Glasul Bucovinei, noiembrie 1923 (Anul 6, nr. 1396-1419)

1923-11-01 / nr. 1396

Pag. 2 ai cooperativei, plătind imediat taxele cuvenite, lucru ce m’a uimit mult pe mine, care cunosc precauţiunea ţăranului în chestii băneşti. Am primit dovada cea mai bună, şi cu mine ori ce om nepreocupat, că oleacă de muncă serioasă poate face minuni. Ori ce s’ar zice, conducerea ac­tuală a «Federalei Moldova de Sus» este în mâini destoinice. Rămâne numai ca intelectualii de prin sate, să-şi facă şi ei datoria. La Şipeniţ şi la Mahala, unde de asemenea funcţionează o cooperativă şi încă o cooperativă-model, am văzut şezând la un loc în “co­mitetul de conducere şi muncind pentru prosperarea cooperativei ţărăneşti oameni aparţinând mai multor partide politice. Şi totuşi, cât de solidar şi cu câtă tragere de inimă­ se munceşte în cooperativele din Mahala şi Şipeniţ! Oare alte comune din Moldova de Sus să fie mai prejos decât comunele Şipeniţ şi Ma­hala ? Dar propaganda cooperatistă ? N’are ea alţi apostoli decât numai cei câţiva oameni cari o fac de fapt? Se poate o mai frumoasă acţiune extrauniver­­sitară de apărare naţională a studenţimii române ? Câte perspective de bună stare materială şi de propăşire a Neamului pe oricare alt teren nu s’ar deschide dacă mişcarea cooperatistă dela noi care este o mişcare serioasă, ar afla un ecou mai adânc în sufletele celor, ce sunt chemaţi să-i dea primul concurs. Căci lucru ştiut este, că orice organizaţie sănătoasă­­se face de­ jos în sus şi nu invers, nu. «OLASUL BUCOVINEI» ".­ No. 1396 Din Vatra*Dornei Domnule Redactor, Vă rog să publicaţi în preţiosul D-Voastră ziar următoarele:­in ziarul „Aurora“ din 8 Octom­brie crt. No. 589 sub titlul „Fascistul Forfotă de la Vatra-Dornei“, publică un oarecare domn Albu care se numeşte trimis al „Aurorei“, un articol plin de neadevăruri şi injurii batjocuritoare la adresa mea. Pentru a lămuri opinia publică, ţin să stabilesc următoarele : 1. Este cu totul neadevărat că eu aş fi dat unui anumit Weidenfeld oareşicari autorizaţii pentru transportul de materiale de războiu; acest Weidenfeld a avut autorizaţii pentru astfel de materiale, însă nu­­ de la mine care nu eram un drept de a-i da astfel­ de autorizaţii, ci le-a primit direct de la Divizia a 8-a­­ din Cernăuţi, prin un delegat al acesteia care i-a­ vândut materiale la licitaţie publică. Dovadă rezultatul cercetărilor făcute. O calomnie este şi afirmaţia d-lui Albu, că faima mea s’ar trage, din acele timpuri, ca şi când lumea nu ar şti cine; sunt şi cine am fost, şi că-s get-beget din Vatra-­ Dornei precum şi că acest post de Preşedinte al Co-­ misiei interimare mi s’a acordat după decedarea ta-­ tălui meu Ştefan Forfotă, care a fost primar în de-­­curs de 12 ani de-a rândul fără întrerupere, şi aceasta, la stăruinţa populaţiei comunei Vatra-Dornei. Drept dovadă cred că încă nimene nu a uitat că guvernului Averescu cu toate sforţările unui anu­mit domn care era dragă Doamne şeful organizaţiei averescane, nu ia succes să mă înlăture din capul­­ administraţiei comunale timp de un an întreg, tot din­ cauza că poporul nu admitea acest lucru; De­ aseme-­­ nea cred că îşi aminteşte toată lumea din partea lo­cului că destituindu-mâ după un an de guvernare a lor, în absenţa mea, s’a revoltat populaţia şi a plecat o numeroasă delegaţie la Cernăuţi la d-nul Secretar general de Interne Stefanelli, care văzând adevărata stare de lucruri a dat imediat ordin de reinstituirea mea că atare, drept care am şi fost iarăşi integrat în funcţia de Preşedinte al Comisiunei 1 interimare. 2. Un alt neadevăr strigător la cer este că eu după demobilizare făcându-mi garda naţională, l-aş fi alungat pe Vechiul primar Vasile Deac (care pri­mar e mort de vreo 20 ani). Adevărat este că eu mă găseam acasă din iunie 1918 fiind eliberat pentru scopul conducerei gospo­dăriei şi îngrijirea familiei în urma morţii subite a tatălui meu care murise în funcţia de primar al ora­şului Vatra-Dornei. In Noembrie 1918 la prăbuşirea Austriei, când am văzut înfăptuindu-se visul de aur al neamului românesc, fireşte că nu puteam şi nici nu aveam voie să stau ca bun român cu mârnile în sân şi să mă uit cum armatele ungureşti şi nemţeşti retragându-se în debandadă prădaţi şi jefuiau ultimul avut al bieţilor Români. • Atunci am înfiinţat garda naţională al cărei co­­m­andant am fost, şi desarmânii armatele duşmane în retragere am stabilit ordinea şi liniştea pe care am păstrat-o graţie acestei gărzi, până la intrarea pri­melor trupe româneşti sub Comanda Maiorului To­­mescu din Reg. 3 Grăniceri. . Despre toate acestea ştie o lume întreagă şi eu sunt mândru de a fi putut împlini o astfel de faptă măreaţă, când în momente de grea încercare stând în pragul înfăptuirii visului de veacuri, am avut fericirea de a contribui şi eu cu puţinul cât mi-a stat în putere. 3. Deasemenea este neadevărat câ eu aş fi ob­ţinut vre­un permis pentru export de lemne de la d. ministru Nistor, în numele unei cooperative, dovadă că în Vatra-Dornei nici nu există şi nici nu a exis­tat vreo cooperativă de felul acesta. 4. Alt neadevăr este că eu aş fi avut să con­­tingentez vite şi nu le-aş fi contingentat, dovada acestui fapt este rezultatul cercetărilor îndrumate de Tribunal, înscenate tot de d. din chestie. 5. Un alt neadevăr este că eu aş vinde lemne de resonanţă şi aş face afaceri cu făină. 6. Neadevărul neadevărurilor este că d. judecător Forgaci fiind primar ar fi refăcut întreg palatul comu­nal, iar eu îmi pun bust, aceasta întrece toate mar­ginea bunei cuviinţe. Or o lume întreagă o ştie că refacerea acestui palat a fost începută de mine în anul 1919 şi s’a făcut întreg acoperişul lucrat din lemn şi acoperit cu tinichea, fiind complect gata, din lipsa de fonduri şi materiale lemnoase şi alte materiale s’a fă­cut o mică pauză, între timp am adunat fonduri pre­cum şi materiale pentru a reîncepe cu refacerea de­finitivă. Fiind însă toate aceste petrecute sub guverna­rea averescană, am fost desrădicat pentru a doua oară tot în absenţa mea. M’am îngreţoşat de atâta laşitate a adversarilor mei şi nu am mai încercat a reveni asupra acestui fapt; urmările au fost că acest domn dr. Fo­gaci a făcut ce a făcut şi pe lângă postul de judecă­tor a luat şi postul de Preşedinte al com­. interimare şi de aici dă­­-ne bine (şi iar vorba veche, că cine fuge după doi iepuri nu prinde nici unul) şi ambiţios cum e din fire d-lui, voia din răsputeri să-şi facă faimă, şi aceasta consta din refacerea palatului comunal, deci dacă a şi început a reface şi anume în partea mai puţin distrusă a palatului, a restaurat localul care ser­vise ca restaurant comunal şi ca să fim drepţi, a fă­cut cu chiu cu vai cam un sfert din întreaga clădire pentru care însă în schimb a secătuit toate venitu­rile pe un an înainte, luând chirie pentru locuinţi ne­terminate, precum şi multe alte avansuri şi mai fă­când pe deasupra şi un împrumut. Destul, după cele 6 luni de domnie glorioasă (antegrului nostru magis­trat) şi Preş. al com­. interimare, am fost iarăşi eu che­mat să iau conducerea comunală, care se găsea în­­tr’un hal fără hal. După preluarea administraţiei co­munale am început din nou opera începută în anul 1919 când am fost pentru prima dată chemat în frun­tea acestei primării şi după multe greutăţi mi-a suc­ces să refac în întregime atât palatul comunal cât şi palatul poştei, pentru care merit Comisia interimară a luat hotărîrea unanimă, ca să mi se pună un bust şi o tablă comemorativă la fel cu cele ale primarului Vasile Deac care a clădit la timpul său acest palat. Şi iarăşi durere şi iarăşi venin care se varsă din bel­şug printre şirele «Aurorei» împotriva mea. De ase­menea şi celelalte învinuiri care mi se aduc sunt nea­devăruri izvorîte din patima, ura şi răutatea acestui domn magistrat (ilustru) care este împănat cu ele până peste vârful capului. Aceasta este adevărata stare de lucruri! De altfel chestiunile aceste se vom mai discuta înaintea judecătoriei competente, și cred că trimisul «Aurorei» se va răsgândî a mai trage cinstea cuiva în noroi. Vatra-Dornei, la 25 octombrie 1923. Petre Forfotă Preşedintele com­. interimare a oraşului Vatra-Dornei Remanierea Bucureşti 30, (Rador).— Guvernul a fost astfel remaniat. I. C. Brătianu, preşedintele consiliului de miniştri, ministru de interne, având subsecretari de Stat pe d-nii Tătărăscu pentru afacerile politice şi minorităţi şi Franasovici pentru afacerile administra­tive. Dl Constantinescu rămâne la agricultură ; Mâr­­zescu: justiţia; Moşoiu: Lucrările Publice; Vârtoianu: Comunicaţiile; Tancred Constantinescu: Industria şi Comerţul; Lepădatu: Cultele şi Artele; ministrul muncii a fost scindat în două ministere, anume: ministerul sănătăţii publice şi ocrotirilor sociale condus de d. Săveanu şi ministerul muncii, cooperaţiei şi asigură­rilor sociale condus de d. Chircuiescu. Ceilalţi miniştri rămân neschimbaţi Decretele nouilor miniştri au fost prezentate aseară Suveranu­lui şi azi vor apare în „Monitorul Oficial“. Azi la amiazi nou­i miniştri depun jurământul­­După amiazi ,- prim-ministru I. I. C. Brătianu va citi în Parla­ment declaraţia - program a guvernului, accentuând că politica economică rămâne neschimbată, dar se va grăbi valorificarea bogăţiilor statului pentru îmbună­tăţirea situaţiei economice şi financiare. SITUAŢIA EXTERNA franţa a acceptat propunerea engleză de a se convoca o conferinţă cu scopul de a fixa capacitatea de plată a Germaniei. Poincaré a pus şi condiţiuni şi anume :• Franţa nu renunţă la gajurile permanente şi sigure; In nici un caz Franţa nu poate admite o deminuare a crean­ţei sale fără un prealabil aranjament al dato­riilor interaliate; nu acceptă alt organ în­­­locul comisiunii reparaţiunilor pentru fixarea capaci­tăţii de plată a Germaniei; co­misiunea de ex­perţi să aibă numai un caracter pur informa­tiv şi să fie subordonată comisiunii reparaţiu­nilor ; tratatele de pace să nu fie ştirbite * Guvernul din Berlin a somat guvernul Saxoniei să demisioneze. In caz de refuz se vor lua măsuri coercitive. * Contrarevoluţia din Grecia a fost în­frântă Garnizoanele din Kakis şi din Patras au capitulat. Astfel guvernul din Atena e din nou stăpân pe situație. Războiul Troadei După Codicele Const. Popovici (1796) (Continuare) 1 96 v pre subt suliţa lui Patroclu, l-au lovit cu pa­­i­loşul ponciş prin grumazi şi giunghindu-l l-au oborăt I gios şi căzând Trupul lui patroclu. Aşe gră­­bie I oşile­ de îmbe părţile să-l apuce şi făcăndu-să mă- l vală mari Striga şi răsuna până la ceriu gla­­su- ] rile Iară Săgeţile şi suliţăle căde ca ploae din înăl- I ţime şi să tăe de am­ănă2 cari de cari ar a­­puca I Trupul lui Patroclu cu armile lui Ahilău şi i vre rămâne3 izbânda Troeden să nu fie sosit | mai * (sic): WUIH.M în loc de­­viţm­ii! 2 cf: „de-a mână se tăiau" Rog., Cron. 1 463 3 . Condiţional­­optativi arhaic, cf. Nota 14 şi­ vreai vedea Dosofteiu, Viaţa şi petrecerea svinţilor (Lacea, Vier Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache zu Leipzig, 81); de..., vria sta, Dosofteiu, Psaltirea în versuri ed­ Bian­u, 369, vrea în­tâmpina, Antim Ivireanul, Predici, ed. „Minerva“ 1915, 164; vrea(m) peri, pers. l­a plur. Drăganu, Codicele Todorescu şi Cod. Marfian, 121; de... vreaţi dosădi Cronica lui Moxa, Hasdeu, Cuv. d. bătr. I 367 1­8­9; trudi­sia-vria Psaltirea Voroneţeană vezi Candrea, op. cit. CXCIV, se vra tămpina Kog., Croit. HI 38, vreau merge Kog., Cron. II 410.— Condiţionalul acesta ni s’a menţinut, regional, până astăzi, vezi Weigand, IVter Jahresbe­curundt Aiuilău Viteazul. Carile Auzind că au omo­rât pre patrod­u i au şi alergat ca un leu fără de armi şi au I intrat în mijlocul oştilor unde era Trupul­­ lui Patroclu şi cu multă sărguială apucă Tru­­­pul Ne­potului său lui Patroclu. | Atunce Troedenii cum au văzut pre viteazul A- | hilău s’au şi părăsăt5 de a mai facire® navale I pentru Trupul lui patroclu. Şi luând Eli­­i­nii Trupul lui Patroclu îl dusără în ta­bără | şi mult plânsă Ahilău pentru moarte Ne- | potu­­său lui Patroclu şi-l îngropa. | Mers-au După acee Elinii la cortul lui Ahi- | lau toţi Domnii şi crai şi începură a-l măngăe | cu cuvinte bune să-i potoalăz scârba şi jele şi | să nu-ş facă voae­re şi făcură masă cu bucăţi scumpi8 | f 97 r Iară El nu vru să mănânce nici să be ce zisă pa- I nă nu voi răscumpăra sângele nepotului meu lui patroc­­lu, nici voi mânca nici voi be. | Iară A dooa zi, deci veşti de să gătiră toţi E- | linii de răz­b­ch 298—299 şi idem VI der Jahresbericht... 56, apoi O. Den­­suşianu, Graiul din Ţara Haţegului, 50. ; curând (= curând), formă predilectă a textelor vechi, cf.: Cod. Voroneţean 211, Psalt. Şcheiană ed. Candrea 374, cf.: „de lăcomia banilor şi de răutăţi nepărăsindu-se“ Rog., Cron. II 34 şi: „s’au părăsitu a mai face oaste împotriva Tur­cului“ ibid. 11 336. 8 . infinitivul amplu, atât de frecvent în limba veche. 7 conjuctivul present, ca şi.­ să.... oboară Dosofteiu, Psalt. în versuri ed. cit. 370, să-l omoară Isopia Voroneţ. 184, 203, să pogoră, Gaster, Chrestometie română,­­ 168. 8 un şir întreg tăiat de tăitura legătorului cărţuliei noastre , îl completăm după G 541 : „und bereiteten ein Mahl, um ihn­­ dadurch zu beruhigen“. boi şi eşi viteazul Ahilău ca dintâi­­ la război asupra Troadii şi să băte foarti asu- [­­prit şi cu mânie mari şi perie Troedenii cum era mai rău. Iară Viteazul Ector tot ţăne strană, ce nu­­ pute înainte lui Ahilău că era Ahilău om mari, de trup ca un urieş şi-i era suliţa de 12­­ coţ, de lungă prisne de meschin şi pavăza îmbrăcată cu 7 10 piei de bihor şi era om copt în | toată vârsta şi au perit Troedenii cu totul­­câte oşti au fost. | Iară câţi au rămas ei s’au | închis în cetati troada. | * Perire lui Ector Viteazul 11 Atunce Ahilău au poftit pre viteazul Ector­­ să iasă să să lovască amândoi, sau să-și răscumpire | sângele nepotului său lui Patroclu sau încai | să piei și el. | Iară Viteazul Ector, nu putu să mai sufără sudăl­­i­mile și ocările ce-i zice Ahilău , ce au eşit la­­ dân­sul afară din cetate şi au mers să să lovască­­ amân­doi. Prăvind şi elinii şi troedenii , 1 97 v să vază cum li să va aligi amăndure apropiin-­i du-să unul de altul. Iară Ector chibzu lovască pre ahilău la în-­­ chiitura Platoşii şi opiu­tind aruncă cu­­ suliţa, şi nu l-au nem­erit unde au socotit el că Ahi- I rău s’au sprijinit 12 bine cu pa­ ” ?? La G 541: ..Der tapfere Ektor suchte, so sehr er ver­mochte, Stand zu hatten und zielte besonders auf Ahiieu.“ 10 Popovici il transcrie (după obiceiul lui) pe a cu 6, în loc de 7! La G 541: „mit 7 Büfferhäuten“ n titlu scris cu Chinovar, ca multe alte începuturi de fraze. 12­4 s’au apărat, cf.: „şi cumu-i năvala cu groază a o spri­jinire, aşa şi goana cu primejdie a o gonire“ Rog., Cron. I 407, şi: „n’au pututu Turcii a sprijini foculu Moscaliloru“ ibid. II 407.

Next