Glasul Bucovinei, august 1926 (Anul 9, nr. 2166-2190)
1926-08-01 / nr. 2166
Pig. 2 Zilele negre vini... Un cunoscut anonim al ziarului averescan „Dreptatea anonim şi atunci când semnează mai ales anume bebele pretins literare, se trudeşte în editorialul din 28 iulie ca să restabilească, cu grosolănii şi trivialităţi la adresa adversarilor politici ai averescanilor, situaţiunea politică zdruncinată a d-lui Dori Popovici. S’a supărat adecă anonimul că noi am stabilit că plecarea d-lui Dori Popovici ,un concediu, nu-i chiar voluntară şi că dela toamnă s’a cam sfârşit cu ministeriatul patronului sioniştilor. Dar mai nostim e că anonimul dela„Dreptatea“ se pune In contradicţie pe chestiunea semnalată chiar cu paraleul Dori. Căci acu patru zile d-l Dori Popovici? comunica sub formă de interview ziarului „Morgenblatt“ că dela toamnă ministerul Bucovinei se desfiinţează, iar anonimul „Dreptăţii“ ştie că peste două luni d-l Dori Popovici se va întoarce tot ministru al Bucovinei !... Prin urmare cine are dreptate ?... Precizăm: Nici Dori, dar nici anonimul de la „Dreptatea“! Şi iată de ce: Un minister al Bucovinei nu există. Situaţiunea pe care în curând o va pierde paraleul Dori a fost cea de ministru de stat fără portofoliu. Conform art. 88, 93 etc. din Constituţie M. S. Regele numeşte şi revoacă pe miniştrii Săi. Uzansa este că acela care a fost însărcinat cu formarea guvernului propune Suveranului lista de miniştri ce urmează a fi numiţi şi Regele ţine seama de propunerile preşedintelui de consiliu, întrucât dar — după cum însuşi d-l Dori Popovici o spune In „Morgenblatt1 — de la toamnă d-sa nu va mai fi ministru al Bucovinei, concusia nu poate fi decât una singură . Că generalul Averescu — pentru a nu mai fi expus la ameninţări puerile — va cere d-lui Dori Popovici să demisioneze şi va supune demisia acestuia Suveranului. Cu acest prilej se va mai constata încă un fapt interesant şi anume că demisia şefului celor şapte „deputaţi* nu va produce nici o criză de guvern... D-nii Pertrovici şi Sergiu Niţă au grijile lor şi desigur vor preferi să nu se încarce cu enormul balast al tuturor păcatelor şi neroziilor politice Doriste !... Dar dacă-i aşa, dece se supără şi dece înjură anonimul dela „Dreptatea* ?... S’ar cuveni mai curând să ne fie mulţumitor pentrucă îl prevenim din timp şi-l punem în situaţiunea să vadă realitatea şi să-şi asigure pârliţa de existenţă pentru zilele negre ce vin!___ Citiţi „Glasul Bucovinei“ ....—«i- GLASUL BUCOVINEI Cum îşi ţine d-nul Primar Sbiera promisiunile „edilitare“ Din partea unui cetăţean primim următoarea plângere întemeiată: Domnule Director, rog să binevoiţi a publica in ziarul d-voastră „Glasul Bucovinei" următoarele: •Strada Mihalcei şi strada Calea Roşiorilor sunt cele mai frecventate străzi, in urma faptului că strada Calea Roşiorilor comunică cu Gara „Grădina Publică“. O lume Întreagă circulă pe aceste străzi. Deasemenea şi manutanţa militară se foloseşte de ele pentru a aduce de la gară lemnele necesare. Insă aceste străzi sunt foarte defecte. Mai ales la răscrucea lor, adică pe porţiunea dintre str. Mihalcei Intre realităţile No. 7B şi Calea Roşiorilor realitatea No. 34, şi strada Andrei Mureşanu, se află o băltoagă pe o intindere de vreo 50 de m. Încât nu e cu putinţă de a trece nici pe jos şi nici cu căruţa. S’a strâns acolo atâta apă că cine ar voi să treacă pe acolo, noroiul i-ar ajunge până la genunchi. Deci să binevoiască d-nii de la Primărie in Ioc să se ocupe cu fel de fel de năzdrăvănii a repara drumul şi a săpa cel puţin şanţuri“. Iubite cetăţene, in zădar vă plângeţi. Domnul „Primar* Sbierea nu-şi bate capul cu alde acestea şi nici nu are vreme să se gândească la ele. Doar’ Începe iarăşi a ţine „adunări“ şi a purta lumea pe drumuri, socotind că în felul acesta va putea să-şi repare situaţia zdruncinată şi să evite ... ceea ce trebue să se întâmple mai curând sau mai târziu. -••aa- O politică industrială greşită In cercurile politice şi industriale a stârnit mare senzaţie şi legitimă indignare faptul că guvernul actual este pe cale să incheie un contract cu un consorţiu austriac, privind Înfiinţarea unei fabrici de locomotive şi vagoane in România, contract care se va încheia în condiţii extrem de oneroase pentrustatul român. Căci conform acestui contract statul se obligă să-i dea nouii fabrici de lucru de cel puţin 500 milioane lei anual, iar dacă comenzile ar întrece această sumă, atunci societatea va lua şi jumătate din aceste supracomenzi. Contractul acesta oneros urmează a se încheia pe timp de 20 ani. Dacă contractul acesta se va înfăptui, atunci industria metalurgică românească va primi o adevărată lovitură, pentrucă fabricii acesteia i s’a asigurat un adevărat monopol, căci România nu va putea comanda anual mai mult de 500 milioane lei. Societatea aceasta nu mai cere privilegii, cu scutire de vamă, preţuri urcate, etc., privilegii pe care nici o societate românească încă nu le-a avut. Şi pe deasupra societatea această camuflata care să mai aibă libertatea de a-şi aduce din străinătate toate piesele, cari vor fi montate aici în ţară. Prin încheierea acestui contract şi societatea austriacă se va lua lucrul din mâna românilor, dându-se la străini. Căci puterea de lucru a industriei româneşti e întreită decât i s’a dat până acum de lucru din partea statului. Atunci e foarte ciudat, dacă toate comenzile pot fi executate de industria indigenă, dece guvernul admite înfiinţarea în aceste condiţii, cu adevărat monstruoase, a unei societăţi străine şi dece nu acordă cel puţin aceleaş privilegii şi industriei naţionale. E şi aceasta o politică industrială, care caracterizează îndeajuns guvernul actual. Căci dacă acel contract va deveni fapt, i s’a dat o grea lovitură industriei românești. No. 2166 Banca Producătorul Agricol S. A. — Capital vărsat 4.000 000 lei — Cernăuți, str. Iancu Flondor Nr. 45 Adresa telegrafică „Producătorul* Prospect de emisiune In bază hotărîrii adunării generale din 28 I6 a. c. Banca •Producătorul Agricol“ și-a sporit capitalul social cu 6.000.000, — adecă dela 4.000.000 — la 10.000.000. Această mărire este repartizată în 24.000 acţiuni nominative plătite integral a 250 Lei plus 25 Lei cheltueli de emisiune. Potrivit art. 17 din statut, consiliul de administraţie a rezervat pentru vechii acţionari 16.000 acţiuni, cari stau la dispoziţia lor până la 15 - 10 a. c. De aci înainte consiliul va dispune de ele cum va crede. Restul de 8.000 acţiuni sunt la dispoziţia publicului şi se pot semna în biroul băncii, Cernăuţi str. I. Flondor 45, precum şi în birourile agenţiilor Suceava şi Ciudeiu. Consiliul de administraţie .....—••••------------------Alegerea Miorio M»M prior La 1 August, toţi normaliştii cu diplomă de capacitate, învăţătorii înaintaţi de gr. I de la şcoalele de aplicaţie, precum şi reintegraţi d in învăţământul primar, se vor prezenta la Inspectoratele regionale, spre a-şi alege locuri in învăţământul primar rural şi urban. Candidaţii normalişti vor fi supuşi unui examen medical. Normaliştii, cari termină stagiul militar în acest an, au dreptul să se prezinte înainte de terminarea stagiului militar, spre a-şi alege locuri. Normaliştii, cari n’au satisfăcut legea recrutăre, şi normalistele, cari n’au împlinit vârsta de 21 anii vor fi numiţi provizoriu. In cazul când sunt mai mulţi candidaţi pentru acelaş joc, se vor lua în consideraţiune în ordinea de preferinţă: vechimea pe tabloul de capacitate, clasificaţia, interesele familiare, precum şi interesele materiale. Numirile normaliştilor se fac pe ziua de 1 Septembrie, prin decizie ministerială şi cu titlul provizoriu. Farmaciile de serviciu în Cernăuţi. — In ziua de 1 August a. c. vor avea serviciu farmaciile: Fiebert Norbert, str. Regina Maria 16; Guttmann Abrh. Str. Sf. Treimi 37 ; Geller I. str. Bucureştilor 11 şi Storfer I. str. Tirului 4. In ziua de 2 August a. c. farm. Bendit Iosef str. Ion Creangă 23; Grossmann Leon str. I. Flondor 37; Perlstein Caesar, str. Universităţii 7; Greif Max, str Regele Ferdinand 18 şi Branowitzer Leopold, Piaţa Ghica-Vodă 2. In ziua de 3 August a. c. farm. Deligdisch Siegfried, str. Cuciurului Mare 28; Fait Matei, str. Romană 23; Gregor Marta Silion Piaţa Unirii şi Hersthmann Heinrich str. Hormuzachi 3. De la Suceava la Fălticeni (de St.Ilie 1926) (Urmare şi sfârşit) Şi mai dăm iarăşi cu ochii de un iezuleţ. Şi colo, la Strâmbu erau *) până de curând, chiar până acu un an, iazurile cele mari în cari fojgăia rătăreţul selbatec. Aveau ei destul de lucru vânătorii din partea locului, în cele zile de toamnă târzie. Drumul prinde a coborî la vaie. Ţinutul apăriilor se vesteşte şi cu băţoasele codobaturi cari fredonează din coadă mişcări de targo pe firele stâlpilor de telegraf. Dar în sfârşit un sufleţel de om, o căruţă ! Căluţul gâfâie năstruşnic, iar de sub sărăcuţele ţoale zdrenţuite te aţinteşte, palid şi stins de suferinţă, un căpuşor bălan. — La spital, la spital? — întrebi. — Ba la Sfânt, că doftoru cel din Folticeni ne-a mânat, de-a puterea-hi, la Sfânt... — Şi tristeţa bietului om e atât de covârşitoare, că te face să-ţi strângi iară ochii de pe afară şi să cobori în tainiţele sufletului... Şi nu mai ştii când şi cum te trezeşti în Buneştii cei din hotarul de ieri al Bucovinei şi al Moldovei. Satul, aşezat între două târguri ca Suceava şi Fâlticeni, se înoieşte văzând cu ochii. Abia ici-colo o casă acoperită cu stuf, încolo tot table de tinichea. Oamenii iţi dau foarte cuviincios bună ziua. Din cutare tindă un glas de neputincioasă muiere ţiuleşte cât îl ia gura : — Mă ghiavoli, mă, da nu vă mai daţi jos din cireş, lua-v’ar naiba azi şi mâne ! — Nelipsitul jupân de cârşmar, soios şi cu o întreagă tarniţă de năsoiu, îşi arată şi el cinstita... iar murcă. Dar cea mai preţioasă icoană culeasă aici, e cea de sub cutare poartă, unde un dolofănel de băieţel, numa’n cămăşuică, stă să-şi mănânce bucata de mămăligă rece unsă cu povidlă, iar o cocobâţă de căţel, cât un pui de urs, profită de împrejurarea patrupedă a prietenului său şi, după fitece muşcătură a plodului omenesc, se grăbeşte a-i face slujba de servietă, trăgând cu lăcomie câte o limbuţă peste cafeniile pete de măgiun, rămăse pe nasul şi pe obrazul tovărăşelului său. Trecem podeţul părăului Hraniţa, adevărată hraniţă până mai ieri. Urcăm prin faţa fostei cazărmi de grăniceri, care în ortografie regăţeană se recomandă: „Plutonii Grăniceri Buneşti“. Solida casă de cărămidă, cu atenanţa ei din faţă, stă azi vraişte, s’o bată ploile şi vremuirea. Că nu i s’a putut găsi până astăzi o menire ceva, ci trebue să fiinţeze şi ea drept mărturie a primitivei noastre gospodării „prin noi înşine“, ca şi ruina gării Sucevene din târgul vitelor Sucevii, ca şi marele abator de la Burdujeni etc. etc. Şi de-acu se mai sfârşeşte el şi drumul. Colo’n deal răsar pometele vestiţilor Rădăşeni cu „mere domneşti şi pere de Rădăşeni, cari trăiesc până după Paşti“ — cum mărturiseşte Ion Creangă, de pe vremea când elevul-catehet Ion Ştefânescu Creangă, cu liota de „cateheţi“ după dânsul şi „cu moş Bodrângă cu tot“ se furişa „într’o cinstită (de) crâşmă la fata vornicului de la Rădăşeni“... Ajungem din urmă un şir întreg de căruţe gospodăreşti, cari, ca şi noi râvnesc la vestitul iarmaroc al Fălticenilor. Căruţe de câte un singur cal, în cari bărbaţi şi femei stau claie peste grămadă, iar pietrosul căluţ huţănesc se face cobză în ham ca să dovedească. Câte-o frumuşică de fetişcană, cu cârlionţi cât coada râţoiului, icneşte de ghionturile ce i le tot dă leuca; o mătuşă cât o smochină îşi clănţăneşte cei doi-trei dinţi pe lamba căruţii. Flăcăi, cu turetcile ciobotelor oglindă, se ţin braţiş pe după cap şi cântă cât îi sloboade gura : Supăratu-i omul, Doamne, Când se culcă şi nu doarme, Demineaţa când se scoală Perinuţa-alături goală... Şi toţi şi toate dau vârtos năvală la marele bâlciu al Fălticenilor, unde aşteaptă zodiile cele prevestitoare de fericire şi nenoroc şi unde cu doi-tre lei îţi cumperi minunile şi răsminunile lumii... Dar iată că deja o vreme căruţele ieste împăr t Iazuri cari fură secate cu drenaj artificial şi transformate, dragă Doamne, în pământ arabil.