Glasul Bucovinei, martie 1924 (Anul 7, nr. 1487-1512)

1924-03-01 / nr. 1487

Pag. 2 -------------- —!!!_ Vitele evacuate D, deputat Filaret Doboş, a vorbit în Parlament despre plata vitelor luate în 1916 de Austrieci. Au fost ridicate din Bucovina peste 20 de mii de capete de vite şi mai multe mii de cai şi oi. Pe drum spre Ardeal multe din aceste vite au fost vândute la feliuri şi speculanţi de către jandarmi, astfel că rămăşiţa de câteva mii a ajuns la Cluj după o lună şi jumătate. La Cluj vitele au fost date unui anumit domn Storfer Bertold, pe atunci director al unei bănci din Budapesta, care s’a obligat ca în schimbul unui oarecare câştig să fie aceste vite până vor veni Austriecii înapoi în Bucovina. Storfer a vândut însă aceste vite prin toată Ungaria cu câştiguri foarte mari, iar din aceste câştiguri şi-a cumpărat în Bucovina moşia Dobronăuţi. Astăzi acest domn Storfer e .Stăpânul uneia din cele mai mari bănci şi societăţi de asigurare din Viena, iar fostul general Fischer, care a dat ordinul în 1916 să se ridice vitele, e directorul băncii d-lui Storfer. Deci iată cum Storfer, care înainte de războiu vindea ciorapi (colţuri) pe străzile Budapestei, a ajuns om bogat din sudoarea ţăranului nostru. In 1918 când Austriecei s’au întors in Bucovina n’au vot să ia în tablourile despăgubirilor de războiu vitele scoase din ţară în 1916, de teamă ca nu cumva să iasă la iveală înşelătoria. Atotputernicul Fischer a trecut plata vitelor evacuate în seama fondului pentru plata furniturilor şi aprovizionării armatei. Din acest fond s’au depus anumite sume la «Banca Anglo-Austriacă» diin Cernăuţi, ca ele să fie împărţite celor păgubiţi,, pe temeiul tablourilor făcute de primării cu ocazia luării vitelor în 1916. Preţul pentru chilogram era hotârît in mijlociu cu 4 coroane 90 heleri. Cele dintâi iplaţi ie-au primit, se’nţelege, moşierii şi arendaşii de moşii. Când erau să vie la rând ţăranii, adică cei mai greu păgubiţi, s’a prăbuşit Austria.* In 1919 Banca Anglo-Austriacă n’a mai voit sâ facă plăţile, spunând că fondul pentru plata vitelor s'a isprăvit. La stăruinţă d-lui deputat Doboş, ministrul de pe atunci al Bucovinei, care era tot d. Nistor a deschis un credit de 4 milioane coroane pentru a plăti fiecărui ţăran măcar suma pentru 2 vite. Până in primăvara anului 1920 s’au putut plăti numai 2 milioane coroane, pentrucă de multe ori plângerile ţăranilor nu corespundeau cu numărul din tablouri, ceia ce a dat pricină la noi cercetări cu ajutorul prefecturilor şi primăriilor. Cu acest prilej s’a văzut că o mare parte de vite netrecute în tablou, au intrat în punga lui Storfer şi a lui Fischer. D. deputat Doboş a cerut guvernului şi în special d-lui ministru de finanţe ca 5 milioane din suma hotărîtă în anul acesta pentru despăgubirile de răsboiu pentru Bucovina, să se plătească ţăranilor pentru vitele ridicate, în baza tablourilor ce se află la inspectoratul agriculturii din Cernăuţi. A mai cerut ca ministerul de finanţe să cerceteze ce fonduri a avut Banca Anglo-Austriacă din Cernăuţi pentru plata vitelor şi ce s’a făcut ca aceste fonduri. In sfârşit d. deputat Doboş, a cerut ca d-nii miniştrii de justiţie şi interne să facă aspre cercetări pentru a afla prin ce mâni au trecut vitele şi cum au fost vândute în drumul de la C.Lung la Cluj în 1916, pentru a scoate la iveală pe cei ce s’au îmbogăţi în vremea războiului cu avutul cel mai scump al ţăranilor din Bucovina. , D. N. Bălânescu, membru în comisiunea de despăgubiri, a declarat că 50 de milioane din cele 300 milioane pentru despăgubiri, sunt hotărîte pentru plata despăgubirilor de războiu din Bucovina, Basarabia şi Ardeal şi va stărui ca d. ministru de finanţe să trimită delegaţii săi la Cluj, Cernăuţi şi Chişinău, ca sa erceteze care-i starea adevărată a lucrurilor, pentru a se putea apoi face împărţeala celor 50 milioane de lei.! CLASUL BUCOVINEI Din Isopia Voroneţeană (1801) — §■ Pilda 54 Un lupu venă1) la o turmă de oi şi-i mâncarâ3) un câne şi pâtimie foarte rău. Apoi flămânzind şi neavând nici o puteare, să ruga la o oae şi zis(ă): „O înţeaptă oae te ştiu că eşti înţăleaptă şi blând(â) şi milostivă, Dec mă rog să-mi aduci puţinea") api, că sânt bolnav şi mă aprind de soate, iară pentru mâncarea, mă vou griji eu cum voiu putea, doară voiu găsi!...“ hră oaia să pricepu şi-i zisă: „O, lupule, mare vidan eşti, că bine zici tu că de ţ-oiu aduce eu apă, tu ţi-i găsi de mâncare, că ţiaste gândul să mă mânânci pre mine). Dar de te-așa vedeai că mori de soate, cu apă nu-oi aduce. Pilda arată pre oamenii cei vicleanî £6 umblă cu vicleşugul să te amăgească. Nici o dată să nu te potriveşti vo- [ belor lor, că din gură grăiaşte într’un chip şi să roagă, iară cu inima cugetă să te viclenească. *) = veni „ !) — mânca. ] femeninul de la puţinei Cum să facem să ne pauă găinile iarna ? De obicei găinile încep a oua cam pe la sfârşitul lui ianuarie. Omul însă, hind adeseori nevoit a căutat să nu se mulţumească cu ceea ce pasărea dă de la sine, ci să o facă să dea mai mult, dându-i ce-i lipseşte, mai ales în vremea iernei făcându-o să oauă. A spori ouarea găinilor, fără vătămare, nu e faptă rea, căci păsările trebuie să ne aducă folos. In ţările calde o mulţime de copaci înfloresc şi dau roade în acelaşi timp, iar recoltele se ţin lanţ. Toate acestea se pun pe seama căldurilor; acolo şi găinile ar oua fără răgaz. Bătrânii noştri au cunoscut şi ei contribuţia căldurei asupra ouatului la găini, căci făceau coteţe aproape de locuinţele lor, aproape de grajdurile vitelor. Şi o dovadă mai vădită este că babele şi în zilele noastre lasă găina să stea lângă vatră, ba chiar să ouă în casă — aşa că babele satelor iţi vând oauă proaspete ori de câte ori le-ai cere, şi în timpurile cele mai aspre ale iernei. Ca să încălzim încoteţe cu sobe, ori cuptoare, nici pomeneală nu poate fi la noi. Ne vom mulţumi să facem, coteţele alături de locuinţele vitelor, sote bine lipite cu var şi cu pământ, să fie acoperite cu stuf şi ferite de a avea uşa în bătaia crivăţului; pe jos să aibă aşternut de paie, tari vor fi mai des premenite. Şi cuibarele de asemenea să fie făcute din paie curate. Odată coteţele astfel îngrijie, să ne îngrijim puţin de hrana găinilor, sâ vedem cu ce trebuesc hrănite, căci să nu uităm, că hrana e ceea ce dă căldură, iar coteţele o păstrează numai. Grăunţele aţâţă ouatul; cele mai bune sunt ce-le de grâu şi sămânţa de cânepă, cari însă nu trebue date prea multe. Ştiind că de pildă cânepa e prea aprinzătoare. Orzul, ovişul şi porumbul încă sunt bune, dar ele ajută pasărea mai mult la îngrăşat, decât la ouat. Urt mijloc şi mai bun de a face gâmnile să ouă in timpul greu de iarnă, este a le da hrnă coji de sămânţă de in; acestea se pun in cuptor după ce se No. 548 / scoate pâinea sau în orice alt cuptor, numai să nu fie prea cald şi sunt lăsate acolo pentru uscare. Apoi se fărâmă şi se amestecă cu tot atâtea tărâţe şi făină de ghindă, se toarnă puţină apă caldă ca să se facă aluat şi apoi se dă găinilor, cari au să ouă. Nu numai că vor oua, dar este şi o mâncare, ce le place foarte mult. Mai ales putem să silim piticele, (acele eşite în luna lui Februarie) decât găinile bătrâne. In vremea iernei, adunatul ouălor din cuibar sâ se facă de două ori pe zi, căci altfel se poate să crape şî să îngheţe chiar. iDin „Cult. Poporului“). Veşti din lume Din Anglia Guvernul englez a hotârît să înmulţească flota (vase de răsboiu) engleză din Marea Mediterană. Angia vrea să fie mai tare aici decât Franţa şi Italia la unloc. Din flota engleză din Marea Mediterană fac parte cele mai puternice vase de răsboiu. Primul ministru englez a spus că el este hotârît să fără totul ce-i stă în putere, ca pacea să fie garantată şi să se bage în seamă Liga Naţiunilor, care e chemată să judece paşnic orice ceartă între naţii. Din Bulgaria In vremea din urmă Bulgaria caută prietenia Turciei. Guvernul bulgar a trimes o solie la Constantinopole, ca să pună la cale cu delegaţii turci un contract de prietenie. Din Grecia in Grecia starea lucrurilor încă nu e de loc lămurită cu privire la schimbarea Greciei în republică. Grecii, cari din partea regelui îl învinuesc pe Venizeios, că aşa cum vrea ei să se facă votarea asupra schimbării în republică, el a făcut şi mai multă zăpăceală în poporul grec şi a învrăjbit partidele politice şi mai râu decât erau înainte. Multe partide stau deoparte şi lasă guvernului întreaga răspundere pentru politica sa. Se crede că guvernul de astăzi al Greciei, care mână ţara spre republică, va primi votul de încredere al poporului grecesc. Linia de aeroplane dintre Paris (Franţa) şi Praga (Cehoslovacia) Deacu înainte linia de aeroplane, care leagă capitala Franţei cu capitala Cehoslovaciei, va trece prin Elveţia, ocolind Germania, care în mai multe rânduri s’a purtat neomenos faţă de călători şi oamenii ce cârmuiau maşinele. ^ Intre Anglia şi Rusia Primul ministru englez a declarat în parlament ca Intre Anglia şi Rusia se ţin sfaturi pentrucă Anglia să împrumute Rusiei 40 milioane lire sterline, îndată ce Rusia bolşevică va da destule garanții, că va da înapoi Angliei, pe lângă datoria aceasta, și vechile sale datorii. Grădina lui Ion Panţâru Avea omul vreo patruzeci de prăjini lângă gârlă, foc bun. Mai avea el vreo câteva prăjini pe deal, între ogoare, dar era în bucluc de judecată. Şi cum îţi spun, vorba n’a fost asvârlită în vânt. Panţâru a venit din timp îa mine, i-am dat sfaturile cari trebuiau, i-am dat ajutor cu mâna mea chiar, ca să se vadă o pildă în sat. Dacă l-am văzut cu tragere de inimă, i-am împrumutat boii şi carul ca să duc gunoi pe ogorul cela, şi mai ales pe cele vreo zece prajni de care voia să se apuce şi să puie verdeţuri în primăvara aceia. încă nu se luase bine o mătul şi a şi arat, croindu-şi bucata de grădină. I-am arătat cum să facă răsadniţele pentru ca să aibă unele răsaduri, cum să aducă apa pe şanţuri şi să ude straturile şi tarlalele; în sfârşit l-am făcut grădinar în toată regula. 11 vedeam turn munceşte şi mă bucuram. Toamna a scos oleacă de parale, bulgarul a cam fost stingherit; mulţi oameni din sat au cumpărat dela Panţâr. El a avut şi bani şi legume din belşug pentru casă. Tot în toamna aceia a mai arat o bucată de loc şi primăvara s’a pus pe lucru şi mai amarnic, luând ca ajutor vreo doi băieţi mai răsăriţi. Era grea munca, dar bănoasă. Şi-s patru ani de atunci, bulgarul nu mai este. Ion Panţâru şi-a mai întins grădina; gospodăria lui e plină, şi’n târg duce verdeţuri. Oamenii cam râdeau la început, dar cine râde la urmă, râie mai bine. I Se îndeamnă şi ei acum pe încetul şi mai pun unele verdeţuri. Acuma, dacă vrai, hai pe la grădina lui Panţâru. Are bunicică grădină ; anul trecut avea peste patruzeci de prăjini; anul acesta cred că are mai mult. Ai sâ vorbeşti cu eî, despre ceie ce lucrează: îi grădinar vechiu ştie mai mult decât mine. Din ogradă apucasem la dreapta printr’un ogor de popuşoi frumoşi şi după ce am suit creasta mică a ogorului, ne-am lăsat în vale spre gârlă. Ei-aproape şi de sat grădina lui Ion ; cei trei băieţi, măricei, cari merg la şcoală, sara vin de-i ajuta; o fată mai mare şi‘nevastă-sa stau cu el mai toată ziua când e timpul lucrului. Când îi nevoie pun şi oameni din sat la lucru, mai mult tineri. Munceşte creştinul din noapte până în noapte, dar încaltea munceşte cu spor. Mai are ş’un noroc; apa o aduce, fără roată , şi să vezi cum ştie s’o ducă peste tot locul prin şănţuleţe. Face verdeţuri tare mândre ; anul trecut a avut nişte căpăţini de curechi cum n’am mai văzut de mult; abea o putea lua în braţe un băeţel de 7 ani“. Trecând prin fâneaţa câmpiei, se vedea pe celalalt mal al gârlei un petec mărişor de pământ frumos împărţit şi de departe se vedea cineva muncind plecat pe sapa lui. Soarele de Prier nu era dogorîtor; era în ziua aceia blând şi de pe gârlă venea boaie răcoroasă. Pe o punte dintr’un stejar am trecut dincolo Stăpânul gradinei, pesemne, a cunoscut de departe pe binefăcătorul lui şi s’a pornit spre noi. A dat vesel bună ziua, a sărutat mâna lui moş Sava şi nu ştia cum să nu între în voie. Uite ce-i, Ioane, am venit să-ţi vedem moşia ; ai să fii oun să ne arăţi dumneata toate, mai cu seamă nepotului care s’a minunat şi bucurat de d-t ar. — Vai de mine, nănaşule numaidecât; să se hodinească o leacă. Dumneata până atunci mai stăî la bordei; trebuie să vie şi Safta de-acasă îndată, cu băieţii; avem de pregătit nişte verdeţuri pentru mâne la târg. Am acolo baratcă dela primărie şi vinde nepotul meu Constanti Morariu, cel fără părinţi. — Asta am aflat o şi mi-a părut tare bine. Cu noroc sâ dea Dumnezeu, că poate s’or duce şi ceilalţi bulgari ! — Dă, nănaşule, cum a vrea Ceide Sus. Nu putem cârti; ia nişte bieţi, oameni, se hrănesc şi ei, săracii. Moş Manole, însă, nu voia să ştie de nimic şi se uita mândru la Ion; îi făcuse ora vrednic şi de ispravă. Aşezându-se apoi pe un scăritel, nu făcu semn să plecăm. In liniştea aceia blândă am prins a umbla cu Panţâru roată printre legumele frumos rânduite şi bine îngrijite. Am văzut mai întăiu locul răsadniţelor şi al sânţăriei, apoi curechiul, pătlăgelele, ceapa, ardeii, harbuji, cantalupii şi alte legume, precum şi locul pe unde aduce apă. In toate vedeai pricepere şi dragoste pentru meserie. «Vezi, dumneata, începu el, aş putea sâ muncesc zi şi noapte, fără hodină şi n’aş simţi osteneala. Nu-