Glasul Bucovinei, octombrie 1927 (Anul 10, nr. 2494-2517)

1927-10-01 / nr. 2494

Pag. 2 Şcolile cer cheltueli mari, e mare Întrecere şi alegere aşa că nu toţi pot trece şi nu toţi părinţii pot purta copii la şcoală, pe când la meserii şi la negoţ sânt locuri multe libere şi până ce unul cu greu sfârşeşte şcoala, altul ajunge meseriaş şi are pânea lui sigură. Numai atunci neamul nostru românesc va fi tare şi respectat de toţi, când pe lângă oameni cu carte şi agricultori işi va avea şi meseriaşii şi ne­gustorii lui cari prin muncă cinstită işi vor ridica neamul din care se trag. --------------------• • • 9--------------------­ I. P. ,glasul bucovinei* Vizita canonică a I. P. S. S. Mitropoli­tului Nectarie in satele de peste Prut I. P. S. S. Mitropolitul Nectarie in dragostea şi grija ce o poartă tuturor credincioşilor eparhiei sale, obicinueşte a-i vizita din când in când însuşi in per­soană, pentru a se interese de starea lor. Astfel anul trecut a fost în ju­nţele de la munte, iar anul acesta ii vizitează pe credincioşii din satele şi oraşele de peste Prut. In ziua de Miercuri, 28 Septembrie I. P. S. S. Mitropolitul a vizitat comunele Zeleneu, Bărbeşti, Câ­lineşti şi S­ăneştii de jos. La Zeleneu, I. P. S. S. a fost întimpinat de pre­fectul jud. Storojineţ, d. Clementie Bocancea, de pre­şedintele consiliului judeţean d. Guido dela Seala, de primarul comunei, de parohul ei C. Sa părintele Mar­­darie de directorul şcolii şi de toţi credincioşii din sat, cu pâne şi sare, aşa cum e obiceiul din strămoşi. Dupâ ce le-a mulţumit pentru primire, I. P. S. S. a intrat în sfânta biserică, unde a înălţat rugi cătră A­­totputernicul pentru sănătatea şi mântuirea cre­dincioşilor. Din Zalencu, I. P. S. S- Mitropolitul, însoţit de persoanele oficiale ce-l intîmpinaseră aci, s’a dus la Bărbeşti. Aici este salutat de protoiereul judeţului P. C. Sa părintele protopop Petriuc, de P. C. Sa părin­tele inspector diecezan Dimitrie Ţopa şi de parohul comunei P. C. Sa părintele Constantin Andriciuc de directorul şcolii cu copiii din şcoli precum şi de tot poporul în frunte cu primarul comunei d. Lucaşciuc. Şi aci se săvârşeşte o slujba în biserică pentru bi­nele şi mântuirea credincioşilor­După săvârşirea slujbei, 1. P. S. S. Mitropolitul ia drumul spre Călineşti, însoţit de toate persoanele oficiale şi de credincioşii, cari au vrut să-l insoţiască. Este întimpinat de primarul comunei, marele proprie­tar contele Mastino dela Scala, de P. C. S. părintele Hleuca, parohul comunei, de copiii din şcoală în frunte cu directorul şi Învăţătorii precum şi de po­­porenii, cari au venit să-l întimpine pe părintele lor sufletesc. După înălţarea rugăciunilor pentru liniştea şi mântuirea păstoriţilor săi, I. P. S. S. Mitropolitul se îndreaptă spre Stâneştii de Jos. In Stăneştii de Jos, comună fruntaşă din acele părţi, I. P. S. S. Mitropolitul este intimpinat de şeful judecătoriei mixte, de consilier de tribunal Flocea, de parohul comunei P. C. Sa părintele Marec, de o delegaţie a comunei Stăneştii de Sus in frunte cu d. primar Carboliţchi şi parohul acelei comunei, P. C. Sa părintele Artemie Tudan. De asemenea a fost intim­pinat şi de reprezentanţii celorlalte credinţe: o dele­gaţie a credincioşilor de rit catolic în frunte cu d. forestier Korpák, o delegaţie a comunităţii evangelice şi o delegaţie a comunităţii evreieşti, în frunte cu pre­şedintele acestei comunităţii d. Abraham Osterer. Şi aici s’au înălţat rugi pentru sănătatea şi mântuirea credincioşilor şi pentru buna vieţuire în pace şi dra­goste a tuturora. Vizita I. P. S. S. Mitropolitului Nectarie la Văşcăuţi A doua zi, Joi 29 Septembrie a. c. I. P. S. S. şi-a urmat vizitele. Mai întâi a vizitat oraşul Văşcăuţi p. Ceremuş. Aci îl aşteptau toate diregătoriile, şcolile şi reprezintanţii celorlalte credinţe. Au fost de faţă la întimprre deputaţii judeţului, d-nii Dr. Aurel Mora­­riu şi Simion Hîj, d. pretor Andrieţ în numele jude­ţului, d. primar Toader Oparec în numele comunei, şeful judecătoriei mixte, d. consilier de tribunal V. Giurumia, parohul comunei P. C. S. părintele proto­pop Michirovici, directorul şcoalei normale de învăţă­tori d. Dr. Ovid Ţopa cu d-na, d-nii profesorii la şcoala normală Marcu Ion, Haras Nicolae, Griga Mi­­haiu, Isidor Dolinschi şi Romanovschi cu toţi elevii şcoalei şi cu corul şcoalei, comandantul companiei de grăniceri d. Iorot. Grigorescu-Lupu, medicul oraşului d. Dr. Casian Ţopa, dirigintele poştei d. Nicorovici, d. Consilier agronom Glicherie Nosievici, şeful gării d. Ioan Căun, şeful siguranţei d. Probu Vasile, şeful poliţiei de graniţă domnul Pojoga Corneliu, şeful vămii d. Gh. Buşi­a, directorul şcoalei primare d. Mi­­hai Daşchievici cu întreg corpul didactic, d-na direc­toare Marcu, şeful secţ. jandarmi d. Gherasim Vasile, apoi o delegaţie a comunităţii israelite cu Tora, car­tea sfântă a Evreilor, în frunte cu preş. corn. d. Dr. Stern, o delegaţie a creştinilor catolici in frunte cu P. C. Sa Părintele consilier Taddaeus Zawadowski, d. notar public Iosef Rappaport, d. redactor şef Aurel Dorof­­teiu, preşedintele organizaţiei meseriaşilor d. Paul Hor­­vaţchi, d. mare proprietar Maxim Freytag şi o mul­ţime mare de poporeni de toate confesiunile. La sosire, I. P. S. S. este întimpinat de prima­rul comunei cu pâne şi sare şi este bineventat prin­­tr’o inimoasă şi frumoasă alocuţiune de d. deputat Si­­mion Hij, care-l salută pe I. P. S. S. în numele ace­stui ocol atât de românesc odinioară, care a revenit la sânul patriei mame şi care îşi dă toată silinţa să fie ceea ce a fost. Mai vorbesc domnul director Dr. Ovid Ţopa în numele şcoalei, P. C- S. păr. consilier consistorial T. Zavadovschi in numele credincioşilor de confesiune catolică, în numele comunităţii israelite d. Dr. Stern, primarul Toader Oparec în numele ora­şului Văşcăuţi şi d. consilier V. Giurumia în numele magistraturii. Apoi întreg cortegiul s’a dus la sfânta biserică, unde s’au înălţat rugi fierbinţi pentru sănătatea, pros­­perarea şi mântuirea credincioşilor. Aici I. P. S. S. ţine o scurtă cuvântare îndemnând pe credincioşi să păzească adevărata credinţă şi să vieţuiască în pace şi linişte, aşa cum ne învaţă sfânta noastră biserică. Apoi a ţinut­­, prea frumoasă predică în limba ucraineană P. C. S. părintele Brendzan, îndemnând credincioşiii să păzească credinţa şi să vieţuiască aşa cum ne porunceşte biserica. Pretutindeni pe unde s’a dus, I. P. S. Sa Mi­tropolitul Nectarie a fost întimpinat cu dragoste şi de­votament de toţi credincioşii, bucuroşi de a-l putea vedea pe păstorul lor sufletesc. In toate locurile, I. P. S. Sa Mitropolitul i-a îndemnat pe credincioşi la ascultare şi supunere faţă de biserică şi de stat, îm­părţind cărţi de rugăciune şi icoane sfinte. In ziua de Vineri, 30 Sept. a. c. I. P. S. Sa Mi­tropolitul Nectarie va vizita comunele Vilaucea, Ba­nii, pe Ceremuş şi Milie, în ziua de Sâmbătă 1 Oc­tombrie a. c. comuna Vijniţa, iar în ziua de Dumi­nică, 2 Octombrie comuna Vijnicioara, când va avea loc şi târnosirea (sfinţirea) bisericii din acea comună. ----------------------••••----------------------­ NO. 2494 D. deputat Dr. Aurel Morariu în mijlocul alegătorilor săi Adunarea poporală din Văşcăuţi p. Ceremuş Joi 29 Septembrie a. c. d. deputat Dr. Aurel Mo­rar­iu însoţit de d. deputat Simion Hij, a ţinut o adu­nare poporală in Văşcăuţi p. Ceremuş. Au fost de faţă foarte mulţi ţărani şi cărturari între cari remar­căm pe d. Dr. Casian Ţopa; d. conte Mastino della Scala; d. Băloşescu, mare proprietar şi fost primar­; d. Samson, directorul şcoalei din Bărbeşti; d. avocat Dr. Stern; d. Ciupală fost primar; d. Nosievici ,­dl Aurel Doroftei, etc etc. Adunarea este deschisă de d. deputat Simeon Hîj, care îl prezintă pe d. Dr. Aurel Morariu arătând că d-sa din cauză de boală nu a putut lua contact cu alegătorii în timpul alegerii, fapt care astăzi îl repară. Apoi dă cuvântul d-lui deputat Dr. Aurel Morariu. întimpinat cu aplauzele celor prezenţi, d. Dr. Aurel Morariu arată cauzele cari l-au determinat să vie astăzi în mijlocul alegătorilor săi din plasa Văş­­căuţilor. Socoteşte câ Întâlnirile cât de dese ale re­prezentanţilor aleşi cu poporul pot fi de mare folos atât pentru nevoile din fiecare parte a ţării, ba s’ar putea spune din fiecare comună rurală şi oraş cât şi pentru bunul mers al politicei în general. Cu cât ne vom cunoaşte mai bine, cu atâta ne vom putea spri­jini mai cu folos. Am venit aci intre D-Voastră, spune d. deputat Dr. Aurel Morariu, să vă aduc cuvântul cinstit şi drept al guvernului prezidat de d. primministru Ion I. C. Brâtianu (ovaţii la adresa d-lui Ion I. C. Brătianu) cât şi al şefului organizaţiei noastre locale, d. ministru Ion I. Nistor (ovaţii la adresa d-lui Nistor) şi să vă spun că guvernul nu doreşte altceva decât ascultarea de legile ţârii şi păstrarea liniştii şi ordinei, cari ele singure ne pot garanta propăşirea şi înflorirea ţării. Când vorbesc de păzirea legilor, mă gândesc că toţi deopotrivă cărturari şi necărturari, funcţionari şi ne­­funcţionari, de la cel mai mare, până la cel mai mic, suntem datori să păzim legile, fiecare acolo unde l-a lăsat Dumnezeu să lucreze şi să-şi aibă casa şi gos­podăria. Cei mai urâţi oameni sunt aceia, cari umblă cu linguşiri în sus şi scuipă în jos, neţinând seama de legi; aceştia sunt cei mai răi şi mai nesuferiţi. Căci dacă dela cei mici se cere să păzească legile, cu atât mai mult trebui să o facă cei mari, cari mai trebue să arete şi omenie. Dacă cei mari ar fi cu omenie fa­ţă de cei mai mici, şi dacă peste tot s’ar păzi ome­nia, multe duşmănii multe neplăceri nici nu ar fi luat fiinţă. Am venit aci între dv. pentru a ne cunoaşte ma bine şi pentru a afla din gura d-voastră cari sânt ne­voile şi trebuinţele din aceste părţi, pentru a vă pu­tea ajuta. Dar vă rog să aveţi in vedere un lucru : deputatul nu este organ administrativ, care poate des­­lega şi aproba cereri, ci el este un organ legislativ şi, dacă vreţi, şi de control. De aceea au părere gre­şită toţi acei ce cred ca deputatul poate face totul, şi ceea ce nu se poate de altfel face in cadrele legilor. Datoria deputatului este să cunoască nevoile ţării şi să caute a le uşura prin legi potrivite. Altă datorie a sa este de a controla şi de a semnala (arăta) abu­zurile administrative ce se fac şi de a interveni pen­tru curmarea răului. Fiecare din noi ar trebui să fie pătruns de această concepţie despre politica şi aface­rile publice şi de­­aceea trebue să facem şcoală in sensul acesta. Cuvintele d-lui deputat Dr. Morariu, pe care le-a vorbt in parte şi in limba ruteană, au fost ascultate cu mult interes de către cei de față. Când bunicul umbla’n peţite Şi ca să vă povestesc. Bunicul meu, Alecu, aşa se chema el,... nu, dacă-i vorba de asta, tot am sâ-i spun mai bine, iubitul meu bunic, măcar că-i vorba de tinereţele sale, bunicul meu umbla tocmai pe atuncea'n peţite. Tot una-l vedeai dus să cumpere vite şi must, ori îl vedeai că­ătorind, ba ici, ba colo şi nimănui nu-i spunea, de ce-i vecinie pe drumuri. Fete frumoase şi vădane tinere erau destule în sat la noi; câţi gospodari nu i-au spus că-i dau şi o zestre frumoasă, înainte de a se ştie că au fete de măritat. Dar bunicul meu era unul dintr’aceia, care trage cu ochiul la altceva. După o căutare de mai mulţi ani, în sfârşit şi-a aflat-o pe adevărata şi unica, dar nu departe’n lumea largă ci aproape — o aruncătură de băţ mai la vaie de casa părintească. Intr’o Duminică umblase ea pe acolo în afiniş ca să culeagă afine proaspete pentru maică-sa. Capul creţ şi o parte a pieptului răsăriau din afiniş, restul corpului era as­cuns în frunziş. Bunicul meu o privi ascuns printre crengile desişului, dar nu i-a grăit nimic. Când s'a dus ea, s’a dus şi el de acolo gândindu-se în sine : Am să merg mâne iar prin părţile Peraulul şi dacă nu întâlnesc una potrivită, atunci intr’un noroc o iau pe asta. Şi s’a mai dus odată in părţile Peiaului. Acolo a aflat, ce-i drept, una mai bogată şi mai delicată decât fata din afiniş, dar prea istrăvitoare. Pentru un moment la plăcut, dar cu atâta a rămas, el a vrut să aibă o gospodină şi­­a luat-o spre casă—spre cea mai cruţătoare. Pe drum s’a întâmplat că a tras pe­­la hanul de pe obcină. La ’nceput a şezut de-oparte pe laiţa de lângă sobă, a băut un pahar de must de mere şi a mâncat o bucată de până de secară. Gân­durile lui, — ca ale tuturor peţitorilor, nu-i erau pe acasă; cu urechile lua parte la convorbirea vioaie a societăţii amestecate ce şedea la masă şi bea vin. Grănicerii aflaseră in coliba unui lucrător de lemn tutun unguresc, de cel urgisit şi de aceea voiau să-l ducă pe proprietar la judecată. In momentul acela au sosit şi alţi oameni din pădure şi cu ciomegele rădicate i-au poftit pe grăni­ceri să aleagă ce le place mai bine : bătaie sau zece păhare de vin, căci cu potera nu mai merge. Grăni­cerii au ales cele zece păhare de vin la han. Acuma şedeau plini de veselie între cheflii veseli, apoi s’au pus pe jucat cărţi şi mulţi bani da argint s’au rosto­gol­t pe masă. Un­ul dintre emnari, un omuşor încru­cişat, cu părul alb, n’avea noroc; punga lui de piele de ţap ce a făcut de multe ori să sune masa pe care jucau, a trebuit să fie tot mai adânc scociorâtă până ce degetele uscate au scos ultimii arginţi din fundul ei —punga nu mai dădea nimic. Atunci a scos omuşorul nostru ceasornicul lui de buzunar: „Cine-mi cumpără ceasul ista ?“ Ceasor­nicul a mers roată pe la toţi; era un lucru bun cu trei capace de argint grele şi cu o găoace de broască ţes­toasă dinapoi, ce­ara bătută de jur împrejur cu ţinte de argint. Mai departe o maşinărie, cu un cadran straşnic, pe care arătătorul de alamă arată tocmai orele trei după amiază. Treizeci de lei cerea omul pentru ceasornic; i-au râs cu toţi’n faţă, proprietarul însă zicea sus şi tare: •Cât puneţi rămăşag­­ înainte de-a arăta trei şi jumă-t tate, ceasornicul va fi vândut !* Acuma a râs şi mai straşnic. Bunicul meu, s’a uitat şi el aşa la ispravă de pe laiţa­­ de lângă sobă. Ceasornicul acesta de vânzare cu cutia de broască ţestoasă, nu-l lăsa în pace aşa. Un ceasornic a fost totdeauna slăbiciunea lui; şi dacă ar putea avea el ca mire unul în buzunarul său, ori dacă i l-ar putea da ca dar miresei! Un ceasornic ! Unul de buzunar cu capace de broască ţestoasă ! — A ajuns aşa de departe, că moşul meu s’a ridicat de pe laiţă, s’a dus la masa cea mare şi grăi astfel : „Ia să-l văd şi eu!“ „Hei, tu eşti gospodarul din Macini!“ Zise lemnarul cel bătrân, tu poţi să-l plăteşti uşor şi de aceea nu ţi-l pot lăsa sub patruzeci de lei!“ Moşul meu insă nu prea avea mult in pungă, şi de aceea zise: „Pietre avem anul acesta mai multe în Macini decât bani“.— „Ce mai vrei, bade, n’ai des­tui, casă şi pământ ?"—„In casă am masa pe­tru mân­care, dar pe ogor cresc numai burueni“, răspunde bunicul meu. „Şi secară şi ovăs!“ adăugă unul." Da, da, şi puţin ovăs," zice bunicu. »Şi, ovăsu-i bun„, zice luiul, „ştii ce, bade,­dacă eşti înţeles, îţi las ceasor­nicul ieftin“.—„Sunt înţeles“, răspunde­­butnicu! meu. „Bine,­ şi îndată i-a smuncit lemnarul ceasornicul din mână, îl întoarce pe cea parte, aşa că cutia de broască ţestoasă era deasupra, „vezi aici ţintele de argint de pe margine ?“—„Nu-s rele“, răspunde bunicul meu. „Rele ori ba", zise fătul încrucişat, „după aceste ţinte îmi plăteşti ceasornicul.—Pentru prima ţintă îmi dai un fir de ovăs, pentru a doua două fire de ovăs, pentru a treia patra, pentru a patra opt şi aşa imi dublezi ovăsul până la cea din urmă ţintă, şi cea­­sornicu-i al tău dimpreună cu lanţul şi talerul femeesc, ce atârnă de el". — „Bun!“ râde bunicul meu, gând

Next