Glasul Bucovinei, aprilie 1921 (Anul 4, nr. 670-694)

1921-04-22 / nr. 687

Atsal IV Ikk • fí + .&a­ t­t! — * Hamarul SO bani --------------- . ... CerMup Vineri 22 Aprilie 1921­­ași 23 Martie 1904 alui democrat al unirii itefofi No. @f ° nor. Biblioteca Universitară ^ £lX © Itl f> I a ■» ' Exemplar *ș> ' Porto liber conf. legea din Al»ARS ZtLIflC ABONAMKanrUL: p* feeê tort 28 k», pestes m: js* un sa .40 SsA §»%«*«& tai, |» taci Mt* H mm* mmkmi ăe öeastesä p® w u«$ôM.*«<4**sSI*i, e* totó Saal û M. —mmm. ..:\\:?r^r=r^'S388^Ëgg^S5= .. ft ■■■.■■«s REDACȚIA ȘI ADMLNt­ STARTULî 0#rîsând­­ Strada D © mn ® ss«sa Ra^: A Sa primcac stæasai art&oh­ is&aü%e MLmmaataante mc aa m­aftaiaz& orassffi^^::::^7r.:;L::i:si­ r;rrr:^ss==^aasa PsiKfatari Nr. 687 AMTNITVRI ȘI RECLAME t •»«aftatiaara teff yi se faiame ia ad Steaua Damneasei Na. SS --------------------«o----------------------­Jocul „de-a fondul religionar” Imediat după răpirea Bucovinei, guvernul austriac a înțeles că latifundiile întinse mănăs­tirești găsite pe teritoriul anexat, îl vor putea servi ca cel mai eficace mijloc de austriacizare a sarii provincii. încă de la început acea stăpâ­nire Și-a dat sama că ea, pentru a și ajunge scopul mai cărând, trebuie să secularizeze aceste averi, formând din ele un fond bisericesc, care, deși național-românesc, pus în slujba unei ra­ționale politici de stat, avea să condiționeze în­treaga viață politică, economică, culturală și so­ciali­­nternă a B­­ovinei robite. Această poli­tică a stăpânirii austriace a reușit. S’au adus coloniști nemți din toate părțile, apoi și tot fe­lul de străini, pe cari stăpânirea i-a pus ca sluj­bași în serviciul acestui fond, înstrâinându-i cu desăvârșire în curs de un veac și jumătate. Bi­serica noastră rămăsese în timpul ultim — s’ar putea zice — numai de formă proprietarul ave­rilor ei, pe urma realizării acestei meschine po­litici de stat a stăpânirii austriace. Iar, întru cât și astăzi administrația și exploatarea fondului nu este făcută de cătră elementele naționale îndrep­tățite, se constată cu regret că această mare avere românească, care cuprinde o considera­bilă parte a fostei Bucovine, n’a devenit incă in rea­litate proprietatea națiunii noastre. După unirea Bucovinei cu patria strămo­șească, statul român trebuia să intre și la ce privește chestia fondului nostru bisericesc în drepturile statului austriac și aceasta până atunci când se vor stabili pe cale legislativă raportu­rile tuturor fondurilor bisericești din România întregită față de stat. La noi în Bucovina tre­buia cu atât mai mult să se întrebuințeze un timp mai îndelungat de trânsiție aceste averi mari spre scopuri naționale, culturale și bisericești, fără nici un amestec al politicei militante cu cât trebue să se repare urmările acelei politici de­­ stat austriace. Dar, în loc ca să se întâmple acest lucru, d. Flondor, în calitate de ministru delegat al Bucovinei, fără să fi avut acest drept — numai din motive politice și personale — trece fondul pe suma Mitropolitului, erei­n­d astfel un caz regretabil de precedență pentru Introducerea politicii süitaate de partid în chestiile fondului bisericesc. Acel caz de precedență creat de d. Flon­dor a făcut din averea bisericii o jucărie politică, încât, în ceva mai bine de un an, fondul trece din situația de mai înainte când la minis­terul de Agricultură, când la cel de culte apoi din nou în sama Mitropolitului și aceasta nu se știe până când, căci imediat după Paști în­treaga chestiune e vorba să se ia din nou în discuție la vederea unificării­­ bisericești, întreaga viață economică, socială și culturală Bucovinei fiind condiționatâ de fondul bisericesc sântem datori să protestăm cu toată energia îm­potriva introducerii politicei interesate de partid în administrarea acestui fond, a unei politici care s’ar putea numi „jocul de a fondul religio­sar“. Această avere trebue să se pună numai în serviciul națiunii noastre desmoștenite cu sila, iar nu în slujba intereselor personale, cum se întâmplă astăzi. Prin această politică, absolut greșită, vor întârzia atât naționalizarea adminis­trației și a industriei fondului, cât și mai ales opera culturală românească la care ar trebui să contribue biserica noastră pentru a repara mă­car în parte nefastele urmări ale politicei de stat austriece în acest colțișor al patriei noastre întregite. Un preot. Primirea ministrului Dori Popovici la Camera D. general Potrescu citește mesajul pentru nu­mirea noilor miniștri d-nfi Dori Popovici și Petre Groza Ciu­rea e intimpinată cu aplauze de majoritate și cu protestări unanime și zgomot de opoziție.­­Cei doi miniștri apar deodată CENZURAT D. A. Iorga : Un decret neratificat de parlament. D. Dori Popovici: Mulțumește pentru aplauzele mejorității­o 1 asigură că va face fată așteptărilor. D. dr. Lupu : In vreme ce dați afară funcționarii pentru economii. * D. dr. Aurel Dobrescu ! Iată ce trebuia țării. CENZURAT D. Duiliu Zamfirescu : E nemai­auzit ca să se discute prerogativa regelui de a-și numi miniștrii. (Protestări). D. Iorga , protestez. D. Dr. Lupu , de unde scoți astea domnule ? Mai mulți deputați din federație cer cuvânta!, care i­ se refuză de președinte. „Luptătorul“ | -------------------------------------------­Un export de 10 vagoane de carne afumată In ziua de 14 Martie s’au încărcat pentru export la Viena In gara Mahala 5 vagoane de carne afumată și anume, slănină, șuncă și meze­luri de tot solul. Iată și numărul vagoanelor : 23035, 16173, 2901, 31293, 39321. Carnea a fost furnizată de măcelari Dohamiuc, Mach și Dobro­­wolski. Vagoanele au avut câte o greutate de de 13 000 de chilograme, deci în total 75.000 de chilograme. Asemenea s-au mai încărcat in ziua de 20 Martie In gara Noua Suliță bucovineană alte 3 vagoane de carne afumată, iată și numă­rul lor : 13951, 400 ,649, 4314, 29414 și 48756. Interesant este că o parte din această carne a fost încărcată în noaptea din 13 spre 14 Mar­tie de la magaziile din Cernăuți ale măcelarilor numiți în vre­o câteva sute de căruțe și a fost dusă la Mahala încă în timpul nopții, ca să nu simtă populația. Cerem autorităților lămuriri în această ches­tiune. Populațiunea e nevoită să plătească de a­tunci încoace acest aliment de Prima necesitate cu câțiva lei mai scump, pentru a se îmbogăți câțiva negustori speculanți. In această chestiune vom mai reveni: -------------------- --------------------------— -------------------——---------------­ Al doilea concert Enescu Miercuri 20 Aprilie ora 9 seara maestrul E­­­nescu a dat în fața publicului cernăuțean al doilea concert al său. Sonata La­ major de Habnad scho­­lastică, ritmică, ns-a dat atât de mult din nostal­gia­ pribeagă a marelui compozitor. Cel de-al doilea concert de vioară în R­e­ minor, datorit ad­mirabilului violonist Wisniawski, a fost interpretat de dl Enescu cu distinsă vervă și cu pasiunea pro­prie sburiumatului suflet de slav al compozitorului. La fel Hondo în Sol­ major de Mozart, Alegretto și Tempo di Minuetto de Boccherini — Kreisler au fost strălucite dovezi de tehnica desăvârșită și admirabila fineță a arcușului d­lui Enescu. In interpretarea Preludiului și Gavottei în Mi­ major de I. L. Bach d. Enescu a știut să reliefeze toate calitățile distinse ale clasicei piese. Structura atât de melodică, rit­mică, îndrăzneață uneori, totuși atât de clară, au fost redate în așa fel, încât, ascultând interpretarea d­lui Enescu, aveai impresia că însuși sufletul lui Bach vibra în coardele atinse de arcușul maestrului. Astfel interpretată muzica lui Bach n’ar putea niciodată să cadă, cum pretind unii, în învechire. Cu cele două piese cântate de maestrul Enescu hors programme s’a încheiat cel de al doi­lea concert. Societatea muzicală „Armonia“ a invitat apoi lumea la o sală de cunoștință, aranjată în onoarea d-lui Enescu în sala Otelului Central. Felul cum au ințeles cernăuțenii, dar mai ales Românii, să urmeze acestei invitații, rămâne pentru totdeauna un lucru neînțeles și o rușine. Am constatat o ab­­sentare jignitoare a publicului nostru atât pentru maestrul sărbătorit cât și pentru prestigiul nostru — ——---------—»» | -----­Situația politică București, 20 ( >amlan). Zărele afirmă că do­rința suveranului este ca serbările încoronării din Alba- Iulia să fie presidate de un guvern alcătuit din toți oamenii politici ai României Mari. Opoziția națională intranindu-se a hotărât să lupte unit și in viitor pentru­­ realitarea programului demo­crat, împotriva ideea fuziunii nu s’a pronunțat nici un partid. Chestiunea va fi examinată în congresele cari se vor ține în cursul vacanței Poștelor. Ziarul «Ora“ enunță: Iorga a avut o întrevedere cu Brătianu privitor la actusta situație politică. Parlamentarii basarabeni țărăniști țîn morțiș ca în cea agrară a Basarabiei să nu se schimbe. In caz contrar se vor da disperate lupte cu parlamentarii ma­joritari. Iași, 20 (Damian): Liberalii întrunindu-ne au exa­minat situația și au declarat că e iminenți căderea guvernului. —.....................mm ........... Ședințele Sinodului București, 20 (Dom­ian) — Sinodul continuă șe­dințele asupra unificării bisericilor. S’a hotărit menți­nerea consistoriului drept anexă a ginodelui ca secțiu­ne mixtă. Privitor la reorganizarea mănăstirilor s’a discutat nouile modificări propuse. ---------------------------------------------

Next