Glasul Bucovinei, februarie 1940 (Anul 23, nr. 5825-5848)

1940-02-01 / nr. 5825

Joi 1 Februarie 1940 Numărul 2 lui ORGAN NAŢIONAL ROMANESC Ziarul: Telefon Nr. 29 17 APARE ZILNIC Tipografia: Telefon Nr. 29-17 Interne In registrul publicaţiilor periodice al Tribunalului Cernăuţi, S. III, sub Nr. 15/38 din 26 Mai 1938. — Proprietar: Institutul de Arte grafice şi Editură „Glasul Bucovinei“ S. A.R. Cernăuţi Director responsabil: Dr. AUREL MORARIU Anul XXII No. 1825 REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Cernăuţi, Strada Ian­cu Flondor 33 sau D. Petrino Nr. 1 Discursul d-lui HitlerD-nul ministru Ion I. Nistor la Cernăuţi Discursul de Luni din Palatul Sporturilor. — Ţelurile de război şi Germania. —­ Zecile de milioane de Km pătraţi ai Angliei şi Franţei. — Churchill şi generalii francezi vor desmembrarea Germaniei. — Reichul nu a vrut răz­boiul. De generaţia de azi depinde soarta poporului german Ţelurile de răboiu ale aliaţilor Berlin 31 (Radar).­­ D. N. B. transmite: Imediat după ora 20, Fuehrerul a început ieri cuvântarea sa adresată poporului german, spu­­nând între altele: Se proclamă ţeluri de război admirabile. In special englezii sunt acei cari proclamă ase® menea feluri, căci ei au experienţa lor deoarece Anglia, dintre toate popoarele de pe lume, a pur® tat cel mai mare număr de războae. Aceste feluri preconizează o nouă Europă, plină de dreptate care să facă inutile toate înar­­mările. O asemenea dezarmare ar aduce apoi cu sine o prosperitate economică, iar prosperi® tatea ar aduce desvoltarea culturii, — într’un cuvânt, epoca de aur se apropie. Europa de după Versailles Din nefericire, ni s’a mai înfăţişat încă­­odată această epocă de aur în termeni asemă® nători. Dealtfel, aceiaşi oameni, cari ne au des® cris®o în trecut, ne-o prezintă şi azi. Toate acestea au fost promise, în general, încă din 1918. Atunci felul englezilor era tot o nouă Europă, o nouă dreptate, care urma să aibă drept element esenţial dreptul popoarelor de a dispune de propria lor soartă. Şi atunci s’a promis tot o dreptate care să facă inutilă înar® marea. Încă depe atunci se ivise programul de® zarmării tuturor. Şi pentru a face această de­­zarmare mai eficace, ea ar fi urmat să fie în­­coronată de o societate a națiunilor dezarmate, lichidând toate diferendele, aşa cum se obişnueşte în democrafie, prin întrebări libere, şi răspun® suri, şi, în orice caz, să nu se mai tragă cu armele. Ceeace s’a întâmplat, am văzut. S’a cio­pârţit Europa, s’au desmembrat marile state, s’au strivit popoarele şi s’a luat dreptul naţiu­­nilor, după ce li se luase orice posibilităţi de apărare. Nu s’a mai vorbit de dezarmare ci s’a continuat cu înarmarea In locul bunei stări economice, un sistem nebunesc de reparafii a adus cu sine mizeria economică nu numai a învinşilor dar şi a învingătorilor. Religia a tre® cut pe plan secundar. Nici cultura n’a fost fa*­vorizată. Cât de chinuită a fost Germania. In cursul întregei aceste perioade, Germania de­mocratică s’a rugat în zadar, a protestat în za­dar. In această epocă s’a ivit mișcarea national® socialistă. Realizările regimului nat.-socialist Ajuns la putere, cu toate că nu era vorba decât de o reformă exclusiv germană, ne-am atras imediat ura celorlalţi. Şi, pentru că ştiam acest lucru, am început, odată cu ridicarea in­­ternă, cu mobilizarea for­ţei germane. Am în­­trodus, in 1935, serviciul militar obligator. Am ordonat, în 1936, ocuparea Renaniei. In 1937 a început planul, după care, în 1938, au fost eli® berate Austria și regiunea Sude­ni­lor. In 1939 am început să apărăm Reichul contra acelora cari, între timp, se demascaseră. Se spune adesea că ar fi trebuit să nego® d­em. Dar nu am propus eu, și nu odată, lumii să negocieze asupra revendicărilor coloniale ale Germaniei ?! Și ni s’a dat măcar vreodată vreun răspuns? In afară de un: „Nu!“, in afară de un refuz, nu s’a făcut decât să se deslănțuie o nouă campanie antigermanâ. Anglia și Franța contra Germaniei noul Anglia și Franța, sau cel pufin clasele conducătoare din aceste țări, erau hotărîte să reia lupta din momentul în care Reichul în­cepea să se refacă. Ele au voit acest lucru. Anglia urmărește de trei sute de ani să împiedece o adevărată consolidare a Europei. Tot așa și Franța, a căutat, de secole, să im® piedice o consolidare a Germaniei. Dacă acum un Chamberlain se ridică ca un propovăduitor şi anunță lumii puternicele sale feluri de răz­boiu, nu mă pot reține să nu spun: „Propria voastră istorie spune alminteri, die Chamberlain!“ Aţi pretins, totdeauna, că luptaţi pentru Dumnezeu şi pentru religie. Dar, în trei sute de ani, v’ați cucerit aproape 40 milioane de km patrafi de pe suprafața pământului. Führerul a enumerat apoi adevăratele mo­tive cari au stat la baza războaelor duse de Anglia, spunând: Ea a purtat războiul pentru a-și extinde comerțul, pentru a sili pe oameni să fumeze opium, pentru a dobândi mine de aur, pentru a pune stăpânire pe mine de dia* mant. A fost deci vorba, totdeauna, de feluri materiale, dar cu pretexte nobile şi idealiste. Şi ultimul războiu a fost dus, bineințeles, pen* tru­ feluri idealiste. In treacăt s’a pus mâna pe coloniile germane. Dumnezeu a vrut așa. Ni s’a luat flota. S’a pus stăpânire pe creanțele noastre în străinătate. Toate acestea nu erau, bine înțeles, decât consecințe ale nobilei lupte pentru religia sfântă. Dar, orice popor nu*și arde degetul decât o singură dată. Pe prinzătorul de șoareci din Hameln, nu l*au urmat copiii decât o singură dată, iar pe un apostol al înfrăţirii internaţio­nale a popoarelor nu-l ascultă poporul german decât o singură dată. Toată onoarea se cuvine de lui Churchill. El spune tot ceea ce bătrânul domn Chamber­­lain nu gândeşte şi nu speră decât în sinea lui. El spune răspicat: Ţelul nostru este des* membrarea şi distrugerea Germaniei. Şi generalii francezi, şi ei spun făţiş des® pre ce este vorba. In modul acesta ne vom în­­țelege mai bine. Căci la ce bun să rup­ăm cu Azi, cu acceleratul de dimineaţă, a so­sit în localitate, venind de la Bucureşti, d. prof. Ion I Nistor, rectorul Universităţii Caroline şi ministrul Cultelor şi Artelor. înainte de masă, d. ministru I. Nistor a făcut obicinuitul curs la universitate, pre­­cum şi examenele anuale din sesiunea Ia­nuarie. Apoi d-sa a luat parte la şedinţa facultăţii de litere şi filosofie, rezolvând pe urmă lucrările curente de la rectorat. Azi, după masă la orele 19, d. ministru I. Nistor, va ţine, în aula din clădirea nouă a universităţii, conferinţa anunţată, tratând despre Literele Românilor pentru întregirea teritoriului naţional. Conferinţa d­lui ministru Nistor inau­­gurează ciclul de conferinţe intitulat „Cu­­noştinţe generale asupra războiului şi a potenţialului de război fraze mincinoase ? Anglia şi Franţa s au demascat Poporul german nu nutrea ura nici contra poporului francez, nici contra poporului englez, iar revendicările sale nu lipsesc aceste două pc® poare de nimic. Poporul german n’a fost nici­odată crescut în spirit de duşmănie. In Anglia şi Franţa însă agitatorii au stârnit, zi de zi, în presă şi în întruniri, popoarele francez şi bn®i­tanic contra poporului german. In 1969 aceste puteri s’au demascat. Ele au trimis Germaniei declaraţia de război, cu toate sforţările noastre, cu toată voinţa noastră de înţelegere. Ele re­cunosc : „Da, Polonia ar fi fost eventual dis­pusă să negocieze, dar noi n’am permis acest lucru“. Ele voiau războiul. Am întins mâna. Ele au respins®o. Ei bine, au acest război. Prima fază a acestei lupte a fost o acţiune politică. Prin aceasta, ne-am eliberat din punct de ve­dere politic. Amiciţia Germaniei cu Italia Timp de ani de zile, Germania a dus o politică comună cu Italia Această politică nu s’a schimbat, până acum. Cele două state sunt legate printr’o amiciţie strânsă interesele lor comune sunt identice. Pactul cu Stalin Anul trecut am căutat să iau Angliei po­sibilitatea de a face să degenereze războiul pe care-l plănuia într’un războiu general şi mondial. Căci Chamberlain a făcut tot ce i-a stat cu pu­tinţă pentru a ajunge la un acord cu Stalin. Lucrul acesta n’a reuşit atunci. înţeleg furia ce se arată acum, căci eu am făcut ceeace d. Cham­berlain încercase să facă. Şi înţeleg, deasemeni, că ceeace ar fi fost, pentru Chamberlain, o în­făptuire pe placul Iui Dumnezeu, realizată de mine este o înfăptuire care n’a plăcut Iui Dum­nezeu. In fond însă socotesc că atotputernicul va fi foarte mulţumit de faptul că, într’o regiune întinsă, a fost evitată o luptă nebunească, de-Citiţi continuarea pe pag. 2-a, col. I-a

Next