Glasul Bucovinei, iunie 1923 (Anul 6, nr. 1274-1298)
1923-06-01 / nr. 1274
Pag. 2 ____________________________ Serbare cercetăşească Printre oaspeţii cari au vizitat Cernăuţii de sărbătorile Rusaliilor, a fost şi cohorta im. Eminescu din Botoşani. Cercetaşii şi cercetaşeie acestei cohorte nu s’au mărginit numai la o simplă excursie, ci au organizat în Cernăuţi şi o serbare, care a avut loc Sâmbătă 26 Mai, crt. ora 9 şi un sfert seara în Teatrul Naţional. Directorul Teatrului d. C. Berariu a adresat cuvinte mişcătoare comandantului cohortei d. Adam, urând oaspeţilor bun sosit în capitala Bucovinei, care împreună cu Botoşanii este un important centru de cultură în Nordul Moldovei. Serbarea a început cu imnul Regal cântat de muzica militară a Regimentului No. 37. Au urmat Marşul cercetaşilor şi alte producţiuni muzicale executate cu multă îndemânare de corul compus din cercetaşi şi cercetaşe sub conducerea cercetaşului Ioan Theodoru. Au plăcut foarte mult exerciţiile gimnastice şi dansurile naţionale : Mureşanca, Câmpineanca şi Sârba executate cu multă drăgălăşie de cercetaşi şi cercetaşe sub conducerea d-şoarei Adela Petrovici maestră de gimnastică. Fiecare execuţie a fost răsplătită cu ropote de aplauze. In partea a doua a serbării s’a reprezintat »O noapte furtunoasă«, comedie în 2 acte de I. L. Caragiale. Cercetașii din Botoșani merită toată lauda pentru modul cum au interpretat piesa. Muzica militară condusă de d. căpitan Florea a delectat publicul în timpul repaosului. Spectatorii au părăsit sala, ducând cu ei cele mai frumoase impresii despre bravii cercetași şi cercetaşe din Botoșani. . A. GLASUL BUCOVINEI___________ ---- - ■■ .......... Excursia Şcolii Normale din Fălticeni în Bucovina Rădăuţenii au găzduit în oraşul lor in zilele de 19 şi 20 Mai, crt. pe elevii şi profesorii Şcolii Normale din Fălticeni. Mânaţi de dorul de a cunoaşte monumentele de slavă ale Moldovei, Fălticenenii au vizitat mai întăiu Mănăstirea Putna, întovărăşiţi fiind de d. G. Procopovici, profesor în Rădăuţi, iar apoi, la întoarcere, s’au oprit şi In oraşul nostru. In gară li s’a făcut o primire călduroasă din partea Asociaţiei profesorilor secundari. Erau de faţă preşedintele Asociaţiei rădăuţene, d. Prof. Covaşă, directorii celor două licee, d. Isopescu şi d. lanovici, profesori, elevi şi mulţi intelectuali. De aici, toată lumea s’a dus să viziteze biserica Rădăuţilor, celebră nu prin mărimea şi frumuseţa ei arhitectonică, ci prin trecutul de mărire, care vorbeşte din slovele lespezilor de morminte, pe cari le adăposteşte. In apropierea lor, noi, cei de azi, nu mai eram noi, ci in sufletele noastre trăiau mai viu ca niciodată strămoşii noştri. In vorbirile de caldă şi frăţească binevenire ce s’au rostit, nu mai vorbiam noi, ci vorba însuşi trecutul sbuciumat al celor dintâi descălecători de ţară, şi se închega viitorul neamului nostru aşa cum ne dicta fatalitatea istorică, ce ne-a sădit de atâtea veacuri pe acest pământ al Moldovei. Gândirile şi simţirile noastre şi-au găsit tălmăcirea prin rostul d-lor prof. Covaşă, Dr. I Puiu şi Ilie Grigore, directorul Şcolii Normale din Fălticeni. Sara, a avut loc sărbarea dată de Şcoala Normală. In sala Casei germane lume multă, cum arareori se vede în Rădăuţi. Iarăş a vorbit d. I. Grigore, directorul şcolii, arătând scopul excursiei şi al sârbării din Rădăuţi. Şi una şi alta slujesc pentru cunoaşterea noastră reciprocă, pentru înfrăţirea noastră adevărată. D-Sa a găsit cuvinte de caldă recunoştinţă pentru acei ce, în România liberă de ieri şi în ţinuturile subjugate de odinioară, au adus jertfe nesfârşite, dându-ne România de astăzi. S-a adresat apoi şi generaţiei tinere, indemnând-o la muncă stăruitoare, căci această generaţie tânără, topindu-şi sufletul în trecutul nostru comun şi nutrindu-l cu aceleaşi aspiraţii de viitori ale neamului nostru, ne va da prin şcoală românească, puternica Românie de mâne. Cuvintele d-lui I. Grigore au fost îndelung aplaudate. Au urmat apoi producţiile elevilor normalişti, coruri şi recitări. A plăcut îndeosebi elevul C. Ştirbu din clasa V, care a recitat frumos şi cu mult suflet «Pădurile noastre» din proza poetică a lui A Vlahuţă. D. Vasilache, maestru de muzică, ne-a dat în Nunta Zamfirii a lui G. Coşbuc o recitare model, iar d. prof. Dan Protopopescu, cu splendida d-sale voce de bariton, ne-a cântat din «Freischütz» de Weber şi «Te aştept» de Pascheîi, fiind acompaniat la pian de d-ra Ermânescu. Partea întâia a serbării , s’a terminat cu jocuri naţionale din Moldova, cari au fost jucate de elevii şcoalei, îmbrăcaţi în frumoase costume naţionale. ■ In partea a doua s’a jucat piesa in trei acte «Fugiţii de acasă» de d. Dan Protopopescu, piesă ce este menită să rămână pentru totdeauna în repertorul nostru şcolar, aşa de sărac in piese potrivite pentru tineretul de şcoală. «Fugiţii de acasă» sunt înainte de toate, doi declasaţi. Ionel, fiul unor intelectuali, ajunge în viaţă un naufragiat şi-şi ispăşeşte greşelile copilăriei şi tinereţelor sale cu moartea. Gavril, celălat, declasat, fiul unor ţărani ciobani şi orfan din războiu, ajunge, prin cultură, în clasa superioară a intectualilor. Pe amândoi însă ii chinueşte nostalgia vieţii în care au copilărit. Nostalgia este şi mobilul determinant care pune capăt vieţii lui Ionel. Intriga este bine prinsă. Acţiunea ţine atenţiunea încordată până la capăt. Gavril, Ionel şi Petruţa, sora lui Ionel, sunt tipuri de copii ce trăiesc aievea, şi ele arată că autorul piesei s’a coborît adânc în sufletul copiilor şi i-a înţeles. Actul I şi II ni-i prezintă pe Ionel şi Gavril ca copii mici, sunt scene pline de farmec şi rupte din realitatea vieţii Actul al Ill-lea ni-i arată în plină vârstă bărbătească. Rolurile au avut parte de o interpretare fericită. Mai ales eleva Ţuţuianu cl. IV primară, prin jocul ei plin de naturaleţe, a smuls ropote de aplauze din partea publicului. Dar şi ceilalţi diletanţi merită să fie menţionaţi: d-şoarele Costăchescu şi Gherasimescu, elevii Dornean cl. I şi Turlea cl. V în rolul lui Gavril, .elevii Lişman cl. II şi Tănasă cl. VI în rolul liri lone), Scutarii cl- V iin rolul pedagogului etc. Autorul piesei, d. Protopopescu, a fost în repeţite rânduri chemat la rampă şi îndelung ovaţionat. A doua zi excursioniştii au pornit spre Fălticeni, întovărăşiţi de regretele Rădăuţenilor, cari nu-i puteau reţinea mai multă vreme în mijlocul lor. V. unei rectificări de frontieră în regiunea Caragaci. S’a convenit de asemenea ca grecii şi turcii să-şi restituie reciproc vasele capturate după armistiţiul dela Mudros. Delegaţia bulgară a cerut dela conferinţă să se ţie socoteală de interesele bulgare în legătură cu schimbările teritoriale ce se vor face în favoarea Turciei. * Camera poloneză a pus în minoritate guvernul Sikorski cu prilejul votării bugetului ministerial. Sikorski a prezintat demisia guvernului. E vorba să se formeze un guvern naţional sub preşedinţia lui Witos. * Crassin va fi numit şef al misiunii sovietice de la Roma în locul decedatului Vorovski. * In Ruhr continuă excesele comuniste. La Bochum comuniştii au avut ciocniri sângeroase cu poliţia; acelaş lucru s-a întâmplat la Dortmund. Trupele franceze din Essen au ocupat banca imperiului şi au stabilit detaşamente de pată. si* « «f ..................... SITUATIA EXTERNA No. 1274 --------------------, _------------------------ INFORMAŢIUN! CULTURALE Conferinţe pedagogice-didactice. — Invăţătorimea din judeţul Dorohoiu va ţinea comutativ cu învăţătorimea din jud. Siret conferinţe pedagogic-didacticculturale în zilele de 3 şi 4 iunie a. c. in oraşul Siret, începutul se va face solemn şi precis la orele 10 dim. în 3 Iunie. ŞCOLARE , Liceul „Aron Pumnul”. — Examenele de fine de an cu elevii pregătiţi în particular după programa de studii din vechiul Regat, potrivit art. 17 al regulamentului privitor la aceste examene (Mon. Of. Nr. 205 din 17 Decembrie 1920), vor avea loc începând cu ziua de 11 Iunie. Detalii se pot afla pe tabla neagră din edificiul liceului. ARTISTICE Compania Mişu Fotino va juca din nou pe scena Teatrului Naţional din Cernăuţi în zilele de 7, 2, 3 şi 4 Iunie piesele Onoarea de Sudermann, Heidelbergul de altă dată de W. M. Fönster, Ginerele d-lui prefect matineu cu preţuri reduse, Lula comedie de Bertolozzi. Preţurile inei, impozitele: Loja rangul I 186 lei; Loja parter 152 lei; Orchestra 50 lei; Rezervat 38 lei; Sta I 32 lei; Stalul II 21 lei; Balcon fotal 20 lei; Balcon 74 lei; Galerie 7; Galerie laterală 4 lei. Biletele la «Ostaşul Român». BISERICEȘTI FOIŢA Reforma învăţământului secundar Hotărîrile congresului de la Cluj faţă de principiile de reformă din Franţa şi de hotărîrile congresului internaţional de la Luxemburg. (Urmare) Secţionarea studiilor secundare în clasice şi reale (în cursul superior) se impune şi din consideraţiuni practice, adecă din punctul de vedere al trebuinţelor serviciilor publice şi al Întreprinderilor particulare. E doar lucru natural ca în anumite ramuri de activitate ca contabilitatea, serviciile tehnice, întreprinderile industriale şi comerciale, băncile, un absolvent al cursului real va face mai multă ispravă ca un tânăr care a făcut, eventual cu multă aversiune, studii clasice şi studii insuficiente la matematică şi chimie şi aproape nici un fel de studii la desemnul geometric. Diferitele ramuri ale muncii intelectuale recer o pregătire specială, care nu poate fi amânată pentru un timp prea depărtat. Aceasta însă nu vra să zică că secţia reală trebue considerată ca o şcoală specială. Specializarea, în sensul adevărat al cuvântului, pentru carierele tehnice şi ştiinţifice se face abia la politehnică şi la universitate, de unde studentul iese arhitect, inginer, chimist, fizician, matematician etc. Ştiinţele au ajuns la un grad de desvoltare atât de mare încât, oricât de mult s’ar accentua într’o şcoală Conflictul greco-turc s’a aplanat. Pacea va fi încheiată în curând. Intre Venizelos şi Ismed- Paşa a intervenit un acord. Grecia recunoaşte în principiu indemnităţile pentru reparaţiuni, Turcia însă renunţă la despăgubiri în schimbul partea ştiinţifică, alături de limbile moderne ca mijloc de cultură formală, etică şi estetică, studiul acesta totuşi nu va fi decât o pregătire teoretică pentru specializarea din Şcolile superioare. In sensul acesta, studiile secţiei reale sunt pentru ştiinţe un mijloc de şcolire a spiritului tot aşa de însemnat ca şi studiile clasice pentru cultura literară. Ele merită să fie considerate echivalente, ba, pentru realizările spiritului omenesc, ele seridica câteodată deasupra mijloacelor de şcolire clasice. Un alt raportor de la congresul internaţional din Luxemburg, profesorul Tresch, care relevă însemnătatea secţiei reale moderne, zice cu drept cuvânt că şcoala, în timpul de faţă mai mult ca oricând, trebue să se orienteze după exigenţele vieţii, ca să nu se desavueze vechiul dicton «non scholae, sed vitae discimus», rămânând ca o elită, care ar juca rolul de interpret, să grijească pentru răspândirea culturii clasice, al cărei rol istoric şi necesar în educaţia naţională a poporului francez nu trebue nesocotit. Latina ar ajunge în cursul superior pentru viitorii profesori de limbi clasice sau moderne, pentru magistraţi şi medici. Ambele direcţii însă ar trebui să fie considerate echivalente, lăsându-le să-şi afirme valoarea fiecare în felul său, căci «concurenţa loială, cu sacţiuni egale» este încă cel mai bun Criteriu pentru a ajunge la o judecată decisivă. In legătură cu expunerile profesorului Tresch (şi acesta din Luxemburg), congresul emite o dorinţă, dacă nu unanimă, (24 voturi pentru, 19 contra), anume: «învăţământul umanitâţilor moderne, bine condiţionat, poate Delegaţiunea preoţime! s’a înapoiat dela Bucureşti. Suntem rugaţi să publicăm următoarele : Cu acceleratul de Sâmbătă demineaţa, în 26 Mai stil, or. a. c. s’a înapoiat de la Bucureşti delegaţiunea preoţimei ortodocse din Bucovina, compusă din par.Dr. Vasile Tarnovschi, decanul Facultăţii de Teologie şi trebue să aibă aceleaşi sancţiuni ca şi umanităţile clasice». Cu toate că această propunere nu a fost admisă unanim şi cu toate rezervele făcute de unii din contrarii ei, faptul în sine că ea a întrunit majoritatea e de toată importanţa şi arată că umanităţile clasice singure nu pot satisface trebuinţele de cultura secundară ale vremurilor noastre. Importanţa aceasta se evidenţeazâ şi prin ţinuta Consiliului superior al instrucţiei publice din Franţa cu privire la reforma învăţământului secundar, despre care am vorbit mai sus, şi votul profesorilor secundari francezi, cari s’au exprimat, în congresul de Paşti 1923 al federaţiunii lor, contrareformei proiectate de ministrul Leon Bérard, cu următorul raport de voturi: 3405 voturi contra, 250 pentru şi 751 abţineri. E adevărat că acest vot pare a fi mai mult rezultatul unor consideraţiuni profesionale, căci e în contrazicere cu un vot al aceleiaşi federaţiuni din 1921, care recunoştea obligativitatea limbii latine cu 1821 da contra 348 nu şi cu 168 abţineri (după ziarul «Le Temps»), însuşi Consiliul superior n’a fost totdeauna de aceeaşi părere, căci, după cum aflu din «Le Temps» din 26 Aprilie 1923, el s’a exprimat cu o sesiune mai înainte, deci se pare că în anul 1920, contra secţiunilor multiple după reforma din 1902, susţinând cu o majoritate de două treimi căeducaţia veche clasică, având la bază limbile clasice, cu condiţia ca să fie posibil a face să intre în cadrul ei studii ştiinţifice solide şi inteligente, este mijlocul eminent, mijlocul prin excelenţă pentru a obţinea cultura generală a personalităţii». V