Glasul Bucovinei, iunie 1925 (Anul 8, nr. 1841-1861)

1925-06-11 / nr. 1847

s Cernăuţi, Joi 11 Iunie 1925 Numărul 2 Lei Anul VIII, Nr. 1847 . e H-í«lS%n TIO N n L ROt\»MtSC = Tipografia: Telefon Nr. 28­S APARE ZILNIC 3\av \eg,ea Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada lancu Plondor Nr. 33 Se primesc numai articole incinte. Mnonerie la an se înapoiază. ■ ■' ........................"»IWtWPWW ANUNȚURI Șl RECLAME se calculează după tari) și se primesc la admi* alstrație. Strada lancu Flondor No. 33 Peatfw lase­rat« la interiorul liantlui se urcă taxa ca MV» farul de judecatt la Cernăuți. U»e-20_ ---- p0t^° -------------— .rinnEHTUL p* «a a ici, pt Vi 80 205 I«l, pe trei liuni 109 Ici, pentru țărani xi Sine: pt un an 200 lei, p* V, an 129 lei, pe trei luni 10 lei Huk­si .numărul de Duminică: pe un an 80 ici, pt Vi an 50 Ici, pe *r«l luni 30 Iei. Pentru străinătate pe un an 108 iei, pe Vi *«s *00 lei. Flitii« a* fac­e« sediu! ziarului. Si RESElSSl ililCEl linii Două partide din opoziţie, şi anume parti­dul ţărănist sau mai bine spus ţăranist-interna­­ţional, al d-lor Mihalache-Lupu-Stere şi par­tidul naţional, care ar fi făcut un gest de since­ritate a credinţii sale politice, adăogând la titlul său de naţional şi numele conservator, al d-lor Argetoianu-Maniu-Iorga s’au unit şi s’au legat, ca să răstoarne guvernul cu orice preţ. Această legătură a început din capul locu­lui prin a fi neserioasă şi, trecând prin ridicol, a sfârşit prin a fi violentă, condamnându-se de­finitiv prin atitudinele-i şi manifestările-i proprii. A fost neserioasă, căci nu s’a făcut nici în baza unei unităţi de vederi politice şi nici în te­meiul unui program politic de înfăptuit, oricât de restrâns şi simplu ar fi fost acel program. Dimpotrivă, e lucru îndeobşte cunoscut că vederile, principiile şi credinţele'' politice ale şe­filor acestor două partide sunt diametral opuse; şi deci şi părerile fruntaşilor ce alcătuesc aceste partide, asupra celor mai de seamă probleme politice de la ordinea zilei se bat cap în cap şi se mişcă în margini extreme, de la un conserva­torism retrograd până la un socialism revoluţio­nar-internaţional. Astfel fiind vădit că a fost o imposibilitate pentru conducătorii acestor partide să cadă de acord asupra unui cât de minimal program de guvernământ care să le justifice ac­ţiunea de răsturnare a actualului guvern. Dar legătura şi acţiunea aşa ziselor partide unite e nu numai neserioasă, ci începe a deveni ridicolă, când vezi îmbrăţişându-se, fără să fi revenit asupra vederilor lor politice, şefi de par­tide cari până nu de mult şi-au aruncat cele mai grele injurii şi invinuiri şi şi-au spus cele mai grele judecăţi unul asupra altuia. De aceea nu e nici o mirare, dacă până azi încă şefii partidelor unite n’au putut afla soluţia, ca să poată apărea în public câteş şase la un loc şi facem prinsoare că încă înainte de a fi fost în stare şefii să găsească această deslegare, legătura tandră de acuma se va fi schimbat din nou în înjurăturile de odinioară (vezi recentele colecţii a organelor de publicitate, oficioase şi semioficioase ale amintitelor partide: „Aurora“, „România“, „Universul“ ş. a). Legătura dintre partidele unite a devenit însă de-a binelea ridicolă, când acţiunea lor de răsturnare a luat o desfăşurare amplă şi a fost motivată cu enunciaţiuni ca acelea, că partidul naţional-liberal trebuie să plece grabnic de la guvern, căci de altfel ţara se prăpădeşte şi se face revoluţie.­­ Pe lângă omul neserios şi ridicol lumea însă trece cu nepăsare şi nu-l bagă în seamă, el năcăjit însă sfârşeşte prin a deveni violent, desfiinţându-se.­­ Acelaş lucru s’a întâmplat şi cu aşa zisa opoziţie unită. A început prin a fi neserioasă şi, devenind ridicolă, a sfârşit prin violenţe cari au desfiinţat-o. Căci a început a face obstrucţie în cameră prin cuvântări interminabile fără rost, prin pro­vocări de certe şi bătăi în măsură a desonora incinta camerei şi a face iluzorie orice lucrare a parlamentului. Iar când guvernul şi majorită­ţile parlamentare, în aprobarea şi a celorlalte două partide de opoziţie, anume a partidului Popo­rului şi a partidului ţărănist disident, au hotă­­rît o modificare a regulamentului care să pue capăt violenţelor şi decăderii opoziţiei unite şi să facă posibile lucrările parlamentului, opoziţia unită a decăzut şi mai mult, împrovizându-se, după votarea modificării, Marţi seara în 2 iu­nie a. c. în cameră, drept parlament, guvern şi suveran şi declarând guvernul de demisionat. Această ieşire nesocotită însuşi „Adevărul“, care nu poate fi bănuit de simpatii guvernamentale, care însă în schimb e cât se poate de bine­voitor în aprecierile sale despre acţiunea şi fap­tele opoziţiei unite, în editorialul său de Du­minică 7 Iunie a. c, o caracteriză drept una din acele parodii cari mai ales în politică te ucid. Opoziţia unită s’a sinvers prin neseriozita­tea, ridicolul şi violenţele ei, în loc să contri­buie şi dânsa la opera de consolidare a statu­lui. Partidul naţional-liberal îşi va desăvârşi în­să prin propriile-i puteri opera începută spre binele şi întărirea ţării. S. Pădure -------------------------••••-------------------------- O judecată nu a noastră Am spus nu o odată că așa zisa opozite unită e o imposibilitate politică din cauza totalei lipse de unitate in rândurile ei. Iată că de astădată această judecată nu o mai spunem noi, ci cunoscutul ziar economic „Argus* care e un adversar hotărât al politicei economice a guver­nului. In situaţia politică internă din numărul său de Luni 8 Iunie,­­Argust spune textual: „Surprizele din Cameră se urmează, fără să se asemene. Scene violente alternează­­cu scene vesele. Intr’o zi avem tumult şi bătăi. In alta insulte, provo­cări la duel,—fără eşiri pe teren,­­ excluderi ori cântece care anunţă căderea guvernului. Pe ziua de eri am avut o surpriză de altă na­tură: discursul ţinut de d. Ion Lapedatu la discuţia generală asupra convenţiilor cu Banca Naţională. D-l Lapedatu este un fruntaş al partidului naţional, partid care, împreună cu cel ţărănesc, alcătueşte opoziţia­­unită şi duc campania de răsturnare a guvernului. Partidul naţional şi partidul ţărănesc au dat un manifest către ţară, în care se vorbeşte, între altele, de „o monedă discreditată“, de „o viaţă economică în care haosul măsurilor de sus se împleteşte cu neru­şinarea exploatărei de jos“, de „un buget înşelător, care nu poate acoperi ruina financiară a statului“. D-l Ion Lapedatu a vorbit la Cameră şi a apro­bat politica monetară a guvernului, arâtându-şi o sin­gură părere de rău, aceea că d-l Vintilă Brătianu nu s’a grăbit, mai de mult, să închee aceste convenţii cu Banca Naţională, D-l Lapedatu aprobând politica economică şi fi­nanciară a d-lui ministru de finanţe şi aceasta în mo­mentul când partidul său duce o luptă atât de aprigă în contra guvernului — iată o surpriză“. Apoi continuând, încheie: „Guvernul liberal are un mare aliat: lipsa de unitate în tabăra opoziţiei“. Aci să ne dea voe „Argus“ să facem o mică rec­tificare : lipsa de unitate e vădit slăbiciunea cea mare a opoziţiei, cât despre aliatul guvernului liberal, apoi acela e solida unitate a partidului liberal, precum şi pregătirea şi destoinicia conducătorilor şi frun­taşilor săi. -----------------------------------------------------­ Solemnităţile de la Răcăciuni Desvelirea bustului lui Ion C. Brătianu Duminecă a avut loc în comuna Răcăciuni, jud. Bacău, o mare şi impunătoare serbare cu prilejul des­­velirii busturilor marelui bărbat de stat Ion C. Bră­tianu, bust ridicat de săteni, şi al omului şcoalei care a fost Spiru Haret. La această solemnitate au luat parte d-nii Ion I. C. Brătianu, preşedintele consiliului, Al. Constantinescu, ministrul agriculturii, G. G. Mâr­­ţescu, ministrul justiţiei, Dr. C. Angelescu, ministrul instrucţiei, general Moşoiu, ministrul lucrărilor publice, I. Nistor, ministrul Bucovinei, D. Chircuiescu, ministrul muncii, I. Inculeţ, ministrul Basarabiei, general Văi­­toianu, ministrul comunicaţiilor, senatori, deputaţi, un foarte numeros şi select public, precum numeroase delegaţii din jud. învecinate şi delegaţi din întreg ju­deţul Bacău. Cuvântarea d-lui Al. Constantinescu După ce s’a oficiat serviciul divin d. Al. Con­stantinescu, ministrul agriculturii şi domeniilor, a ţinut următoarea cuvântare: Cu adâncă pietate viu azi a aduce prinosul de veneraţiune, memoriei marelui bărbat de Stat şi pa­triot Ion C. Brătianu, căruia sătenii din această co­mună îi închină, în bronz neperilor, expresiunea prea­­măriei şi a recunoştinţei neclintite. Simţământul de înălţare sufletească şi de emoţie îmi cuprinde cugetul şi inima şi mai larg şi mai ne­asemuitor, cu cât pomenirea lui Ion C Brătianu, de azi, se înalţă din mintea, veneraţia şi recunoştinţa ţă­ranului băcâoan, care dovedeşte prin aceasta înalta conştiinţă naţională ce trăeşte în masa poporului, pen­tru ce cu muncă, patriotism şi demnitate, şi-au închi­nat forţele lor pentru binele şi propăşirea neamului. Acest simţământ care a isvorât în mod spontan din sufletul poporului şi s’a întâlnit cu acela al intelectualilor, constitue dovada cea mai perfectă şi şi mai îmbucurătoare de deplina comunitate de idea­luri şi înţelegerea nevoilor ce leagă poporul şi con­ducătorii săi. Un simbol al conştiinţei româneşti Astăzi, figura de bronz a lui Ion C. Brătianu re­­sumează şi acest simbol de unitate a conştiinţei pu­blice între diferitele trepte sociale ale poporului român şi prezenţa noastră, a tuturora, în jurul fiinţei nepe­ri­toare a marelui patriot român, adevereşte pentru tot­deauna neclintita unitate de simţiri din inimele noastre ale tuturora, în cugetul de a prăznui pe acela pe care azi nu-l mai poate revendica o singura treaptă socială sau un singur partid politic, ci o naţiune întreagă. Ion Brătianu domină perspectiva istorică a vea­cului al XIX-lea cu începere chiar înainte de 1848. De aceea pe el, ca şi pe marele figuri ale neamului, timpul şi istoria, marii şi drepţii judecători ai popoa­relor, îl ridică deasupra stratului social şi naţional că­ruia i-a consacrat munca şi sufletul său şi proectează înfăţişarea sa în linii grandioase, depăşind astfel pro­porţiile fireşti ale semenilor săi şi dându-i puterea şi înălţarea celora, a căror viaţă şi al căror nume se con­fundă cu viaţa şi cu numele neamului lor însăşi. Viaţa lui Ion C. Brătianu Iată de ce, Domnilor, în faţa bronţului care în­făţişează pe Ion C. Brătianu, mintea noastră refuză a-i da o biografie omenească, a cerceta data şi locul naş­­terei, studiile ce a făcut, viaţa familiară şi socială a lui, precum şi sfârşitul lui pământesc, căci ei şi nu­­mele lui au încetat de a mai reprezenta o importanţă individuală, ci spărgând prin covârşitoarea valoare a actelor sale, tiparele vieţei fizice, s’a ridicat la înăl­ţimi supra­omeneşti, la care însuşirile individuale în­cetează şi dispar d­in faţa tributelor obşteşti şi naţio­nale cu care meritele i-au înveşmântat fiinţa. Ion C. Brătianu este al naţiunei române. Viaţa lui se contopeşte cu idealul, viaţa şi sbuciumările na­­ţiunei române în a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Acest mare român şi-a consacrat energia, până la ul­tima suflare, pentru propăşirea poporului şi a binelui

Next