Glasul Bucovinei, iulie 1924 (Anul 7, nr. 1581-1605)

1924-07-22 / nr. 1597

ABONAMENTUL: pe un an 380 lei, pe V­2 an 200 lei, pe trei luni 100 lei, pentru ţărani zilnic: pe un an 200 lei, pe y2 an 120 lei, pe trei luni 50 lei. Numai numărul de Duminică: pe un an 80 lei, pe Vi an 50 lei, pe trei luni 30 lei. Pentru străinătate pe un an 800 lei, pe Vs an 400 lei. Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Stradă Domneasca Nr. 33 ANUNŢURI ŞI RECLAME s­e calculează după tarif şi se primesc la admi­nistraţie . Strada domnească No. 33 Plăţile se fac la sediul ziarului. Se primesc numai articole iscălite. Menueasele nu se înapoiază. Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa CH 90*/«. Porul de Judecată la Cernăuți. *.......... n "" ........... -V a a ® —-----*«-•-——— Impozitele In timpurile moderne, trebuinţele statu-­­­lui, ale judeţelor şi comunelor urbane şi ru­rale sunt incomparabil mai mari decât în, vremurile vechi; aceste trebuinţe merg cres­când, paralel cu progresele civilizaţiei şi cu­ înmulţirea atribuţiuniior ce le ia asupra­ şi Statul, judeţul şi comuna. Trebuinţele Sta­tului etc. etc., se acopereau în alte timpuri, numai din veniturile domeniale, adică veni-­ turile proprietăţilor Statului; astăzi Statul şi­ comunele îşi acopăr trebuinţele ordinare în primul rând din impozite directe şi indirecte şi taxe de diferite categorii. Necesitatea impozitelor nu se mai dis­cută în ziua de azi, cum de pe urma serviciilor ce le aduce Statul sau Comuna profită numai membrii Statului, adică cetă­ţenii, este numai drept şi legitim ca cetăţenii să contribue fiecare într-o anumită măsură la acoperirea cheltuielilor ce le are Statul, ju­deţul sau comuna. Adevărul, că impozitul este o datorie le­gitimă impusă particularilor în profitul Sta­tului, judeţului sau comunei, contribuabilii în marea lor majoritate numai cu greu în­ţeleg şi vecinie, oricât de proporţionale şi juste şi necesare ar fi impozitele, se vor plânge şi­­ vor protesta împotriva impunerei. De la această­­ regulă, contribuabilul român nu face excepţie, din contră, el, fiind lipsit în general de o se­rioasă educaţie fiscală, şi suferind în materie fiscală de prejudecăţi atavice, este şi mai sens­i­sibil faţă de orice nouă impunere, decât vre­un alt contribuabil. Este îndeobşte cunoscut, că în timpurile vechi, mai cu seamă de la anul 1600 încoace, ţările­ româneşti au fost supuse unui regim de­ fiscalitate atât de exagerată, încât, în popu­laţia noastră rurală se resimte încă astăzi acea­­ frică atavică de ori­ce bir, de ori­ce impu­nere, oricât de mică ar fi şi ori din care parte ar veni. Ţăranul nostru este fiscaliceşte „timorat“ în urma suprafiscalităţii, ce a dom­nit în era fanariotă, şi dacă poporul englez în timpul răsboiului mondial, făcea manifes­taţii de stradă, pentru a cere impozite mai grele, poporul nostru, care a suferit secole dea rândul cele mai­ grozave biruri imagi­nabile, nu a scăpat încă de coşmarul ce-l apăsa şi în consecinţă el arată o aversiune aplicabilă faţă de orice nou impunere. Cum însă, în urma ravagiilor pricinuite de războiul mondial, situaţia economică şi financiară este încă destul de grea. Statul, judeţele şi comunele au fost nevoite să mă­rească vechile impozite şi să vină şi cu im­pozite noi, pentru a face faţă cheltuirilor neapărat necesare, pentru a plăti datoriile vechi şi continua lucrările de refacere şi con­­solidare a ţării. Recunoaştem, că taxele, im­pozitele, ce se percep acum, sânt relativ mari; ele sânt însă prevăzute numai pentru perioada de transiţie inspre vremuri normale, şi îndată ce situaţia economică şi financiară o va per­mite, guvernul desigur că va proceda la scă­derea impozitelor şi taxelor, mai ales la ta­xele comunale, în urma căror mai ales po­pulaţia Cernăuţilor pare a suferi mai mult. I. Bg. Situaţia agricolă a ţării După ştirile primite la ministerul agricul­­turii situaţia agricolă a ţării este destul de bună. Cu toate că o parte din judeţele pro­ducătoare de grâu au fost bântuite de secetă totuşi ultimile ploi au ajutat mult ca bobul să fie plin. Semănăturile de toamnă în genere sunt mediocre, în ceea ce priveşte cantitatea. Se­minţele obţinute sunt de bună calitate. Va fi un deficit la cantitatea de pae, deoarece tulpina păioaselor n’a avut ploaie la timp. Semănăturile de primăvară sunt insă foarte bune. Porumburile în special sunt ad­mirabile. Bărăganul, atât de producător, a fost udat de ploaie aşa cum n’a fost de mult. Se speră că producţia de porumb va fi excelentă. Viile de asemenea sunt frumoase şi pro­mit o recoltă bună. Pomii fructiferi cari au suferit mult astă iarnă de ger, au dat o recoltă la care nu se aştepta nimeni. Grădinile de zarzavat, datorită ploilor, sunt în plină desvoltare şi vegetaţie. Recolta de pepeni se­­anunţă abondentă. .— ■ ■ ■■■ ! • • • ■ ' " ­-l Traian nan „lămureşte“ cele spuse de­ d-l ierna in conferinţa dein Cernăuţi Putea răutatea înnăscută a unui om ca d-l Traian Brăn­ean să-i ierte d lui Iorga că în conferinţa dela Cernăuţi a lăudat cu senină obiectivitate opera de cultură şi educaţie naţională desfăşurată de ziarul «Glasul Bucovinei» şi institutul cu acelaş nume ? Evi­dent că nu! Şi iată deci că aderentul (?) politic al d-lui Iorga, profesorul universitar Traian Brăn­ean, oriunde are ocazia «lămureşte» lumea bucovineană că d-l Iorga n’ar fi avut în conferinţa de la Cernăuţi decât note zeflemiste ! Nici cei mai cinici dintre contrarii d-lui prof. Iorga,­­de pildă nici chiar averescanii de la Cernăuţi cari de atâtea ori­­ au insultat în ziarul lor, nu pu­teau să aibă tristul curaj de a-i insulta, pervertindu i vorbele şi, respectând cuvântul său de apostol al cul­turii româneşti, atribuindu-i intenţiuni pe cari numai sufletul bolnăvicios al d-lui Brăn­ean le poate zămisli.... Intr’adevâr ce stranie răutate, ce bizară figură de profesor şi educator al tineretului nostru, ce om ne­­disciplinat şi ca partizan politic! Sau, dacă ar fi să invocăm motive de atenuare sau chiar ertare a vinei d-lui Traian Brăn­ean, ar trebui să zicem cu multă probabilitate: Ce tristă și desgustătoare figură de patolog!! Apogeul insolenţei! Un oarecare «Spectator» de la «Ostjüdische Zei­tung» dă o replică în numărul său din 20 iulie a. c. articolului „Sămănătorii de ura“ datorit d-lui prof. Cândea şi publicat în Nr. 1591 al ziarului nostru. Fireşte, printre sămănătorii de ură de cari e vorba în articolul citat, cei dintâi vizaţi sunt insolen­ţii pamfletari de la Ostjudische. Şi iată că ei înşişi se recunosc ca fiind în cauză. Trecem cu dispreţul cuvenit peste insanitatea ostjudaică ce are pretenţia că instigatorii şi calomnia­torii profesionişti ai statului şi poporului nostru — înşişi pureţii de la Ostjüdische — ar avea chemarea şi dreptul — risum teneatis! — să apere (? ? !) poporul românesc de oligarhia clasei sale conducătoare ! Ştim prea bine că inspiratorilor otrăvitelor coloane ale pamfletului „Ostjüdische Zeitung” le-ar conveni foarte mult să vadă înlocuită pretinsa oligarhie românească prin dictatura roşie a lui Trotzky-Braunstein şi Zino­­wiew-Apfelbaum! La una însă din noile sfidări ostjudaice, care face şi probă sigură de mentalitatea austromană a acestor incorigibili provocatori, credem că trebue să replicăm. Ostjüdische ne face nouă Raţionaliştilor români“ dela „Glasul Bucovinei", acuzaţiunea că socotim Regatul României un stat naţional. Pentru Ost­jüdische însă şi p­entru austromanii din jurul ei România nu e decât un stat de naţionalităţi, adecă un fel de Austrie, că­reia mai mult de nevoie şi sub presiunea evenimen­telor şi situaţiunilor politice actuale — dar cari s’ar putea schimba cu vremea ! — i se mai îngădue astăzi numele oficial de Românie ! Deci să ne lămurim : Statul de pradă Austria, pro­priu zis fosta monarhie austro-ungară, trebue să fie calapodul de organizare a României. Austro-Ungaria care s’a zămislit şi constituit prin aviditatea prădal­nică a Raubritter-Wot din castelul Habichtsburg, care s’a lărgit mereu prin samavolnicii, prin intrigi, prin tot felul de imoralităţi, prin încălcări şi răşluiri vio­lente a atâtor teritorii ce constituiau părţi integrante din patrimoniul naţional al Italienilor, al Românilor, al Slavilor de diferite naţii etc..., care prin foc şi sabie a înfiinţat marea temniţă a naţionalităţilor, această Austro Ungarie, ajunsă apoi in mod fatal stat de na­ţionalităţi, e tipul după care trebue să se întocmaiască şi guverneze statul român! Ce-are a face că această Românie ia fiinţă ca stat aci, in teritoriul naţional al Românilor, încă de­ja la finele secolului al XllI-lea ! Ce importanţă poate avea faptul că nici în trecut şi nici în prezent această Romăn­e n’a uzurpat drepturile nimănui, că totdeauna ea a stăpânit pământul naţiei sale, că munca, jertfa, destoinicia acestei naţii a făurit, menţinut şi desvoltat acest stat român, că împotriva tuturor asupririlor şi prigonirilor de veacuri neamul românesc şî-a păstrat cu sfinţenie limba, tradiţiile, obiceiurile şi că astăzi în teritoriul său etnic, care coincide cu cel al statu­lui său, Românul deţine majoritatea cu desăvârşire covârşitoare­­.... Toate aceste sunt fleacuri pentru insolenţii pro­vocatori ostrudaici. Aţi descălicat, aţi apărat, aţi cul­tivat această ţară timp de secole ? Aţi muncit aci vea­curi în şir voi şi înaintaşii voştri ? Aţi jertfit, aţi văr­sat lacrimi, aţi murit pentru această ţară? Foarte bine că ştiţi să afirmaţi aceste lucruri romantice—zic obraznicii de la Ostjüdische! Dar noi osjudaicii savanţi nu ştim nimic despre asemenea fapte! Aşteptaţi să înveţe copiii noştri istoria valahă şi atunci­ se va ve­dea cum stăm. Dar chiar dacă cele ce le spuneţi ar fi adevărate, noi, cei de la Ostjüdische Zeitung nu ad­mitem ca România să fie statul naţional al Români­lor !! Voi, valahilor, n’aţi fost şi nu puteţi’fi decât pregă­titorii terenului, rabotnicii şi salahorii noştri ! Iar ţara aceasta, statul acesta, chiar dacă l-aţi înfiinţat, apărat şi ridicat voi, nu este al vostru! Intr’adevăr obrăznicia osjudakd şi-a ajuns apo­geul !

Next