Glasul Bucovinei, aprilie 1923 (Anul 6, nr. 1230-1251)
1923-04-01 / nr. 1230
Pag. 2 11 T GLASUL BUCOVINEI No. 1230 Eu nu înţeleg, ca în acest proiect de lege să se stipuleze ce nu convine decât codului penal pe care îl atinge atât de aproape. Şi eu nu pot înţelege ca pentru infracţiunea samsariâcului avocaţial, care nu cuprinde nici măcar elementele escrocheriei, să se dea o pedeapsă mai aspră chiar decât pentru escrocherie. Proectul deşi nu caracterizează infracţiunea ca una ce cade sub prevederile codului penal, nici nu stabileşte care instanţă va judeca astfel de cazuri de infracţiune, propune totuşi o pedeapsă absolut draconică atât în ceea ce priveşte natura, cât şi durata ei. Eu cred că, a-l supune pe infractor, chiar pentru prima încălcare, pedepsei de închisoare de cel puţin 3 luni, este în afară de orice proporţii cu culpa lui. Samsarul avocaţial nu este escroc, el nu înşală pe nimeni şi nici nu este criminal. Profesiunea lui este să aducă avocatului clienţi doritori de consultaţiuni avocaţiale. Fapta comisă de el nu conţine elementele unei infracţiuni penale, şi totuşi proiectul propune pedeapsa de închisoare prevăzută în codul penal pentru delicte şi încă Intr’o măsură care întrece măsura pedepsei pentru escrocherie. In privinţa aceasta mă provoc la articolu 1, 8,332 şi următorii din codul penal din vechiul regat şi atunci, trebuie să stau uimit în faţa acestei dispoziţiuni, care nu are ce căuta în acest proiect de lege. Legea de organizare a corpului de advocaţi, în orice caz, nu este locul de creiarea de infracţiuni penale, acestea cată să rămână rezervate legii aceleia care se chiamă codul penal. Fapta samsarului nu întruneşte elementele, aşa zise caracteristice, ale infracţiunii penale, deci nici nu poate să fie calificată şi nici nu poate să fie pedepsită ca o infracţiune penală, ci poate să fie numai calificată şi pedepsită ca o infracţiune de ordin administrativ sau disciplinar, fiind în contra bunelor poravuri, (contra bonos mores). Pedeapsa curii o prevede proiectul este exorbitant de grea, şi după părerea mea ar fi deajuns să se dea o amendă cât de mare, iar această amendă, în caz de neexigibilitate, să fie transformata în arest, socotinduse 50 de iei ziua de arest. Domnilor deputați, trecând de la defectele proiectului, cari ating interesele părților, la acele cari ating autoritatea magistratului-preşedinte de şedinţăi, precum şi a instanţelor judecătoreşti, să-mi daţi voie să relevez douădefecte, cari cred că nu au scăpat nimănui dintre d-voastră din vedere. Fac lucrul acesta nu ca o scuză pentru că vă vorbesc, ci ca să motivez ceea ce am să zic, şi apoi fiindcă tot trecutul meu este un tre-, cut de magistrat şi nu de advocat; şi atunci mă opresc H. ?C?Şte două cazuri. Cazul întâi este căzul tratat de articolul 761 este aşa numitul «delict de audienţă» adecă acel caz regretabil, când se iscă un conflict Intre avocatul ce reprezintă o parte, şi între magistratul-preşedinte de şedinţă. Este cazul de care se vorbeşte atât în expunerea de motive a d-lui ministru, cât şi în raportul d-lui raportor, şi care este cunoscut sub numele de ultragiu adus judecătorului, sau insultă ce ar fi adusă din partea magistratului, advocatului respectiv. Eu cred că interesul unei bune justiţii este un interes de ordine publică şi că acest interes reclamă ca poliţia şedinţii judecătoreşti să fie exercitată de magistratul care este chemat să prezideze şedinţa El singur este răspunzător de mersul corect al desbaterilor şedinţei, el este răspunzător de menţinerea ordinei în sala de şedinţă, el exercită deci poliţia, adică puterea disciplinară în şedinţă. Măsurile pe care le ia magistratul-preşedinte al şedinţei în caz de tulburare a ordinii şi în cazul unui altragiu comis de avocat în această şedinţă, sunt măsuri de ordin poliţienesc, ele sunt emanaţiuni ale puterii sale disciplinare care fiind mijlocul pentru asigurarea mersului corect al desbaterilor şi al întregului efect al procesului, se găseşte cu acesta într’o legătură atât de strânsă, încât o reglementare potrivită — şi la acest scop vroiam să ajung prin cuvintele mele, — o reglementare fericită a acestei materii nu se poate face în proiectul de lege pentru organizarea corpului de avocaţi, ci se poate face numai în procedure civilă şi penală, căci aci este locul reglementării tuturor normelor procesuale. Eu, d-tor deputaţi, nu vreau să vă reţin, arătându-vă impresiunea ce produce asupra fiecăruia un astfel de ultragiu, cu toate că în trecutul meu de magistrat am avut de multe ori ocaziunea să văd asemenea lucruri. Nu vreau să vă reţin şi să vă arăt cât de dezastruoasă pentru magistratură şi pentru jurisdicțiune ca atare ar fi impresiunea ce ar trebui să o producă faptul stabilit prin acestproiect de lege, în care se zice, citând texturi art. 76, alin. 10, «in caz de ultragiu săvârșit de avocat în contra magistratului, acesta va constata delictul de audienţă, fără a putea să ia vreo alta măsură şi va amâna judecata pentru alt termen, când în complect nu va intra şi magistratul ultragiat». Eu zic că lucrul acesta trebuie numaidecât considerat ca rezultatul unei lupte care se dă între doi adversari şi dintre cari unul trebuie să părăsească ruşinat terenul de luptă. Eu găsesc că este foarte dezastruos că tocmai magistratul să fie acela care trebuie să se retragă biruit din luptă, fără să mă mai gândesc la atâtea alte consecinţe morale, care ar mai putea rezulta. Advocatul are dreptul să participe şi mai departe la această afacere, iar magistratul care reprezintă puterea Statului, el trebuie să fie eliminat, fară să fie vinovat de ceva, aci în expunerea de motive se zice că: «Judecătorul care se va socoti ultragiat», va trebui să tragă consecinţele. S’ar putea întâmpla ca un advocat, căruia nu-i convine magistratul-preşedinte de şedinţă, să vie intenţionat cu insinuări dibace şi ascunse pentru a-l face pe magistrat să se retragă din şedinţă şi astfel advocatul va fi triumfător nul numai în faţa părţii pe care o reprezintă, ci va fi triumfător şi în faţa publicului asistent Aceasta ar fi o mare scădere şi un mare abuz care cred că nu se poate admite. D. I. Pşepelinschi: Nu ştiu dacă cunoaşteţi cazul lui Gheorghiade de la Iaşi. D. I. G. Toma: Nu cunosc acest caz de aproape, am auzit însă de el. D. I. Pşepelinschi: Advocatul Gheorghiade de la Iaşi, pentru un fapt neînsemnat a fost trimis la popreală de un judecător. D. N. G. Toma: Nu cunosc acest caz, dar un caz izolat nu cred că poate forma motivul şi substratul pentru asemenea măsuri. Eu cer ca advocatul să aibă in faţa justiţiei şi bunacuviinţă şi un anume grad de respect faţă de locu unde se găseşte şi de însemnătatea momentului solemn prin care trece. O voce: Ce propuneţi d-voastre atunci. D.. G. Toma: Voiu veni numaidecât la soluţie. Dar, ca să susţin ceea ce am spus până acum, n’am decât să amintesc că legislaţiunile din ţările unite, şi aici aştept să văd dacă voiu fi iarăşi întrerupt sau combătut de colegul care m-a întrerupt şi combătut cu nedrept mai înainte că legislaţiunile din ţările unite, ca şi cea din vechiul Regat, sunt întreolalta absolut identice şi toate contrare acestei bizare dispoziţiuni. ,E adevărat că dispoziţiunile procedurii civile din vechiul Regat sunt în această materie mai viţioase şi mai lacunare, ca oriunde. Art. 87 fiind absolut insuficient, aşa că magistratul-preşedinte de şedinţă din vechiul regat trebuie si-şi ia refugiul la dispoziţiunea art. 177 din procedura penală de aici, şi că prin urmare, codul nou de procedură civilă va trebui să umple acest gol Cu atât mai precise şi mai minuţioase sunt aceste dispoziţiuni în procedurile civile bucovineană (§ 197— 203) şi ardeleană (§ 209—215), pe cari le redăm în cele ce urmează, pentru a aduce dovada irefutabilă a expunerilor noastre de până acum în această materie. Procedura civilă bucovineană reglementează, după excelenta traducere a d-lui dr. C. A. Spulber, profesor Universitar consul la Curtea de apel din Cernăuţi, poliţia şedinţei ÎH secţiunea IH, titlul 3 în modul următor : «§ 197. — In cauzele de rezortul tribunalelor prezidentul senatului va îngriji de păstrarea ordinei la desbaterea orală. El este în drept de a chema la ordine pe persoanele cari tulbură şedinţa prin purtarea necuviincioasă şi de a lua măsurile necesare pentru menţinerea ordinei. § 198. — Manifestările de aprobare şi de desaprobare sunt interzise. Acela, care cu toată chemarea la ordine, se face vinovat de tulburarea unei şedinţi, poate fi îndepărtat din sala. Îndepărtarea unei persoane care participă la desbatere poate fi ordonată numai după o prealabilă avertizare şi amintirea consecinţelor de drept ale unei asemenea măsuri. Partea trebuie să fie făcută în special atentă asupra posibilităţii ca în urma îndepărtării să se pronunţe contra ei o sentinţă in lipsă sau ca sentinţa să fie dată conform §-lui 399. Daca o persoană interesată în desbatere a fost îndepărtată, la cerere se poate proceda contrar ei, ca şi cum s’ar fi îndepărtat de bună voie. § 199. — Acela care se face vinovat de o gravă necuviinţă la şedinţă în special de insulta unui membru al tribunalului, a unei părţi, a unui reprezentant, martor sau expert, poate fi condamnat prin jurnalul tribunalului, independent de urmărirea penală sau disciplinară, la o pedeapsă pentru călcare de regulament până la 50 florini. Contra acelora cari se opun la ordinele prezidentului sau ale senatului pentru menţinerea ordinei şi a linutei, se poate pronunţa arestul până la 3 zile. § 200. Dacă un procurator (avocat) se face vinovat de o tulburare a desbaterii sau de o necuviinţă, sau de o insultă, el va putea fi pedepsit cu mustrarea sau cu o amendă până la 100 florini. Dacă procuratorul continuă atitudinea sa nepermisă, sau se opune la măsurile luate de prezident sau de senat pentru menţinerea ordinei şi a liniştei, i se poate lua cuvântul printr-un jurnal al senatului şi dacă e nevoie, partea va fi invitată să-şi orânduiască alt procurator, dacă aceasta nu se poate face îndată, înfăţişaşarea se va amână din oficiu. Cheltuelile înfăţişării zădărnicite şi ale amânării se suportă procuratorul vinovat. Când sunt circumstanţe agravante, procuratorul vinovat sau candidat de advocat poate să fie, pe lângă aceasta, trimis înaintea autorităţii disciplinare competinte. § 201. — Jurnalele date conform dispoziţiunilor prezente sunt imediat executorii. La tribunale se poate ordona îndepărtarea unei părţi interesate în desbatere numai printr’un jurnal al senatului. § 202. —Priveşte personalele militare). § 203. — Atribuţiunile date în acest titlu prezidentului senatului sau senatului, ce are şi judecătorul unic, înaintea caruia are loc desbaterea orală, cum şi judecătorul delegat sau cel însărcinat cu comisia rogatorie, în desbaterile și administrările de probe ce au foc înaintea lor şi în executarea de acte oficiale în afară de desbaterea orală. In ceea ce priveşte Ardealul avem procedura civilă, tradusă de d. dr. Ion Moşoiu. Acolo se zice asupra «Susţinerii ordinei în pertractare». § 209. Susţinerea ordinei şi a demnităţii pertractării formează problema preşedintelui. El cheamă la ordine pe aceia din auditoriu, cari conturbă ordinea pertractării sau vatămă demnitatea ei, cari manifestează aprobare sau desaprobare şi dacă această chemare la ordine a rămas infructuoasă (fără succes), pot fi îndrumaţi afară din sală şi în caz de necesitate el poate ordona să fie conduşi afară. Dacă ordinea pertractării nu poate fi menţinută în alt mod, preşedintele poate ordona îndepărtarea întregului auditoriu. Preşedintele dispune executarea dispoziţiunilor judecătoriei (senatului) relativ la menţinerea ordinei. § 210. Persoanele, ce nu iau parte la pertractare precum şi părţile, reprezentanţii lor, martorii şi experţii în caz de o conturbare mai gravă a ordinii, în special în caz de ofensă adusă membrilor judecătoriei (senatului) a părţii contrare sau reprezentantului ei, martorului sau expertului, pot fi pedepsite de preşedinte cu o amendă până la 200 coroane. § 211. Părţile, reprezentanţii, martorii şi experţii, dacă nu se supun dispoziţiunilor preşedintelui, acesta poate sâ-i îndrumeze afara din sală, în caz de necesitate poate ordona să fie conduși afară. In cazul, când s’a îndrumat afară partea sau reprezentantul ei, are să se aplice alineatul al doilea din § 111. In cazul însă, când s’a îndrumat afară un martor, sau un expert, § 303 resp. 357, § 212, §§ 209 și 211, se aplică și persoanelor supuse instanţelor penale militare, etc. § 213 §§ 210 şi 211, se aplică şi avocatului, ce ia parte la pertractare. Dacă avocatul, care ia parte la pertractare, conturbă ordinea, preşedintele îi poate chema la ordine, în caz, însă, de o repetită sau mai gravă conturbare a ordinii, judecătoria îl poate pedepsi cu o amendă până la 200 coroane. Dacă însă, conturbarea ordinii e într’o astfel de măsură, încât nu se poate continuă pertractarea cu avocatul, judecătoria poate și amâna pertractarea pe spesele avocatului. (Alineatul ultim indiferent). § 214 (Alin. 1, indiferent.) Alin. 2. In cazul § 213 deciziunea împreună cu starea faptică, trebuie să se trimeată camerii avocațiale competente. § 215. Dacă în decursul pertractării s’a comis o faptă ce este de reprimat (urmărit) conform legilor penale, sau și pe calea procedurii disciplinare, starea acestui fapt are să se treacă într’un proces-verbal, iar procesul verbal are să se comunice autorității competente.Dacă, conform procedurii penale, are loc arest preventiv judecătoria (senatul) arestează pe autor, și dispune sa fie adus imediat înaintea autorităţii competinte».Art. 76 din proiect, este în întregime, vasăzicat , în afară de „delictul de audienţă”, contestabil. Astfel nu înţelegem nici norma alin. 2 şi urm., unde se vorbeşte de asimilarea advocatului cu funcţionarul public în privinţa respectului şi a sancţiunii penale, în caz de ultragiu neluându-se în seamă că advocatul, conform cu principiile profesiunii sale, cari îl pun numai în raport de drep privat cu persoanele ce recurg la ajutorul lui, nu se găsest în nici un raport cu funcţiunile Statului de drept public In privinţa aceasta multe ar fi de zis, între altele că nici adevăratul funcţionar public şi nici advocaţi Statului, reprezintând chiar Statul insuş, în faţa justiţie nu este decât reprezintantul părţii şi nu are drept altă considerare, decât cea cuvenită părţilor, dar eu o voiesc, să prelungesc discuţia, şi pentru că mi s’au cert soluţiuni în această privinţă eu nu am decât să rep pe scurt ceea ce am mai zis deja şi ce pare a fi scăp atenţiunii d-voastre. Sunt pentru eliminarea cu desvârşire a art. 76, cu excepţia primului alineat, aşa Inc art. 76 ar trebui să sune numai: „Paza onoarei şi demrtaţii corpului advocaţilor este încredinţată consiliu corpului de advocaţi.“ Atâta şi nimic mai mult. Tot urmează mai departe e nelaloc aici şi trebuie să cuprins în procedura civilă care urmează, probabil, se alcătuiască. Aceasta cu privire la formă, asupra folului chestiunii vom discuta atunci. Voci: Imposibil. D. Iorgu G. Toma: Nu se poate pune magistrat sub ingerinţe advocăteşti. In ce priveşte defectul atingerii autorităţii instaţelor judecătoreşti în general, procedura dispusă de 46, 47 şi 48 este absolut inadmisibilă- D-voastre , ce’ se spune aci. Se dă consiliului baroului dreptul îndepărteze orice persoană, care s’ar furişa, în coi voinţei acestui barou, în localul instanţelor judecători D. Mirto: Am impresiunea, d-le preşedinte, că mai suntem în număr. D. M. G. Orleanu, preşedinte: D-nii chestori , rugaţi a controla dacă adunarea e în număr. — D-nii chestori constată că adunarea este număr. D. lorgtt G. Toma: Art. 46—48 spun că eoni baroului poate îndepărta asemenea persoane. Eu găsesc, d-lor, că consiliul baroului nu stăpânul şi nu poate fi stăpânul localurilor și împre