Glasul Bucovinei, mai 1922 (Anul 5, nr. 978-999)
1922-05-14 / nr. 987
Anti IV. Numărul 1 Leu Cernăuţi, Duminică 14 Maiu 1922 APARE ZILNIC A BOXAMENTUL ! Pe un an 160 ieî, pe *s an 80 lei, pe trei luni 40 lei, pentru nilmni zilnic, pe un an 80 iei, pe *,5 40 lei, pe trei luni 10 lei Numai numărul de Duminică: pe un an 32 lei, pe *| an 16 lei, pe trei luni 8 lei. Pentru străinătate pe un an 400 lei, pe ‘/2 de an 200 lei. REDACTIA SI ADMlNISTARŢIA Cernăuţi, Strada Domnească No. 33 Se primesc mimai artiicole iscălite Manuscrisele nu se înapoiază A XUXTUAIAŞU REClAME: se calculează după tarif şi se primesc la administraţie Strada Domnească No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cuRIY,. Organul partidului democrat al unirii Fondator: SEXTIL PUSCARIU Telefon No. SI UH REUŞI MITA DEM SEU 1 9 9 (E) Orice sar spune, conferinţa actuală dela Genova va rămâne incontestabil cea mai însemnată din toate conferinţele, întrunirile şi congresele câte s’au ţinut cândva pe urma vreunui mare războiu, spre a-i lichida şi îndrepta urmările dezastruoase. . Patru ani de zile dela încheierea păcii Germania, ca vinovata cea mai de seamă de izbucnirea marelui războiu, n’a fost admisă pe picior de egalitate lanici un sfat internaţional, iar Rusia inventatoarea bolşevismului era evitată de toate statele cari se feriau de ea ca de-o ţară ciumată. Totuşi sub presiunea poruncitoare ce speria lună de lună, a împrejurărilor grele şi complicate create de războiul cel mare,împrejurări pe urma cărora toate statele suferiau tot mai mult, s’a rupt ghiaţa, animozităţi profunde şi bine motivate au fost trecute cu vederea în faţa nevoilor’ comune, şi toate statele Europei, afară de Grecia şi Turcia cari se află întreolaită în stare de războiu, au găsit chip de s’au adunat la un loc, ca cu puteri unite şi cu ajutorul înţelepciunii tuturora să scoată carul Europei din glodul în care s’a cufundat până în butucul roţii. Îndată după întrunirea acestei impozante conferinţe, s’au făcut felurite profeţii şi conjecturi asupra sorţilor de reuşită a acestei încercări, nu numai de a lămuri, dar şi de a uşura situaţia atât de grea şi de încurcată a Europei, mai ales din punct de vedere economic. Unele combinaţii au fost mai optimiste, altele mai pesimiste Noi vom spune însă că, oricum se va sfârşi conferinţa de la Genova, ea va fi un pas înainte spre lămurire Nu numai atât! Noi avem toată nădejdea bine întemeiată, că conferinţa de la Genova va trebui să reuşească a aduce o îndreptare în starea de azi atât de grea a lumii întregi Ca conferinţa să se spargă în aşa chip, încât să se poată ivi,, primejdia de apropiate războaie inevitabile, e o imposibilitate Spectrul îngrozitor a! războiului de abia încheiat, e încă atât de puternic în memoria tuturor popoarelor, încât un fior de groază ar cuprinde lumea întreagă numai la gândul unui războiu nou. Apoi toate ţările fără nici o deosebire au nevoie de linişte şi refacere, in aşa măsură, încât nici într’un chip nu pot trece peste această necesitate aproape de o potrivă de imperioasă pentru toate statele şi ţările. In sfârşit, conducătorii tuturor statelor îşi vor fi dând pe deplin seama că un nou războiu, pornit în împrejurările de acuma, ar putea avea urmări incalculabile şi neprevăzute, urmări pe cari nimeni nu va fi în stare să le determine, despre cari însă va putea şti fiecare cu siguranţă că ar aduce un nou val de nenorocire asupra Sumei întregi. Dar mai ales războiul din urmă—, şi nimeni nu poate prevedea că orice războiu cât de mic, n’ar putea lua aceleaşi proporţii—, cred că a dovedit îndeajuns cu rezultatele obţinute că un nou războiu nu ar sta în nici un raport cu jertfele ce le-ar cere şi cu nenorocirile ce le-ar aduce. Dar nu numai aceste consideraţiuni de ordin general, ci şi felul cum s’a desfăşurat până acuma conferinţa dela Genova, face să avem cele mai bine întemeiate nădejdi, că va avea un sfârşit bun. Toate statele s’au fost adunat să lucreze în de comun acord, când colo iese la iveală, ca un trăsnet din senin, tratatul ruso-german. Se credea, cu mult temeiu deci, că conferinţa va rămânea zădărnicită, urmările fiind incalculabile Totuşi, în faţa intereselor superioare ale lumii întregi, s’a găsit chip şi cale, ca să se treacă peste acest hop. Aurmat apoi, atitudinea Belgiei şi Franţei, cari n’au vroit să semneze memoriul comun către Rusia, atitudine atât de justificată din punct de vedere al Franţei şi cu deosebire al Belgiei cari nu pot lăsa să ajungă la sapă de lemn, atâtea mii de familii belgiene şi franceze ce şi-au plasat economiile în întreprinderile ruseşti confiscate de soviete, însă totodată o atitudine atât de primejdioasă pentru bunul sfârşit al conferinţei. Catastrofal pentru sfârşitul conferinţei putea deveni şi răspunsul negativ al Ruşilor la acest memoriu, răspuns care a fost sococotit de mulţi ca foarte probabil. Cele din urmă ştiri ne aduc însă confirmarea că şi aceste două hopuri au fost trecute, fără ca bunul sfârşit al conferinţei să fi fost primejduit definitiv. Astfel fiind e foarte bine întemeiată nădejdea noastră într’un bun sfârşit al conferinţei dela Genova, atât de aşteptat ca înfrigurăre de lumea întreagă. Oaspeţi francezi Cu acceleratul de Joi, însoţiţi de D-nii Ressim, procuror general, Şerban, profesor universitar, şi Zarifopol, inginer, toţi din Iaşi, au sosit din Bucureşti doi oameni de valoare ai Franţei: D-nii Henri Lorin, profesor la universitatea din Bordeaux şi Deputat şi Georges Grosgean, mare industriaş şi fost Senator. Călătorind prin ţările împotritei înţelegeri într’o misiune importantă, trimişii Franţei fac o serie de studii economice, financiare şi culturale, in care scop au văzut până acuma Iugoslavia şi România, urmând să viziteze încă Polonia şi Cehoslovacia. Ei au fost întimpinaţi la gara din Cernăuţi de o delegaţiune de parlamentari şi alţi intelectuali bucovineni, condusă de d. Iorgu G. Toma, şi bineventaţi prin câteva cuvinte călduroase de către d. Senator Dr. C. Oniciul, căruia i-a răspuns d. Deputat Lorin. Conduşi de D-nii Iorgu Toma, Dr. C. Onciul şi Dr. D. Marmeliuc — D-na Caterina Marmeliuc întovărăşind-o pe D-na Lorin — oaspeţii noştri au vizitat, în cele câteva ore cât au stat în Cernăuţi, capitala noastră, admirând de pe Dominic încântătoarea privelişte asupra văii Prutului, apoi splendida reşedinţă hîîtropolitaică şi lăudând ordinea şi curăţenia, care li-au impus D-na Lorin, încântată de frumuseţa portului nostru naţional, a cumpărat — într’o prăvălie evreiască — câteva cămăşi femeieşti, n’a găsit însă cărţi poştale ilustrate cu inscripţie românească pentru a trimite un salut de la noi la Bordeaux. Cu trenul de la seara oaspeţii francezi au plecat spre Leov, însoţiţi până la frontieră de d. I. Miclescu şeful serviciului Mişcării, ducând cu ei, pe lângă atâtea impresii plăcute, şi aceea, desigur mai puţin plăcută, că Cernăuții sunt încă foarte departe de a fi un oraş adevărat românesc. Cronicarul. Răspunsul Rusiei Genova, 11. (Radov). Răspunsul rus a fost prezentat astăzi. Primele trei părţi ale documentului de 20 pagini cuprind o critică, în care sovietele reproşează unora dintre puteri că în timpul conversaţiunilor dela Genova s’au pus în contradicţie rezoluţiunile dela Cannes cu memoriul de la Londra. Sovietele declară că nu acceptă clauza de a nu face propagandă, declarând că condiţiunile memoriului privitor la bunurile private reprezintă o doctrină ce nu poate fi susţinută. Ruşii socot că Aliaţii revin asupra unor puncte aranjate în cursul conversaţiunilor oficiale, ridicând din nou chestiunea revendicărilor ruse privitor la păgubele cauzate prin expediţiuni contrarevoluţionare- Ruşii se declară totuş dispuşi a aranja chestiunea prin abandonare reciprocă a datoriilor. Ruşii constată că memoriul Aliaţilor nu menţionează acordarea creditelor de care Ruşii fac sa depindă concesiunile lor. Răspunsul rus nu constitue un refuz categoric privitor la vreun punct. Ruşii expun numai diferite teze fără a trage concluziuni pozitive. O singură propunere concretă sugerează constituirea comisiunei de experți pentru examinarea diferendelor financiare dintre Rusia și alte puteri. Nr. 987. Clerici între clerici In „Dreptatea“ cu tot dispreţul nostru constatăm articole pline de injurii contra preoţilor şi bănuim că ele sunt scrise tot de preoţi şi încă de cei hirotesiţi cu brâe roşii şi cu lanţuri la gât. Aşa se insultă un preot pentru că i s-a plătit 30 lei pentru sfelepungere. Noi am întreba pe părintele consilier Ioţiu Tarnovschi cât încasează Sfinţia Sa pentru maslu, când se face la Catedrala din Cernăuţi.? Se insultă apoi preoţii cari au participat la adunările partidului democrat al Unirii. Dar, crede cineva că numai la adunările oculte ale lui Dori pot participa preoţii ? Se susţine că un profesor de teologie a supus unei critice distructive activitatea Mitropolitului. Deşi unei critice se poate supune oricine, aceasta însă nu s-a făcut. Se vede că păr. Ipţiu îşi aduce aminte de articolul din „Viaţa Nouă“, unde se scria că orice legătură între Mitropolit şi credincioşi s’a răcit sau păr. Tomoiagă o fi gândit la articolul din «Păstorul», unde era calificat Mitropolitul ca «om becisnic». Se vede că, înainte de ce ajungi consilierconsistorial, poţi face orice critică. După aceea sacrosanct eşti chiar însuţi, căci despre consilierii consistoriali era vorba la adunare, iară nu despre Mitropolitul. Despre consilierii consistoriali s’a constatat în acea adunare o indignare pentru lăcomia lor şi peitru că au compromis ideea autonomiei şi a administrării averii prin biserică, croindu-şi lefuri de miniştri şi uitând de bietul cler. Dacă s’a cerut reducerea lefurilor consilierilor şi suprimarea inspectoratelor, cari sunt numai sinecure, s’a făcut la cererea preoţimii. Tn zădar se tot compară consilierii cu profesorii universitari. Aceștia sunt în altă branșă, cu altă pre-