Glasul Bucovinei, septembrie 1940 (Anul 23, nr. 5977-5981)

1940-09-03 / nr. 5977

Luni 2 Septembrie 1940 Num­­urar 2 lei ORGAN NATIONAL ROMANESC Anul XXII, Nr. 5977 Ziarul: Telefon Nr. 2.10.43. APARE ZILNIC Tipografia: Telefon Nr. 2.10.43 înscris In registrul publicaţiilor periodice al Tribunalului Cernăuți, S. III, sub Nr. 15/38 din 26 Mai 1938. — Proprietar: Institutul de Arte grafice şi Editură „Glasul Bucovinei“ S.A.R. Cernăuţi Director responsabil: Dr. AUREL MORARIU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti III, Str. Argentina No. 39. Costul Abonamentului: 600 lei pe an; 350 lei pentru o jumătate de an; 200 lei pentru trei luni. Hotărârile conferinţei de la Viena CUM S A AJUNS LA ARBITRAJUL PUTERILOR AXEI. — PRINCIPALELE CLAUSE ALE HOTĂRÂRII ARBITRALE. Agenţia O.N.R. transmite: Negocierile duse de miniştrii de afaceri străine ai puterilor axei, pe de o parte şi plenipotenţiarii Ro­mâniei şi Ungariei pe de altă parte au dus la o sen­tinţă arbitrală a puterilor axei dată Vineri la ora 15. Arbitrajul conferă Ungariei o sporire teritorială de circa 45.000 kilometri pătraţi, înglobând între altele regiunea de nord a Transilvaniei care cuprinde Clu­jul şi cele trei judeţe locuite de secui. In urma acestui arbitraj s’a procedat la un schimb de note între miniştrii de afaceri străine ai puterilor axei şi ministrul afacerilor străine al României. In aceste documente Germania şi Italia garantează integritatea şi inviolabilitatea teritoriului român, ga­ranţie acceptată de guvernul din Bucureşti. TEXTUL SENTINŢEI ARBITRALE Guvernele român şi ungar s’au adresat guvernurii Reichului şi guvernului Italiei rugându-le să rezolve printr’un arbitraj chestiunea în suspensie între Ro­mânia şi Ungaria cu privire la teritoriul ce urmează a fi cedat Ungariei. In urma acestei cereri şi în urma declaraţiilor fă­cute de guvernele român şi ungar şi în acelaş timp a cererii în sensul că România şi Ungaria vor con­sidera că ‘cele două părţi sunt legate printr’o aseme­nea sentinţă de arbitraj, d. von Ribbentrop, minis­trul german al afacerilor străine, şi contele Ciano, ministrul italian al afacerilor străine, după o nouă întrevedere cu d. Manoilescu, ministrul român al afacerilor străine, şi cu contele Csaky, ministrul un­gar al afacerilor străine, au pronunţat azi la Viena sentinţa de arbitraj următoare: 1) Traseul definitiv al liniei de frontieră care des­parte România de Ungaria va corespunde aceluia marcat pe harta geografică aci anexată. O comisie româno-ungară va determina detaliile traseului la fața locului. 2) Teritoriul român atribuit Ungariei va fi eva­cuat de trupele româneşti într-un termen de 15 zile şi remis în bună ordine acesteia. Diferitele faze ale evacuării şi ale ocupării, precum şi modalităţile lor vor fi fixate în termen de o comisie româno-ungară. Guvernele ungar şi român vor veghea ca evacuarea şi ocuparea să se desfăşoare în ordine completă. 3) Toţi supuşii români stabiliţi în această zi pe te­ritoriul ce urmează a fi cedat de România dobândesc fără alte formalităţi naţionalitatea ungară. Ei vor fi autorizaţi să opteze în­­favoarea naţionalităţii ro­mâne într’un termen de şase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept, vor părăsi teritoriul ungar într’un termen adiţional de un an şi vor fi primiţi de România. Ei vor putea să ia, fără nicio împiedecare­, bunurile lor mobile, să lichideze pro­prietatea lor imobilă, până în momentul plecării lor şi să ia cu ei produsul rezultat. Dacă lichidarea nu reuşeşte, aceste persoane vor fi despăgubite de Un­garia. Ungaria va rezolva într’un mod larg toate chestiunile relative la transplantarea optanţilor. 4. Supuşii români de rasă ungară stabiliţi în te­­ritoriul cedat în anul 1919 de către Ungaria Roma­suveranitatea acesteia, pri­mesc dreptul de a opta pentru naţionalitatea ungară într’un termen de 6 luni. Principiile enunţate în pa­ragraful trei vor fi valabile pentru persoanele care vor face uz de acest drept. 5. Guvernul ungar se angajează solemn să asimi­leze în totul cu ceilalţi supuşi unguri persoanele de rasă română care, pe baza arbitrajului de mai sus, vor dobândi naţionalitatea ungară. Pe de altă par­te, guvernul român ia acelaş angajament solemn în ceea ce priveşte pe supuşii de rasă ungară cari vor rămâne pe teritoriul român. 6. Detaliile rezultând din transferul de suverani­tate vor fi reglementate prin conversaţii directe în­tre guvernele român şi ungar. 7. In cazul în care dificultăţi sau îndoieli s’ar ivi în cursul aplicării acestui arbitraj, guvernele român şi ungar se vor înţelege pe cale directă. Dacă într’o chestiune sau alta înţelegerea nu se realizează, liti­giul va fi supus guvernelor Reichului şi Italiei, care vor adopta o soluţie definitivă. Protocolul final dela Viena La terminarea negocierilor dintre reprezentanţii Germaniei, Italiei, României şi Ungariei, reprezen­tanţii celor patru state au semnat un protocol. In a­cest protocol miniştrii de afaceri străine ai Româ­niei şi Ungariei constată în mod explicit că ei au luat cunoştinţă de sentinţa de arbitraj de la Viena. Ei au confirmat apoi încă odată în numele guverne­lor lor declaraţia că acceptă sentinţa de arbitraj ca o reglementare definitivă şi că se obligă să o execute fără condiţii. 1 . SEMNAREA NOULUI ACORD ECONOMIC ITALO-ROMÂN Delegaţiile italiană şi română care au început la 12 August a. c. negocieri economice la ministerul economiei naţionale, şi-au încheiat lucrările la 27 August a. c., prin închierea şi semnarea unui protocol. Tratativele au fost duse într-o atmosferă de cor­dialitate reciprocă şi s’a ajuns la rezutate satisfăcătoare pentru economice dintre cele două ţări. A fost stabilit un nou regim de plăţi pe compensări generale în clearing, cu un curs de schimb unic pentru litera italiană la 9,50 lei. Apoi au fost adoptate noui măsuri pentru activarea schimburilor comerciale şi desvoltarea tot mai mare a relaţiilor economice dintre cele două ţări. Noul protocol economic italo-român intră în vigoare la 1 Sep­tembrie a. c. UN COMUNICAT RELATIV LA DEPLASAREA UNOR ANUME SERVICII In urma evacuării Basarabiei şi Bucovinei de Nord armata a fost şi este obligată să deplaseze mai în interior instituţii şi ser- I vicii cari erau presă excentrice faţă de trupele pe care trebue să i le desivească. Această deplasare nu trebue deci sâ impresioneze ■ nimeni, deoarece armata şi absolut toate autorităţile de stat sunt şi rămân la locul lor. Evacuările ce se fac, chiar în­­afară de­ cadrul armatei, nu se fac decât în măsura în are anumite depozite şi bunuri n’au rostul să stea la frontieră.______________ N­oile ttracjtxfe roiTiâa*o­ora«|«s**e Agenţia C.N.R. transmite: Din sursă autorizată se anunţă, deşi sub rezervă completă, că frontierea româno-ungară, fixată prin sentinţa arbitrală de la Viena ar avea aproximativ traseul următor: începând de la sud-vest de Salonta la frontiera actuală ungară, el se îndreaptă în direcţia nord-est, trece la circa 10 km la sud-est de Oradea Mare, care devine astfel ungară, merge spre est, imediat la sud de calea ferată Oradea Mare-Cluj, care deasemeni trece la Ungaria, până la un punct situat la circa 30 km la nord-vest de Târgul Mureş, ia apoi direc­ţia spre sud-est lăsând României linia ferată Sighi­­şoara-Braşov. La circa 22 km spre nord-est de Braşov, care ră­mâne României, traseul frontierei face un arc de cerc către sud. Apoi el merge în sus în direcţia est până la marea creastă a Carpaţilor, pe care o urmea­ză către nord pe vechiul traseu al frontierei ro­­mâno-ungare, din epoca dinainte de război, până ce atinge noua frontieră româno-sovietică.­ GERMANIA ŞI ITALIA GARANTEAZĂ NOILE FRUNTARII ALE ROMÂNIEI Italia şi Germania au dat României garanţie pen­tru integritatea şi inviolabilitatea frontierelor sale. Contele Ciano a adresat ministrului român al afa­cerilor străine, d. Mihail Manoilescu, următoarea notă: „Excelenţă. In numele şi din ordinul guvernului din Roma am onoarea a vă comunica cele ce urmează: Italia şi Germania asumă cu începere de azi ga­ranţia pentru integritatea şi inviolabilitatea terito­riului statului român. Primiţi Excelenţă expresiunile celei mai înalte consideraţii ale mele“. Ministrul de afaceri străine al României, d. Manoi­lescu, a răspuns: „Guvernul român ia cunoştinţă cu agrement de comunicare şi acceptă garanţia acordată României“. Note analoage au fost schimbate între d-nii von Ribbentrop şi Manoilescu. PROTECŢIA MINORITĂŢILOR GERMANE DIN ROMÂNIA ŞI UNGARIA Cu ocazia negocierilor de la Viena guvernul Rei­chului a încheiat convenţii cu guvernele ungar şi ro­mân relative la protecţia minorităţilor germane în cele două ţări. Ele se referă la pretenţiunile acestor grupuri cu­noscute şi formulate de mult timp. ACORDUL GERMANO-ROMÂN PRIVITOR LA MINORITĂŢI Prin acordul privitor la minorităţi încheiat la Vie­na între Germania şi România, guvernul român se angajează să stabilească egalitate completă de drep­turi pentru cetăţenii români de rasă germană şi ce­tăţenii români de rasă românească. Guvernul român se angajează deasemeni să conso­lideze poziţia grupului etnic german in sensul hotă­­rîrilor de la Sibiu, pentru a se conserva particulari­tăţile lor etnice germane. AM ACCEPTAT PENTRU A SALVA FIINŢA STATULUI Hotărîrea Consiliului de Coroană ţinut în noaptea de 29-30 August de a accepta arbitrajul puterilor Axei în tratativele româno-maghiare a fost luată în circumstanţe excepţional de grele. Conferinţa de la Viena, determinată de iniţiativa Germaniei şi Italiei, interesate la menţinerea păcii în sud-estul Europei, s-a desfăşurat în împrejurări în care România trebuia să aleagă între salvarea fiinţei politice a statului nostru şi posibilitatea dispariţiei lui. Ameninţarea cu războiul din partea duşmanilor noştri, precum şi imposibilitatea miniştrilor de exter­ne german şi italian de a rămâne mai mult de două zile la conferinţa din Viena, au determinat România să se hotărască în cel mai scurt timp util. Acceptarea arbitrajului, care lăsa totalmente în mâinile Axei rezolvarea diferendului româno-ma­­-­ghiar, oferea României drept compensaţie din partea Germaniei şi Italiei, garantarea categorică a frunta­riilor noastre faţă de oricare dintre vecini. Consiliul de Coroană, examinând toate posibilită­ţile, a ajuns la singura încheere mai favorabilă, adică la acceptarea arbitrajului Axei, România găsindu-se în acest moment absolut izolată, între duşmani. In aceste împrejurări singura atitudine înţeleaptă a fost aceea de a ne ralia la politica Axei, acceptând toate consecinţele ce decurg din noua stare de lu­cruri. Pierderile noastre sunt din nou sguduitor de du­reroase, dar garanţia ce ni s’a dat în schimb este de o însemnătate vitală pentru fiinţa Statului Ro­mân. Mulţumită acestei garanţii care ne asigură grani­ţele, România îşi va putea relua viaţa normală în interior, procedând îndată la demobilizare. Oricât de dureros este pentru noi rezultatul arbi­trajului, ceea ce trebue ţinut neapărat în seamă în acest moment decisiv este păstrarea fiinţei statului şi solidarizarea unanimă în jurul Tronului, care îl simbolizează și fără care nu ar exista marea nădejde în ziua de mâine.

Next