Ilustratiunea Română, 1929 (Anul 1, nr. 1-25)

1929-06-27 / nr. 1

ILUSTRAŢIUNEA ROMÂNA CĂTRE CITITORI înfăţişăm primul număr al „Ilustraţiunei Române“ cu credinţa că dăm marelui public ceia ce aşteaptă de multă vreme şi ceia ce îi tre­­bue : un magazin ilustrat în larga şi occidentala accepţiune a cuvântu­lui, o revistă de reportaj fotografic şi de documentare ilustrată care, împotriva tuturor greutăţilor materiale, poate fi la îndemâna marelui public, prin modicitatea preţului. Nevoia unei asemenea tipărituri, mai ales când apare cu o deo­sebită îngrijire şi o bună rânduială, o afirmă însuş publicul nostru, care pe lângă unele publicaţii româneşti, citeşte un însemnat număr de re­viste străine, al căror incontestabil merit este desigur, modul de în­făţişare al materiei ilustrate, gustul artistic şi tehnica deosebită care desfată şi cucereşte ochiul şi mintea cititorului. Pentru acest motiv ne străduim să facem din această revistă, publicaţiunea pe care o reclamă deopotrivă gustul publicului cititor şi progresele publicisticei şi ale tehnicei moderne. Am pornit să facem o revistă care să poată sta cu cinste în fruntea periodicelor ilustrate româneşti şi care prin varietatea şi cali­tatea materialului, prin chipul artistic de înfăţişare, prin organizarea însă­şi documentării ilustrate, să poată fi într-adevăr revista pe care o reclamă publicul românesc. In acest scop ne-am asigurat toate mijloacele care ne îngădue să realizăm o asemenea revistă. Avem contribuţia pricepută a vechilor conducători ai „Ilustra­ţiunei Române“ , pentru­ că revista sub o altă formă, a­ apărut şi înainte de război. Ne-am asigurat colaborarea unui însemnat număr de scriitori, corespondenţi, reporteri fotografi, agenţii de reportaj ilustrat, tehnicieni, într’un cuvânt întreaga organizaţiune necesară unei asemenea publicaţii. In aceste condiţiuni, suntem convinşi că punem la dispoziţia cititorilor noştri o lucrare bună, folositoare şi interesantă. CRONICA Congresul antialcolic ce s'a ţinut săptămâna trecută la Bucureşti are meritul de a fi înscris o nouă şi vi­guroasă pagină de luptă contra invincibilului flagel şi, incontestabil, de a fi restimulat propaganda antialco­­lică care, la noi, ca şi în alte ţări, căzuse într’o inex­plicabilă somnolenţă. Un singur fapt a contrariat—poate — luminile con­­gresiştilor, că au găsit publicul nostru, gata convins de nenorocirile alcolismului şi de binefacerile suro­gatelor şi ale apei potabile. Un congresist strein, care a încercat să cunoască cărei ligi antialcolice datorează România o asemenea situaţiune, a putut găsi explicaţiunea: alcoolul metitic. A putut afla congresistul nostru, că un sinistru per­sonaj— „metilica“ — mai puternic de­cât toate ligile antialcolice din lume şi mai elocvent de­cât cel mai documentat discurs, a putut vindeca dintr’odată, re­pede şi decisiv şi pe cel mai beţiv dintre beţivi... Pentru că „metilicu“ ştiind de propaganda blajină a feluritelor ligi antialcolice, a ţinut sa servească „cauza“ prin mijloace mai drastice: a trimis, dintr’o glumă, câteva sute de oameni în lumea drepţilor. Şi astfel „metilicu“ care nu prea glumeşte, l-a ho­tărât şi pe rafinatul consumator al somptuaselor ca­­bareturi şi pe Nenea Ghiţă-Sângeac, băutor de rasă din Dealul Spirei să se înfrăţească, cel puţin pentru o bună bucată de vreme, pe o singură chestiune: ab­stinenţă, abstinenţă de cea mai pură şi mai benedic­­tină speţă. Dar antialcolicii cari s’au bucurat un moment de... abstinenţa integrală a celor convertiţi, au scăpat din vedere, că odată cu valurile de căldură, reîncepe o­­fensiva şpriţului la ghiaţă şi că­­ „omul este supus păcatului". T. Recenta expoziţie de artă japoneză la Paris", celebrul pictor japonez Tedo, in fața unora dintre operele sale.

Next