Glasul Bucovinei, iunie 1929 (Anul 12, nr. 2959-2982)

1929-06-01 / nr. 2959

^Pag. 2 GLASUL BUCOVINEI Nelegalităţi, batjocuri şi abuzuri la sate Din Dorna­ Candrenilor D. Spânu-Zănoagă a luat păşunea Candrenenilor Din Dorna Candrenilor primim următoarea scrisoare: Abia acuma înţeleg oamenii cui au dat voturile la alegerile generale şi nu mai văd lumea de necaz că naţional-ţărăniştii îşi bat joc de ei. Iată despre ce este vorba. Pentru oamenii din Candreni s’au expropiat de la Fondul bisericesc înainte de mai mulţi ani 2 complexe de pământ şi anume Suhardul şi Vulpoiul, în întindere de 318 hectare cari se găsesc în comuna Dorna- Candrenilor. De fapt în Candreni nici nu sânt alte terenuri pentru a se putea face împroprie­tărirea celor 240 de oameni. Sătenii din Can­dreni dela expropriere încoace au folosit în fie­care an aceste terenuri. Acuma ce să vezi ? Părintele Spânu­ Zănoagă a pus ochii pe aceste terenuri şi s’a învârtit pe la Consilieratul Agricol din Câmpulung, izbutind spre marea noastră mirare să puie mâna pe ele. Imediat şi-a aşezat pe aceste te­renuri aderenţii şi rudele din Coşna cu vitele la vărat. Toţi acei care au vărat până acuma vi­tele pe Suhardul şi Vulpoiul, au fost lăsaţi de izbelişte şi batjocură. Cu câteva zile înainte de urcarea vitelor la muntele de consilier agricol Secela a mers la părintele Spânu­ Zănoagă acasă în Coşna, deşi în aceeaşi zi înştiinţase telefonic primăria din Candreni ca oamenii­ să-l aştepte la primă­rie la orele 4 după masă, şi a aşezat vitele Coş­­nenilor în acele 2 complexe menite pentru îm­­propietărirea oamenilor din Dorna-Candrenilor. Din Coşna d. Secelea a înştiinţat comuna Can­dreni ca oamenii să-l aştepte a doua zi. A doua zi însă d-sa a telefonat ca oamenii din Dorna- Candrenilor să vie la Coşna, să-i împace cu o bucăţică de teren. Oamenii au mers la Coşna, ca să afle că n’au unde văra vitele, spre marea lor durere. A treia zi o delegaţie de săteni din Dorna l-a aşteptat pe d. consilier agricol Secelea, care a venit împreună cu părintele Spânu­ Zănoagă de la Coşna, şi l-a întrebat de ce li se face Can­drenilor această mare nedreptate. Părintele le-a răspuns că doară au primar să îngrijească de ei. Ba, părinte, au zis Candrenenii, primarul a­­cesta ni l-aţi pus d-voastră cu sila. Primarul nostru este Ursu, care totdeauna a căutat de nevoile noastre. Părinte, e dreptate aceasta să ne ei păşunea? D-voastră doară aţi cumpărat pentru Coşna muntele Zănoagă în întindere de 1000 hectare. Sau aţi socotit că e mai bine să-l arendaţi la nişte negustori din Borşa ? Părintele Spânu­ Zănoagă a tăcut ca peştele în borş. Nea­­vând încotro, gospodarii din Candreni au ho­­tărît să plece la Bucureşti la ministerul de a­­gricultură să caute dreptate, însă cine ştie cum vor îmbla şi-acolo. Mai mulţi Candreneni No. 2959 rişurile caselor din sat sunt ciuruite de gloanţe. De când îi gerent nemernicul de Ucrainei, îm­puşcăturile acestea se repetă aproape în fiecare noapte. In sat nu mai este nici ordine şi nici o rânduială. Gospodarii o duc numai într’o groază, ştiind că viaţa le este în primejdie. S’au tras focuri de armă chiar şi în locuinţa notaru­lui Tom­a Paulencu, spărgându-i-se şi geamurile de cătră derbedei. Vai de capul oamenilor! Halal de gospodărie naţional-ţărănistă. Din Jucica-veche Un gerent naţional-ţărănist trage cu arma în casele gospodarilor Am arătat ce pacoste de om este gerentul Ucrainei din Jucica-veche. Vom mai povesti câ­teva isprăvi de-ale acestui gerent naţional-ţără­nist care s’a hodinit destul în puşcărie în viaţa sa. D. prefect Neamţu care are mare slăbiciune pentru gunoaiele satelor, a disolvat consiliul co­munal din Jucica-veche ales în toată regula şi a încredinţat pecetea derbedeului Alexandru U­­craineţ. Acesta cum s’a văzut cu pecetea pri­măriei în traistă, a adunat o bandă de haima­nale de pănura sa şi a pornit noaptea prin sat, chiuind, zbierând şi împuşcând, de credeau go­spodarii că-i revoluţie. In noaptea aceea, gospodarul Semen Butca a avut mare noroc că a scăpat cu viaţa. Dea­­semenea şi directorul şcolar d. Nicu Jemna era cât pe ce să fie omorît cu focuri de armă trase de banda gerentului naţional-ţărănist. In ziua de 6 Mai, gerentul naţional-ţără­nist Ucraineţ s’a dus mort-beat la hora tinerilor şi a aranjat o mare blăstămăţie, înarmaţi cu cuţite şi bai®nete, gerentul păcătos şi nepoţii săi Nicolai Douhaniuc, Sandec Ucraineţ şi Paulo Haideciuc au tăbărât ca nebunii asupra unor flăcăi să-i taie. Flăcăii au scăpat cu viaţa, fu­gind în casa gospodarului Gavril al lui Ioan Butca. Văzând una ca aceasta, gospodarii din Jucica veche se întrebau cum de prefectul Neamţu a putut să puie gerent pe un nemernic ca Ucrainei. In noaptea de 6 Mai, derbedeul-gerent şi-a strâns mai mulţi derbedei şi a luat-o razna prin sat, răcnind ca ieşiţi din munţi şi trăgând fo­curi de armă în casele gospodarilor. Se zice că atunci s’au tras peste 300 de gloanţe. Acope­ Din Uideşti Cum a ajuns gerent cumătrul d-lui prefect In comuna Uideşti a fost ales de cătră gos­podari primarul Pantiuc, care s’a pus vârtos pe muncă pentru folosul comunei. In comună era ordine şi gospodarii erau mulţumiţi. Venind ţă­răniştii la cârmă cu „ordinea şi dreptatea" lor, prefect al judeţului Suceava a ajuns d. Todi­­raş, care are un cumătru în Uideşti. Cumătrul acesta al d-lui prefect este de­altfel un nume, pe care satul nu-l băga nici în­tr’o samă. Odată cu rumăneala naţional-ţărănistă, a cutezat să scoată capul la lumină şi cumătrul din Uideşti al d-lui prefect Todiraş. Cumătrul aflând că în casa primăriei primarul Pantiuc a adunat prin chivernisire cam peste 100 de mii Lei, şi-a zis: trebuie numaidecât să pun eu mâna,pe primărie. Şi cumătrul d-lui prefect Todiraş a început a bate drumurile la Suceava, stăruind să i se dea conducerea primăriei din Uideşti. D. pre­fect Todiraş răzimându-se pe „dreptatea şi le­galitatea" naţional-ţărănistă, a hotărît într’o bună zi, fără să aibă vreo pricină şi fără să facă o cercetare, disolvarea consiliului comunal din Uideşti. Astăzi cumătrul d-lui prefect îi gerent în Uideşti şi ajutat de haimanale a început să isprăvească banii satului. Gospodarii fruntaşi sunt cu toţii foarte nemulţumiţi că sub stăpâni­rea naţional-ţărănistă, o rămăşiţă a satului a ajuns gerent, numai fiindcă îi cumătru eu d. prefect Todiraş. Oare când se vor sfârşi bat­jocurile acestea nemai­pomenite pe care naţio­nal-ţărăniştii le fac la sale. Gerentul din Uideşti mătrăşeşte banii comunei pentru alcătuirea ban­delor de „voinici", iar d. prefect Todiraş este foarte împăcat că l-a putut face gerent pe cu­mătrul d-sale. Citiţi „Glasul Bucovinei" Forţă Cuvântarea rostită de d. Dr. Ambros Como­roşan la serbările de la Alba-lulia Fraţilor Ardeleni, Unirea tuturor Românilor a fost prevestită şi pregătită de poeţii şi scriitorii noştri. In anul 1857 V. Alecsandri spune : E scrisă ’n ceriuri sfânta Unire ! E scrisă ’n inimi cu foc ceresc! O! Românie! l’a ta mărire Lucrează braţul dumnezeesc ! Şi într’adevăr braţul lui Dumnezeu a lu­crat la Unirea noastră, căci la izbucnirea răz­boiului mondial era întrebarea: cu cine să meargă România? Cu puterile Centrale sau cu Antanta? Dacă ne întovărăşeam cu unii, ne surâdea Basarabia, cu ceilalţi, Ardealul şi Bu­covina. Şi iată că braţul lui Dumnezeu a lu­crat la Unirea noastră şi ne-a hărăzit şi una şi alta. Intr’o inspiraţie dumnezeească Regele Fer­dinand şi sfetnicul său Ionel Brătianu au hotă­­rît la timpul potrivit intrarea României în răz­­boiu alăturea de Anglia cea puternică, de Franţa cea glorioasă şi de Roma cea vecinică. Astfel Unirea geografică a făcut-o soldatul român, iară cea sufletească o facem noi, noi pregătiţi sufleteşte încă din copilăria noastră, de părinţii, de învăţătorii şi de preoţii noştri, cu cântece şi cu poezii, de cari şi azi ne aducem aminte: Frăţietatea este fântâna, din care curge fluidul sfânt Daţi luni şi june cu toţii mâna Fiţi în frăţie pe acest pământ ! Pe cararea înflorită, care duce la fântână In ştergar şi în catrinţă, merge o sprintenă Română, Ea la brâu-i poartă furca şi la sân un puişor, Cu guriţa lui lipită, de al laptelui izvor. * Mult e dulce şi frumoasă, limba ce-o vorbim, Altă limb’ armonioasă, ca ea nu găsim. * Pe o stânca neagră, într’un vechiu castel, Unde curge ’n vale un râu mititel, Plânge şi suspină tânăra Domniţă Albă şi rotundă, ca o lebediţă, Căci în bătălie soţul ei dorit, A plecat cu oastrea şi n’a mai venit. Latina gintă e regină Intr’ale lumii ginte mari, Ea poartă ’n frunte-o stea divină, Lucind prin timpii seculari. Din învăţătorii noştri amintim azi pe ma­rele dascăl ardelean Aron Pumnul. El ne-a în­văţat la liceul din Cernăuţi, care azi în cinstea sa poartă numele său, limba şi literatura ro­mână. El ne povestea ce merit neperitor pentru naţiune aveau bărbaţii din Ardeal, Banat şi Un­garia : Petru Maior, Samuil Micul (Clain), Ghe­­orghe Şincai, Dumitru Ţichindeal, Gheorghe Lá­zar şi alţii, cari cu inimă curată românească fă­ceau pe pionierii românismului, ţinând pururea vie flacăra naţională. Cu sfinţenie trebue să amintim azi şi nu­mele lui Simion Barnuţiu, în jurul căruia la Blaj în ziua de 3­­ 15 Mai din anul 1848 patruzeci de mii de ţărani ascultară şi fremătară şi stri­gară... şi cerură dreptate! Şi acum, fraţilor Ardeleni, termin, adresân­­du-vă cuvintele poetului Justin Popescul: . Ardealule frumoase, la tine acum ţinteşte Privirea de speranţă a ’ntregului popor! Arată dar la lume, că sânul tău nutreşte Fii demni de un lucrnte, de un dulce viitor. Voi Ardeleni acuma păşiţi cu toţi ’nainte ! Păşiţi într’o unire, la Iunie dovedind, Că pieptul vostru astăzi, de-un dor numai s’aprinde^ De-a ferici poporul, ce azi e pătimind! * Au nu vedeţi aurora, ce-atât de strălucită In mantaua-i aurie pe ceruri s’a ivit ?! Au nu priviţi stindardul, stindardul propăşirii Pe-a muntelui spinare în aer legănat ? ! * La fapte dar cu toţii, voi inimi generoase! Juraţi că veţi da mâna, sub el a vă uni! Aşa pe-a noastră urmă, măreaţă, glorioasă Cereala Românime voioasă va ’nflori!

Next