Glasul Bucovinei, iunie 1923 (Anul 6, nr. 1274-1298)

1923-06-01 / nr. 1274

Pag. 2 ____________________________ Serbare cercetăşească Printre oaspeţii cari au vizitat Cernăuţii de săr­bătorile Rusaliilor, a fost şi cohorta im. Eminescu­ din Botoşani. Cercetaşii şi cercetaşeie acestei cohorte nu s’au mărginit numai la o simplă excursie, ci au organizat în Cernăuţi şi o serbare, care a avut loc Sâmbătă 26 Mai, crt. ora 9 şi un sfert seara în Teatrul Naţional. Directorul Teatrului d. C. Berariu a adresat cuvinte mişcătoare comandantului cohortei d. Adam, urând oaspeţilor bun sosit în capitala Bucovinei, care împreună cu Botoşanii este un important centru de cultură în Nordul Moldovei. Serbarea a început cu imnul Regal cântat de muzica militară a Regimentului No. 37. Au urmat Marşul cercetaşilor şi alte produc­­ţiuni muzicale executate cu multă îndemânare de co­rul compus din cercetaşi şi cercetaşe sub conducerea cercetaşului Ioan Theodoru. Au plăcut foarte mult exerciţiile gimnastice şi dansurile naţionale : Mureşanca, Câmpineanca şi Sârba executate cu multă drăgălăşie de cercetaşi şi cerce­taşe sub conducerea d-şoarei Adela Petrovici maestră de gimnastică. Fiecare execuţie a fost răsplătită cu ropote de aplauze. In partea a doua a serbării s’a reprezintat »O noapte furtunoasă«, comedie în 2 acte de I. L. Caragiale. Cercetașii din Botoșani merită toată lauda pentru modul cum au interpretat piesa. Muzica militară condusă de d. căpitan Florea a delectat publicul în timpul repaosului. Spectatorii au părăsit sala, ducând cu ei cele mai frumoase im­presii despre bravii cercetași şi cercetaşe din Botoșani. .­ A. GLASUL BUCOVINEI___________ ---- - ■■ .......... Excursia Şcolii Normale din Fălticeni în Bucovina Rădăuţenii au găzduit în oraşul lor in zilele de 19 şi 20 Mai, crt. pe elevii şi profesorii Şcolii Nor­male din Fălticeni. Mânaţi de dorul de a cunoaşte monumentele de slavă ale Moldovei, Fălticenenii au vizitat mai întăiu Mănăstirea Putna, întovărăşiţi fiind de d. G. Procopovici, profesor­ în Rădăuţi, iar apoi, la întoarcere, s’au oprit şi In oraşul nostru. In gară li s’a făcut o primire călduroasă din partea Asociaţiei profesorilor secundari. Erau de faţă preşedintele Asociaţiei rădăuţene, d. Prof. Covaşă, directorii celor două licee, d. Isopescu şi d. lanovici, profesori, elevi şi mulţi intelectuali. De aici, toa­tă lumea s’a dus să viziteze bise­­rica Rădăuţilor, celebră nu prin mărimea şi frumuseţa ei arhitectonică, ci prin trecutul de mărire, care vor­beşte din slovele lespezilor de morminte, pe cari le adăposteşte. In apropierea lor, noi, cei de azi, nu mai eram noi, ci in sufletele noastre trăiau mai viu ca nici­odată strămoşii noştri. In vorbirile de caldă şi fră­ţească binevenire ce s’au rostit, nu mai vorbiam noi, ci vorb­a însuşi trecutul sbuciumat al celor dintâi descălecători de ţară, şi se închega viitorul neamului nostru aşa cum ne dicta fatalitatea istorică, ce ne-a sădit de atâtea veacuri pe acest pământ al Moldo­vei. Gândirile şi simţirile noastre şi-au găsit tălmă­cirea prin rostul d-lor prof. Covaşă, Dr. I Puiu şi Ilie Grigore, directorul Şcolii Normale din Făl­ticeni. Sara, a avut loc sărbarea dată de Şcoala Nor­mală. In sala Casei germane lume multă, cum ara­reori se vede în Rădăuţi. Iarăş a vorbit d. I. Gri­gore, directorul şcolii, arătând scopul excursiei şi al sârbării din Rădăuţi. Şi una şi alta slujesc pentru cunoaşterea noastră reciprocă, pentru înfrăţirea noas­tră adevărată. D-Sa a găsit cuvinte de caldă recunoştinţă pen­tru acei ce, în România liberă de ieri şi în ţinuturile subjugate de odinioară, au adus jertfe nesfârşite, dându-ne România de astăzi. S-a adresat apoi şi ge­neraţiei tinere, indemnând-o la muncă stăruitoare, căci această generaţie tânără, topindu-şi sufletul în trecutul nostru comun şi nutrindu-l cu aceleaşi aspi­raţii de viitori ale neamului nostru, ne va da prin şcoală românească, puternica Românie de mâne. Cu­vintele d-lui I. Grigore au fost îndelung aplaudate. Au urmat apoi producţiile elevilor normalişti, co­ruri şi recitări. A plăcut îndeosebi elevul C. Ştirbu­ din clasa V, care a recitat frumos şi cu mult suflet «Pă­durile noastre» din proza poetică a lui A Vlahuţă. D. Vasilache, maestru de muzică, ne-a dat în Nunta Zam­firii a lui G. Coşbuc o recitare model, iar d. prof. Dan Protopopescu, cu splendida d-sale voce de ba­riton, ne-a cântat din «Freischütz» de Weber şi «Te aştept» de Pascheîi, fiind acompaniat la pian de d-ra Ermânescu. Partea întâia a serbării , s’a terminat cu jocuri naţionale din Moldova, cari au fost jucate de elevii şcoalei, îmbrăcaţi în frumoase costume na­ţionale. ■ In partea a doua s’a jucat piesa in trei acte «Fugiţii de acasă» de d. Dan Protopopescu, piesă ce este menită să rămână pentru totdeauna în repertorul nostru şcolar, aşa de sărac in piese potrivite pentru tineretul de şcoală. «Fugiţii de acasă» sunt înainte de toate, doi declasaţi. Ionel, fiul unor intelectuali, ajunge în viaţă un naufragiat şi-şi ispăşeşte greşelile copilă­riei şi tinereţelor sale cu moartea. Gavril, celălat, de­clasat, fiul unor ţărani ciobani şi orfan din războiu, ajunge, prin cultură, în clasa superioară a intectuali­­lor. Pe amândoi însă ii chinueşte nostalgia vieţii în care au copilărit. Nostalgia este şi mobilul determi­nant care pune capăt vieţii lui Ionel. Intriga este bine prinsă. Acţiunea ţine atenţiunea încordată până la ca­păt. Gavril, Ionel şi Petruţa, sora lui Ionel, sunt tipuri de copii ce trăiesc aievea, şi ele arată că au­torul piesei s’a coborît adânc în sufletul copiilor şi i-a înţeles. Actul I şi II ni-i prezintă pe Ionel şi Ga­vril ca copii mici, sunt scene pline de farmec şi rupte din realitatea vieţii Actul al Ill-lea ni-i arată în plină vârstă bărbătească. Rolurile au avut parte de o in­terpretare fericită. Mai ales eleva Ţuţuianu cl. IV pri­mară, prin jocul ei plin de naturaleţe, a smuls ropote de aplauze din partea publicului. Dar şi ceilalţi dile­tanţi merită să fie menţionaţi: d-şoarele Costăchescu şi Gherasimescu, elevii Dornean cl. I şi Turlea cl. V în rolul lui Gavril, .elevii Lişman cl. II şi Tănasă cl. VI în rolul liri lone), Scutarii cl- V iin rolul pedago­gului etc. Autorul piesei, d. Protopopescu, a fost în repeţite rânduri chemat la rampă şi îndelung ova­ţionat. A doua zi excursioniştii au pornit spre Fălticeni, întovărăşiţi de regretele Rădăuţenilor, cari nu-i puteau reţinea mai multă vreme în mijlocul lor.­­ V. unei rectificări de frontieră în regiunea Cara­­gaci. S’a convenit de asemenea ca grecii şi turcii să-şi restituie reciproc vasele capturate după armistiţiul dela Mudros. Delegaţia bulgară a cerut dela conferinţă să se ţie socoteală de interesele bulgare în le­gătură cu schimbările teritoriale ce se vor face în favoarea Turciei. * Camera poloneză a pus în minoritate guvernul Sikorski cu prilejul votării bugetului ministerial. Sikorski a prezintat demisia guvernului. E vorba să se formeze un guvern naţional sub preşedinţia lui Witos. * Crassin va fi numit şef al misiunii so­vietice de la Roma în locul decedatului Vorovski. * In Ruhr continuă excesele comuniste. La Bochum comuniştii au avut ciocniri sânge­roase cu poliţia; acelaş lucru s-a întâmplat la Dortmund. Trupele franceze din Essen au ocupat banca imperiului şi au stabilit detaşamente de pată. s­i* « «f ..................... SITUATIA EXTERNA No. 1274 --------------------­, _------------------------­ INFOR­MAŢIUN! CULTURALE Conferinţe pedagogice-didactice. — Invăţătorimea din judeţul Dorohoiu va ţinea comutativ cu învăţă­to­­rimea din jud. Siret conferinţe pedagogic-didactic­­culturale în zilele de 3 şi 4 iunie a. c. in oraşul Siret, începutul se va face solemn şi precis la orele 10 dim. în 3 Iunie. ŞCOLARE , Liceul „Aron Pumnul”. — Examenele de fine de an cu elevii pregătiţi în particular după programa de studii din vechiul Regat, potrivit art. 17 al regula­mentului privitor la aceste examene (Mon. Of. Nr. 205 din 17 Decembrie 1920), vor avea loc începând cu ziua de 11 Iunie­­. Detalii se pot afla pe tabla neagră din edificiul liceului. ARTISTICE Compania Mişu Fotino va juca din nou pe scena Teatrului Naţional din Cernăuţi în zilele de 7, 2, 3 şi 4 Iunie piesele Onoarea de Sudermann, Heidelbergul de altă dată de W. M. Fönster, Ginerele d-lui prefect matineu cu pre­ţuri reduse, Lula comedie de Bertolozzi. Preţu­rile inei, impozitele: Loja rangul I 186 lei; Loja parter 152 lei; Orchestra 50 lei; Rezervat 38 lei; Sta­ I 32 lei; Stalul II 21 lei; Balcon fotal 20 lei; Balcon 74 lei; Galerie 7; Ga­lerie laterală 4 lei. Biletele la «Ostaşul Ro­mân». BISERICEȘTI FOIŢA Reforma învăţământului secundar Hotărîrile congresului de la Cluj faţă de principiile de reformă din Franţa şi de hotărîrile congresului inter­naţional de la Luxemburg. (Urmare) Secţionarea studiilor secundare în clasice şi reale (în cursul superior) se impune şi din consideraţiuni prac­tice, adecă din punctul de vedere al trebuinţelor servi­ciilor publice şi al Întreprinderilor particulare. E doar lucru natural ca în anumite ramuri de activitate ca con­tabilitatea, serviciile tehnice, întreprinderile industriale şi comerciale, băncile, un absolvent al cursului real va face mai multă ispravă ca un tânăr care a făcut, even­tual cu multă aversiune, studii clasice şi studii insufi­ciente la matematică şi chimie şi aproape nici un fel de studii la desemnul geometric. Diferitele ramuri ale muncii intelectuale recer o pregătire specială, care nu poate fi amânată pentru un timp prea depărtat. Aceasta însă nu vra să zică că secţia reală trebue considerată ca o şcoală specială. Spe­cializarea, în sensul adevărat al cuvântului, pentru ca­rierele tehnice şi ştiinţifice se face abia la politehnică şi la universitate, de unde studentul iese arhitect, inginer, chimist, fizician, matematician etc. Ştiinţele au ajuns la un grad de desvoltare atât de mare încât, oricât de mult s’ar accentua într’o şcoală Conflictul greco-turc s’a aplanat. Pacea va fi încheiată în curând. Intre Venizelos şi Ismed- Paşa a intervenit un acord. Grecia recunoaşte în principiu indemnităţile pentru reparaţiuni, Tur­cia însă renunţă la despăgubiri în schimbul partea ştiinţifică, alături de limbile moderne ca mijloc de cultură formală, etică şi estetică, studiul acesta to­tuşi nu va fi decât o pregătire­­ teoretică pentru specia­lizarea din Şcolile superioare. In sensul acesta, studiile secţiei reale sunt pentru ştiinţe un mijloc de şcolire a spiritului tot aşa de însemnat ca şi studiile clasice pen­tru cultura literară. Ele merită să fie considerate echi­valente, ba, pentru realizările spiritului omenesc, ele se­­ridica câte­odată de­asupra mijloacelor de şcolire clasice. Un alt raportor de la congresul internaţional din Luxemburg, profesorul Tresch, care relevă însemnătatea secţiei reale­ moderne, zice cu drept cuvânt că şcoala, în timpul de faţă mai mult ca oricând, trebue să se orienteze după exigenţele vieţii, ca să nu se desavueze vechiul dicton «non scholae, sed vitae discimus», ră­mânând ca o elită, care ar juca rolul de interpret, să grijească pentru răspândirea culturii clasice, al cărei rol istoric şi necesar în educaţia naţională a poporului fran­cez nu trebue nesocotit. Latina ar ajunge în cursul su­perior pentru viitorii profesori de limbi clasice sau mo­derne, pentru magistraţi şi medici. Ambele direcţii însă ar trebui să fie considerate echivalente, lăsându-le să-şi afirme valoarea fiecare în felul său, căci «concurenţa loială, cu sacţiuni egale» este încă cel mai bun Criteriu pentru a ajunge la o ju­decată decisivă. In legătură cu expunerile profesorului Tresch (şi acesta din Luxemburg), congresul emite o dorinţă, dacă nu unanimă, (24 voturi pentru, 19 contra), anume: «în­văţământul umanitâţilor moderne, bine condiţionat, poate Delegaţiunea preoţime! s’a înapoiat dela Bucureşti. Suntem rugaţi să publicăm următoarele : Cu acceleratul de Sâmbătă demineaţa, în 26 Mai stil, or. a. c. s’a înapoiat de la Bucureşti delegaţiunea preoţimei ortodocse din Bucovina, compusă din par.­­Dr. Vasile Tarnovschi, decanul Facultăţii de Teologie şi trebue să aibă aceleaşi sancţiuni ca şi umanităţile clasice». Cu toate că această propunere nu­ a fost admisă unanim şi cu toate rezervele făcute de unii din contrarii ei, faptul în sine că ea a întrunit majoritatea e de toată importanţa şi arată că umanităţile clasice singure nu pot satisface trebuinţele de cultura secundară ale vre­murilor noastre. Importanţa aceasta se evidenţeazâ şi prin ţinuta Consiliului superior al instrucţiei publice din Franţa cu privire la reforma învăţământului secundar, despre care am vorbit mai sus, şi votul profesorilor secundari fran­cezi, cari s’au exprimat, în congresul de Paşti 1923 al federaţiunii lor, contrareformei proiectate de ministrul Leon Bérard, cu următorul raport de voturi: 3405 voturi con­tra, 250 pentru şi 751 abţineri. E adevărat că acest vot pare a fi mai mult rezul­tatul unor consideraţiuni profesionale, căci e în contra­zicere cu un vot al aceleiaşi federaţiuni din 1921, care recunoştea obligativitatea limbii latine cu 1821 da con­tra 348 nu şi cu 168 abţineri (după ziarul «Le Temps»), însuşi Consiliul superior n’a fost totdeauna de a­­ceeaşi părere, căci, după cum aflu din «Le Temps» din 26 Aprilie 1923, el s’a exprimat cu o sesiune mai înainte, deci se pare că în anul 1920, contra secţiunilor mul­tiple după reforma din 1902, susţinând cu o majoritate de două treimi că­­educaţia veche clasică, având la bază limbile clasice, cu condiţia ca să fie posibil a face să intre în cadrul ei studii ştiinţifice solide şi inteligente, este mijlocul eminent, mijlocul prin excelenţă pentru a obţinea cultura generală a personalităţii». V

Next