Glasul Bucovinei, decembrie 1929 (Anul 12, nr. 3105-3124)

1929-12-01 / nr. 3105

Pag. 2 GLASUL bucovine. .o. 3105 Pijamele din stofele cele mai fine pentru anotimpurile reci în toate culorile cele mai moderne, şi după măsură la Leon Blumlun. — Cernăuţi — str. I. Flondor Ho. 10 3810 Adunarea Eparhială Şedinţa de Sâmbătă, 30 Noemvrie a.c.­ ­. P. S. S. Mitropolitul Nectarie deschide şedinţa la orele 10 şi juni. Se face apelul no­minal şi se verifică procesul verbal al şedinţei anterioare. Ia cuvântul raportori:­i comisiei bugetare, d. prof. univ. Vasile Grecu, care propune adunării eparhiale să aprobe bugetul pe 1930 al „Casei de Pensiuni* care se ridică, la venituri și chel­­tueli, la suma de 27 milioane 541 mii lei. De­­asemenea raportorul propune aprobarea contului de gestiune al Casei de Pensiuni pe anul 1928, care s’a cifrat la cheltueli cu suma de 11 mi­lioane 980 mii lei, dând o economie faţă de prevederile bugetare din acel an, de 7 milioane 837 mii lei. Adunarea, cu unanimitate, votează bugetul Casei de Pensiuni pe 1930 şi dă descărcarea cuvenită pentru gestiunea din 1928. Raportorul comisiei bugetare propune apoi să se aprobe contul de gestiune al Fondului bi­sericesc pe anul 1928 care se ridica la cifra de 223 milioane 891 mii lei, precum şi contul de gestiune al Eparhiei care arată suma de 96 mi­lioane 69 mii lei, cari sume au fost consem­nate şi plătite integral, potrivit prevederilor bu­getare. Adunarea aprobă unanim această pro­punere. D. dep. eparhial G. Alvirescu, cere infor­­maţiuni privitoare la „împrumutul de 30 mili­oane lei contractat de Fond în dolari şi la o bancă străină“, criticând această măsură şi afir­mând că ar fi ilegală. Acestei păreri i se aso­ciază şi d. Iacoban-fiul. D. dep. eparh. V. Mircu arată că nu e vorba de un împrumut propriu zis, ci de des­chiderea unui cont curent, ca măsură de pre­vedere — mai ales pentru începutul Regiei pro­prii — pentru a asigura fondul faţă de orice eventualitate şi pentru a-şi putea îndeplini toate îndatoririle. S’a contractat în dolari, pentru a putea obţine o dobândă mai mică, şi anume de numai 12 la sută, iar în ce priveşte banca la care s’a deschis acest cont curent nu este străină, ci românească şi la altă bancă nu s’au putut obţine condiţiuni atât de favorabile. De altfel maximul de credit ce a fost întrebuin­ţat până acuma a fost suma de 15 milioane dintre cari şase s’au şi restituit. In urma bunelor rezultate ce le dă Regia proprie, este mare speranţă că în Ianuarie sau cel târziu in Februarie 1930 va fi plătit şi restul debitului de 9 milioane lei. După ce şi I. P. S. S. Mitropolitul complec­­i­tează informaţiunile date de d. V. Marcu, adu­narea eparhială ratifică unanim deschiderea a­­cestui cont curent. I. P. S. S. Mitropolitul dă cuvântul rapor­torului comisiei economico-financiare, d. dep. eparh. V. Ungureanu, care face diferite propu­neri, din care spicuim următoarele : 1) Acordarea sumei de 100 mii lei ca primă rată pentru Înfiinţarea unui internat de elevi meseriaşi; 2) Cumpărarea a 100 acţiuni de câte 5000 lei, adică sprijinirea cu suma de 500 mii lei a „Casei Naţionale“ din Suceava; 3) Acordarea sumei de 200 mii lei pen­tru terminarea Şcoalei de Meserii din Suceava. 4) Acordarea sumei de 100 mii lei pen­tru Internatul de băeţi din Câmpulung. 5) Acordarea sumei de 400 mii lei pen­tru terminarea „Şcoalei Profesionale de fete“ din Cernăuţi a „Reuniunii Femeilor Române“. 6) Facerea unui abonament în sumă de 50 mii lei pentru a sprijini marea operă cul­turală, care va fi „Atlasul Limbii Române“, editat de „Muzeul Limbii Române“, de la Cluj, de sub conducerea savantului profesor Dr Sextil Puşcariu. Toate aceste propuneri Adunarea Eparhială le votează cu unanimitate de voturi. Cu această ocazie mai adaugăm că buge­tul eparhiei pe anul 1930 mai cuprinde preve­deri în suma 10 milion­ne 200 mii lei pentru clădirea şi terminarea de biserici şi anume ,s-au alocat: 1) Pentru clădirea Bisericii Sf. Nicolae din Cernăuţi 5 milioane lei; 2) pentru clădirea Ca­tedralei din Rădăuţi 3 milioane lei; 3) pentru cele două biserici din Vama 1 milion 500 mii lei; 4) pentru biserica din Fundul Sa­­dovei 250 mii lei; 5) pentru biserica din Gura Negri 150 mii lei; 6) pentru bisericile din Stul­­picani, Vatra Dornei, Pătrăuţii Suctini şi Botuş câte 100 mii lei­­) pentru bisericile din Iţcani- Gara şi Panaci câte 50 mii lei. Apoi s’au alocat pentru reparaţii dui la o­­biectele de cult (biserici, case parohiale, etc.) suma de 3 milioane 300 mii iei. Pentru ajutorarea preoţilor s’au alocat 4 milioane 600 mii iei, pentru ajutorarea cân­tăreţilor bisericeşti s’au prevăzut 850 mii lei, iar pălimarilor li s’au adăogat câte 100 lei. Pentru îmbunătăţirea pensiilor văduvelor de preoţi pensionate după vechiul sistem s’a prevăzut suma de 1 milion 200 mii lei. Deasemenea s’a acordat preoţilor din munţii huţăneşti, complect izolaţi de orice fel de căi de comunicaţie, un ajutor special de are 1000 lei lunar. Tuturor celorlalţi preoţi li s-a sporit pauşalul de cancelarie de la 30 la 100 lei lunar. La sfârşit ia cuvântul d. dep. eparh. V. Marcu, depunând un raport foarte interesant cu privire la rectificarea înscrierii în cărţile fun­­duare a mai multe imobile pe numele Mitro­poliei, devenită persoană juridică în urma nouei legi de organizare bisericească. Referitor la alegerea unui deputat d­e cir­cumscripţia Cucuciurul-Mare, raportorul comisiei de validare, d. prof. un­v. R. Căndea face pro­punerea — avându-se în vedere mulţimea de nereguli întâmplate cu ocazia acelei alegeri — ca să se facă cercetări amănunţite, după cam­ co­­misiunea va veni cu o propunere formală de validare sau invalidare. După o discuţie foarte agitată adunarea epar­hială primeşte această propunere. I. P. S. S. Mitropolitul încheie apoi şe­dinţa, prorogând adunarea. In numele adunării eparhiale d. prof. Ion I. Nistor mulţumeşte I. P. S. S. Mitropolitului pentru răbdarea ce a avut o conducând desba­­terile. Alegerea din Circumscripția Cuciurul Mare -------------------• • • •------------------­ Fripturismul d-lui Loghin „Independentul” domn Bretean a făcut şcoală. Adulmecând friptura, a trecut la masa inspectoratului naţional-ţârănist. Dl Costică Lo­­ghin, nu s’a lăsat mai pe jos. Hămisit cum este după friptura ca o vacă hitioană din scrip­tură, s’a dat cu naţional-ţârăniştii, ca să ajungă în comisia pentru examenele de capacitate în învăţământul secundar. Numirea sa în această comisie nu se justifică prin nimic alta decât prin inclinaţiunile sale fripturiste. Căci d-l Loghin criticastrul, n’are nici pregătire specială pentru această chemare şi nici un titlul academic. Sin­gura sa activitate literară se reduce la compila­rea câtorva manuale de şcoală proaste şi scumpe care l au îmbogăţit. Va fi datoria autorităţii şco­lare la timpul său să scutească învăţământul se­cundar de inepţiile unui arivist sec şi îngâmfat ca şi cocoşul, ce crede că soarele răsare pentru că dânsul cântă pe gunoi. Zece ani de Universitate românească Ziua de 28 Noembrie — care înseamnă o pagină plină de lumină în istoria Bucovinei — a fost de data aceasta şi un prilej de deose­bită sărbătoare pentru viaţa universitară din a­­ceasta Moldovă de miază noapte: în anul a­­cesta se împlinesc zece ani de când Universi­tatea din Cernăuţi a devenit aşezământ naţional pentru propaganda culturii româneşti. Această însemnată aniversare s-a comemo­rat în cetatea universitară în cadrul unei prea frumoase festivităţi, care a avut loc în Aulă Joi 28 c. la ora 6 d. m. în faţa unei numeroase şi distinse asistenţe, compusă din reprezentanţii autorităţilor bisericeşti, civile şi militare, perso­nalităţile culturale de seamă ale oraşului nostru, profesori universitari, numeroşi intelectuali şi multă tinerime studioasă. D-l Decan Dr. Domiţian Spânu deschide solemnitatea în numele d-lui Rector rostind o scurtă dar bine simţită cuvântare inaugurativă în care între altele, pune în evidenţă cu o mare putere de persuasiune, deosebirea imensă între fosta Universitate germană, care stătea străină, neînţelegătoare şi duşmănos ofensivă faţă de su­fletul poporului în sânul căruia s’a înfipt — şi între Universitatea românească de acuma, care reprezintă năzuinţele cele mai înalte ale acestei conştiinţi naţionale şi-şi îndeplineşte cu o spor­nică putere de muncă funcţiunea firească de a îndruma şi desăvârşi ştiinţa şi cultura româ­nească pe aceste meleaguri de clasic pământ românesc, reaşezând-o în tradiţia vechilor ei drepturi şi dezvoltând-o în spiritul nouilor ei în­datoriri. Conferinţa d-lui prof. universitar S. Reli Urmează la cuvânt — desvoltând partea de fond a programei — d-l prof univ. Dr. Simeon Reli care ţine o foarte interesantă conferinţă fes­tivă — totodată lecţie de deschidere a cursului său de la catedra de istoria bisericii române, la care a fost numit cu începutul anului de studii curent — vorbind despre „Bucovineni celebri în Ierarhia Moldovei (1777—1850)“. După câteva frumoase consideraţiuni preli­minare — în cari arată urmările binefăcătoare ale Unirii pentru viaţa culturală, naţională şi bi­sericească, asupra căreia insistă în deosebi — distinsul conferenţiar trece la tratarea subiectului arătat. In trecutul îndepărtat şi până pe la înce­putul veacului trecut, aproape toată cultura noas­tră naţională şi religioasă se desfăşura între zi­durile­­ mănăstirilor; astfel, la noi, Mănăstirea Putna îşi avea renumita ei Academie teologică, din sânul căreia s’au ridicat dela finea sec. 18 şi începutul sec. 19 clerici şi cărturari biseri­ceşti fruntaşi cari au avut roluri importante în viaţa bisericească a Moldovei. Crescuţi în aerul sănătos al unei vechi şi neaoşe culturi băşti­naşe, mulţi călugări se simţiră strâmtoraţi în at­mosfera de străinism ce năpădea din ce în ce mai mult Bucovina răpită — cum ne arată atât de convingător testamentul arhimandritului şi e­­gumenului mănăstirii Ilişeştilor, Meletie Ghica— şi — atunci treceau cordonul în Moldova, căreia-i închinară tot talentul, ştiinţa, evlavia şi puterea de muncă, unii din ei ajungând să urce treptele ierarhice înalte ale episcopiei şi chiar ale mitro­poliei. Primul din şirul acestor vrednici monahi a fost Meletie „Bucovineanul“ din Rădăuţi, Epis­copul Romanului de la 1787—1796, care prin măsuri drepte şi înţelepte a lăsat amintirea unui bun administrator al averilor acestei eparhii. Mai celebri au fost Gherasim şi Sofronie Clipa- Barbovschi, ultimii vlăstari ai unui vechi neam de mazili moldoveni, cari îşi aveau moşia în satul Beceşti din ţinutul Cernăuţilor. Primul, având studii teologice şi filosofice la Leipzig şi urcând cu cinste din treaptă în treaptă, ajunse Episcop al Huşilor (1796—1803) şi al Ro­manului (1803—1826), dovedind multă ştinţă de carte şi un caracter cinstit, plin de autoritate şi demnitate impunătoare. Fratele său arhiman­

Next