Ilustratiunea Română, 1929 (Anul 1, nr. 1-25)
1929-06-27 / nr. 1
ILUSTRAŢIUNEA ROMÂNA CĂTRE CITITORI înfăţişăm primul număr al „Ilustraţiunei Române“ cu credinţa că dăm marelui public ceia ce aşteaptă de multă vreme şi ceia ce îi trebue : un magazin ilustrat în larga şi occidentala accepţiune a cuvântului, o revistă de reportaj fotografic şi de documentare ilustrată care, împotriva tuturor greutăţilor materiale, poate fi la îndemâna marelui public, prin modicitatea preţului. Nevoia unei asemenea tipărituri, mai ales când apare cu o deosebită îngrijire şi o bună rânduială, o afirmă însuş publicul nostru, care pe lângă unele publicaţii româneşti, citeşte un însemnat număr de reviste străine, al căror incontestabil merit este desigur, modul de înfăţişare al materiei ilustrate, gustul artistic şi tehnica deosebită care desfată şi cucereşte ochiul şi mintea cititorului. Pentru acest motiv ne străduim să facem din această revistă, publicaţiunea pe care o reclamă deopotrivă gustul publicului cititor şi progresele publicisticei şi ale tehnicei moderne. Am pornit să facem o revistă care să poată sta cu cinste în fruntea periodicelor ilustrate româneşti şi care prin varietatea şi calitatea materialului, prin chipul artistic de înfăţişare, prin organizarea însăşi documentării ilustrate, să poată fi într-adevăr revista pe care o reclamă publicul românesc. In acest scop ne-am asigurat toate mijloacele care ne îngădue să realizăm o asemenea revistă. Avem contribuţia pricepută a vechilor conducători ai „Ilustraţiunei Române“ , pentru că revista sub o altă formă, a apărut şi înainte de război. Ne-am asigurat colaborarea unui însemnat număr de scriitori, corespondenţi, reporteri fotografi, agenţii de reportaj ilustrat, tehnicieni, într’un cuvânt întreaga organizaţiune necesară unei asemenea publicaţii. In aceste condiţiuni, suntem convinşi că punem la dispoziţia cititorilor noştri o lucrare bună, folositoare şi interesantă. CRONICA Congresul antialcolic ce s'a ţinut săptămâna trecută la Bucureşti are meritul de a fi înscris o nouă şi viguroasă pagină de luptă contra invincibilului flagel şi, incontestabil, de a fi restimulat propaganda antialcolică care, la noi, ca şi în alte ţări, căzuse într’o inexplicabilă somnolenţă. Un singur fapt a contrariat—poate — luminile congresiştilor, că au găsit publicul nostru, gata convins de nenorocirile alcolismului şi de binefacerile surogatelor şi ale apei potabile. Un congresist strein, care a încercat să cunoască cărei ligi antialcolice datorează România o asemenea situaţiune, a putut găsi explicaţiunea: alcoolul metitic. A putut afla congresistul nostru, că un sinistru personaj— „metilica“ — mai puternic decât toate ligile antialcolice din lume şi mai elocvent decât cel mai documentat discurs, a putut vindeca dintr’odată, repede şi decisiv şi pe cel mai beţiv dintre beţivi... Pentru că „metilicu“ ştiind de propaganda blajină a feluritelor ligi antialcolice, a ţinut sa servească „cauza“ prin mijloace mai drastice: a trimis, dintr’o glumă, câteva sute de oameni în lumea drepţilor. Şi astfel „metilicu“ care nu prea glumeşte, l-a hotărât şi pe rafinatul consumator al somptuaselor cabareturi şi pe Nenea Ghiţă-Sângeac, băutor de rasă din Dealul Spirei să se înfrăţească, cel puţin pentru o bună bucată de vreme, pe o singură chestiune: abstinenţă, abstinenţă de cea mai pură şi mai benedictină speţă. Dar antialcolicii cari s’au bucurat un moment de... abstinenţa integrală a celor convertiţi, au scăpat din vedere, că odată cu valurile de căldură, reîncepe ofensiva şpriţului la ghiaţă şi că „omul este supus păcatului". T. Recenta expoziţie de artă japoneză la Paris", celebrul pictor japonez Tedo, in fața unora dintre operele sale.