Glasul Bucovinei, octombrie 1929 (Anul 12, nr. 3056-3080)
1929-10-01 / nr. 3056
No. 3056 Sub stăpânirea naţional-ţărănistă se ucrainizează satele româneşti Kosty Krakalia îşi desfăşură politica dăunătoare statului român, în toată libertatea şi voia. D. ministru Sanczuk-Săveanu fiind absent în politică şi stând la cheremul lui Krakaliaplebiscitul, acesta şi-a întins criminala agitaţie până şi în satele din jurul oraşului Siret, unde a început a-şi plasa pioni ucraineni. Se ştie că şcoalele primare din plasa Siret au nevoie de învăţători români. Respingând cererile învăţătorilor români, naţional-ţărăniştii din Bucovina în frunte cu şeful lor Krakalia au împânzit satele româneşti cu învăţători ucraineni, cari au doar meritul că cooperează la punerea în practică a planurilor anarhice ale lui Krakalia. Astfel la Vâşcăuţi p . S. a fost numit învăţător un oarecare Udinschi, ucrainean grecocatolic originar din Sniatin, la Mănăstioara a fost înscăunat ucraineanul Ivanovici, care se laudă că-i şeful organizaţiei naţional-ţărăniste din Oprişeni. Populaţia din satele din plasa Siret este revoltată că naţional-ţărăniştii o silesc să-şi dea copiii pe mâna învăţătorilor ucraineni. Batjocura aceasta nemaipomenită pe care anarhistul Krakalia o face în satele româneşti se va răsbuna amar asupra naţional-ţărăniştilor păcătoşi. --------------• • • «------------- Prefectul Todiraş opreşte bani de-ai şcolii Comitetul şcolar al şcoalei de meserii Suceava, al cărui preşedinte este d. D. Cojocaru, avocat şi fost prefect, a hotărît să clădească trei ateliere, absolut necesare existenţii şi desvoltării şcoalei. Oameni de muncă şi cu tragere de inimă pentru progres au şi început lucrările. Dar ce să vezi ? întreaga clădire va costa un sfert de milion lei. Comitetul având la dispoziţie ceva peste 40.000 lei, a hotărît să se plătească lucrătorii cu aceşti bani, materialul luîndu-i pe garanţie personală preşedintele comitetului şcolar d. D. Cojocaru. Dar aceşti bani sunt la prefectura Suceava, fiind proveniţi din cărămizile distribuite pe timpul când judeţul Suceava îl avea prefect pe d. Cojocaru. Actualul prefect, Todiraş Gavrila, sub diferite pretexte, nu voeşte să elibereze suma colectată cu truda altora, punând cu îndărătnicie de catâr piedici în calea progresului și stânjenind pe aceia cari vor să muncească pentru binele obștesc. OLASUL BUCOVINEI Naţional-ţărăniştii se ghiftuesc, iar birurile cresc D-l Iorga susţine cât poate guvernul naţional-ţărănist. Se vorbeşte chiar că la remanierea apropiată, şi d-l Iorga să intre în vreo combinaţie, spre a pune o şubredă proptea guvernului d-lui Maniu care stă să se prăvale sub povara greşelilor şi a neputinţei sale. Totuşi dl Iorga nu se poate reţine ca organul său „Neamul Românesc“ să facă apeluri desperate cătră miniştrii naţional-ţăranişti ca să puie frâu risipei dezmăţate a banului public, iată un astfel de apel: „Interesează desigur destăinuirile d-lui Victor Slavescu, deputat liberal, asupra cuantumului lunar pe care îl încasează unii „cooperatori“ de la Banca Centrală Cooperativă... Din diurne și tantieme, veselii consilieri iau câte 50 și 60 mii lei pe lună! In afară de lefuri separate, de diurne parlamentare etc.! Cu alte cuvinte, unii favoriţi au lefuri de peste o sută mii lei pe lună! Profesori de vază, înalţi magistraţi, oameni cari au slujit ţara decenii dearândul, au lefuri de mizerie şi pensii de foamete pe când beneficiarii unui sistem deplorabil, jefuesc bugetul ţării cu sute de mii de lei pe lună. E un adevărat scandal, domnule ministru Răducanu, ceea ce se petrece la Banca Cooperaţiei. E locul să luaţi măsuri urgente şi sâ izgoniţi repede pe profitorii unei ideologii sfinte... Nu e permis să le acoperiţi jaful, când Statul e în lipsă şi când agricultorii agem sub greutatea birurilor şi a speculei. Puţin curaj, domnule Răducanu !“ Gospodărind guvernul naţional-ţărănist astfel, nu e nici o mirare, ci se vorbeşte stăruitor de o nouă urcare a tuturor birurilor cu încă 15 la sută începând de la 1 ianuarie 1930. E timpul suprem ca toţi cetăţenii conştienţi să se ridice ca un singur om şi să ceară izgonirea neputinciosului domn Maniu din fruntea ţării. , domnii profesori şi funcţionari ai statului ! Am primit din străinătate un transport de patefoane portative elegante de ultima perfecţiune şi admirabile în ton. Vânzarea contra 1000 lei a cont şi restul în rate lunare de 500 lei. Expediez şi în provincie, trimit şi agent acasă. Scrieţi sub „Patephon“ la ziar. 5776 Pag 3 Ghete cu 50 la sută mai ieftine! Din cauza renunţării, la magazinul nostru de ghete, puteţi cumpăra numai câteva zile ghete foarte bune pentru doamne, domnii şi copii cu 50 la sută mai ieftine ca — oriunde — Magazinul central de mărfuri Lerner & Tannenbaum Str. Bucureştilor No 5 a 5778 Din poznele lui Vaida D. Vaida este, negreşit, un mare poznaş, dar, din păcate, şi un mare ghinionist. Când vrea să fie original, se încarcă de ridicol; când vrea să fie şiret, se trezeşte la urmă că a fost păcălit. A voit să fie original şi a primit să prezideze un concurs de frumuseţe, nebănuind ce urâtă întreprindere venea sâ o onoreze cu autoritatea oficială, legată în mod trecător de persoana sa. S’a dovedit mai târziu că gândurile impresarului francez, care adunase la Bucureşti sub extaziaţii ochelari, ai d-lui Vaida, atâta frăgezime femenină, mai mult goală decât acoperita, nu erau mai lăudabile decât ale unui ordinar proxenet. Acum de curând a voit să fie şiret şi a crezut că-l va converti la religia naţional-ţărănistă pe haimanaua internaţională Panait Istrati, acordându-i o convorbire prietenească de cinci ore şi învestindu-1 cu toată autoritatea necesară pentru o anchetă la Lupeni, în loc de a-l trimite în fundul puşcăriei pentru discursul prin care vestea sovietelor, la Odesa, ziua apropiată când Basarabia se va întoarse la sânul „maicei sale* Rusia. Dar şi de astădată, ca totdeauna, pozna d-lui Vaida i-a ieşit pe dos. Altă dată a fost făcut ridicol, prezidând o murdară afacere a unui mai subţire negustor de carne vie; de astă dată sărmanul „Voevod“ al Ardealului a fost păcălit până şi de haimanaua spâlătoresei din mahalalele Brăilei. Căci pomenita haimana internaţională, întoarsă din ancheta de la Lupeni, în loc să se grăbească a se înscrie în partidul „prietenului său“ Vaida, îi comunică acestuia că va pune „sub ochii opiniei publice occidentale“ rezultatul anchetei sale, pentru ca aceasta să hotărască dacă un umanitarist sadea ca Panait Istrati poate aproba un guvern ca acela din care face parte ministrul nostru de interne. Și iată ce are de ~"'TIHTBÎMrllMMBaMMaBK3MMWBBIP "'TUInWMMKMM—BB Cetifi continuarea în pagina IV-a întăriri. Dar am pregătit mai întăi divizii contra României şi M. S. a dat ordinul important de a suspenda atacul împotriva Verdunului“. (Edition Payot, 1921, Tome Ier, pag. 270). „Lamentabila aventură, a cea a unei armate trădate de aliaţii săi imediaţi, izolată de aliaţii săi îndepărtaţi, luptând singură pe două fronturi de mii de kilometri şi refăcându-se după cele mai grele încercări ca să pricinuiască mareşalului Makensen înfrângerea dela Mărăşeşti! Cât priveşte afirmaţia d-voastră" că „din dispreţ pentru tot ce este rus* această armată n’a fost contaminata de bolşevism, dacă nu ţineţi prea mult mi-aş îngădui să vă sugerez că ar fi mai bine să renunţaţi. Numai conştiinţa că avea un pământ de apărat şi o istorie de scris a dat acestei armate avântul care a imunizat-o. La Iaşi Iaşii n’a fost niciodată ocupat de Ruşi — după cum afirmaţi, după cum nici Havre n’a fost ocupat de Englezi. In primăvara anului 1917 a fost, e drept, o etapă rusă la porţile Iaşului care isbucnind revoluţia, vorbea de detronarea Regelui nostru. O companie de vânători români a isgonit-o repede. Mai departe, scrieţi: „Poporul român avea necaz pe Brătianu". Fireşte, un popor are necaz pe acela pe care-l crede singur răspunzător al nenorocirii lui; aliaţii, inamici, neutri şi trădători au inte-resul să contribue la această stare sufletească; aliaţii, ca să mascheze defecţiuni; inamicii, ca să se desbare de un adversar; neutru, pentru că o ţară învinsă a compromis resursele sale ; trădătorii, pentru că îşi închipue că se justifică. Brătianu a cunoscut toată greutatea răspunderii; a suferit dar nu s’a clintit. Mai departe scrieţi, că la Iaşi „Brătianu trăia în teroare şi se neurastenizase ; noaptea, casa sa era luminată de 6 lămpi ca să evite un atentat". Un moment m’am întrebat dacă aceasta nu a fost cea mai depărtată din aproximaţiile d-voastre. Vă mărturisesc că am încercat să fac clasarea erarhică a adevărurilor d voastre subiective. Renunţ. In adevăr nu există nici un mijloc ca să acord unora prioritate asupra celorlalte. Fixaţi la 6 numărul lămpilor care ar fi luminat casa lui Brătianu. De vreme ce, numărându-ie nu v-aţi înşelat decât cu 6, de ce să vă opriţi acolo ? A fost una în stradă. Mediul din Iaşi nu era corupt cum credeţi. Că această stare de corupţie, fie că a fost imaginată de unii din corespondenţii d-voastre sau— ca să recunosc fiecăruia ,meritele sale — de d-voastră, n’a existat niciodată decât în imaginaţia dv. sau a lor. Pentru d. de Saint Aulaire poate, şi foarte sigur fireşte pentru noi toţi, anii pe cari i-am trăit la Iaşi sunt cei mai frumoşi din viaţa noastră. Am cunoscut acolo lipsurile, sacrificiul urnii de fiecare zi, capacitatea de suferinţa, credinţa care urneşte munţii din loc. Fireşte, de multe ori n’aveam ce mânca, dar nu cum vi s’a spus, că oamenii „îşi mâncau nasurile sau îşi smulgeau ochii.“ Fie că aceasta antropofagie ocazională — totuşi niciodată practicată la noi, — să poată avea vreo utilitate în relaţiunile cu alţii, pe cari i-ar forţa poate sâ deschidă mai bine ochii...! Dar această paranteză închisă, mă tem că evocarea suferinţelor noastre să nu fie pricepută acolo unde prosperitatea, neutralitatea, afluenţa ideilor şi a bogăţiilor cosmopolite creiază această atmosferă specială puţin receptivă ideii de sacrificiu, de abnegaţie şi de alte vanităţi omeneşti de aceaşi speţă. . Aţi scris că „greşala imperiilor centrale a fost şansa lui Brătianu“. De vreme ce chiar d-voastră, cu câteva pagini mai sus spuneaţi că „Ion Brătianu a crezut din primul moment în victoria aliaţilor“ nu credeţi că „şansa sa“ a fost că a văzut limpede sau dacă vreţi, numai că evenimentele au dat dreptate? Dar atunci mi se pare că, acestei „şanse* un critic luminat i-ar fi dat alt nume pe care e inutil să vi-1 sugerez. Sunteţi prea circumspect ca să nu-1 fi găsit şi ţineţi prea mult la adevăruri ca să nu-1 şi fi spus singur. (Va urma) --------------------1 • • •--------------------