Glasul Bucovinei, octombrie 1919 (Anul 2, nr. 252-277)
1919-10-10 / nr. 260
j, A * •r * * Anul sf. Cernăuți, Vinari, 10 Octomvrie 1919, Momm zilnic. Orariura/CLl io’bsi h* : ASsansmentuli ?* «B la 60 isi, pe Vs an 30 lei, pe trei luni 15 lei, pentru Iinal, silnic , pe un an 30 lei, pe 1 g an 15 lei, pe trei îmi 750 lei, «<;&ai numărul de Duminică pe un an 10 lei, pe Va an 5 lei, pe trei luni 2’69 lei. Un «urnă»* costă S3 &ani; xtd-“U.l“U.S democratanl Telefon Hr. 8t Fondator: Sextil Redacția și adrainistrația Cernăuți, Strada Bazicilr STr. X (în palatul fostei bănci austro ungare) Se primesc numai aitioafe iscălite» Anunțuri și reclam se calculează, după tarif și se primesc la instrație , Strada Băncii Ho Í. Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 50 ° C, OLGA STURZA. In timpul războiului, în lașii pribegiei și al durerilor am văzut-o muncind din zori până’n seară pentru alinarea suferințelor micuților copii, rămași făiră părinți, cari vor întări mâine rândurile scăzute prin eroizm și mucenicie a nației noastre, am văzut-o înființând ateliere pentru haine și magazii pentru alimentarea celor săraci și năcăjiți și împărțind, cu mână darnică, din avutul ei particular atâtea daruri, acolo unde nevoia era mai mare. Cine cunoaște activitatea întinsă și rodnică a acestei doamne, mai ales în timpul războiului, în care România a căutat să-și câștige, prin sânge și lacrimi, situația ei, firească de neam întreg cu drepturi întregi, cine știe cât sânge s’a spălat de pe rănile și câte lacrimi s’au șters din ochii celor suferinzi prin munca acestei doamne, va simți un fior de bucurie la știrea că, prezidenta societății „Ocrotirea orfanilor din războiu“ e de Marii oaspete scump al Bucovinei. A venit in țărișoara noastră, pentru a lua informațiuni despre lucrările filialelor bucovinene ale acestei societăți și a le da noi îndemnuri și îndrumări. Ii urăm bun sosit la noi. D. Marmeliuc. Sub stare de asediu și censură. Printre motivele de nemulțumire a unei părți din presa locală față de noua stare de lucruri, se găsesc și aceste două : starea de asediu și censura. Oricâte am fi organul unui partid al cărui președinte este în aceeași vreme și șeful Administrației țării, nu vom lua, în coloanele noastre, apărarea acestor două măsuri, cari evocă în mintea noastră însăși negațiunea libertății. Libertatea cuvântului trebuie să-i fie sfântă oricui poartă un condeiu ; orice măsură de restrângere împotriva acesteia ne este, prin urmare, și nouă deopotrivă de odioasă, și datori cântem, când e vorba de a o combate, să nu mai zărim lagăre și adversari, ci numai colegi cu cari, în cazul acesta, trebue să luptăm umăr la umăr. Odată făcută această mărturisire de credință, să vedem întrucât a pătimit în țara aceasta libertatea cuvântului din cauza acestor măsuri, împotriva cărora se plânge când dezolată când revoltată, presa scrisă în limba germană. Cine a cunoscut presa aceasta în timpul stăpânirii austriace înainte de războiu, va rămâne uimit câtă slobodă agresiune, câtă nestăvilită cutezanță și câtă lipsă de respect pentru instituțiile și autoritățile țării va descoperi în coloanele ei. Pe atunci, când am cunoscut-o noi, nu era ca azi nici stare de asediu nici censura, erau însă în schimb guvernatori, al căror mod de a înțelege guvernarea unui popor era adese un lanț de crime, și cu toate acestea revoltații și atât de războinicii noștri confrați de azi nu știau cum să "îndulcească mai mult fraza ori de câteori rostiau numele, nu al guvernatorului însuși, ci al oricărui alt „gulerat“ de mai puțină importanță. Am urmărit cu cel mai atent interes tot ce a scris, sub tirania cleonului roșu, presa minorităților și punem premiu să ne arate în tot trecutul ei o singură coloană, care să poată sta, ca pildă de violență și libertate îngăduită, alăturea de nenumăratele coloane trecute pe sub ochii censorului din Cernăuți în cel dintâiu an al stăpânirii românești. O presă care sub domnia stării de asediu și a censurei, a putut tipări la adresa Ministrului țării, care este ceva mai mult decât un fost guvernator austriac și care pe lângă această calitate mai este și un erudit profesor universitar și membru al Academiei Române, cum și la adresa celorlalți colaboratori ai săi, niște jigniri ca aceste : oamenii aceștia cari până ori nu erau nimica, iar azi sânt totul pentru ca mâne să fie iarăși ceea ce au fost ori ; o asemenea presă trebuie să te revolte când afirmă că nu găsește destulă libertate în România Mare. Odată ce au putut scrie ceea ce au scris până azi sub ponegrită stăpânire românească, dar ceea ce n’ar fi îndrăznit niciodată să o facă sub lăudata și regretata stăpânire austriacă, am fi foarte curioși să i auzim pe nemulțumiții noștri confrați, ce anume cred că mai pot aștepta deja libertatea cuvântului mai mult decât atât ? Cunoaștem azi, din diferitele articole publicate a doua zi, cum au motivat diferiții confrați tonul desaprobat de dl. ministru Nistor în convorbirea la care i-a invitat Duminecă. Unii au cătat să documenteze că tonul este haina firească a unui anumit sentiment, ca să ajungă apoi la concluzia, că pentru sentimente ca acele pe cari minoritățile le încearcă zilnic nici tonul n’a putut fi altul decât cel întrebuințat. Să înceteze deci mai întâiu cauzele, cari au produs asemenea „sentimente, și va înceta de la sine și tonul care exprimă amărăciunea lor. Sau, cu alte cuvinte, să nu ne atingem de nici o nedreptate care ne-a lăsat-o moștenire Austria. Să lăsăm țara aceasta batjocorită așa cum am găsit-o în ceasul dreptății biruitoare , cu universitatea ei germană, cu teatrul german, cu întreg caracterul străin ce i-a fost impus în mod silnic — și dacă vom înțelege a nu face altfel, atunci și tonul presei va fi cel mai dulce posibil. Alții au găsit că tonul este expresia timpului și dacă între tonul de slugă gudurătoare din timpul stăpânirei austriace și între violența cu care atacă noua stare de lucruri este o deosebire, ei ne aduc aminte că între o stăpânire și alta se găsește un războiu de patru ani — și adăugăm noi — ale cărui rezultate de ordin moral le exploatează mai mult tocmai aceia cari le - au dorit mai puțin. Nu timpul, nici celelalte cauze invocate au contribuit ca să cunoaștem acest ton ; el este produsul unei libertăți, care, în Bucovina românească, chiar sub stare de asediu și censum, este mai largă decum am cunoscut-o vreodată în cursul unui secol și jumătate. Deci mai puțină revoltă și mai mult simț pentru dreptate și adevăr. 8. Rotiță. Nr. 260 Ardealul și noul guvern. „Românul“ din Arad scrie următoarele: „Nu trebue să uităm, că guvernul de azi, este eșit din lipsa de solidaritate a partidelor în momente decisive pentru țară; nu trebue să uităm că el este expresiunea și formula frământărilor și agitațiilor din timpul crizei și că el a luat naștere, pentru că nu s’a putut forma altul mai bun. Din moment ce acesta este singurul guvern pe care l-am putut avea, să-l lăsăm să lucreze, deoarece el are o datorie de a dus la îndeplinire. Prin atitudinea ce el va ști să păstreze, prin încrederea ce i se va acorda de cătră țară și prin autoritatea ce va înțelege să-și creeze, este menit să fixeze mai departe, într’o precizie și mai luminoasă încă punctul de vedere al intereselor naționale, față de rigorile ce ni se arată din partea consiliului suprem. A cere, cu o înverșunare mereu reînoită, înlăturarea și a acestui nou guvern, fără să arătăm cinstit și limpede cu ce - am putea înlocui, ar însemna că, facem o operă anarhică și disolvantă pe care marea conștiință a națiunei nu ne-ar putea-o tolera.“ Oaspeți distinși. O școală de industrie casnica. Ieri au sosit la Cernăuți d-na Olga Sturdza, prezidenta societății „Ocrotirea orfanilor de războiu“ și dl. Mârzescu, fost ministru de interne, cu d-na, spre a inspecta secția Cernăuți a acestei societăți, și a da îndrumări pentru prosperarea ei. Totodată distinșii oaspeți vor lua inițiativa înființării unei școale de industrie casnică. Se știe că industria casnică în Bucovina e una din cele mai frumoase și originale și odinioară era una din cele mai înfloritoare arte poporale. De aceea înființarea unei școale care să promoveze industria casnică și să o aducă la starea înfloritoare de mai înainte, nu putem decât să o salutăm cu mare bucurie, sprijinind-o din toată puterea noastră. Arta poporală românească a fost apreciată așa de mult de cei mai de samă bărbați de știință din străinătate, cunoscători specialiști ai artei poporale de pretutindeni, și pusă în rândul întâia față de cea a altor popoare, de aceea nici o silință nu poate fi prea mare ce s’ar depune, ca să ne păstrăm și pe viitor acest titlu de glorie. Parastas pentru Regele Carol. Sâmbătă va avea loc la Curtea de Argeș un parastas la mormântul primului rege al României Carol I. Cu acest prilej se va oficia o panahidă și in catedrala din localitate, în aceeași zi la orele 11 dimineață. Publicul cernăuțean e invitat să ia parte în număr cât de mare. * ë a»