Glasul Bucovinei, aprilie 1923 (Anul 6, nr. 1230-1251)

1923-04-01 / nr. 1230

Pag. 2 11 T GLASUL BUCOVINEI No. 1230 Eu nu înţeleg, ca în acest proiect de lege să se stipuleze ce nu convine decât codului penal pe care îl atinge atât de aproape. Şi eu nu pot înţelege ca pentru infracţiunea sam­­sariâcului avocaţial, care nu cuprinde nici măcar ele­mentele escrocheriei, să se dea o pedeapsă mai aspră chiar decât pentru escrocherie. Proectul deşi nu caracterizează infracţiunea ca una ce cade sub prevederile codului penal, nici nu stabileşte care instanţă va judeca astfel de cazuri de infracţiune, propune totuşi o pedeapsă absolut draconică atât în ceea ce priveşte natura, cât şi durata ei. Eu cred că, a-l supune pe infractor, chiar pentru prima încălcare, pedepsei de închisoare de cel puţin 3 luni, este în afară de orice proporţii cu culpa lui. Samsarul avocaţial nu este escroc, el nu înşală pe nimeni şi nici nu este criminal. Profesiu­nea lui este să aducă avocatului clienţi doritori de con­­sultaţiuni avocaţiale. Fapta comisă de el nu conţine elementele unei in­fracţiuni penale, şi totuşi proiectul propune pedeapsa de închisoare prevăzută în codul penal pentru delicte şi încă Intr’o măsură care întrece măsura pedepsei pentru escrocherie. In privinţa aceasta mă provoc la articolu­ 1, 8,332 şi următorii din codul penal din vechiul regat şi atunci, trebuie să stau uimit în faţa acestei dispoziţiuni, care nu are ce căuta în acest proiect de lege. Legea de organizare a corpului de advocaţi, în orice caz, nu este locul de creiarea de infracţiuni pe­nale, acestea cată să rămână rezervate legii aceleia care se chiamă codul penal. Fapta samsarului nu în­truneşte elementele, aşa zise caracteristice, ale infrac­ţiunii penale, deci nici nu poate să fie calificată şi nici nu poate să fie pedepsită ca o infracţiune penală, ci poate să fie numai calificată şi pedepsită ca o in­fracţiune de ordin administrativ sau disciplinar, fiind în contra bunelor poravuri, (contra bonos mores). Pedeapsa curii o prevede proiectul este exorbitant de grea, şi după părerea mea ar fi deajuns să se dea o amendă cât de mare, iar această amendă, în caz de neexigibilitate, să fie transformata în arest, socotindu­­se 50 de iei ziua de arest. Domnilor deputați, trecând de la defectele proiectu­lui, cari ating interesele părților, la acele cari ating au­toritatea magistratului-preşedinte de şedinţăi, precum şi a instanţelor judecătoreşti, să-mi daţi voie să relevez două­­defecte, cari cred că nu au scăpat nimănui dintre d-voastră din vedere. Fac lucrul acesta nu ca o scuză pentru că vă vorbesc, ci ca să motivez ceea ce am să zic, şi apoi fiindcă tot trecutul meu este un tre-, cut de magistrat şi nu de advocat; şi atunci mă opresc H. ?C?Şte două cazu­ri. Cazul întâi este căzul tratat de articolul 761 este aşa numitul «delict de audienţă» adecă acel caz regre­tabil, când se iscă un conflict Intre avocatul ce repre­zintă o parte, şi între magistratul-preşedinte de şedinţă. Este cazul de care se vorbeşte atât în expunerea de motive a d-lui ministru, cât şi în raportul d-lui rapor­tor, şi care este cunoscut sub numele de ultragiu adus judecătorului, sau insultă­ ce ar fi adusă din partea ma­gistratului, advocatului respectiv. Eu cred că interesul unei bune justiţii este un in­teres de ordine publică şi că acest interes reclamă ca poliţia şedinţii judecătoreşti să fie exercitată de magis­tratul care este chemat să prezideze şedinţa El singur este răspunzător de mersul corect al desbaterilor şedinţei, el este răspunzător de menţinerea ordinei în sala de şedinţă, el exercită deci poliţia, adică puterea disciplinară în şedinţă. Măsurile pe care le ia magistratul-preşedinte al şedinţei în caz de tulburare a ordinii şi în cazul unui altragiu comis de avocat în această şedinţă, sunt mă­suri de­ ordin poliţienesc, ele sunt emanaţiuni ale pute­rii sale disciplinare care fiind mijlocul pentru asigurarea mersului corect al desbaterilor şi al întregului efect al procesului, se găseşte cu acesta într’o legătură atât de strânsă, încât o reglementare potrivită — şi la acest scop vroiam să ajung prin cuvintele mele, — o regle­mentare fericită a acestei materii nu se poate face în proiectul de lege pentru organizarea corpului de avo­caţi, ci se poate face numai în procedure civilă şi penală, căci aci este locul reglementării tuturor nor­melor procesuale. Eu, d-tor deputaţi, nu vreau să vă reţin, arătân­­du-vă impresiunea ce produce asupra fiecăruia un astfel de ultragiu, cu toate că în trecutul meu de magistrat am avut de multe ori ocaziunea să văd asemenea lu­cruri. Nu vreau să vă reţin şi să vă arăt cât de dezas­truoasă pentru magistratură şi pentru jurisdicțiune ca atare ar fi impresiunea ce ar trebui să o producă faptul stabilit prin acest­­proiect de lege, în care se zice, ci­tând texturi art. 76, alin. 10, «in caz de ultragiu săvârșit de avocat în contra magistratului, acesta va constata delictul de audienţă, fără a putea să ia vreo alta măsură şi va amâna jude­cata pentru alt termen, când în complect nu va intra şi magistratul ultragiat». Eu zic că lucrul acesta trebuie numai­decât con­siderat ca rezultatul unei lupte care se dă între doi ad­versari şi dintre cari unul trebuie să părăsească ruşinat terenul de luptă. Eu găsesc că este foarte dezastruos că tocmai magistratul să fie acela care trebuie să se retragă bi­ruit din luptă, fără să mă mai gândesc la atâtea alte consecinţe morale, care ar mai putea rezulta. Advocatul are dreptul să participe şi mai departe la această afacere, iar magistratul care reprezintă pute­rea Statului, el trebuie să fie eliminat, fară să fie vino­vat de ceva, aci în expunerea de motive se zice că: «Judecătorul care se va socoti ultragiat», va trebui să tr­agă consecinţele. S’ar putea întâmpla ca un advocat, căruia nu-i convine magistratul-preşedinte de şedinţă, să vie inten­ţionat cu insinuări dibace şi ascunse pentru a-l face pe magistrat să se retragă din şedinţă şi astfel advocatul va fi triumfător nul numai în faţa părţii pe care o repre­zintă, ci va fi triumfător şi în faţa publicului asistent Aceasta ar fi o mare scădere şi un mare abuz care cred că nu se poate admite. D. I. Pşepelinschi: Nu ştiu dacă cunoaşteţi cazul lui Gheorghiade de la Iaşi. D. I. G. Toma: Nu cunosc acest caz de aproape, am auzit însă de el. D. I. Pşepelinschi: Advocatul Gheorghiade de la Iaşi, pentru un fapt neînsemnat a fost trimis la popreală de un judecător. D. N. G. Toma: Nu cunosc acest caz, dar un caz izolat nu cred că poate forma motivul şi substratul pentru asemenea măsuri. Eu cer ca advocatul să aibă in faţa justiţiei şi bunacuviinţă şi un anume grad de respect faţă de locu unde se găseşte şi de însemnătatea momentului solemn prin care trece. O voce: Ce propuneţi d-voastre atunci. D.­­. G. Toma: Voiu veni numai­decât la soluţie. D­­ar, ca să susţin ceea ce am spus până acum, n’am de­cât să amintesc că legislaţiunile din ţările u­nite, şi aici aştept să văd dacă voiu fi iarăşi întrerupt sau combătut de colegul care m-a întrerupt şi combă­tut cu nedrept mai înainte că legislaţiunile din ţările unite, ca şi cea din vechiul Regat, sunt între­olalta ab­solut identice şi toate contrare acestei bizare dis­­poziţiuni. ,E adevărat că dispoziţiunile procedurii civile din vechiul Regat sunt în această materie mai viţioase şi mai lacunare, ca oriunde. Art. 87 fiind absolut insufi­cient, aşa că magistratul-preşedinte de şedinţă din ve­chiul regat trebuie si-şi ia refugiul la dispoziţiunea art. 177 din procedura penală de aici, şi că prin urmare, codul nou de procedură civilă va trebui să umple a­­cest gol Cu atât mai precise şi mai minuţioase sunt aceste dispoziţiuni în procedurile civile bucovineană (§ 197— 203) şi ardeleană (§ 209—215), pe cari le redăm în cele ce urmează, pentru a aduce dovada irefutabilă a expunerilor noastre de până acum în această materie. Procedura civilă bucovineană reglementează, după excelenta traducere a d-lui dr. C. A. Spulber, profesor Universitar consu­l la Curtea de apel din Cernăuţi, poliţia şedinţei ÎH secţiunea IH, titlul 3 în modul ur­mător : «§ 197. — In cauzele de rezortul tribunalelor pre­zidentul senatului va îngriji de păstrarea ordinei la des­­baterea orală. El este în drept de a chema la ordine pe persoanele cari tulbură şedinţa prin purtarea necu­viincioasă şi de a lua măsurile necesare pentru men­ţinerea ordinei. § 198. — Manifestările de aprobare şi de desapro­­bare sunt interzise. Acela, care cu toată chemarea la ordine, se face vinovat de tulburarea unei şedinţi, poate fi îndepărtat din sala. Îndepărtarea unei persoane care participă la des­­batere poate fi ordonată numai după o prealabilă a­­vertizare şi amintirea consecinţelor de drept ale unei asemenea măsuri. Partea trebuie să fie făcută în special atentă a­­supra posibilităţii ca în urma îndepărtării să se pronunţe contra ei o sentinţă in lipsă sau ca sentinţa să fie dată conform §-lui 399. Daca o persoană interesată în desbatere a fost în­depărtată, la cerere se poate proceda contrar ei, ca şi cum s’ar fi îndepărtat de bună voie. § 199. — Acela care se face vinovat de o gravă necuviinţă la şedinţă în special de insulta unui membru al tribunalului, a unei părţi, a unui reprezentant, martor sau expert, poate fi condamnat prin jurnalul tribunalului, independent de urmărirea penală sau disciplinară, la o pedeapsă pentru călcare de regulament până la 50 florini. Contra acelora cari se opun la ordinele preziden­tului sau ale senatului pentru menţinerea ordinei şi a linutei, se poate pronunţa arestul până la 3 zile. § 200. Dacă un procurator (avocat) se face vinovat de o tulburare a desbaterii sau de o necuviinţă, sau de o insultă, el va putea fi pedepsit cu mustrarea sau cu o amendă până la 100 florini. Dacă procuratorul continuă atitudinea sa neper­­misă, sau se opune la măsurile luate de prezident sau de senat pentru menţinerea ordinei şi a liniştei, i se poate lua cuvântul printr-un jurnal al senatului şi dacă e nevoie, partea va fi invitată să-şi orânduiască alt pro­curator, dacă aceasta nu se poate face îndată, înfăţişa­­şarea se va amână din oficiu. Cheltuelile înfăţişării ză­dărnicite şi ale amânării se suportă procuratorul vi­novat. Când sunt circumstanţe agravante, procuratorul vinovat sau candidat de advocat poate să fie, pe lângă aceasta, trimis înaintea autorităţii disciplinare compe­­tinte. § 201. — Jurnalele date conform dispoziţiunilor prezente sunt imediat executorii. La tribunale se poate ordona îndepărtarea unei părţi interesate în desbatere numai printr’un jurnal al senatului. § 202. —­­Priveşte personalele militare). § 203. — Atribuţiunile date în acest titlu prezi­dentului senatului sau senatului, ce are şi judecătorul unic, înaintea caruia are loc desbaterea orală, cum şi judecătorul delegat sau cel însărcinat cu comisia roga­torie, în desbaterile și administrările de probe ce au foc înaintea lor şi în executarea de acte oficiale în afară de desbaterea orală. In ceea ce priveşte Ardealul avem procedura civilă, tradusă de d. dr. Ion Moşoiu. Acolo se zice asupra «Susţi­nerii ordinei în pertractare». § 209. Susţinerea ordinei şi a demnităţii pertractă­rii formează problema preşedintelui. El cheamă la ordine pe aceia din auditoriu, cari conturbă ordinea pertractării sau vatămă demnitatea ei, cari manifestează aprobare sau desaprobare şi dacă această chemare la ordine a rămas infructuoasă (fără succes), pot fi îndrumaţi afară din sală şi în caz de­ necesitate el poate ordona să fie conduşi afară. Dacă ordinea pertractării nu poate fi menţinută în alt mod, preşedintele poate ordona îndepărtarea între­gului auditoriu. Preşedintele dispune executarea dispoziţiunilor ju­decătoriei (senatului) relativ la menţinerea ordinei. § 210. Persoanele, ce nu iau parte la pertractare precum şi părţile, reprezentanţii lor, martorii şi experţii în caz de o conturbare mai gravă a ordinii, în special în caz de ofensă adusă membrilor judecătoriei (sena­tului) a părţii contrare sau reprezentantului ei, marto­rului sau expertului, pot fi pedepsite de preşedinte cu o amendă până la 200 coroane. § 211. Părţile, reprezentanţii, martorii şi experţii, dacă nu se supun dispoziţiunilor preşedintelui, acesta poate sâ-i îndrumeze afara din sală, în caz de necesi­tate poate ordona să fie conduși afară. In cazul, când s’a îndrumat afară partea sau re­prezentantul ei, are să se aplice alineatul al doilea din § 111. In cazul însă, când s’a îndrumat afară un mar­tor, sau un expert, § 303 resp. 357, § 212, §§ 209 și 211, se aplică și persoanelor su­puse instanţelor penale militare, etc. § 213 §§ 210 şi 211, se aplică şi avocatului, ce ia parte la pertractare. Dacă avocatul, care ia parte la pertractare, conturbă ordinea, preşedintele îi poate chema la ordine, în caz, însă, de o repetită sau mai gravă con­turbare a ordinii, judecătoria îl poate pedepsi cu o amendă până la 200 coroane. Dacă însă, conturbarea ordinii e într’o astfel de măsură, încât nu se poate continuă pertractarea cu avo­catul, judecătoria poate și amâna pertractarea pe spe­sele avocatului. (Alineatul ultim indiferent). § 214 (Alin. 1, indiferent.) Alin. 2. In cazul § 213 deciziunea împreună cu starea faptică, trebuie să se trimeată camerii avocațiale competente. § 215. Dacă în decursul pertractării s’a comis o faptă ce este de reprimat (urmărit) conform legilor pe­nale, sau și pe calea procedurii disciplinare, starea ace­stui fapt are să se treacă într’un proces-verbal, iar pro­cesul verbal are să se comunice autorității compe­tente.Dacă, conform procedurii penale, are loc arest pre­ventiv judecătoria (senatul) arestează pe autor, și di­spune sa fie adus imediat înaintea autorităţii compe­­tinte».Art. 76 din proiect, este în întregime, vasăzicat , în afară de „delictul de audienţă”, contestabil. Astfel nu înţelegem nici norma alin. 2 şi urm., unde se vorbeşte de asimilarea advocatului cu funcţionarul public în pri­vinţa respectului şi a sancţiunii penale, în caz de ultragiu neluându-se în seamă că advocatul, conform cu princi­piile profesiunii sale, cari îl pun numai în raport de drep privat cu persoanele ce recurg la ajutorul lui, nu se găsest în nici un raport cu funcţiunile Statului de drept public In privinţa aceasta multe ar fi de zis, între altele că nici adevăratul funcţionar public şi nici advocaţi Statului, reprezintând chiar Statul insuş, în faţa justiţie nu este decât reprezintantul părţii şi nu are drept­­ altă considerare, decât cea cuvenită părţilor, dar eu o voiesc, să prelungesc discuţia, şi pentru că mi s’au cert soluţiuni în această privinţă eu nu am decât să rep pe scurt ceea ce am mai zis deja şi ce pare a fi scăp atenţiunii d-voastre. Sunt pentru eliminarea cu des­vârşire a art. 76, cu excepţia primului alineat, aşa Inc art. 76 ar trebui să sune numai: „Paza onoarei şi demr­taţii corpului advocaţilor este încredinţată consiliu corpului de advocaţi.“ Atâta şi nimic mai mult. Tot urmează mai departe e nelaloc aici şi trebuie să cuprins în procedura civilă care urmează, probabil, se alcătuiască. Aceasta cu privire la formă, asupra fo­lului chestiunii vom discuta atunci. Voci: Imposibil. D. Iorgu G. Toma: Nu se poate pune magistrat­ sub ingerinţe advocăteşti. In ce priveşte defectul atingerii autorităţii insta­ţelor judecătoreşti în general, procedura dispusă de­­ 46, 47 şi 48 este absolut inadmisibilă- D-voastre , ce’ se spune aci. Se dă consiliului baroului dreptul îndepărteze orice persoană, care s’ar furişa, în coi voinţei acestui barou, în localul instanţelor judecători D. Mirto: Am impresiunea, d-le preşedinte, că mai suntem în număr. D. M. G. Orleanu, preşedinte: D-nii chestori , rugaţi a controla dacă adunarea e în număr. — D-nii chestori constată că adunarea este număr. D. lorgtt G. Toma: Art. 46—48 spun că eoni baroului poate îndepărta asemenea persoane. Eu găsesc, d-lor, că consiliul baroului nu stăpânul şi nu poate fi stăpânul localurilor și împre

Next