Glasul Bucovinei, august 1925 (Anul 8, nr. 1888-1910)
1925-08-01 / nr. 1888
Pag. 2 „Casa noastră“ Aşa se numeşte societatea pe acţiuni pe care organizaţia partidului naţional-liberal din Bucovina a pus gând să o înfiinţeze în Cernăuţi. In primul rând societatea aceasta urmăreşte scopul de a ridica în Cernăuţi o casă pe seama organizaţiei noastre, casă în care să fie adăpostite ziarul său, sala de lectură, cerc de studii, biblioteca etc. Oricine din prietenii şi binevoitorii noştri poate da ajutor la înfăptuirea acestui frumos gând, subscriind la „Casa noastră“ cel puţin câte o acţiune, al cărei preţ este de una mie Lei. Prietenii şi binevoitorii noştri de la oraşe şi sate sunt călduros rugaţi să subscrie acţiuni pentru „Casa noastră“, fiind încredinţaţi că prin aceasta dau banului o întrebuinţare cu adevărat folositoare lor şi propăşirii culturale româneşti. Banii pentru acest scop împreună cu declaraţiunea de subscriere se trimit la „Banca Regională“ din Cernăuţi, unde „Casa noastră“ şi-a deschis un cont (socoteală) al ei. ----------------------••••--------------------- Transportul coloniştilor Reducere pe C. F. R. In urma cererii pe care d. ministru I. Nistor a făcut-o In interesul sătenilor colonişti, Ministerul comunicaţiilor prin direcţia generală C. F. R. a îngăduit transportul coloniştilor pe căile ferate cu tarif (preţ) scăzut (reducere). Deci sătenii colonşti cari urmează să-şi transporte gospodăriile lor la locul de colonizare, să ia aminte următoarea cale ce trebue urmată: Fiecare sătean-colonist va primi de la Consilieratul agricol din Cernăuţi (Palatul guvernului) o adeverinţă că este colonist. Cu această adeverinţă se va duce la şeful staţiei în care încarcă gospodăria şi îi va aduce la cunoştinţă ziua când doreşte să încarce, ca să-i dea vagonul. Pentru vagon va plăti, cum am spus, un preţ scăzut, adică mai mic decum plăteşte de obiceiu călătorul. Aceia dintre colonişti, cari şi-au dus lucrurile de gospodărie la loculde colonizare, fie cu banii lor fie cu bani primiţi dela Consilieratul agricol sau dela felurite bănci prin mijlocirea (ajutorul) Consilieratului, au de făcut următoarele în interesul lor: Vor aduce scrisorile de trăsură (fructele) adică hârtiile dela calea ferată în care este arătat lămurit că săteanul a încărcat în vagon treburile gospodăriei sale şi le a dus la locul de colonizare — vor arăta, zic, scrisorile de trăsură la biroul (cancelaria) Consilieratului agricol din Cernăuţi, în orice zi dela ora 8 până la 10 dimineața, pentru ca acesta să facă for ,GLASUL BUCOVINEI mele cuvenite de înapoiere a banilor pe care sătenii i-au plătit mai mult peste suma de bani scăzută, la care avem dreptul. Aceste forme odată îndeplinite, sătenilor colonişti li se vor da înapoi banii despre care e vorba Li se atrage luarea aminte a gospodarilor colonişti să facă taman aşa cum am arătat mai sus, pentru că să nu mai dea loc la întârzieri sau alte neajunsuri din pricina neîndeplinirii formelor prescrise de lege. Se aduce la cunoştinţa coloniştilor că Direcţia Regională a Căilor Ferate Române (C. F. R.) a dat în înţelesul acesta ordin telegrafic tuturor șefilor de stații. Mutt min iiirt «Mt Am vorbit în mai multe rânduri despre noile aşezăminte ce stăpânirea le-a înfiinţat pentru a veni în ajutorul ţăranilor plugari cu vorba şi fapta, şi anume despre camerele agricole. Aceste folositoare aşezăminte sunt chemate a juca un mare rol în desvoltarea şi ridicarea agriculturii, care e ocupaţiunea principală a celei mai mari părţi din locuitorii acestei ţări. De aceea conducătorii statului şi-au dat sama că sprijinind muncitorii de pământ, folosesc în largă măsură ţării întregi. Aşa s’au înfiinţat deci aceste camere agricole, din cari se vor da îndrumări folositoare şi bune muncitorului de pământ, şi cari vor ajuta mult la sporirea producţiei. Pentru a nu întârzia cu foloasele ce aceste aşezăminte sunt chemate a le aduce, guvernul a hotărât ca alegerile pentru camerele agricole să aibă foc în ziua de 25 August. Insă fiindcă locurile în care urmează a se alege candidaţii sunt de mare însemnătate, iată că s’au aflat oameni cărora le-a venit pofta după câştiguri nemuncite. Şi unde mai până ori îi vedeai cârtind şi vorbind de rău tot ce se face de cătră partidul liberal, azi li vezi că se îmbulzesc pe la cele locuri de cari până acum numai vorbe rele ştiau a spune. De asta trebue ca ţărănimea să-şi dea bine seama pe cine-l alege în aceste aşezăminte, cari reclamă numai oameni pricepuţi şi chemaţi pentru aşa însărcinări grele. Mai trebuie ca cei ce prin votul ţăranului plugar vor întră în aceste aşezăminte să aibă meritul de a fi contribuit cu ceva la înfiinţarea lor. Ori, se ştie prea bine cine a dat fiinţă camerelor agricole, şi că numai mulţumită străduinţelor şi priceperii stăpânirii, ieşită din sânul partidului naţional-liberal, ele au putut lua fiinţă. No. 3888 Mare foc în regiunea de petrol de pe lângă Moreni Deabia s’a putut stânge focul ce izbucnise la sondele (fântănele) de petrol ale societăţii „Creditul Minier“, dela Moreni iată că se anunţă o altă şi mai groaznică nenorocire. In regiunea de petrol de pe lângă Moreni, proprietatea „Societăţii Româno-Americane“ a luat naştere un nou şi mai straşnic foc, a cărui stingere s’a dovedit imposibilă (cu neputinţă). Focul sa aprins dela nişte scântei sărite dăla o piatră lovită cu sapa în timpul lucrului. Aprinzându-se îndată gazele din împrejur, flăcările s’au ridicat până la o înălţime de 40 metri, iar fumul până peste 300 metri. încercările de stingere au fost zădarnice, şi se crede că focul va ţinea 3 până 4 săptămâni pănă ce se va stânge dela sine. Au ars până acum Şapte case ţărăneşti. Focul se poate vedea la mari îndepărtări noaptea se vede chiar de la Braşov. Cum puterea focului nu slăbea deloc, s’a hotărît să se tragă cu tunul asupra sondei aprinse. Miercuri artileria a tras 5 obuze, din cari trei au nemerit sonda şi au găurit coloana (ţeava de fier). Atunci păcura a isbucnit mai tare şi focul a crescut mai mare. Lucrătorii au început îndată să sape şanţuri împrejurul sondei ca să se strângă acolo păcura, care astfel ar putea întinde focul asupra satului întreg. Noaptea Morenii sunt luminaţi de flăcări aşa de tare de’ţi vine a crede că-i ziua. Oamenii şi-au părăsit casele, temându-se ca focul să nu se întindă. Pagubele pricinuite de foc se ridică la zeci de milioane. Miercuri seara s’au mai fost aprins alte trei sonde ; acestea însă au putut fi stânse. Totuș un lucrător, care s’a apropiat prea mult, a murit in mijlocul flăcărilor. --------------------c«t»a-------------------- ieşit din lume Marocul Trupele franceze în unire cu cele spaniole înaintează tot mai mult. O mare parte din ţara Marocanilor, deţinută până acum de răsvrătiţii iifani, a fost ocupată de trupele franceze. Mareşalul Petain (Petén) după ce a inspectat trupele de pe frontul marocan s-a întors în Franţa. Mareşalul Lyautey (Liptei) a rămas comandant în Maroc, având pe generalul Naulin (Neion) ca subcomandant al trupelor franceze. Popoarele băştinaşe, cari îi sprijineau până nu demult pe Abd el-Krim, s’au lepădat acum de el. Se crede că răsvrătiţii vor cere acum pace, întrucât situaţia lor s’a înrăutăţit foarte mult. Intre Polonia şi Germania Guvernul polon din Varşovia a hotărât să expulzeze (să gonească) din ţară 35 mii de germani, fiindcă s’a dovedit că uneltesc contra intereselor statului în care locuiesc. Germania la rândul ei va expulza 8 până la 10 mii de poloni stabiliţi în Germania. Neînţelegerea ce s’a ivit pe această chestie între amândouă ţările încă nu a putut fi înlăturată. Ministrul treburilor străine din Polonia a plecat în America, unde ţine conferinţe despre ţara sa. Patru fete de ’mpărat — Poveste — Demult, demult, când pământul era o grădină mare de pomi a fost un împărat puternic, care se numea Timp-Impărat. Şi avea împăratul acesta patru fete frumoase ca nişte îngeri din raiu, nau alta. Mai ales Noaptea şi Amurga erau aşa de frumoase, cu părul lor negru ca peana corbului, cu ochii ca două pietre nestemate, încât mama lor, Vremea, trebuia să le stângă în fiecare zi cărbuni pentru deochi. Ziua şi Aurora, fetele cu părul de aur, nu erau, tocmai aşa de frumoase ca surorile lor, dar erau blânde şi vesele, de-ţi era mai mare dragu să le privești. Când au crescut mai mari, tatăl lor, Timpul, le-a dat voe ca să iasă din când in când la preumplare prin grădina cu pomi a castelului, însă le-a spus că nu care cumva vreuna din ele să cerce să intre în pădurea din capul grădinii, că aceleia i se va întâmpla o nenorocire mare. Din ziua aceea cele patru fete de împărat ieşeau regulat la preumblare şi rătăceau de dimineaţa pănâ seara prin văile împodobite cu fori mirositoare, se opreau pe piscurile munţilor scăldaţi în nori şi erau fericite privind largul lumii ce se întindea la picioarele lor, jucându-se nevinovat prin văilemunţilor, cu puii de cerb, cari pe timpul acela nu cunoşteau încă pocnetul puştii şi erau blânzi ca mieii. Intr’un târziu ajunseră în faţa unei porţi mari de fier, ţintuită cu table de aur şi bătută cu cue de diamant. Amurga se opri cu teama pe loc şi zise surorei sale: — Să ne întoarcem înapoi! Noaptea însă păşi hotăritâ pe pragul porţii, cu toate că inima i se bătea de sta să-î rupă coşul pieptului; mai privi odată spre sora sa, ş’apoi — bătu in poarta neagră. — Poc, poc, poc !... — „Cine-i ? — întreabă un glas dinlăuntru. — Eu... Noaptea! Şi poarta s’a deschis. In clipa aceea strălucitul soarelui a pierit şi în pragul porţii întredeschisă văzu figura unei femei voinice, învălite într’un văl de mătase, iar la spatele ei se desfăşura bolta înstelată a cerului întunecat. Noaptea sa întoarse tremurând de spaimă şi cercă să fugă, dar femeea aceea cu ochi negri, o prinse frumuşel de hăinuţă şi îi zise încet: — „Nu fugi, Noapte!“ De mult te-am aşteptat eu în împărăţia mea, care e tot aşa de mare ca şi împărăţia duşmanului meu de moarte, a împăratului Timpul. Tu vei veni cu mine în ţara mea neagră, unde nu vei mai vedea razele soarelui şi astfel îmi voi răzbuna crud ruşinea ce mi-a făcut o tatăl tău! Şi trăgând-o încet sub bolta înstelată, poarta s’a închis cu un scărţăit prelung. Intr’o zi însă Noaptea, cea mai dornică dintre susori, de-a şti toate chemă la sine pe sora sa Amurga şi ii zise: — E frumoasă grădina nostră, prea frumoasă, dar oare de ce nu e iertat să întrăm şi în pădurea aceea, care e mai frumoasă ca toate, ai cărei pomi sunt mai mândri decât ceilalţi, din care răsbat seara acele oftări lungi, acele cântece dulci, ce te înfioară, acele sunete duioase de muzică din cer ? De ce să nu intrăm ? Vom merge pe ascuns, când nu ne vede nimeni şi o să vedem tot tot şi — nimeni n’o să ştie. Amurga s’a răsgândit puţin, apoi s’a învoit. Şi s’au dus într’o zi de lucru, când împăratul era cuprins cu trebile ţării, când celelalte surori se jucau sub un nuc umbros cu o privighetoare guralivă, s’au dus șiau întrat, stăpânite de-o teamă ascunsă, în pădurea de arbori mândri, cari dau oftări lungi ce te ’nfioară, sunete duioase ca de muzică din cer... O tăcere adâncâ stăpânea acolo. Soarele părea mai palid, învăluit într’o ceață deasă. Cerul abia se vedea aci colo printre frunzele fagilor uriaşi, înaintau încet, fără nici o vorbă, privind cu ochi mari la trunchiurile scorburoase ale arborilor ce le cădeau în cale, ascultând, uimite, şoaptele frunzelor mişcate de vânt. Din când în când se opreau ostenite lângă vre-un izvor limpede și iar porneau mai departe. Voiau să vadă în ziua aceea tot. Amurga, palidă de spaimă a început să fugă repede ca vântul înapoi spre casă. Zbura printre arborii cu trunchiuri scorburoase ce-i cădeau în cale, însă a rătăcit calea și — n’a mai putut ieși din pădure... Când a văzut împăratul că Noaptea^ şi Amurga lipsesc, o ceaţă de tristeţe îi întunecă ochii lui adânci.. Iar în dimineaţa zilei următoare a chemat pe Aurora şi Ziua la sine, şi le-a zis plin de durere : — V’am dat tot ce-am avut, ca să fiţi fericite. Insă voi nu m’aţi ascultat. Acum s’a sfârşit. Şi trăgând cu băţul său de fildeş un cerc lung în jurul lumii urmă: — N’aţi putut trăi libere. De azi încolo veţi alerga neîncetat pe drumul acesta în urma surorilor voastre rătăcite. De-atunci Aurora şi Ziua fug neîncetat in urma Amurgului şi a nopţii, urmând drumul făcut de cercul băţului de fildeş al împăratului Timpul. Dar nu s’or ajunge nici în vecii vecilor. Din „Foaia Interesantă“. Antoniu Geldean