Glasul Bucovinei, septembrie 1922 (Anul 5, nr. 1069-1091)

1922-09-01 / nr. 1069

Hag. 2. GLASUL BUCOVINEI No. 1069 mari ca și atunci, când l-au sfătuit pe Rege să tragă spada pentru a ne desrobi. Să mul­umim și d-lui baron Capri care a vor­bit ca un adevărat Român. Să-l priviți ca pe un frate al vostru, să-l iubiți și să-l cinstiți și să trăiți în bună înțelegere cu el! Țara românească nu obij­­duește pe nimeni. In țara românească legea-i lege pentru toți, grija guvernului este grijă pentru toți. Se împroprietăresc și ceilalți cetățeni de altă limbă. Și lor li se face dreptate. Dar și ei să se arate recu­noscători, învățați limba țării — zice d. Nistor — căci aceasta este datoria voastră și este spre folosul vos­tru. Lucrați umăr la umăr cu Românii,­ pentru a întări patria pe care trebue să o apărăm cu toții, căci ca pe toți ne ocrotește. Iar, voi țărani, împroprietăriți, lucrați pământul dat vouă cu credință, cu cinste, cu iubire. Păstrați-1 ca o scumpă avere și-l lăsați moș­tenire la copii și la nepoții voștri , nu-1 vin­­deți, nu-1 mă­rășiți, nu-1 beți. Fiți gospodari vred­nici și cinstiți. Voi, gospodinelor, păziți-vă bărbații, țineți-i la rânduială, îndemna­ț-i la un trai cumpătat, rețineți-i de rele, ca munca câmpului să vă fie o bine­cuvântare și familieie voastre să înflorească ! Discursul d-lui ministru Nistor, des aplaudat“ și întrerupt de strigăte de «Să trăiască», ascultat cu evlavie a făcut o impresie adâncă. Și nu odată s’au umezit ochii ascultătorilor și nu odată auzițt gospo­dine cerând binecuvântarea cerească asupra «minis­trului nostru». După uralele care s’au prelungit dea-­ largul câmpiei, s’a urcat la tribună d. Ion Inculeț, ministrul Basarabiei, și a ținut o cuvântare într’un dulce graiu popular moldovenesc. D-sa spune că este feri­cit că poate vorbi în numele Basarabenilor aici în Bucovina. Când se cerea odată la Iași să se facă ce­tăți, dânsul a spus că nu-i nevoie de cetăți, ci să se dea țăranilor pământul pe care-l muncesc, și acest pământ muncit și stăpânit de țăran va fi cea mai pu­ternică cetățuie. Pământ n’au dat nici Rușii, nici Austriacii, a trebuit să vie Regele României,­ sprijinit de vrednicii săi sfetnici, ca să împartă pământul celor ce-l muncesc/ Țăranii, mulțumiți vor face cel mai bun zid de apărare.’D-nii Brătianu, Constantinescu și Nistor, sprijiniți de ceilalți sfetnici ai Coroanei, au făcut le­gea de împărțire a pământului. Pământul se împarte pretutindenea și astfel se îndeplinește marele act de solidaritate națională. Urează și d-sa ca și d. Nistor țăranilor, să-și stăpânească sănătoși pământul, să nu-i înstrăineze și să facă din fiecare bucățică muncită o cetățuie de apărare a Patriei. Discursul a fost aco­perit de urale. Deputatul Siretului, părintele L. Roșca amintește, cum la Iași a văzut pe M. S. Regina plângând lacrimi de durere, văzând cât sufăr soldații în cumplitul­ răz­­boiu. Astăzi, când­ prin vitejia mucenicilor acelora s’a făcut România Mare, toți pot vărsa lacrimi de bucu­rie că se dă pământul mult dorit. Astăzi au venit mi­niștrii țării să-i pună stăpâni pe pământ. Să-l stăpâ­nească sănătos. Cu o mână pe plug, cu alta să fie pe carte,­—izvor de putere, energie și luminare a minții. Așa cum vin astăzi miniștrii la voi, așa să-i sprijiniți și voi pe conducătorii țării și împreună să ne gân­dim cu toții la Regele țăranilor, la Regele României Mari. După aceste cuvântări de judecător Brocner ce­tește clar, frumos și bine (ce bine era dacă ar fi fă­­cut-o toți așa) actul de împroprietărire. Se împroprie­tăresc din toate cele 5 sate. Cei dintâiu împroprie­tăriți sunt copiii orfani după Anton Ociu din Cala­­findești. *" După cetirea procesului verbal se trage cea din­tâia brazdă, purtând plugul cei trei miniștrii prezenți. De bucurie se încinge o horă mare peste întreaga câmpie. Maghiarii din Țibeni au ținut să-i mai mul­țumească d-lui ministru Al. Constantinescu în special. D. ministru le răspunde, zicând că România își ocro­tește toți fiii săi fără deosebire, poate fiecare să-și cultive limba lui, dar toți să-și iubească țara, care i-a născut și să o apere. La Prisăcăreni După împroprietărirea din Calafindești li s’a ofe­rit­ miniștrilor și d-lor cari i-au însoțit o masă în Si­ret. S’au ținut și câteva cuvântări de d-nii Dr. Lupu, care salută pe toți oaspeții, de­ jd. Nistor pentru d. Ion C. Brătianu, de d. Al. Constantinescu pentru partidele democrat al Unirii și țărănesc din Basarabia, de d-nii Pauliuc, Episcopescu și d. colonel Schipor pentru d. ministru Constantinescu. După masă pleacă toate automobilele la Prisă­­căreni unde aștepta mare mulțime adunată. Călăreții au escortat și aici automobilele miniștrilor, școalele i-au întâmpinat pe înalții oaspeți, iar prefectul d. St. Brăileanu le-a­­ ținut o scurtă și frumoasă cuvântare de binevenitare. Cuvintele—spune d-sa — «împroprie­tărirea țăranilor în România în anul 1922 sub M. S. Regele Ferdinand și prin miniștrii M. Sale I. Brătianu, Constantinescu și Nistor» sunt cuvinte și nume pe care nici o altă schimbare politică, nici o altă putere pe lume nu le va putea șterge din cartea istoriei. Sf. Scriptură spune : dați chezarului ce este al chezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, aici se face mai mult , se dă și țăranului ce este al țăranului. Imediat se începe apoi slujba divină condusă de păr. prot. Bendevschi, înconjurat de întreg clerul din împrejurime. In numele păr. arhipresbiter al județului, Sauciuc-Săveanu, care-și caută de sănătate la Go­vora, ține păr. prof. Ilie Verbovschi din Adâncată o foarte frumoasă cuvântare, își exprimă bucuria că poate saluta, în numele poporului adunat la această mare sărbătoare, pe sfet­nicii M-Sale Regelui, care a promis și a dat pământ țăranilor. Este o mare bucurie pentru tot Românul, când vede că aceiași mari Români cari au pornit răz­boiul de desrobire, vin acum să dea și pământ țăra­nilor. Sfântă să fie și memoria soldaților cari s’au jertfit, ca să putem noi sărbători astăzi această, mare zi. In numele întregului popor salută din toată inima pe domnii miniștri. Apoi a ținut o foarte pătrunzătoare cuvântare ! dl. Dr. Radu Grigorcea, a cărui moșie avea să fie împărțită: »Domnilor Miniștri, Iubiți gospodari! Bu­curia care o aveți voi astăzi iubiți gospodari, că vi se dă pământ o am și eu, care am stăpânit acest pământ, văzând că întră în mâni vrednice de buni români. Cu inima plină și în cuget curat vă urez să-l stăpâniți sănătoși voi și copiii și urmașii voștri. Dragă cum mi-a fost mie brazda să vă fie și vouăm, să nu-o înstrăinați orice s’ar întâmpla și să nu uitați că acesta-i pământul moșilor și strămoșilor noștri și după cum cu folos ,îl veți stăpâni, tot așa cu bărbăție și vitejie să-l apărați. Duceți gândul vostru la Cela care se gândește întru una la voi și strigați din toată inima, îrăească Maiestatea Sa Ferdinand I Regele Țăranilor cu întreagă Dinastie !* .­­ După cuvintele d-lui Grigorcea care au impre­sionat foarte mult, căci știe lumea că dânsul a fost unul dintre aceia, cari și-au lucrat înșiși moșia și au lucrat cel mai bine, la cuvântul dl. deputat V. Ungu­rean. Dânsul mulțumește și face promisiunea că cei ce capătă pământul îl vor și iubi. Mulțumește d-lui Grigorcea pentru gestul generos pe care l-a făcut, dându-și de bunăvoie moșia, pe care a chivernisit-o și a păstrat-o atât de bine­. Țăranii își vor arăta mul­țumirea, alungând de la poarta lor orice ideie distru­gătoare. Vor fi cu credință față de stat și guvernul M­ Sare Regelui. Vor lucra pământul să le dee roci lor și terii. Mulțumește miniștrilor pentru grija ce o poartă țăranilor, pentru osteneala ce au făcut de a veni în persoană la împroprietărire, pentru onoarea cea mare ce o­ fac astăzi țărănimii noastre. Această țărănime va fi pururea recunoscătoare pentru pământul dat, îl va lucra cu dragoste, cu credință, și la nevoie îl va apăra cu brațul ei. * . 1 D. ministru I. Nistor luând cuvântul, spune că„ propășirea omenirii merge foarte încet și cu greutate. Este ca un drum care urcă pe un deal priporos, cu­­ greu ajungi sus, dar când aju­­gi pe un vârf de pla­­tou, la luminiș, ai și o privire dintre cele mai fru­moase. Așa ni se întâmplă și acum. După grele su­­r ferinți de patru ani, pricinuite prin războiul grozav,, am ajuns acum la înălțime, și este bine să ne adu­­­­năm gândurile, să vedem ce am făcut și ce mai este­­ de făcut., Ne apare ca un vis urât acum fantoma Aus­­triei. Înainte când aparținea acest petec de pământ românesc unei împărații streine, unei împărății «mari»­­ cum se zicea, pe semne atât de mare că domnii dela Viena nu-și mai puteau aduce aminte și de noi. Unde s’a mai pomenit în vremurile austriace să fi venit vre-un ministru de la Viena între țărani. Nici la pă­­­­mânt nu s’a gândit nimeni, căci în 1848 puținul, cât­ s’a dat, s’a dat de mare nevoie. Viena cerea numai­­ de la noi, fără să-și aducă aminte să ne dea ceva.­­ Viena a strâns încet și pe tăcute lanțuri în jurul bra­­­­țelor noastre, Bucureștii au venit și ne-au frânt lan­țurile. Viena ne ținea în intunerec, Bucureștii ne-au adus lumina libertății. Și ce nu s’a pomenit înainte, o vedem acum aievea înaintea ochilor noștri ; miniștrii vin la popor. C. președinte al consiliului de miniștri Ion I. C. Brătianu, regretă foarte mult că nu a putut veni, fiind bolnav. A venit însă d. Al. Constantinescu,­­ care a făcut reforma agrară și stărue de mult ca a­­­­ceasta reformă să fie și înfăptuită. Și mai este o deo­sebire între Austria și România. ’ In Austria nu era­­ nici o legătură trainică între cei de sus și între cei­­ cârmuiți. De când a dispărut stăpânirea austriacă, se­­ vede o frăție și în muncă. Muncesc domnii împreună­­ cu țăranii, muncește poporul împreună cu cârmuirea, căci așa este bine într’un stat cu dreptate. Așa este­­ bine să lucreze toți în bună înțelegere. Să se ferească­­ țăranii de zavistie, să nu dea ascultare bârfitorilor și­ cârtitorilor, cari făgâduesc ce nu poți ținea, și-i bat­­jocoresc apoi pe alții. Aceștia trezesc anume pofte­­ mari între oameni, pentru a-i face nemulțumiți. Lu­­i mea să-și deschidă ochii și să vadă cine sunt ade­­­ vârâții prieteni ai poporului. Colaborarea cu actualul guvern, întărește adevărata democrație. Aduceți-vă,­ continuă d. Nistor, totdeauna aminte de frumoasa de­­­clarație a d-lui Grigorcea, urmați-i cu sfințenie sfa­­­­turile, căci așa se face împăcarea între diferitele clase­­ sociale. Cei ce au făcut reforma agrară s’au gândit­­ și la biserică și la școală. . Aceasta este politica de­­ înfrățire. , Dela Viena nu venea nici o dragoste și nici o pricepere. La București nu se face deosebire între cetățeni. Pentru toți este dragostea aceiași. Regele Ferdinand, dând pământ, urmează pilda vechilor noș­tri voevozi, făcând astfel legătura cu trecutul nostru românesc. Regele simțește, gândește cu noi suferă și se bucură împreună cu noi. Este cea mai strânsă le­gătură între Rege, sfetnicii lui și popor. Pământul se dă țăranilor să-l munciască dar să-1 și apere. Să nu uite că acest pământ este vechi pământ românesc, stăpânit, iubit și lucrat de boieri români. Să-l lucreze și țăranii bine să-l păzească, să se ferească de obiceuri rele și de trândăvie și să-și a­­ducă pururea aminte de scumpii noștri morți, cari au trebuit să-și lase viața, ca astăzi să se poată împărți pământul în România. Este un frumos obiceiu în bi­serica noastră, că ne aduce în fiecare an aminte din patimile lui Hristos care ne-a mântuit. Așa să fie Æi, ducem aminte de muncenicii noștri naționali, cari au pătimit ca să ne scape din robia austriacă. După aceea ține d. ministru Constantinescu o înduioșătoare cuvântare. Toată lumea ascultă cu evla­vie și fiecare vrea să-l vadă «pe ministrul care ne dă pământ«. D-sa amintește cum încă în 1913 d. Ionel Bră­tianu a început lucrările pentru reforma agrară. Re­gele a urmat sfatul sfetnicilor săi și în cursul răz­boiului s-a luat cea din urmă hotărîre pentru a da pământul acelora cari sunt îndreptățiți să-l aibă, ace­lora cari l-au muncit, l-au îngrășat cu sângele lor, dar nu-i stăpâniau încă definitiv. Ce a promis mica Românie, iată că se împlinește astăzi în România Mare creată cu prețul sângelui acelora pentru care se hotărîse încă la 1913 împroprietărirea. Ceea ce n’a făcut stăpânirea străină o face acum stăpânirea românească. Cum România mică s’a îngrijit prin guvernul său de populații, cum România mică a tras spada pentru a libera pe toți Românii din robie, așa România Mare le dă celor ce au fost i robi ai pământului stăpânit de alții libertatea. Dragi țărani, lucrați pământul cu dragoste și cu vrednicie, stăpâniți-i pe vecie, nu-1 știrbiți, nu-1 înstrăinații Gândiți-Vă cu câtă trudă și cu câtă iubire l-au mun­cit domnul Grigorcea și înaintașii săi. Ascultați de sfaturile ce vi le-a dat d. Grigorcea astăzi, când se desparte de moșia lui. Cinstiți biserica și școala, căci acestea ne-au ajutat ca să facem România­ Mare. Fiți fii vrednici și recunoascători ai patriei mărite, să o puteți apăra oricând împreună cu Regele nostru. După această cuvântare a d-lui ministru al agri­culturii, se cerește procesul verbal de împroprietărire. Și apoi se trage, ca și în celelalte locuri, cea dintâia brazdă în pământul bun și foarte bine lucrat. Toata lumea este în culmea bucuriei și această bucurie își află expresia într’o uriașă hora care se încinge în jurul celor trei miniștri, a parlamentarilor, în frunte cu d. Iorgu G. Toma, și a celorlalți oaspeți de la Cernăuți. Miniștrii au fost îndelung aplaudați și ovaționați și nația i-ar fi ținut încă multă vreme în mijlocu­l său,­­ dar domnii miniștri, având obligații și la Cernăuți, au •i trebuit să se despartă de populația, ce-i primise cu atâta dragoste, pentru a asista la orele 6 d. a. în Cernăuți la conferința d-lui Gentil,profesor de la Uni­versitatea din Paris. Cu aceasta s’au sfârșit cele dintăiu acte de îm­proprietărire, care vor rămânea veșnic vii în amin­tirea populației noastre. D. I. Brătianu a plecat Marți seara la București,, iar d. Al. Constantinescu a plecat Miercuri în 30 August a. c. dimineața, însoțit de domnii miniștri Văitoianu și Inculeț, la împroprietăririle din Basarabia. O mistificare Ziarele m­inoritare, inclusive „Dragsta« Sea“ de 3u3 © ori popovici, pretind a ști ea ordonanța cu privire la limba oficială în Judecătorii ar fi fost retrasă, „etorgentopatt“ un nusnărsig din 30 s­ugust pretinde a ști că «3. ministru-președinte ar fi spus eister că :„em nächsten vierde man s.eisen vias in dise? Prag© æ&e machen sei.“© Cara în același sens scrie și „an­ge­­raesne“ cu aceiași dată, reproducând în gistierie S ® (!) pr«stins ® 8e cuvinte ale d-ouă Ion B.C Brăilanu.^Ori^serie C§§ domnii ar trebui sä fie mai precauți, că au fost și alții prezenți la recepție^ că d. pre«s-mi­­nistru a declarat de la început sar dacă domnii dăn deputăție ser retragerea or­­donanței d-lui ministru de guspsie, nici nu su­gerată m­ai departe acest lucru, sfi­rtit de prisos oric © diseasgge. repetara însă edaîa Ce­ara spus­eri. Ordonanța rămâne în vi­goare ? se vor face îndulciri în sasuri dem­ne «8] considerare până la finea anul isi filos este vorba de nnșă o suspendare a nu­mitei ordonanțe. Și-3 Invităm pe top Ro­mânii să pretindă la Judecătorie, prefutând denea, respectarea Limfeei noastre. Iar în ce privește presa, regretăm că a publicat știri tendențoase și subliniem­ acest lucru, căci estă un ofensator adus să-i pervertești declarațiile unui ministru» președinte. Oi­ Jussi simiitr

Next