Glasul Bucovinei, august 1926 (Anul 9, nr. 2166-2190)

1926-08-01 / nr. 2166

Pig. 2 Zilele negre vini... Un cunoscut anonim al ziarului averes­­can „Dreptatea anonim şi atunci când sem­nează mai ales anume beb­ele pretins literare, se trudeşte în editorialul din 28 iulie ca să restabilească, cu grosolănii şi trivialităţi la adresa adversarilor politici ai averescanilor, situaţiunea politică zdruncinată a d-lui Dori Popovici. S’a supărat adecă anonimul că noi am stabilit că plecarea d-lui Dori Popovici ,un concediu, nu-i chiar voluntară şi că dela toamnă s’a cam sfârşit cu ministeriatul pa­tronului sioniştilor. Dar mai nostim e că anonimul dela­­„Dreptatea“ se pune In contradicţie pe ches­tiunea semnalată chiar cu paraleul Dori. Căci acu patru zile d-l Dori Popovici? comunica sub formă de interview ziarului „Morgenblatt“ că dela toamnă ministerul Bucovinei se des­fiinţează, iar anonimul „Dreptăţii“ ştie că peste două luni d-l Dori Popovici se va în­toarce tot ministru al Bucovinei !... Prin ur­mare cine are dreptate ?... Precizăm: Nici Dori, dar nici anonimul de la „Dreptatea“! Şi iată de ce: Un minister al Bucovinei nu există. Situaţiunea pe care în curând o va pierde paraleul Dori a fost cea de ministru de stat fără por­tofoliu. Conform art. 88, 93 etc. din Constituţie M. S. Regele numeşte şi revoacă pe miniştrii Săi. Uzansa este că acela care a fost însărcinat cu formarea guvernului pro­pune Suveranului lista de miniştri ce urmează a fi numiţi şi Regele ţine seama de propu­nerile preşedintelui de consiliu, întrucât dar — după cum însuşi d-l Dori Popovici o spune In „Morgenblatt1 — de la toamnă d-sa nu va mai fi ministru al Buco­vinei, concusia nu poate fi decât una sin­gură . Că generalul Averescu — pentru a nu mai fi expus la ameninţări­ puerile — va cere d-lui Dori Popovici să demisioneze şi va supune demisia acestuia Suveranului. Cu a­­cest prilej se va mai constata încă un fapt interesant şi anume că demisia şefului celor şapte „deputaţi* nu va produce nici o criză de guvern... D-nii Pertrovici şi Sergiu Niţă au grijile lor şi desigur vor preferi să nu se încarce cu enormul balast al tuturor păcate­lor şi neroziilor politice Doriste !... Dar dacă-i aşa, dece se supără şi dece înjură anonimul dela „Dreptatea* ?... S’ar cu­veni mai curând să ne fie mulţumitor pen­­trucă îl prevenim din timp şi-l punem în si­­tuaţiunea să vadă realitatea şi să-şi asigure pârliţa de existenţă pentru zilele negre ce vin!___ Citiţi „Glasul Bucovinei“ ....—«i- GLASUL BUCOVINEI Cum îşi ţine d-nul Primar Sbiera promisiunile „edilitare“ Din partea unui cetăţean primim urmă­toarea plângere întemeiată: Domnule Director, rog să binevoiţi a publica in ziarul d-voastră „Glasul Bucovinei" următoarele: •Strada Mihalcei şi strada Calea Roşiorilor sunt cele mai frecventate străzi, in urma faptului că strada Calea Roşiorilor comunică cu Gara „Grădina Pu­blică“. O lume Întreagă circulă pe aceste străzi. De­­asemenea şi manutanţa militară se foloseşte de ele pentru a aduce de la gară lemnele necesare. Insă a­­ceste străzi sunt foarte defecte. Mai ales la răscrucea lor, adică pe porţiunea dintre str. Mihalcei Intre rea­lităţile No. 7B şi Calea Roşiorilor realitatea No. 34, şi strada Andrei Mureşanu, se află o băltoagă pe o intindere de vreo 50 de m. Încât nu e cu putinţă de a trece nici pe jos şi nici cu căruţa. S’a strâns acolo atâta apă că cine ar voi să treacă pe acolo, noroiul i-ar ajunge până la genunchi. De­ci să binevoiască d-nii de la Primărie in Ioc să se ocupe cu fel de fel de năzdrăvănii a repara drumul şi a săpa cel puţin şanţuri“. Iubite cetăţene, in zădar vă plângeţi. Domnul „Primar* Sbierea nu-şi bate capul cu alde acestea şi nici nu are vreme să se gândească la ele. Doar’ Începe iarăşi a ţine „adunări“ şi a purta lumea pe drumuri, socotind că în felul acesta va putea să-şi repare situaţia zdruncinată şi să evite ... ceea ce tre­­bue să se întâmple mai curând sau mai târziu. -••aa- O politică industrială greşită In cercurile politice şi industriale a stârnit mare senzaţie şi legitimă indignare faptul că guvernul ac­tual este pe cale să incheie un contract cu un con­sorţiu austriac, privind Înfiinţarea unei fabrici de lo­comotive şi vagoane in România, contract care se va încheia în condiţii extrem de oneroase pentru­­statul român. Căci conform acestui contract statul se obligă să-i dea nouii fabrici de lucru de cel puţin 500 mi­lioane lei anual, iar dacă comenzile ar întrece această sumă, atunci societatea va lua şi jumătate din aceste supracomenzi. Contractul acesta oneros urmează a se încheia pe timp de 20 ani. Dacă contractul acesta se va înfăptui, atunci in­dustria metalurgică românească va primi o adevărată lovitură, pentrucă fabricii acesteia i s’a asigurat un a­­devărat monopol, căci România nu va putea comanda anual mai mult de 500 milioane lei. Societatea aceasta nu mai cere privilegii, cu scu­tire de vamă, preţuri urcate, etc., privilegii pe care nici o societate românească încă nu le-a avut. Şi pe deasupra societatea această camuflata care să mai aibă libertatea de a-şi aduce din străinătate toate piesele, cari vor fi montate aici în ţară. Prin încheierea acestui contract şi societatea aus­triacă se va lua lucrul din mâna românilor, dându-se la străini. Căci puterea de lucru a industriei româneşti e întreită decât i s’a dat până acum de lucru din par­tea statului. Atunci e foarte ciudat, dacă toate comenzile pot fi executate de industria indigenă, dece guvernul ad­mite înfiinţarea în aceste condiţii, cu adevărat mon­struoase, a unei societăţi străine şi dece nu acordă cel puţin aceleaş privilegii şi industriei naţionale. E şi aceasta o politică industrială, care caracte­rizează îndeajuns guvernul actual. Căci dacă acel con­tract va deveni fapt, i s’a dat o grea lovitură indus­triei românești. No. 2166 Banca Producătorul Agricol S. A. — Capital vărsat 4.000 000 lei — Cernăuți, str. Iancu Flondor Nr. 45 Adresa telegrafică „Producătorul* Prospect de emisiune In bază hotărîrii adunării generale din 28 I­6 a. c. Banca •Producătorul Agricol“ și-a sporit capitalul social cu 6.000.000, — adecă dela 4.000.000 — la 10.000.000. Această mărire este repartizată în 24.000 acţiuni nominative plătite integral a 250 Lei plus 25 Lei cheltueli de emisiune. Potrivit art. 17 din statut, consiliul de administraţie a rezervat pentru vechii acţio­nari 16.000 acţiuni, cari stau la dispoziţia lor până la 15 - 10 a. c. De aci înainte consiliul va dispune de ele cum va crede. Restul de 8.000 acţiuni sunt la dispoziţia publicului şi se pot semna în biroul băncii, Cernăuţi str. I. Flondor 45, precum şi în birourile agen­ţiilor Suceava şi Ciudeiu. Consiliul de administraţie .....—••••------------------­Alegerea Mior­io M»M prior La 1 August, toţi normaliştii cu diplomă de ca­pacitate, învăţătorii înaintaţi de gr. I de la şcoalele de aplicaţie, precum şi reintegraţi d in învăţământul pri­mar, se vor prezenta la Inspectoratele regionale, spre a-şi alege locuri in învăţământul primar rural şi urban. Candidaţii normalişti vor fi supuşi unui examen medical. Normaliştii, cari termină stagiul militar în acest an, au dreptul să se prezinte înainte de terminarea stagiului militar, spre a-şi alege locuri. Normaliştii, cari n’au satisfăcut legea recrutăre, şi normalistele, cari n’au împlinit vârsta de 21 anii vor fi numiţi provizoriu. In cazul când sunt mai mulţi candidaţi pentru acelaş joc, se vor lua în consideraţiune în ordinea de preferinţă: vechimea pe tabloul de capacitate, clasi­­ficaţia, interesele familiare, precum şi interesele ma­teriale. Numirile normaliştilor se fac pe ziua de 1 Sep­tembrie, prin decizie ministerială şi cu titlul provizoriu. Farmaciile de serviciu în Cernăuţi. — In ziua de 1 August a. c. vor avea serviciu farmaciile: Fiebert Norbert, str. Regina Maria 16; Guttmann Abrh. Str. Sf. Treimi 37 ; Geller I. str. Bucureştilor 11 şi Stor­­fer I. str. Tirului 4. In ziua de 2 August a. c. farm. Bendit Iosef str. Ion Creangă 23; Grossmann Leon str. I. Flondor 37; Perlstein Caesar, str. Universităţii 7; Greif Max, str Regele Ferdinand 18 şi Branowitzer Leopold, Piaţa Ghica-Vodă 2. In ziua de 3 August a. c. farm. Deligdisch Sieg­fried, str. Cuciurului Mare 28; Fait Matei, str. Ro­mană 23; Gregor Marta Silion Piaţa Unirii şi Hersth­­mann Heinrich str. Hormuzachi 3. De la Suceava la Fălticeni (de St.­Ilie 1926) (Urmare şi sfârşit) Şi mai dăm iarăşi cu ochii de un iezuleţ. Şi colo, la Strâmbu erau *) până de curând, chiar până acu un an, iazurile cele mari în cari fojgăia rătăreţul selbatec. Aveau ei destul de lucru vânătorii din par­tea locului, în cele zile de toamnă târzie. Drumul prinde a coborî la vaie. Ţinutul apării­­lor se vesteşte şi cu băţoasele codobaturi cari fre­donează din coadă mişcări de targo pe firele stâlpi­lor de telegraf. Dar în sfârşit un sufleţel de om, o căruţă ! Călu­ţul gâfâie năstruşnic, iar de sub sărăcuţele ţoale zdrenţuite te aţinteşte, palid şi stins de suferinţă, un căpuşor bălan. — La spital, la spital? — întrebi. — Ba la Sfânt, că doftoru cel din Folticeni ne-a mânat, de-a­ puterea-hi, la Sfânt... — Şi tristeţa bietului om e atât de covârşitoare, că te face să-ţi strângi iară ochii de pe afară şi să co­bori în tainiţele sufletului... Şi nu mai ştii când şi cum te trezeşti în Buneştii cei din hotarul de ieri al Bucovinei şi al Moldovei. Satul, aşezat între două târguri ca Suceava şi Fâlti­ceni, se înoieşte văzând cu ochii. Abia ici-colo o casă acoperită cu stuf, încolo tot table de tinichea. Oa­menii iţi dau foarte cuviincios bună­ ziua. Din cutare tindă un glas de neputincioasă muiere ţiuleşte cât îl ia gura : — Mă ghiavoli, mă, da nu vă mai daţi jos din cireş, lua-v’ar naiba azi şi mâne ! — Nelipsitul jupân de cârşmar, soios şi cu o în­treagă tarniţă de năsoiu, îşi arată şi el cinstita... iar murcă. Dar cea mai preţioasă icoană culeasă aici, e cea de sub cutare poartă, unde un dolofănel de bă­ieţel, numa’n cămăşuică, stă să-şi mănânce bucata de mămăligă rece unsă cu povidlă, iar o cocobâţă de căţel, cât un pui de urs, profită de împrejurarea pa­trupedă a prietenului său şi, după fitece muşcătură a plodului omenesc, se grăbeşte a-i face slujba de ser­vietă, trăgând cu lăcomie câte o limbuţă peste ca­feniile pete de măgiun, rămăse pe nasul şi pe obra­zul tovărăşelului său. Trecem podeţul părăului Hraniţa, adevărată hraniţă până mai ieri. Urcăm prin faţa fostei cazărmi de grăniceri, care în ortografie regăţeană se reco­mandă: „Plutonii Grăniceri Buneşti“. Solida casă de cărămidă, cu atenanţa ei din faţă, stă azi vraişte, s’o bată ploile şi vremuirea. Că nu i s’a putut găsi până astăzi o menire ceva, ci trebue să fiinţeze şi ea drept mărturie a primitivei noastre gospodării „prin noi în­şine“,­­ ca şi ruina gării Sucevene din târgul vite­lor Sucevii, ca şi marele abator de la Burdujeni etc. etc. Şi de-acu se mai sfârşeşte el şi drumul. Colo’n deal răsar pometele vestiţilor Rădăşeni cu „mere domneşti şi pere de Rădăşeni, cari trăiesc până după Paşti“ — cum mărturiseşte Ion Creangă, de pe vre­mea când elevul-catehet Ion Ştefânescu Creangă, cu liota de „cateheţi“ după dânsul şi „cu moş Bodrângă cu tot“ se furişa „într’o cinstită (de) crâşmă la fata vornicului de la Rădăşeni“... Ajungem din urmă un şir întreg de căruţe gos­podăreşti, cari, ca şi noi râvnesc la vestitul iarmaroc al Fălticenilor. Căruţe de câte un singur cal, în cari bărbaţi şi femei stau claie peste grămadă, iar pietrosul că­luţ huţănesc se face cobză în ham ca să dove­dească. Câte-o frumuşică de fetişcană, cu cârlionţi­ cât coada râţoiului, icneşte de ghionturile ce i le tot dă leuca; o mătuşă cât o smochină îşi clănţăneşte cei doi-trei dinţi pe lamba căruţii. Flăcăi, cu turetcile ciobotelor oglindă, se ţin braţiş pe după cap şi cântă cât îi sloboade gura : Supăratu-i omul, Doamne, Când se culcă şi nu doarme, Demineaţa când se scoală Perinuţa-alături goală... Şi toţi şi toate dau vârtos năvală la marele bâlciu al Fălticenilor, unde aşteaptă zodiile cele pre­vestitoare de fericire şi nenoroc şi unde cu doi-tre lei îţi cumperi minunile şi răsminunile lumii­­... Dar iată că deja o vreme căruţele ieste împăr­ t Iazuri cari fură secate cu drenaj artificial şi trans­formate, dragă­ Doamne, în pământ arabil.

Next