de acolo și-au numit candi­dații lor. Prin aceasta aceștia dau o strălucită do­vadă că posed simțul realității și o zdrobitoare do­vadă de maturitate politică. Toți bunii Homesei din Ischicoriin să se Înscrie in partidul dem­crat si al Unirii* H ■ ■ ■ »

Next