Glasul Bucovinei, septembrie 1922 (Anul 5, nr. 1069-1091)
1922-09-01 / nr. 1069
K WNu árul 1 Leu Organul partidului democrat al unirii APARE ZILNIC Telefon No. SI Fondator: SEXTIL PUȘCARIU. ABOXAMENTOXX n msa 160 lei, pe ‘, an 80 lei, pe trei luni 40 lei, pentru Istraal siluiu I pe un an 80 lei, pe 40 lei, pe trei luni 20 lei Munci numărul de Duminică , pe un an 32 lei, pe % M 16 lei, pe trei luni 8 lei. Pentru străinătate pe un an 400 lei, pe Vade an 200 lei. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA Cernăuți, Strada Domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite Manuscrisele nu se înapoiază ARCNTURI ȘI RSCLAMBI se calculează după tarif și se primesc la administra,« Strada Domnească No. 33 Pentru inserare In interiorul ziarului se urcă taxa cu SG ®/*. Improprietăririle în Bucovina Vizitele ministeriale Ziua IV-a Marți în 29 August a. c. s’au făcut împroprietăririle la Calafindești și la Prisăcureni. In Siret. Dl. ministru-președinte Ion C. Brătianu fiind bolnav, nu a mai putut lua parte, împroprietăririle s’au făcut astfel de domnii miniștrii Al. Constantinescu,I. Nistor și I. încuie), care sosise dimineața în Cernăuți. Pe la orele 11 a. m. automobilele cu miniștri și parlamentarii bucovineni, cu domnul director-general Ciprianu și dl. inspector Episcopescu, precum și cu mai mulți fruntași ai partidului democrat al unirii au sosit la Siret, înainte de podul Siretului distinșii oaspeți au fost primiți cu un banderiu de călăreți și conduși în strigăte entuziaste de «Să trăiască» până la primărie, unde domnii miniștri au fost salutați de prefectul județului, dl. Bădăluță, și primarul orașului, dl. Pauliuc. Dl. Bădăluță în cuvinte binesimțite salută pe domnii miniștri pe pământul județului Siret. Cu multă bucurie a așteptat toată suflarea din județ această zi de mare însemnătate pentru țărănimea noastră. Țărănimea întreagă ține cu credință și devotament la Rege și la guvern. Roagă pe dl. ministru al agriculturii să primească, în numele guvernului, asigurarea devotamentului întregei populațiuni. Dl. primar Pauliuc salută miniștrii în numele orașului care a fost și el odată reședință domnească. Toată populația orașului se bucură sincer de înalta distincție ce i se face. Oraș vechi românesc cu trecut istoric, scump oricărui Român, se prezintă după strămoșescul obiceiu cu pâne și sare. Dl. ministru Al. Constantinescu mulțumește pentru bunele cuvinte, adresate reprezintanților guvernului. Guvernul are solicitudine pentru toți fiii ferii, și primirea frumoasă nu poate decât să întărească legătura ce există între cetățeni și guvern. La plecare automobilele au fost acoperite cu flori de imensa mulțime, adunată în fața primăriei. împroprietărirea la Calafindești După această călduroasă primire din partea Siretenilor plecăm la Calafindești. Pe unde erau comune, de-a lungul drumului, sau chiar mai departe, miniștri au fost primiți cu cel mai mare entuziasm. Arcuri de triumf, mulțime de lume, bărbați, femei și copii sub ele, călăreți cu steaguri tricolore , așa la hotarele comunelor Gropana și Bălcăuți, așa la Botoșănița. Cei mai frumoși și cei mai numeroși au fost călăreții din Calafindești. Vreo două sute cincizeci, pe cai iuți, cu steaguri tricolore, alergau la marginea de drum înaintea automobilelor ministeriale, păreau o avantgardă națională care vine, în goana cailor, să vestească celor de acasă biruința. Locul unde a fost așezat altarul era un platou care domina împrejurimea cu cele vreo cinci sate dimprejur, înapoia altarului se ridica o geană de pădure, în fața lui se desfăcea câmpul întins plin de călăreți, de căruțe și de oameni pe jos în costume pitorești, oameni cari au alergat din mari depărtări să asiste la actul acesta important. Dintăiu se face și aici, ca s pretutindenea, serviciu divin cu sfințirea apei. Părintele protopop Percec înconjurat de un numeros cler, îndeplinind slujba bisericească, salută pe miniștrii cari au venit să facă și mai strânsă legătură între popor și dinastie. Urează, îndelungată stăpânire M. S. Regelui, corul țăranilor cântă imnul regal. După aceea vorbește d. ministru Al. Constantinescu în numele guvernului. Intr’o frumoasă cuvântare, care arată pe omul cumpănit și bogat în experiențe, d. ministru Constantinescu explică poporului de ce ai venit aici. Am venit, zice d-sa, să dăm pământ acelora cari l-au muncit, dar nu l-au stăpânit. Ați trăit rău, ați trăit în întuneric; acum s’a făcut lumină, întunericul a dispărut, și voi veți trage cea dintâia brazdă în pământul acum al vostru. Am venit aici la voința Regelui să vă dăm pământul, ca să vedeți că M. S. Regele, sprijinit de guvernul său, se îngrijește de voi. Țara aceasta este cu dreptate pentru toți ; de aceia se vor împroprietări toți, și Români, și Maghiari și Ruteni. Să fiți treji în datoriile voastre către țară, pe care să fiți pururea gata a o apăra. Acum, când se împlinesc șase ani de la cberarea pământului românesc, căci eu consider unirea Românilor înfăptuită odată cu declararea războiului de desrobire, vă dăm pământul pe care să-l stăpâniți cu bine. Dumnezeu să vă binecuvinteze ca să-I puteți stăpâni cu noroc și liniște întru apărarea țării și a Domnitorului ei. Să trăiască M. S. Regele ! Cuvântarea d-lui ministru Constantinescu, ascultată cu un încordat interes de populația strânsă din cele cinci sate Opanița, Țibeni, Șerbăuți, Botoșănița și Calafindești, a fost acoperită de urale nesfârșite. După domnul ministru al agriculturii vorbește d. baron Capri, a cărui moșie avea să fie împărțită între țărani. Cuvântarea sinceră și deamnă a făcut o adâncă impresie asupra tuturora. D. baron Capri a spus următoarele : „Onoraților domni Miniștri, Onoraților gospodari și oaspeți. Ziua de astăzi a adus moșiei acesteia ca uneia dintre cele dintâi în țărișoara noastră Bucovina exproprierea definitivă și de mulți cu dor așteptata împropriere. După ani grei de război, cari au amărât sufletele națiunilor și ale claselor, după un timp plin de invidie și ură a venit ceasul în care trebue să ne silim a face în decomun unul cu altul o pace bună și trainică. Astăzi serbăm simbolul acestei păci, fiindcă astăzi se împropriază pe moșia aceasta gospodari mici din trei națiuni cari trăiesc și au să trăiască împreună. Cel mai scump odor îl dăm noi ca amanet al prieteniei : pământul sfințit prin roadă, și noi proprietarii mari din vremile vechi, stâlpii statelor, jertfim și acuma pe altarul iubirei fără țară și popor. O era nouă în împărțeala pământurilor și în organizația producției agrare o să înceapă: * Dumnezeu să binecuvinteze și să conducă această întreprindere ca să fie pentru stat și pentru totalitate de folos ! Și dacă noi, proprietarii mari, simțim greu despărțirea de moșiile noastre, cari le avem din moși, strămoși, sigur nu vrem să ne rámânc un ghimpe în inimă, când întindem mâna acelora, cărora ni predăm pământul nostru iubit și le dorim să «trăiți fericiți pe pământul vostru și să-l binecuvântați prin lucru ca și Dumnezeu să-i binecuvinteze!» După cuvântarea marelui proprietar a ținut un discurs în numele țăranilor primarul Andrei, mulțumind guvernului și M. Sale Regelui pentru dragostea ce o arată față de țărănime. Urează ani mulți și fericiți întregei dinastii în glorie neamului românesc. După aceasta a ținut d. ministru I. Nistor un mare și înălțător discurs în care le-a arătat țăranilor ce însemnează stăpânirea românească pentru ei. Astăzi este zi de mare sărbătoare — zice d. Nistor, — pentru popor și pentru guvern. Pentru popor, fiindcă astăzi țăranii capătă pământ, pentru guvern, fiindcă își poate înfăptui opera începută acum trei ani. M. S. Regele, sprijinit de un guvern conștient de datoria sa, s’a gândit pururea la țărani. Și Dumnezeu i-a ajutat guvernului să-și înfăptuiască’ opera. Regret, că d. Ion I. C. Brătianu,președintele guvernului, fiind suferind, nu a putut veni să vadă această frumoasă sărbare. M’a rugat însă să Vă aduc, iubiți săteni, salutul său călduros. Guvernul a avut grija să-și împlinească făgăduința, dată acum trei ani, de a împărți pâmântul acelora cari l-au lucrat și stropit cu sângele lor. Dar bucuria aceasta a noastră, a Bucovinenilor, trebuie să fie și mai mare. Câtă vreme ne-a stăpânit Viena, nu s’a gândit nici un ministru să se pogoare din capitala Austriei și între țăranii români. Viena nu s’a gândit să dea pământ țăranilor. România a făcut-o! Astăzi se împlinește făgăduința dată, și dacă alții încearcă să tulbure sufletele, țăranii să nu-i creadă pe bârfitori. Opera de împroprietărire a fost grea, și dacă a întârziat atât, sunt alții de vină. Și este bine să se știe, că noi, sprijiniți de guvernul central din București, ne-am străduit totdeauna să dăm pământ țăranilor. Ceea ce se face acum este întoarcerea la vremurile vechi românești. Atunci Voevozii, când se întoarceau dela izbânzi, dădeau pământul, celor ce-1 apăraseră, îndată ce au dispărut hotarele meșteșugite și România mare s’a gândit să dea pământ. Ceea ce a făcut Ștefan cel Mare acum patru sute de ani face astăzi Regele Ferdinand. Când s’a pornit războiul de desrobire, era la cârma statului tot d. Ion I. C. Brătianu și între miniștri, cari l-au ajutat, tot domnul ministru Constantinescu era la agricultură. Astăzi se face legătură cu zilele din 1916. Și astăzi stau aceiași sfetnici în jurul Regelui, cari au dovedit cu fapte că au dragoste pentru popor Cuvântul nostru, care a isvorît din țărănimea noastră, a aflat ascultare la București, unde nu sunt urechi surde cum au fost la Viena. D. Brătianu, răcind la Rarancea, regretă că n’a putut veni. Va prezida actul de împroprietărire d. ministru Constantinescu, căruia îi revine meritul și aceasta e bine să se știe — de a fi grăbit reforma agrară, căci dânsul a dat zor ca să se facă cât se poate de curând. Dar mai ales să se știe un lucru. Dacă se poate face reforma agrară, avem să o mulțumim sprijinului dat de la București. Să facă cei ce se îndeletnicesc cu cârteli contra fraților din vechiul Regat. Pe noi Viena nu ne-a auzit, Bucureștii ne-au ascultat glasul de durere, Bucureștii ne-au dat ajutor, dela București din vechiul Regat ne-a venit mântuirea! Această legătură între frați se consfințește astăzi prin brazda ce se trage în pământul Bucovinei. Voi țăranilor, cari veți fi acum stăpâni pe veci asupra acestui pământ, cea dintăiu rugăciune, pe care veți rosti-o când veți porni cu plugul, să o înălțați la cer întru amintirea eroilor căzuți! Cea dintăiu azimă, scoasă din roadele îmbelșugate ale pământului acum al vostru să o duceți la biserică drept prinos de recunoștință pentru cei ce v’au desrobit! Căci opt sute de mii de oameni câți (locuitori are Bucovina întreagă) și-au vărsat sângele scump pentru ca noi să ne putem bucura astăzi de lumina soarelui, de parfumul florilor și de roadele pământului! Și nu s’au prăpădit bătrâni și femei sau copii, ci a murit floarea neamului nostru, ca să ne putem noi bucura de viață și de libertate. Lor li se cuvine cea dintăiu recunoștință! Pentru odihna sufletelor lor să ne rugăm la biserică. Și să mulțumim M. S. Regelui nostru bun și viteaz, și sfetnicilor săi, cari acum îndeplinesc fapte