Glasul Bucovinei, mai 1920 (Anul 3, nr. 416-434)

1920-05-06 / nr. 416

ftmil III Abon. dv. » Urgnnni p^rfldylül d éfa**-$*â rat mi û APARE ZILMIG. Telefon Nr. 61 Abenementult ! f» «B »a 60 lei, pe ’­a an 80 lei, pe trei inni 16 lei, pentru tirani Zilnic , pe an an 30 lei, pe ’is an 15 lei, pe trei inni 7.50 numai numurai de Duminică pe an an 10 lei, pe *­s an 6 lei, pe trei Inni 2.50 lei. Un numir costă 25 bani. Redacție si administrația Gernăuți, Stafida Flondop Ho (FOSTĂ DOMNEASCĂ) Se primesc numai articole anuu­la IPN­ Fondator: Sex­til Pagefios» Anunțuri și reclamei se calculeasă dapi tarif și se primesc la administrații« STRADA FLONDOR No. 33 Pentru Înserare In interiorul eianului se urcă taxa ca " 60% etc. Pe drumul abdicărilor Vechi oameni ai condeiului, deprinși a nu vedea farmecul unei lupte decât în lumina unei idei când acum un an și jumătate ne-am gru­­pat în jurul acestei gazete, nici o ambiție zgo­­motoasă, nici o nerăbdătoare poftă ascunsă nu ne-a pus condeiul la mână. Contopirea cu Țara liberatoare, pregătirea sufletelor în direcția aceas­ta prin combaterea austriacismului din menta­litatea bucovineană, a fost idea, în jurul căreia ne-am găsit și ne-am înțeles din primul mo­ment toți câți ne știam legați printr’o mai ve­che credință. Despre acest statornic și bun gând al no­stru mărturisește cuviința cu care am scris, ati­­­­tudinea reservată față de partidele din vechiul regat cum și cealaltă atitudine a noastră, nu numai cruțătoare ci și plină de vădită bunăvo­ință, față de persoana d-lui Iancu Flondor, a că­rui cugetare înfățișa însăși sinteza tendințelor împotriva cărora ne rădicasem. Nici o râvnă nu ne împingea la răsturnarea cuiva, cum nici­­ un moment nu am simțit înțepându ne nerăb­­­­darea de a-i lua locul. Singură dorința de a-i­ ajuta d-lui Flondor­a-și libera cugetărea din cătușa unei nătânge ambiții dăunătoare intere­selor pentru cari se jertfise România, ne a dictat articolele noastre. O luptă pe cât de pătimașă pe atât de muîtă a fost răspunsul la atitudinea noastră și demnă și românească. Am fost acuzați că sântem — noi cari până azi am rămas singuri neatinși de acest păcat — niște simbriași ai politicianismului din regat, pe care vrem să o introducem în Bucovina, de imaculata viață po­litică a căreia d. Flondor se arăta așa de ge­los. Nici o armă nu a fost găsită prea detestabilă pentru a lovi cu ea la idea ce predicam. Nici o calomnie nu a zăbovit a înfățișa realizarea acestei idei ca indentică cu toate păcatele, mai multe inventate decât reale, ale Țării Românești. Azi după un an și jumătate s’a întâmplat ceea ce atunci nici un om care a urmărit ce ne deosebia pe unii de alții, nu ar fi crezut posibil. S’a întâmplat minunea ca idea, a cărei pre­­dicare de către noi a intimpinat o înverșunată împotri­vire, să o vedem îmbrățișată tocmai de aceia cari nu au ezitat nici o clipă a năinii pe cei mai cinici dintre depravatorii cuvântului pentru a ter­feli cu cât mai multă și mai revoltătoare lipsă­­ de conștiință românească idea profesată de noi. Este faptul acesta surprinzător un netăgă­duit succes al gazetei noastre. Facem această constatare, fără însă să afirmăm că­­ am conver­tit poate pe neînduplecații adversari ai ideei, în slujba căreia am stat cu credință până azi. Ar fi din partea noastra o asemenea afirmare o pretenție absurdă, iar pentru cugetarea rușinată a dumnealor o mângăere. Am spus «o mângăere.» fiindcă nu-i tot una a recunoaște, oricât de târziu, nedreptatea ce ai săvârșit față de o idee și a te supune ideea fi­indcă altfel te vezi strivit sub pașii ei biruitori cu toate interesele d-tate. Oricine poate greși combătând la un moment dat o sfântă, dar nu oricine are­ puterea m­orală cauză de a-și recunoaște greșala. Puterea aceasta o are numai cine combătând o credință pe care totuș o primește mai târziu, a opus acesteia până la acest moment o puternică credință a sa. Or la adversarii noștri nu este cazul. Ei s'au ple­cat, nu în fața credinței înfățișate de noi, ci în fața puterii la care nu puteau ajunge decât pe acest drum al abdicării la personalitatea lor. Unde este în cazul acesta — va obiecta cineva — succesul nostru ? E adevărat, nu este un succes direct, care ne l-ar fi putut da singură convertirea lor, dar este imul, iar el este întreg opera prezenței noastre în viața politică a Bu­covinei. In urma luptei ce am purtat împotriva pocăiților autonomiști de azi, 1 am înlăturat în momentele cele mai critice din fruntea adminis­trației. Iar când au crezut că a sosit din nou momentul lor, ei s’au găsit leghemuri! In fața alternativei , sau acceptă să infaptuească singuri ceea ce au combătut sau sa își d­e adio dela dulcele vis ce le surâdea așa de aproape. Și dacă n’am fi făcut mai mult decât atât în acest timp de un an și jumătate de luptă, am făcut totul așa de mult silindu-i, prin pre­zența noastră, pe ceilalți la renunțările de azi. G. Rothca. In timp de pace ca și de răzb­oiu, fiecare trebue să sprijine prin orice jertfă Țara. Numai astfel ne putem plăti sfânta datorie față de cei cari au dat totul, chiar viața pentru noi. REGINA MARIA. Cerem intervenția ministrului Bucovinei După pilda dată de guvernul central, în Palatul administrativ din Cernăuți și, în consecință, în toată țara domnește un haos nemaipomenit. Aproape nime din cei chemați, prin măsurile recente la cârma țării nu știe ce să facă, fiindcă nime­nu-și cunoaște com­­petința și cercul său de activitate, aproape nime­nu e la postul său, fiindcă cei mai mulți nu sunt la locul lor. La dificultățile noviciatului într’o serie întreagă de servicii scoase din Făgașul obișnuuit asociindu-se lipsa de orientare a celor bine intenționați și grando­mania bolnavă a cuiva care se complace in gesturi și atitudini de atotputernic Ministru, ceea ce în zădar a râvnit atât de malt să fie, uitând că ea este decât un simplu „lichidator“, urmările prevăzute și din timp prevestite de noi ale noilor mișcări impuse țării noas­tre se evidențiază tot mai deslușit. Nesiguranța zilei de mâine crește mereu, mereu prinde rădăcini în massele largi ale populațiunii neîn­crederea în instituțiile de drept ale Statului și neli­niștea se lasă tot mai apăsătoare pe sufletul celor o­­bijduiți. Membrilor Administrației repășite li se reproșa că făceau și politică pe lângă administrație și cei ce râvneau la posturile lor, propagau apostolatul muncii, cinstei și al dreptății. Ceea ce vedem că s’a ales, în curs numai de câteva zile, din frumosul lor program dovedește sau caracterul de simplă nada a progra­­m mold sau incapabilitatea autorilor loi de a-1 realiza. Urmările acestea însă nu-i privesc numai pe el, ci cele privesc țara întreagă. Și țara nu va răbda­dacă cei ce-au fost până mai dăunăzi la cârma țării făceau și politică pe lângă administrație, el cel puțin nu confundau una cu alta, ci făceau și ana fi­ alta la timpul și la locul său, iar țara nu suferea. Cei de astăzi insă nu fac nici administrație nici po­litică, ci fac doar fuziuni și confuziuni, iar țara su­fere pe urma acestor ridicole experimentări. Peste noapte noi partide politice se fac și se desfac, nasc și mor, mereu îmbinându-se și mereu fiind desbinate, nenumărații lor șefi dându-se un spectacol public fie prin încâerări și alte lucruri mai­ grave ca la „congresul“ ligiștilor d-lui Muntencu, ie prin înjurături că ia ușa cortului în aplunarea flondo­­riștilor d-lui Dori Popovici, pentru ca apoi să plece cu primul tren accelerat la București spre a se de­nunța reciproc la taica Averescu. Pas de mai zi, cetitorule, că acești oameni nu sânt serioși și nu­ merită să stea în fruntea țărîi și să conducă desti­nele unui popor. O lume întreagă de șarlatani, de nebuni și de neisprăviți cutreeră țara în vederea alegerilor, s­­tându-și joc de seriozitatea vremurilor. Noi credem că gluma se îngroașe prea tare și, cum țara și po­porul nu se poate să stea În discreția orișicul, cerem intervenția Ministrului Bucovinei pentru ca cei dm drept să înceapă din timp opera de purificare. Iorgu G. Tom­a. -----------------------------------------------­Cum învăță prințul Niculae Serviciul de telegrafie fără fir trimite următoarea comunicare : Direcțiunea școalei Eton College din Anglia, la care urmează Principele Nicolae I al României, cama­rile de liceu, a trimis­ zilele acestea un prea interesant și satisfăcător raport din care reese că Prințul este la fruntea clasificației la matematici și științe fizico-chi­­mice. In tim­erpul vacanței de Paști, tânărul Principe a urmat un mic curs la ^Agricultural College A­nge“,, unde se predau cele mai neni metode de agricultură intensivă. Cât privește sporturile sânt toate nădejdile că Prințul va deține în curând recordul între tinerii lui camarazi, de la Eton așa cum îl deține pentru științe. După conferința din San­ Remo D. Lloyd George a expus Joi, în Camera coma­ndor, rezultatele conferinței din San Remo, una din cele mai importante, a spus el, din câte s’au ținut de când s’a încheiat armistițiul.­­ Fiecare a plecat din San­ Remo mulțumit cu re­zultatele obținute. La Paris lumea pare convinsă că politica formulată acolo este cea bună, iar Italia îm­părtășește această convingere. D. Lloyd George a amintit dezacordul franco­­englez. Hotărârea luată la San-Remo, a declarat el,­­a risipit orice dezacord. Tratatul de Versailles este și rămâne baza pe care trebuie să se întemeieze poli­tica europeană și intenția noastră, ca și aceea a alia­ților noștri, este să asigurăm executarea sa abso­lută. D. Lloyd George a mai declarat că a intervenit un acord asupra chestiunilor ce se vor discuta­­ la Span și cari vor comporta dezarmarea, reparațiile și armata de ocupație. În privința Rusiei prim-ministrul englez a de­clarat că conferința și-a afirmat din nou intenția de a relua relațiile comerciale cu această țară. Lunga cuvântare a d-luă Lloyd George a primită ca simpatie de adunare. ■se-

Next