Glasul Bucovinei, decembrie 1940 (Anul 23, nr. 5990-5991)

1940-12-09 / nr. 5990

Luni 9 Decembrie 1940 Ziarul: Telefon Nr. 2.10.43. Numărul pagini­i lei ORGAN NAŢIONAL ROMANESC ÎNFIINŢAT IN OCTOMBRIE 1918 mm fab­ric in registru­ publicaţiilor periodice al Tribunalului Cernăuţi, 8. III, sub Nr. 15/38 din 26 1938. — Proprietar: Institutul de Arte grafice şi Editură „Glasul Bucovinei“ S.A.R. Cernăuţi Director responsabil: Dr. AUREL MORARIU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti III, Str. Argentina No. 39. Costul Abonamentului: 300 lei pe an; 200 lei pentru o jumătate de an; 100 lei pentru trei luni. T, W* 1 ' » j Tipografia: Telelfon Nr. 2,KL43 Iarna In Bucoan­a Giulgiu de iarnă s’a aşezat peste sufletul şi peste meleagurile Bucovinei noastre iubite. Munţii noştri falnici au îmbrăcat bogată hlamidă de hermină; sa­tele româneşti din plaiurile Bistriţei, ale Moldovii şi până la Prut, Ceremuş şi Nistru, stau pitulate în troiene de zăpadă, amorţite şi mute. Pustiul unei a­­dânci tăceri de mormânt străjueşte dela un capăt la altul... Pare că niciodată iarna acestui colţ de Moldovă n’a fost mai plină de melancolie, mai duioasă, mai tristă... Suntem în preajma serbătorii Naşterii Domnului. In alţi ani Românii noştri sărbătoriau această mare zi a Creştinătăţii cu veselia recunoscătoare a suflete­lor mulţumite şi neîncătuşate de groaza zilnicelor a­­meninţări. Cine a trăit zilele acestor sărbători de iarnă în mediul atât de plin de poezie al satelor noa­stre, îşi poate lesne da seama câtă nostalgie şi adâncă amărăciune sălăşlueşte astăzi în sufletele celor obij­­duiţi... Român şi creştin, săteanul nostru mai ales, nu poate să se învoiască la răsturnări şi învoiri, cari să-i stoarcă din fiinţa sa tot ce cu sfinţenie şi din tată în fiu a moştenit şi conservat cu atâta drag şi credinţă. Mai mult chiar în ordinea morală decât în cea materială, rezistenţa acestui sănătos conserva­tism sătesc se va afirma şi cu prilejul marii sărbă­tori creştine în preajma căreia ne găsim... Peste multe, ba în ordinea bunurilor materiale ale acestei lumi chiar peste toate aceste trecătoare bu­nuri, se pot înfiinţa şi aşeza vremelnice stăpâniri. Răzimate pe temelia şi argumentul forţei —­ căci alt suport nu au! — ele nu pot scăpa de vremelnicia lor... Dar un lucru este sfânt: Nu­ e viaţa aceasta a oamenilor şi a naţiilor numai ipaterialism si goăiră după șubredul bine fizic Cce'fictr aFMfiț&S" B'cTmXnent și indestructibil din^V^uH ^dlfflâ^Sităzî/ ^a^SdWine distinctive și ale etpiVmnn ‘i casei noastre, este pa­trimoniul np^19nesufletesc, păstrat în cea mai auten­­tica. H lin­ înfățişare și în acele sate româneşti ale Bucovinei, cu căsuţele lor chinuite, răsfirate, amor­ţite sub greul giulgiu al unei ierni ca nealtădată... Cu cât dor şi drag aşteptăm izbăvitorul Soare al primăverii!... Sciîîdanifctt a nat on^ia Aniversarea zilei de 1 Decembrie a fost sărbăto­rită anul acesta la Alba lulia într’un cadru măreţ în prezenţa Conducătorului Statului General I. Antone­­scu. Aici la Alba-Iulia d-1 General I. Antonescu a indicat drumul pe care trebuie să-l urmeze poporul român pentru ca să ajungă la stare de prosperare. Pe când trecutul nostru se caracterizează prin dezbinări, lupte fratricide şi vrajbe dureroase, viitorul — a spus d-l Geneal I. Antonescu — trebuie să ducă la unirea tuturor Românilor în acelaş crez, crezul dragostei de Neam, al dragostei de Ţară. Adresându-se miilor de suflete ce îl ascultau, Conducătorul Statului a rostit următorul îndemn care trebuie să rămână întipărit în mintea tuturor Românilor: „Lucraţi în ordine, în linişte, în înfrăţire şi în armonie. Numai aşa vom pu­tea scoate Ţara din zbucium şi răstrişte, numai aşa ii vom dura viitorul şi îi vom asigura biruinţa“. Imperativul ceasului de faţă este deci realizarea solidarităţii naţionale, care este baza temeinică pe care se aşează orice operă constructivă şi durabilă. Trebuie astăzi mai mult decât oricând ca toate ră­nile trecutului să fie lăsate să se închidă, iar în spi­ritul solidarităţii naţionale să se colaboreze în toate domne­­le pentru a ridica din nou Patria la rangul ce i se cuvine. Sesiunea Sfiu­ului Sinod Sfântul Sinod a fost convocat în sesiune ordinară printr-un decret al Ministerului Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor. După ce d-l ministru Tr. Brăilea­­nu a citit decretul de deschidere, Sfântul Sinod şi-a început lucrările sub conducerea I. P. S. S. Patriar­hului Nicodem. Sfântul Sinod a stabilit mai întâi perfecta solidaritate şi unitate de vederi a Bisericii ortodoxe române cu noile directive şi preocupări ale Statului român naţional-legionar, apoi s-a ocupat în­tre altele cu problema monahală, dând delegaţie I. P. S. S. Mitropolitului Bucovinei Tit Simedrea să stu­dieze această problemă aşa cum se prezintă pe întreg teritoriul­­Ţării şi să propue în viitor modificările pe cari le va crede de cuviinţă. S’a discutat apoi proble­ma înfiinţări de noi parohii; s’a hotărît repararea ne­dreptăţilor de ordin politic din sânul Bisericii, s’a luat în discuţie reglementarea salarizării clerului şi ca o ultimă problemă s’a condamnat din nou crema­­ţiunea. Sfântul Sinod şi-a încheiat sesiunea prin cetirea decretului de închidere. Cutremurul din 1940 Blesteme negre sugrumară plaiul. Rânjea gheena din nelegiuiri. Răstrişti, funebru-şi tmcătinau alaiul... . ____ Se stânse soarele pe răstigniri. Muşcat de fier flămând, gemea pământul. Viu sângera încătuşarea grea, Mâini fierbinţi fierbea 'n afund frământul. Pământul lănţuit adânc gemea. , __ -xov A .o ,B IX.SS BtBdmBS Bir­ nij 120Î r — la noi no i'n noapte, — odat', sub desstelata boltă, un ţipăt — din bordeiu până ’n palat... — De scârbă, de durere, de revoltă, pământul Ţării s'a cutremurat... Pământul Ţării, pângărit de rele, scrâşnind, s’a sguduit în leat barbar, să frângă iar cătuşele mişele, să-şi strângă brazda şi copiii iar. Noemvrie 1940. GEORGE VOEVIDCA. STATUTUL MILITAR AL EVREILOR Noul Stat naţional-legionar, în opera lui de încadrare a evreilor într’un regim juridic special, a luat zilele acestea importante hotărîri cu privire la statutul militar al evreilor. Acest statut prevede că evreii vor fi excluşi de acum îna­inte de la orice obligaţie militară în statul Român. Ei vor trebui însă să plătească taxele militare statornicite prin legi, cum şi de a presta munci de interes obştesc, potrivit nevoi­lor Statului. 9)Asarabian „Raia” il reMQfeaza be ion Inculeţ Ziarul basarabean „Raza“ închină ultimul sau nu­măr memoriei patriotului basarabean Ion Inculeţ. Toţi oameni de seamă ai Basarabiei aduc omagiu ilustrului reprezentant al provinciei lor, printre ace­ştia relevându-se: I. P. S. S. Mitropolitul Gurie, I. P. S. S. Episcopul Dionisie Erhan, d-l Pan Halippa, ,d-l Ioan Pelivan şi încă mulţi alţii. Gestul înduioşe­­tor şi demn al fraţilor basarabeni de la „Raza‘‘ e o binemeriitată răsplată pentru acela care a fost neao­şul Moldovean şi reprezentant al Basarabiei româ­neşti. Cunoscând viaţa şi opera de jertfă şi trudă a lui Ion Inculeţ, închinată scumpei sale Basarabii, spu­nem fără exageraţiune: Ion Inculeţ a binemeritat buna amintire între faţii săi basarabeni. MAREA PARADĂ MILITARĂ A TRUPELOR GERMANE IN CAPITALĂ Luni în 2 Decembrie a. c. a avut loc în Capitală o mare paradă militară a trupelor germane, dată în onoarea M. S. Regelui Mihai I și a Conducătorului Statului General I. An­tonescu. Defilarea a fost deschisă de un batalion din Armata română. Au urmat apoi trupele germane de uscat şi aer, care au stârnit cea mai mare admiraţie prin ţinuta lor ire­proşabilă cât şi prin echipamentul lor ultramodern şi moto­rizat în întregime. S-a subliniat faptul că defilarea a fost deschisă de un batalion din Armata română, interpretân­­du-se acest fapt drept simbolul cel mai elocvent pentru ca­maraderia de arme germano-română. Alături de M. S. Regele şi de Conducătorul Statului, au luat parte la această mare paradă toate personalităţile vieţii noastre publice cât şi întreg corpul diplomatic acreditat la București, precum și un foarte numeros public, care a ră­mas foarte impresionat de cele văzute. Anul XXII, Nr. 5990 Un apel al d-nelor general Antonescu şi Elza Horia Sima Doamnele Maria General Antonescu şi Eliza Horia Sima au lansat următorul apel: ROMÂNCE. In desnădejde, în durere, în jertfă, se arată femeia lângă om şi lângă Naţiune. Mama, soţia şi sora, atunci trebue să fie prezente. Destinul nostru este să ne împărţim bucuria, dar să ne adunăm suferinţa. Este comoara noastră. Şi niciodată femeia nu trebue să uite de a dărui alinare, de a mângâia rănile, de a zămisli bucuria altora. » Este datoria noastră. Creştine, nu trebue să pierdem nici un prilej de a săvârşi binele, de a însufleţi ca binele să fie făcut. Se apropie Crăciunul, sărbătoarea Domnului. Cră­ciunul acesta este întunecat şi trist. Să încercăm să aducem un fir de lumină şi o faptă de bucurie. Soldaţii noştri, ostaşii, îşi fac Crăciunul departe de vetrele lor, departe de mame, de soţii şi de surori. Să le umplem singurătatea cu grija noastră. Facem deci un apel cald la toate româncele — şi prin românce la toţi, mari şi mici, tineri şi bătrâni — ca să ne ajute să pregătim şi să aducem darul tu­turor ostaşilor, încă să lucreze şi să trimeată un pa­f f­­ecare ren­chet pentru şold. Suntem sigure că va aşteptăm sprijinul vost veni. Vă mulţumim din inimă pentru fapta voastră. MARIA GEN. ANTONESCU ELIZA HORIA SIMA Pachetele se pot trimite pe adresa: „Preşedinţia Consiliului de miniştri — daruri pentru soldaţi“. Pachetele pot cuprinde orice daruri. De preferinţă: tricouri de lână, mănuşi, mânicuţe, ciorapi de lână, căciuli de lână, batiste, săpun, pachete de ciocolată, pachete de tutun, pieptene, maşină de ras, cremă de ghete. Pachetul va avea o listă de cuprinsul lui. Trimiţătoarele vor arăta numele şi adresa pe o carte poştală pentru a primi mulțumiri chiar dela osta­șii c­ăror­a. ii s'a înmânat darul. * Atentele presei Cap­italei pentru ziarul nostru Ziarul „Curentul“ din 29.XI.1940 reproduce în în­tregime articolul nostru „Ziua biruinţii, durerii şi speranţei“, semnat de d-l­ul Brateş şi publicat de noi în numărul închinat Unirii Bucovinei. Ziarul Capitalei „Seara“ din 30.XI a. c. scrie: „Un sentiment deosebit îţi produce parcurgerea paginilor, revistelor şi ziarelor în refugiu. Intre foile lor bate un vânt greu de tristeţe şi de dor, după locurile na­tale. Le răsfoesc cu multă melancolie. Iată, aflu în „Glasul Bucovinei“ (Nr. 5989 din 25.XI a. c.), acest tulburător „Cântec românec“. ...Şi confratele „Seara“ reproduce în întregime minunatele stiluri ale poetu­lui George Voevidca. Cotidianul Bucureştilor „Acţiunea“ din 27.XI a. c., publică despre ziarul nostru următoarele: „Cunoscu­tul ziar de luptă românească „Glasul Bucovinei“, care apărea în Ţara Fagilor, astăzi mutilată, îşi con­tinuă apariţia în Capitală. Găsesc în numărul de faţă (Luni, 25 Noembrie) multe lucruri frumoase. Vom reveni asupra inimoasei publicaţiuni bucovi­­nene. APELUL SOCIETĂŢII „PRINCIPELE MIRCEA“ In greutăţile şi amărăciunea vremurilor de azi, mai mult ca ori­când societatea „Principele Mircea“ are datoria stră­moşească să persevereze în acţiunea ce o desfăşoară. Bazarul anual va avea loc între 12—15 Decembrie în sa­loanele Cercului Militar. Sâmbătă 7 Decembrie ora 4 d. a. fiind ultima întrunire de lucru înainte de bazar, doamnele membre sunt rugate a nu lipsi de la această şedinţă. Asemeni sunt rugate a lua parte şi doamnele membre din ţinuturile cedate, aflate în Bucureşti.

Next