Glasul Bucovinei, decembrie 1929 (Anul 12, nr. 3105-3124)
1929-12-01 / nr. 3105
Pag. 2 GLASUL bucovine. .o. 3105 Pijamele din stofele cele mai fine pentru anotimpurile reci în toate culorile cele mai moderne, şi după măsură la Leon Blumlun. — Cernăuţi — str. I. Flondor Ho. 10 3810 Adunarea Eparhială Şedinţa de Sâmbătă, 30 Noemvrie a.c. . P. S. S. Mitropolitul Nectarie deschide şedinţa la orele 10 şi juni. Se face apelul nominal şi se verifică procesul verbal al şedinţei anterioare. Ia cuvântul raportori:i comisiei bugetare, d. prof. univ. Vasile Grecu, care propune adunării eparhiale să aprobe bugetul pe 1930 al „Casei de Pensiuni* care se ridică, la venituri și cheltueli, la suma de 27 milioane 541 mii lei. Deasemenea raportorul propune aprobarea contului de gestiune al Casei de Pensiuni pe anul 1928, care s’a cifrat la cheltueli cu suma de 11 milioane 980 mii lei, dând o economie faţă de prevederile bugetare din acel an, de 7 milioane 837 mii lei. Adunarea, cu unanimitate, votează bugetul Casei de Pensiuni pe 1930 şi dă descărcarea cuvenită pentru gestiunea din 1928. Raportorul comisiei bugetare propune apoi să se aprobe contul de gestiune al Fondului bisericesc pe anul 1928 care se ridica la cifra de 223 milioane 891 mii lei, precum şi contul de gestiune al Eparhiei care arată suma de 96 milioane 69 mii lei, cari sume au fost consemnate şi plătite integral, potrivit prevederilor bugetare. Adunarea aprobă unanim această propunere. D. dep. eparhial G. Alvirescu, cere informaţiuni privitoare la „împrumutul de 30 milioane lei contractat de Fond în dolari şi la o bancă străină“, criticând această măsură şi afirmând că ar fi ilegală. Acestei păreri i se asociază şi d. Iacoban-fiul. D. dep. eparh. V. Mircu arată că nu e vorba de un împrumut propriu zis, ci de deschiderea unui cont curent, ca măsură de prevedere — mai ales pentru începutul Regiei proprii — pentru a asigura fondul faţă de orice eventualitate şi pentru a-şi putea îndeplini toate îndatoririle. S’a contractat în dolari, pentru a putea obţine o dobândă mai mică, şi anume de numai 12 la sută, iar în ce priveşte banca la care s’a deschis acest cont curent nu este străină, ci românească şi la altă bancă nu s’au putut obţine condiţiuni atât de favorabile. De altfel maximul de credit ce a fost întrebuinţat până acuma a fost suma de 15 milioane dintre cari şase s’au şi restituit. In urma bunelor rezultate ce le dă Regia proprie, este mare speranţă că în Ianuarie sau cel târziu in Februarie 1930 va fi plătit şi restul debitului de 9 milioane lei. După ce şi I. P. S. S. Mitropolitul complecitează informaţiunile date de d. V. Marcu, adunarea eparhială ratifică unanim deschiderea acestui cont curent. I. P. S. S. Mitropolitul dă cuvântul raportorului comisiei economico-financiare, d. dep. eparh. V. Ungureanu, care face diferite propuneri, din care spicuim următoarele : 1) Acordarea sumei de 100 mii lei ca primă rată pentru Înfiinţarea unui internat de elevi meseriaşi; 2) Cumpărarea a 100 acţiuni de câte 5000 lei, adică sprijinirea cu suma de 500 mii lei a „Casei Naţionale“ din Suceava; 3) Acordarea sumei de 200 mii lei pentru terminarea Şcoalei de Meserii din Suceava. 4) Acordarea sumei de 100 mii lei pentru Internatul de băeţi din Câmpulung. 5) Acordarea sumei de 400 mii lei pentru terminarea „Şcoalei Profesionale de fete“ din Cernăuţi a „Reuniunii Femeilor Române“. 6) Facerea unui abonament în sumă de 50 mii lei pentru a sprijini marea operă culturală, care va fi „Atlasul Limbii Române“, editat de „Muzeul Limbii Române“, de la Cluj, de sub conducerea savantului profesor Dr Sextil Puşcariu. Toate aceste propuneri Adunarea Eparhială le votează cu unanimitate de voturi. Cu această ocazie mai adaugăm că bugetul eparhiei pe anul 1930 mai cuprinde prevederi în suma 10 milionne 200 mii lei pentru clădirea şi terminarea de biserici şi anume ,s-au alocat: 1) Pentru clădirea Bisericii Sf. Nicolae din Cernăuţi 5 milioane lei; 2) pentru clădirea Catedralei din Rădăuţi 3 milioane lei; 3) pentru cele două biserici din Vama 1 milion 500 mii lei; 4) pentru biserica din Fundul Sadovei 250 mii lei; 5) pentru biserica din Gura Negri 150 mii lei; 6) pentru bisericile din Stulpicani, Vatra Dornei, Pătrăuţii Suctini şi Botuş câte 100 mii lei) pentru bisericile din Iţcani- Gara şi Panaci câte 50 mii lei. Apoi s’au alocat pentru reparaţii dui la obiectele de cult (biserici, case parohiale, etc.) suma de 3 milioane 300 mii iei. Pentru ajutorarea preoţilor s’au alocat 4 milioane 600 mii iei, pentru ajutorarea cântăreţilor bisericeşti s’au prevăzut 850 mii lei, iar pălimarilor li s’au adăogat câte 100 lei. Pentru îmbunătăţirea pensiilor văduvelor de preoţi pensionate după vechiul sistem s’a prevăzut suma de 1 milion 200 mii lei. Deasemenea s’a acordat preoţilor din munţii huţăneşti, complect izolaţi de orice fel de căi de comunicaţie, un ajutor special de are 1000 lei lunar. Tuturor celorlalţi preoţi li s-a sporit pauşalul de cancelarie de la 30 la 100 lei lunar. La sfârşit ia cuvântul d. dep. eparh. V. Marcu, depunând un raport foarte interesant cu privire la rectificarea înscrierii în cărţile funduare a mai multe imobile pe numele Mitropoliei, devenită persoană juridică în urma nouei legi de organizare bisericească. Referitor la alegerea unui deputat de circumscripţia Cucuciurul-Mare, raportorul comisiei de validare, d. prof. unv. R. Căndea face propunerea — avându-se în vedere mulţimea de nereguli întâmplate cu ocazia acelei alegeri — ca să se facă cercetări amănunţite, după cam comisiunea va veni cu o propunere formală de validare sau invalidare. După o discuţie foarte agitată adunarea eparhială primeşte această propunere. I. P. S. S. Mitropolitul încheie apoi şedinţa, prorogând adunarea. In numele adunării eparhiale d. prof. Ion I. Nistor mulţumeşte I. P. S. S. Mitropolitului pentru răbdarea ce a avut o conducând desbaterile. Alegerea din Circumscripția Cuciurul Mare -------------------• • • •------------------ Fripturismul d-lui Loghin „Independentul” domn Bretean a făcut şcoală. Adulmecând friptura, a trecut la masa inspectoratului naţional-ţârănist. Dl Costică Loghin, nu s’a lăsat mai pe jos. Hămisit cum este după friptura ca o vacă hitioană din scriptură, s’a dat cu naţional-ţârăniştii, ca să ajungă în comisia pentru examenele de capacitate în învăţământul secundar. Numirea sa în această comisie nu se justifică prin nimic alta decât prin inclinaţiunile sale fripturiste. Căci d-l Loghin criticastrul, n’are nici pregătire specială pentru această chemare şi nici un titlul academic. Singura sa activitate literară se reduce la compilarea câtorva manuale de şcoală proaste şi scumpe care l au îmbogăţit. Va fi datoria autorităţii şcolare la timpul său să scutească învăţământul secundar de inepţiile unui arivist sec şi îngâmfat ca şi cocoşul, ce crede că soarele răsare pentru că dânsul cântă pe gunoi. Zece ani de Universitate românească Ziua de 28 Noembrie — care înseamnă o pagină plină de lumină în istoria Bucovinei — a fost de data aceasta şi un prilej de deosebită sărbătoare pentru viaţa universitară din aceasta Moldovă de miază noapte: în anul acesta se împlinesc zece ani de când Universitatea din Cernăuţi a devenit aşezământ naţional pentru propaganda culturii româneşti. Această însemnată aniversare s-a comemorat în cetatea universitară în cadrul unei prea frumoase festivităţi, care a avut loc în Aulă Joi 28 c. la ora 6 d. m. în faţa unei numeroase şi distinse asistenţe, compusă din reprezentanţii autorităţilor bisericeşti, civile şi militare, personalităţile culturale de seamă ale oraşului nostru, profesori universitari, numeroşi intelectuali şi multă tinerime studioasă. D-l Decan Dr. Domiţian Spânu deschide solemnitatea în numele d-lui Rector rostind o scurtă dar bine simţită cuvântare inaugurativă în care între altele, pune în evidenţă cu o mare putere de persuasiune, deosebirea imensă între fosta Universitate germană, care stătea străină, neînţelegătoare şi duşmănos ofensivă faţă de sufletul poporului în sânul căruia s’a înfipt — şi între Universitatea românească de acuma, care reprezintă năzuinţele cele mai înalte ale acestei conştiinţi naţionale şi-şi îndeplineşte cu o spornică putere de muncă funcţiunea firească de a îndruma şi desăvârşi ştiinţa şi cultura românească pe aceste meleaguri de clasic pământ românesc, reaşezând-o în tradiţia vechilor ei drepturi şi dezvoltând-o în spiritul nouilor ei îndatoriri. Conferinţa d-lui prof. universitar S. Reli Urmează la cuvânt — desvoltând partea de fond a programei — d-l prof univ. Dr. Simeon Reli care ţine o foarte interesantă conferinţă festivă — totodată lecţie de deschidere a cursului său de la catedra de istoria bisericii române, la care a fost numit cu începutul anului de studii curent — vorbind despre „Bucovineni celebri în Ierarhia Moldovei (1777—1850)“. După câteva frumoase consideraţiuni preliminare — în cari arată urmările binefăcătoare ale Unirii pentru viaţa culturală, naţională şi bisericească, asupra căreia insistă în deosebi — distinsul conferenţiar trece la tratarea subiectului arătat. In trecutul îndepărtat şi până pe la începutul veacului trecut, aproape toată cultura noastră naţională şi religioasă se desfăşura între zidurile mănăstirilor; astfel, la noi, Mănăstirea Putna îşi avea renumita ei Academie teologică, din sânul căreia s’au ridicat dela finea sec. 18 şi începutul sec. 19 clerici şi cărturari bisericeşti fruntaşi cari au avut roluri importante în viaţa bisericească a Moldovei. Crescuţi în aerul sănătos al unei vechi şi neaoşe culturi băştinaşe, mulţi călugări se simţiră strâmtoraţi în atmosfera de străinism ce năpădea din ce în ce mai mult Bucovina răpită — cum ne arată atât de convingător testamentul arhimandritului şi egumenului mănăstirii Ilişeştilor, Meletie Ghica— şi — atunci treceau cordonul în Moldova, căreia-i închinară tot talentul, ştiinţa, evlavia şi puterea de muncă, unii din ei ajungând să urce treptele ierarhice înalte ale episcopiei şi chiar ale mitropoliei. Primul din şirul acestor vrednici monahi a fost Meletie „Bucovineanul“ din Rădăuţi, Episcopul Romanului de la 1787—1796, care prin măsuri drepte şi înţelepte a lăsat amintirea unui bun administrator al averilor acestei eparhii. Mai celebri au fost Gherasim şi Sofronie Clipa- Barbovschi, ultimii vlăstari ai unui vechi neam de mazili moldoveni, cari îşi aveau moşia în satul Beceşti din ţinutul Cernăuţilor. Primul, având studii teologice şi filosofice la Leipzig şi urcând cu cinste din treaptă în treaptă, ajunse Episcop al Huşilor (1796—1803) şi al Romanului (1803—1826), dovedind multă ştinţă de carte şi un caracter cinstit, plin de autoritate şi demnitate impunătoare. Fratele său arhiman