Glasul Bucovinei, august 1926 (Anul 9, nr. 2166-2190)

1926-08-01 / nr. 2166

Cernăuţi Duminică 1 August 1926 Numărul 2 Lei Anul IX, No. 2166 Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada lancu Flondor Nr. 33 ANUNŢURI ŞI RECLPRIVE se calculează după tarif şi se primesc la admi­nistraţie : Strada lancu Flondor No. 33 Pentru inserare în Interiorul ziarului se urcă taxa cu 50*­*, Porul de Judecată la Cernăuți. Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele nu ne înapoiază. «BORIm­ENTUl:­ae Bo­caş 380 lei, p* */t an 200 lei, pe trei luni 100 lei, pentru ţinuţi zilnic: pe un an 200 lei, pe V/a an 120 lei, pe trei luni­­ lei. Numai numărul de Duminică: pe un an 80 lei, pe V* an 50 lei, pe trei luni 30 lei. Pentru străinătate pe un an 800 lei, pe V/a an 400 lei. Plăţile se fac la sediul ziarului. Angajamentele ţării Să reţinem suma de circa 6 miliarde care constituie anuitatea minimă fixată în bugetul anului 1926 pe care statul trebue să o plătească la anumite epoci ca angaja­ment de ordin public. Dar fie­care ţară are şi angajamentele ei de ordin privat care se adaug la cele de sus. Scopul acestui articol este aflarea acelor angajamente ale Ţării noastre. Cum pot guvernele să trateze în numele ţării şi să Încheie contracte angajând ţara, aşa poate fie­care particular fie persoană fizică sau morală să se oblige faţă de altă ţară sau faţă de supuşii altei ţări. Fiecare firmă sau persoană fizică se poate angaja să plătească în sc­ri­lia lii'e, în America dolari sau în Elve­ţia franci. Şi orice cheltueli sau­ plăţi le fac românii în străinătate contribuie la urcarea angajamentelor de ordin particular. S’ar părea că se poate pune întrebarea: .adecă ce pierde ţara, dacă X sau Y e dator sau petrece în străinătate pe cheltuiala sa“ ? Sigur că este o întrebare puţin obişnuită şi respunsul ei poate duce în eroare. Dar res­­punsul ei nu poate fi altul decât acesta. Orice consumaţie făcută în străinătate nu înseamnă decât o cre­anţă a străinătăţii asupra noastră şi neavând ţara compenzaţii, aceste plăţi trec la pasivul balanţei comer­ciale. Fără a întră în căutarea motivelor, vom recunoaşte cu toţii că românii bogaţi în ma­rea lor majoritate sânt stăpâniţi de vechiul şi dăunătorul obicei de a consuma şi de a se aproviziona în străinătate. După Finan­ţele publice ale României din Analele Eco­­nomice şi Statistice din 1926 angajamentul anual provenit numai din datoriile importa­torilor face 1 miliard Lei pe diferite pieţe. Şi cred că sântem destul de modeşti dacă socotim cu 1/2 miliard cheltuelile con­sumatorilor noştri de toate categoriile în străi­nătate plus toate obiectele importate dar netrecute în registrele vămilor. N’am socotit plăţile ce se fac anual de diferiţi importatori şi călători vaselor streine pentru transporturi precum şi societăţilor de asigurare streine. Aceste plăţi socotite numai 10% cu de la anuitatea de 1 miliard ar face 1 sută de milioane Lei. Suma cea mai mare însă o formează dobânzile capitalurilor împrumutate de dife­rite întreprinderi din ţară la un loc cu divi­dendele capitalurilor streine învestite în în­treprinderile de la noi. Se ştie doar­ că 2­­­3 din capitalul învestit în întreprinderile petro­lifere este strein, care anual îşi reclamă di­videndele. După toate bilanţele publicate la fine de an, după cifrele publicate în Statis­tica minieră şi după buletinul statistic al Ro­mâniei ajungem la cifra de circa 3 miliarde Lei, care se trimite anual peste frontieră. Și aceste sunt cifre cari nu se pot reduce nici dela o zi la alta nici dela un an la altul. Intru­cât facem aceste constatări în le­gătură cu chestiunea împrumutului extern preconizat de d-nul Ing. Manoilescu tre­buie să vedem cum stăm şi cu balanţa comercială. Ori aceasta potrivit socotelilor din Ana­lele Econom,­ei statistice arată încă pe anul trecut un deficit de peste un miliard lei , iar pe primul trimestru al anului 1926 peste 2 miliarde şi jumătate, va să zică peste 3 miliarde și jumătate.­­ Adunând acum toate sumele de mai sus căpătăm cifra de aproxi­mativ 8 miliarde angajamente de ordin pri­vat. Adunându-se la aceasta și cele de ordin public face suma de aproximativ 14 miliarde. Aceasta este o datorie scadentă în 1926, care trebuie plătită în străinătate în valută străină şi pentru lungă durată. Cine simte greutatea acestor cifre şi cine le pătrunde pe deplin şi dacă mai are şi fleţul responsabilităţii nu poate să se arunce în fiecare tren şi să caute noi angajamente. Deşi balanţa comercială indică veniturile ţării, totuşi într’un articol ce urmează voi trata mai de aproape chestiunea veniturilor pentru a dovedi mai convingător cât de gre­şită şi dăunătoare este politica împrumu­turilor. Vasile Ungureanu , St»»"-"..------------­ Activitatea parlamentară a d-lui senator R. Sbiera D. Radu Sbiera s’a distins In Senat prin prote­stări copilărești pe care cu drept cuvânt un senator din majoritate, d-l M. S. Zânoagă, le-a numit „pe­dantism”. D-l Radu Sbiera își pusese candidatura pentru un joc de chestor şi fiindcă candidatura sa n’a fost luată în serios, d-sa s’a supărat foc şi intr’o comu­nicare la sumar a început să facă morală preşedin­telui şi maturului Corp, care n'ar observa regula­mentul. La aceasta d-l Radu Sbiera a primit din par­tea preşedintelui Senatului răspunsul cuvenit, pe care îl reproducem din „Desbaterile Senatului“ No. 10, pag. 113 : D. General C. Coandă, preşedinte: D-lor Se­natori, să-mi îngăduiţi ca să răspund comunicării d-lui Sbiera cu privire la procedarea de ieri. In pri­vinţa alegerii chestorilor şi a secretarilor. D. Sbiera să benevoiască să fie atent la cele ce voiu avea a spune cu privire la prescripţiunile re­gulamentului. D-lor, am mărturia întregului Senat că lucră­rile s’au petrecut in modul cel mai corect (aplause prelungite), ca atare eu nu înţeleg ca d-nul Sbiera sa vină să ne dea lecţiuni de cum trebuie să aplicăm regulamentul (Aplause prelungite). D-lor Senatori, dacă nu ar fi decât amintirea pentru a confunda pe d. Sbiera cu ceea ce susţine astăzi, îl rog să-şi amintească, având cunoştinţă de unele protestări, că i-am dat depline puteri ca să ve­rifice la biurou toate voturile. D-sa s’a eschivat Insă dela acest control. Mă cred îndreptăţit deci să afirm că d-sa nu are drep­tate să reproşeze că lucrurile nu s’au petrecut co­rect atât în ceeace priveşte numărul votanţilor cât şi in ceeace priveşte numele candidaţilor. Dacă d-sa are alte idei de felul cum trebuie pro­cedat, nu are decât să vină aci cu o propunere de modificare a regulamentului. Dar odată ce regulamen­tul stabileşte forme anumite, suntem datori să-l res­pectăm. Am fost cel dintâi care v-am adus, odată cu alegerea mea la preşedinţie, asigurarea că voiu veghia la stricta aplicare a regulamentului (aplause prefun­ gite), aşa încât, cu aceste afirmări din partea mea, d. Sbiera poate să fie asigurat că nu avem să aşteptăm din partea d-sale la vre-o intervenţiune şi deci se poate dispensa de a ne da sfaturi asupra felului cum trebuie să aplicăm regulamentul. Maturul Corp are conştiinţă de felul cum trebuie să domnească ordinea aci. (Aplause prelungite). Voci: închiderea discuţiei. — Se pune la vot închiderea discuţiei şi se admite. D. Radu Sbiera: Cer cuvântul. D. General C. Coandă, preşedinte: S’a Închis discuţiunea, d-le Sbiera, nu mai puteţi avea cuvântul asupra acestei chestiuni. Voci: Da, da, discuțiunea s’a închis. (D. Sbiera întrerupe). -test- Când pribegeşte un pangermanist... D-l Dr. Paul Rohrbach, licenţiat în teologie şi de meserie „Kolonialpolitiker“, astăzi răsuflat, la activul său cu cârti despre „Ideia germană In lume“, prin care arată că ce-i bun pe lume e german, este unul dintre cei mai înverşunaţi pangermanişti, oameni cari i-au stricat Germaniei mai mult faţă de celelalte state decât i-ar fi putut ajuta înlăuntru. Cu câteva săptă­mâni inainte de a se bănui că va isbucni războiul mondial, d. P. Rohrbach îndemna tinerimea universi­tară la războiu, pe motiv că Rusia nu este pregătită, iar Franţa este lipsită de populaţie şi decăzută. Acum, după ce armatele germane au fost biruite de Francezii „decăzuţi“, d. Rohrbach, regretând că nu s-a putut în­făptui „Mitteleuropa“ de exploatare economică ger­mană până la sânge, a început pribegia prin statele succesoare pentru a-şi mai împrospăta puţin teutoni­s­­mul agresiv şi intolerant. Impresiile şi le comunică prin „Czernowitzer Deutsche Tagespost“ din 29 iulie 1926. Fireşte, pentru civilizatorul lumii Iugoslavia, Po­lonia, Cehoslovacia şi România sunt „Gross-Balkanien“ ceea ce înseamnă „îmbinarea violenţei cu corupţia“. In România doar guvernul averescan prin abdicarea sa faţă de minorităţi ar începe o „înnoire“ a „influenţei culturale austro-ungare“. Şi asta s’ar putea face numai prin oprirea balcanizării care vine din vechiul Regat. Vedeţi, D-Voastră, cam ce rol îi atribue marele cul­­turalizator guvernului Averescu. Dar d. Rohrbach este în general foarte pesi­mist. Dânsul se îngrozeşte de corupţia ce este în „Gross-Balkanien“, citează exemple şi nu prea are nădejde. Şi se indignează la culme că reprezentanţii acestor state au cuvânt la Societatea Naţiunilor. Emi­nentul călător in indignarea sa „mitteleuropeana“, a notat un lucru: să citeze exemplele edificatoare din Germania, scandalul cu corupţia unor foşti mi­niştri în legătură cu Reichsbankul şi „bacşişurile“ pe care le-au luat înalţi funcţionari. Afacerile de corup­ţie cu paşapoartele, unde miniştri s’au lăsat plătiţi de agenţi negustoreşti, furt şi jaf in averea ţării, asasi­nate. Şi ca un strălucit exemplu de Înaltă civilizaţie, îndreptăţită să­­ se indigneze in orişice moment, cazul generalului Ludendorff, care şi-a trimis capitalul în străinătate pentru a-şi înşela patria la impozite. Dacă d. Rohrbach, intorcându-se din pribegia prin Balcania, s’ar gândi şi la aceste nimicuri civilizatorii dela Ber­lin şi München fără îndoială că l-ar cuprinde iarăşi optimismul. Înfiinţarea societăţii de radiotelefonie. P D. Mi­nistru Văleanu a citit statutele înfiinţării societăţii de radiotelefonie. Capitalul societăţii va fi de 50 milioane şi se va repartiza astfel: 20 milioane evaluarea drep­tului regalian, 10 milioane aporturi reale (instalaţii, teren, aparate, etc.) iar 20 milioane subscripţie publică. Consiliul de ad-tie se va compune din 9 inşi dintre cari 5 numiţi de guvern şi 4 aleşi de adunarea ge­nerală.

Next