Glasul Bucovinei, aprilie 1923 (Anul 6, nr. 1230-1251)

1923-04-01 / nr. 1230

* -----rro o N fl n c N t u u : pe ua aa 60 lei, pe 12 an 60 lei» pe trei luni 40 lei, pentru ţărani zilnic, pe un an 80 lei, pe 11% an 40 lei, pe trei luni ,30 I«. Numai numărul de Duminică: pe un an 32 lei, pe an 16 lei, pe trei luni 8 lei Pentru străinătate pe un an 400 lei, pe­­/­ an 200 lei. Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, No. 33, Strada Domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite Manucrisele nu se înapoiază. ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la admi­­nistraţie. Strada Domnească No. 33 Pentru inserare in interiorul ziarului se urcă taxa cu 40% DISCURSUL ŞI OBSERVAŢIUNILE D-lui IORGU G. TOMfl vicepreşedinte a! Adunării Deputaţilor, la proiectul de „Lege pentru organizarea şi unificarea Corpului de avocaţi“ în şedinţele Camerei din 10 şi 13 Febr. 1923 Discursul ţinut la discuţia generală în 10 Febr. cor D. M. G. Orleanu, preşedinte: Dl lorgu Toma are cuvântul D. Iorgu G. Toma: D-lor deputaţi, proiectul de lege pentru organizarea şi unificarea corpului de avocaţi este, fără nici o îndoială, chiar şi în forma nu tocmai îngrijatâ şi nu totdeauna fericită în care ni se prezintă ei astăzi, un proiect de lege care este din multe puncte de vedere foarte preţios şi acceptabil. El urmăreşte un scop cu atât mai frumos, cu cât este primul pas pe calea anevoioasă a unificării legislaţiei noastre, înţelegând să reglementeze, înainte de toate, în mod unitar, organizarea tuturor advocaţilor din România Întregită într’un singur corp, stabilind apoi condiţiuni de admisibilitate cât şi de exerciţiu a profesiunii acesteia, precum şi modul şi formele pentru intrarea în acest corp, formulând apoi drepturile şi datoriile advocaţilor şi dând dispoziţiuni asupra organelor corpului şi asupra ra­portului ierarhic dintre aceste organe, precum şi dispoziţiuni pentru menţinerea disciplinei şi a ordinei înlâuntrul corpului de advocaţi, acest proiect de lege cuprinde, spre plăcuta noastră surprindere, binefăcătoare şi, din punct de vedere social, foarte binevenite dispo­ziţiuni privitoare la «Casa de ajutor», la «Asistenţa ju­diciară» precum şi la înfiinţarea nouei instituţiuni numită «Uniunea advocaţilor din România» Toate aceste creaţiuni, necunoscute până astăzi, fiind de o deosebită importanţă pentru progresul şi des­­voltarea corpului de advocaţi, merită numai lauda noastră şi din acest punct de vedere nu avem pentru alcătuitorii acestui proiect de lege şi în special pentru d. ministru al justiţiei decât cuvinte de sinceră recunoş­tinţă. Totuşi acest proiect de lege este şi el numai o operă omenească, o operă de îndrumare pe o cale puţin bătătorită, şi ca atare nu este nici el desăvârşit, nu este perfect. Conduşi de tendinţa, pe care noi nu ni-o putem însuşi pe deplin, de a revărsa cât mai multe foloase, beneficii şi avantagii asupra corpului de advocaţi, alcă­tuitorii acestui proiect au dat operei, lor o structură care, din punct de vedere al părţilor şi al magistraţilor, nu este totdeauna cu desăvârşire fericită. Proiectul de lege pentru organizarea corpului de advocaţi are pe lângă atâtea părţi cu desăvârşire bune ,­ folositoare, și unele defecte, care suntem cu atât mai nalt datori să le relevăm, cu cât prin relevarea aceasta a defectelor nu voim să contribuim la scăderea meritelor ncontestabile ale acestui proiect, ci, prin înlăturarea lor, a ridicarea valoarei lui. Defectele proiectului fiind de mai multe feluri, ele privesc în parte interesele părţilor, pentru cari constitue­se multe ori asprimi cu desăvârşire simţitoare, sau ceste defecte ating autoritatea magistratului-preşedinte e şedinţă şi, în termeni generali, a instanţei judecâto­­eşti, sau ele sunt incursiuni nepermise în domeniul eoo­­urilor de drept civil şi penal precum şi de procedură ivilă şi penală, nelipsind, din nenorocire, nici o anu­le dispoziţiune care stă în directă contrazicere cu cer­­inţa, de altfel recunoscută, a acestui proiect, de a con­­ibui la unificarea legislativă şi la contopirea elementelor ire constitue corpul de advocaţi din toate ţinuturile irii româneşti. Examinând aceste defecte, în ordinea de idei care a expus-o, cu toată obiectivitatea, ne vom opri mai tât la acele dispoziţiuni prin cari apar, ca să zic aşa, tate interesele părţilor, şi aceasta o facem cu atât mai uit, cu cât aceste dispoziţii ale proiectului de lege au ce căuta într’o lege care este chemată să regle­menteze situaţiunea corpului de advocaţi, ci sunt de natură mai mult procesuală şi ar trebui să-şi găsească locul în codul de procedură, fie civilă fie penală- Dispo­­ziţiunile acestea sunt cuprinse în art. 37, 40 şi 41 din proiect. In ceea ce priveşte art. 37, nu putem înţelege pre­ferinţa aceea care se dă absolvenţilor sau licenţiaţilor în ştiinţele politice şi administrative. Eu, din partea mea, declar că nu ştiu ce însemnează aceasta şi nu ştiu dacă este vre-o instituţie în ţara românească unde se câştigă aceste ştiinţe şi se dobândeşte licenţa în astfel de ştiinţe. Mai departe conţine acest artige! însă şi o asprime, care loveşte cu deosebire în pop­­apa, dela ţară, şi un zadar s’ar încerca legiuitorul ca să netezească această asprime şi s’o îndulcească prin trimiterea părţii în faţa judecătorului ocolului rural, care nu totdeauna va putea să stea îa dispoziţia lui, fiind supraîncărcat cu lucrările de stricta sa competinţă. Art. 40 e­a, în vechea sa redacţiune, cu mult mai aspru decât cum se prezintă în forma sa de azi, care i-au dat-o delegaţii secţiunilor. Cu toate acestea, noi îl credem şi în forma aceasta de azi inadmisibil. .. D. Ion T. Florescu, ministru de justiţie: Ce ar­ticol ? D. Iorgu G. Toma: Art. 44­D. D. T. Florescu, ministru de justiţie : Este toc­mai ca şi în Bucovina. D. Iorgu G. Toma : Şi inacceptabil, precum inac­ceptabil ni se pare şi art. 41, care conţine în alin. 1 şi 2 preferinţe pentru starea avocaţilor şi excepţiuni dela regula generală, pe cari noi nu le putem admite­ » Acţiunea care o face avocatul în urmărirea valori­ficării pretenţiunilor sale este o acţiune obişnuită ca ori­care altă acţiune de această natură. Şi atunci nu înţe­legem de ce s’ar creia avocatului o situaţie excepţională în această privinţă. Dar dispoziţiunile cari le-am a­­mintit, ale art. 37, 40, precum şi art. 41, alin. 1 şi 2 nici nu au ce căuta în acest proiect de lege. Ele fiind dispoziţiuni de materie de procedură civilă îşi au locul lor, în tot cazul, în codul de procedură civilă şi nu intră o lege care reglementează situaţia avocaţilor. D. Em. Dan: Va să zică d-voastră nu combateţi principiul din art. 40. D. lorgu G. Toma: Susţin că nu e locul lor aici. D. Em. Dan: Nu e locul ? Aceasta este altceva. D. lorgu G. Toma: Dar o obiecţiune mult mai gravă decât cele făcute până acum trebue să o fac la ultimul alineat din art. 41, care zice : „Onorariul convenţional nu va putea fi în nici un caz mai mare de 50 la sută din valoarea­ obiectului în litigiu ce se va câştiga prin serviciule avocatului». Fixarea unui maximum convenţional al onorarului poate avea ca urmare, şi probabil va avea ca urmare, că acest maximum de onorariu va deveni cu timpul şi prin obişnuinţă onorariul obişnuit şi de fapt un mini­mum de­­onorariu şi atunci situaţiunea va fi insupor­tabilă şi imposibilă pentru părţi, având în vedere obli­gativitatea reprezentanţei părţilor prim­ avocaţi. Pe de altă parte însă dispoziţiunea aceasta admite fixarea unui onorariu procentual după valoarea obiec­tului litigiului, ceea ce se poate înţelege ca şi când avo­catul, prin convenţiuni precedente ar face să i se pro­mită o parte determinată din suma ce i se va adjudeca părţii. Or, astfel de convenţiuni sunt oprite şi declarate nule de dispoziţiunea paragrafului 879, alin. 2, punctul 2 din codul civil austriac, care este în vigoare în Buco­­vina şi în Transilvania, pe motivul binecuvântat că sunt contrarii bunelor moravuri (contra bonos mores).­­ D. Dr Pordea: Nu este exact ce spuneţi d-voastră. D. Iorgu G. Toma: Pentru Ardeal ? D. Dr. Pordea: Şi pentru Bucovina. D. lorgu G. Toma: Să-mi daţi voie să ştiu eu mai bine lucrul acesta decât d-voastră. D. Dr. Pordea: Acelaş cod II aveţi. D. lorgu G. T­oma: Îmi daţi voie să am dreptul la părerea şi la interpretarea mea şi d-voastră nu aveţi decât să mă urmaţi la tribună şi să vă motivaţi păre­rea d-voastră, cel puţin aşa de bine cum o motivez eu pe a mea. Priin urmare din acest pună de« vede ce nu se poate admite o asem­enea dispoziţiune fiind­câ este în contra bunelor moravuri. • D. R. Th. Florescu, ministrul justiţiei: Cota litis despre care vorbiţi, d-le deputat este permisă la noi în vechiul regat şi e consfinţită de deciziunile înaltei Curţi de casaţie. Dacă nu e permis la d-voastră în codul austriac, noi putem prea bine să schimbăm dispoziţia din codul d-voastră care în curând sperăm că va fi înlocuit în cea mai mare parte a lui prin legiuirile de unificare ce vom aduce. Dar este inutil să vă bateţi cu himerele cari după cum ştiu este urmat în Cameră de a suprima acest articol care vorbeşte de 50 la sută maximum de ono­rariu pentru avocatul care a pus timbrele şi munca sa pentru ce­ să facă pe un sărac să devie bogat când el pierde orice nădejde de a-şi mai vedea dreptul său câştigat. Nu este imorală cota litis, cum cred unii, căci ea este asociaţia dreptului cu puterea muncii şi a cheltu­­elilor avocatului.­­ Este poate mai bine ca acest mod de onorariu să fie lăsat ca şi în trecut la aprecierea judecătorului. O voce : Ce articol e la d-voastră în Bucovina ? D. Iorgu G. Toma: Art 41, alin. ultim. Mai sunt fireşte şi alte motive din cari ar putea să fie combătut acest proiect de lege, însă nu mă o­­presc la acelea. D­­oi deputaţi, toate interesele atât ale părţilor cât şi interesele superioare, cari ar trebui să domineze la alcătuirea unei legi de importanţa acesteia, cer cu toată puterea eliminarea acestor trei articole pe cari le-am menţionat acum ca nepotrivite şi inadmisibile. Noi găsim însă că acest proiect de lege nu face incursiuni nepermise numai în domeniul codului şi al procedurii civile, ci face atari incursiuni şi în domeniul codului penal şi vă voiu dovedi numai­decât lucrul acesta citindu-vâ art. 45, care se ocupă de samsariâcul avocaţial şi prevede: «Oricine, pentru remuneraţiunea promisă sau dată, fie de client, fie de avocat, va interveni pen­tru a procura acestuia un proces sau o lucrare de avo­catură, se va pedepsi cu închisoare de la 3 luni până la un an» zicând în al treilea alineat: «In caz de recidivă, pedeapsa se va putea mări până la maximul închisorii corecţionale».­­ Eu cred că conveniţi cu toţii, că aceasta este o măsură care trebuie să fie prevăzută nu în acest proiect de lege, ci în codul penal Scopul dispoziţiunii acesteia o ştim, este ca să în­lăture samsarii avocaţiali, dar, d-lor, textul acestui ar­ticol trece cu mult peste scopul urmărit şi dispoziţiunea aceasta devine, prin consecinţele ei, o dispoziţiune pe care nu a adoptat-o nimeni nici măcar faţă de escroci. Pro­iectul propune ca pedeapsă închisoarea de la trei luni până la un an şi prevede în aliniatul 3 mărirea acestei pedepse până la maximum a închisorii corecționale, adică până la 5 ani.

Next