Glasul Bucovinei, iulie 1922 (Anul 5, nr. 1021-1044)

1922-07-22 / nr. 1037

f v­^rr-- * -■• J­uatt­\«­3 ° P* M *tt 360 lei, pe — •«, pentru ținuți silnic, pe un an 80 lei *u lei, pe trei luni 90 lni. Numai numărul de Duminică, pe un an 32 lei, pe­­ j,­m 16 lei, pe trei luni 8 lei. Pentru străinătate pe un an 400 lei, pe Va de an 200 lei. partidului democrat al Telefon No. 61 REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA Cernăuți, Strada Domnească No. 33 S­e primesc numai articole iscălita Manuscrisele nu se Înapoiază unirii Fondator: SEXTIL PUȘCARIU. ANUNȚURI ȘI HECLAMB: se calculează după tarif și se primesc la administrat • Strada Domnească No. 33 Pentru inserare in interiorul ziarului se urcă taxa cu Număr pentru țăranii Anul V, Cernăuți, Sâmbătă 22 Iulie 1922 §1- 1037 Un semn de mare laudă După însemnările ce se află pe piatră și hârburi și pe table de aramă, apoi pe păreții vechilor capiști păgânești, precum și după însemnările ce le găsim în cele mai vechi cărți, scrise în limbi cari astăzi nu se mai grăesc, pe cari limbi însă învățații au izbutit să le dezlege asemănându-se cu alte limbi știute de ei, după toate aceste însemnări și cărți, suntem noi în stare să știm istoria lu­mii cu feluritele ei popoare de vreo șase mii de ani încoace. Și dacă citim istoria lumii de atuncia încoace, atunci vedem că de a­­tunci încoace tot neamurile cele au stat în fruntea lumii cari au fost mai învățate și cari s’au silit să știe mai multă carte. Așa a fost cu vechii Egipteni cari au stat, acum a­i vreo patru mii de ani, în fruntea lumii, așa a fost cu Grecii cei vechi, cari au strălucit ca cei dintâiu popor din lume acuma vor fi vreo 2500 de ani; și tot așa e și­ acuma cu Fran­­țujii și Englejii cari astăzi merg în fru­mea lumii întregi. Pe acolo nu se pomenește să găsești vreun om care să nu știe carte. E drept că a fost, înainte cu vreo cinci sute de ani, cam atunci când au venit Tur­cii în părțile noastre, o vreme când abia de împărații știau să-și iscălească numele. Dar atunci au și fost vremile cele mai grele pen­tru biata omenime. Astăzi însă vremile s’au schimbat. As­tăzi omul fără de școală, și încă școală ceva mai multipică, e par­că cu ochii legați. Și chiar țara noastră și poporul nostru românesc e încă așa departe de alte popoare, precum am arătat că sunt de pildă Englejii și Fran­­țujii, la cari om fără de carte nu se mai în­tâlnește. La noi mai bine de jumătate din oamenii noștri nu știu măcar citi și scrie, și tocmai în vremuri, când nici aceasta nu e de ajuns, ci trebuie să ai școală și mai multă decât numai scrisul și cetitul. Dacă însă poporul nostru a rămas multă vreme așa de înapoi cu cartea, apoi nu e vina lui, ci e vina vremurilor grele în cari a trăit și a primejdiilor mari prin cari a trebuit să treacă în atâta amar de vreme. Poporul nostru e iubitor de școală și dornic de învățătură, așa că ușor o să ajungă și popoarele cele mai înaintate, îndată ce are să aibă parte de vremuri mai bune și noi credem că vremurile aceste mai bune au venit și pentru noi, de când ne-a învrednicit Dum­nezeu să avem stăpânirea noastră românească. Stăpânirea românească are grija cea mai mare ca poporul nostru să aibă școala trebuin­cioasă. De aceea pregătește o lege noauă șco­lară, în urma­ căreia și copiii de țărani, numai cu școala din sat, să se aleagă cu învățătură mai multă și mai folositoare. Apoi în anul acesta guvernul a hotărît că aproape o mie de milioane de lei să fie întrebuințate tot numai pentru școală și pentru răspândirea învățăturii. Dar lipsurile școalei românești sunt atât de mari, încât nici banii aceștia nu sunt de ajuns Și atunci ministrului de acuma al i școalelor i-a venit un gând bun în cap. Pe acolo pe unde nevoile școalei românești sunt mai mari, d-l ministru s’a îndreptat cu rugă­mintea către oameni să vie în ajutor școalei. Și oamenii de prin satele acelea au înțeles, cu toată neștiința lor de carte, cât de însem­nată și folositoare e învățătura, încât oamenii din o mulțime de sate fără școală s’au hotărît să-și clădească școalele din banii lor. Așa că , în vara aceasta, gazetele din București vestesc, că prin județele Brăila, Dâmbovița, Prahova și Olt, țăranii singuri își vor clădi peste o mie cinci sute de școale. Când la aceste știri vom mai adăogi și vestia ce ne venia mai acu un­ an de prin Basarabia, unde tot țăranii de prin vreo câteva sate se­­mbiau să fie pe­­ cheltuiala lor un gimnaziu, numai stăpânirea , să le îngădue ca gimnaziul lor să aibă ace­­­­leași drepturi ca și ori și care gimnaziu al­­ statului, atunci ne dăm pe deplin seama cât de dornic de învățătură și cât de iubitor de școală e poporul nostru Aceasta e un semn de mare laudă pentru țărănimea noastră .1­­ fii­că ceea ce-am spus mai sus, se și va înde­plini, anume că poporul nostru ușor o să ajungă în învățătură și popoarele cele mai înăintate, numai să se așeze vremurile odată, cum se cade, și să avem parte de­ o pace îndelungată. Vasile Grecu. -------------------------------------------- -- * • • • "'■n­....ti ■ nu ■ [UNK] in mi»—ni—mu Oaspeți Dumineca trecută am avut cinstea să primim in Cernăuți societatea culturală «Ateneul popular-Tataraș» din Iași. Au fost cam vreo 600 de inși. Ei, venind din Iași, au dat întâi pe la Suceava, unde au vizitat peste zi așezămintele cele mai de seamă, iar seara au dat o frumoasă șezătoare. S’a cântat și s’au spus poezii. De acolo au plecat la mormântul lui Ștefan cel Mare de la Putna, unde au vizitat mănăstirea. Apoi au luat drumul spre Cernăuți. Aici la gară au fost primiți cu muzica militară de diregătorii Statului, de studenți și­­ multă lume. Duminică seară oaspeții au dat la Teatrul Na­țional o șezătoare, la care a luat parte multă lume românească din Cernăuți. Cu acest prilej unul din cei mai mari scriitori ai neamului, domnul Mihail Sado­­­­veanu, a ținut o prea frumoasă conferință despre vi­teazul și sfântul nostru Voevod Ștefan cel Mare. D. I Sadoveanu a arătat ce strașnic om a fost Ștefan-Vodă,­­ care a stăpânit Moldova în vreme de mari cumpeni.­­ Cârma lui pricepută și isprăvile lui în războaie făcură din Moldova o țară mult cinstită și temută de țările migieșe. Turcii au umblat rău, când veniră cu râzboiu­l asupra lui Ștefan. Oastea Ie-a fost sfărâmată de plă­­cșii Moldovei și Turcii s’au întors acasă umiliți și cu­­ mare amar la inimă. Vorbirea d-lui Sadoveanu a plă­cut tare mult. Lumea nu mai contenia mulțămindu-i.­­ D. Sadoveanu are în grai o vraja, de nu te mai saturi , ascultându-i. Apoi oaspeții ne-au înveselit cu cântece. „ Am ascultat minunați cântecul «Spune-mi, bade, ce­­ gândești», care­ are mare farmec. Luni dimineață,oaspeții au fost petrecuți până la seară în sunetul muzicii militare de d-nul ministru I.­­ Nistor, de dirigătorii din oraș, de profesori universi­­­­tari și de liceu, de studenți și de multă altă lume.­­ Până să plece trenul, oaspeții din Iași și bucovinenii au încins o frumoasă horă în fața gării. Pe la ora 10 au părăsit Cernăuții, lăsându-ne aduceri aminte plăcute. ................................................. ih.i.imi. r. « « « « Fericirea casei Femeia vrednică este fericirea casei, a familiei Și cea mai săracă familie e fericită, dacă mama, so­ția este femeie vrednică. Bărbatul poate pleca dimi­neața liniștit la muncă; el știe, că femeia se îngrijește bine de trebile casei și că chivernisește bine banii câștigați întru sudoarea frunții lui. El știe, că la amiazi și seara îl așteaptă hrana simplă, dar bine gătită și gustoasă, pe care o mănâncă la timp potrivit împreuna cu soția și cu copiii lui. El știe­ că în timpul liber gă­sește loc plăcut de petrecere, fără să fie silit să caute otrava crâșmelor. Hărnicie neîntrerupta, mulțumire, frica Domnului și o frumoasă pace domnesc într’o astfel de familie, în care pe toți membri ei îi leagă legătura cinstei și a dragostei. O astfel de fericire e cu pu­tință și în familii sărace Despre aceasta avem pilde bune la nenumărate familii, la sate, ca și la orașe, unde găsiră stăpânind buna rânduială, obiceiuri cins­tite și deprinderea de a-și împlini datoria. Toate a­­cestea sunt meritul femeii. Unde însă femeia nu se pricepe la gospodărie, nici la economie (cruțare), nici nu știe să-și împartă timpul și banii, ci trăește fără nici o socoteală, acolo oricât ar munci și ar câștiga bărbatul, lipsa și nerân­­duiala vor fi doamne, copiii vor umbla murdari, rupți, chiar flămânzi. Acolo să nu te miri, dacă bărbatul caută uitare în crâșmă contribuind și el apoi la să­ 1 răcirea familiei,­­ să - și­­ inscuise orice, femeie» că ga e ra­zămul pentru fericirea casei. (Din «Cultura Poporului») . ■ ■ [UNK] [UNK] [UNK]­ [UNK] ■ »■­r.. n ■ iwwwriw..rt—n. « 9 & « Țărănistul advocat Vasile Brodnărescu Poporul nostru are o vorbă înțeleaptă din bătrâni care spune să te porți cum ți-i portul și să vorbești cum ți-i vorba, de altfel ești om fără de obraz Întocmai așa e și cu advocatul Vasile Bodnărescu, care ca țărănist ce e, în loc să arete dragoste pentru țărani și să le dea sfaturi bune în gazeta lui «­Cuvântul Țărănimii», bat­­jocorește ca la ușa cortului în oameni îna­intea cărora se căciulește și trage la minciuni împotriva partidului nostru, de-i râd și gar­durile, ba că nu e înțelegere, ba că d-l mi­nistru are să se mulțumească și câte alte bazaconii. Nu știm cum de nu-i este rușine d-lui Bodnărescu să-și deie așa de urît arama pe față. De ar fi numai în partidul țărănist acea bună înțelegere care e în partidul nostru, căci atunci știm că n’ar fi așa de supărăcios d-l Bodnărescu, care de atâta dragoste ce are pentru țărani, apără cu toate chițibucăriile lui de advocat moșiile boerești pe care d-l ministru Nistor vrea să le împartă la țărani și se prinde frate de cruce cu toate neamu­rile ce ne-au asuprit, doar­ l-ar ajuta să fie ministru. -----------------------------------------------­ Sfatul dela Haga s­a închis. Sfatul dela Haga n’a făcut cine știe ce lucru mare până acuma din pricina încăpăținării­ Rușilor, cari nu se dau să înțeleagă, că fiecare om trebue sa aibă averea lui, la care să n’aibă treabă altul. Țările celelalte n’au putut ajunge la o înțelegere cu Rușii. Telegramele spun că Joi 20 iulie c. s’a în­chis sfatul dela Haga și că trimișii țărilor se pregă­tesc să plece acasă.

Next