Ilustratiunea Română, 1930 (Anul 2, nr. 1-27)

1930-01-01 / nr. 1

B­ILETE DEP­LĂCINTĂ de NICK şi KEOPS Nu-ţi urez s’ajungi amice, Om de stat, faimos artist, Iţi urez în aste vremuri Ca să fii­­,specialist“. „ Ani mulţi de vrei să trăeşti Sfatul meu acesta e Nu chema, bolnav, un doctor Nu umbla pe c. f. r. * De eşti casier cu vază Şi nevasta ţi-e cochetă. Roagă-te să vie focul înainte de anchetă. * Pe la filme te-am văzut. Des, fără­­de soţier Lasa-te de filmul mut Căci divorţul... e sonor. * Poza ţi-ai trimis adică Fiindcă vrei să fii o­miss Dar că ai bărbat pe Gică Să comunici, ai omis ! * Azi vrei să te alegi O, doamna mea frumoasă Eu îţi urez să fii A inimei aleasă. * Veselie peste tot Şi petrece tot poporu Avem chestii doar ,,cu cântec" Şi razband cu perceptoru. * Eşti frumoasă ca o floare Crede-mă ceea ce-ţi spun Insă floarea, ce oroare Cam miroase... a tutun ! * Gramofonul vrei să-i placă Soţului, la fel ca ţie Insă vezi, în loc de placă El preferă... o plachie. * Să dea domnul să ajungi Un englez de prin Rusia Doar aşa poţi ca să fii Autor in România. * Că eşti bun funcţionar Nu te plânge că din slujbă ,,La mulţi ani“ ţi-au spus toţi şefii Tu ai fost licenţiat Chiar guvernu-ţi spune astazi Fă politică şi ’ndată La mulţi ani... pensionar. Eşti subsecretar de stat ! * La băi regulat te duci Soţul cum n’o să te lase ? Ai o boală de ficat Şi opt rochii de mătase. * In a ceaiurilor sferă Te complaci cam multicel, Insă soţul tău preferă Ceai de tei şi muşeţel. * Mititeii la Luzana fi-au plăcut mult vara asta Dar ma’ntreb de ce nu-ţi place ...Mititeii şi nevasta ?! * Să-ţi dea domnul în afaceri S’ai noroc îmbelşugat La început c’o furnitură Şi la urmă , concordat. Să fii tânără, frumoasă Şi iubită tot mereu Şi să fii şi credincioasă Bărbatului , zic şi eu... * Ai 50 de kilograme Faci regim şi nu ţi-e frică Că ’n curând va zice lumea Că ai fi cam..­ uşurică. ¥ . Ai fost blondă, azi eşti brună Şi-ţi tot schimbi trezura ta Ei, femeea-şi schimbă părul Insă vezi, năravul ba 1 * Eşti funcţionar, de-aceea Iţi urez modest să fii Să îţi vezi de datorie Să-ţi vezi şi de datorii... * La copii, bărbaţi, femei Tuturor urez un nouă, Şi la şcoală, şi la club, Doamnelor, o modă... nouă. * Spune-mi ce vrei să alegi C­a s’ajungi astăzi om mare ? Un mandat de deputat Sau mandat de arestare ? * Nu ai nici un franc în pungă Şi te plângi de existenţă Fă-te, ca să scapi de chinuri Ofiţer de intendenţă ! ¥ In urechi văd că ai vată E utilă moda asta Te prezervă de răceală Şi ca să-ţi auzi nevasta ! ¥ N’ai idee de nimica Şi nu eşti nici gospodar Ce-ai putea să fii atuncia ? Ai putea să fii primar. ¥ Eşti vesel că n’ai încotro Necazuri doar în viaţă strângi Că imitând pe Figaro Tu râzi, de teamă să nu plângi.­­ * Criză, criză şi iar criză Dar de criză n’ai habar Că te văd cu mielu ’n faţă La 1 de Ianuar. * Prea te decoltezi con­ţă, Zău că prea o faci de oaie. Hai îmbracă-te ca lumea Pune-ţi un costum de bae 1 ¥ Da, plăcinta este bună Insă nu-i de vre’o scofală Căci plăcinta adevărată E cea guvernamentală ! © ILUSTRAŢIUNEA ROMÂNA TRADIŢIE CULINARĂ ^ Cert lucru este că tradiţia impune ca la sărbători să se mănânce mult, mai mult ca de obicei. De ce ! Explicaţia ar fi că sărbătorile având o origină re­ligioasă, oamenii se pregătesc spre a fi demni de a le prăznui, prin posturi îndelungate şi apoi ca manifestare de bucurie, după asistarea la slujba religioasă, venea masa de o extremă bogăţie. De aceea vedem cu câte­va zile înainte de săr­bătorile Crăciunului şi anului nou, toate vitrinele magazinelor de comestibile, încărcate cu tot felul de bunătăţi ; oamenii eşind din prăvălii cu braţele încurcate de pachete, iar în toate casele bucătăria considerată ca piesa cea mai de valoare. Fiecare gospodină e mândră să-şi arate ştiinţa în prepararea mâncărilor tradiţionale, căci nu e su­ficient ca masa să fie foarte copioasă, dar trebue să conţină anumite feluri consacrate zilei prăznuite. Asiei îşi poate închipui cineva o masă de Cră­ciun fără sarmale, fără cartaboşi, fără cârnaţi de porc, fără curcan fript ? Şi prepararea caltaboşilor şi a cârnaţilor cere o artă întreagă, care se perpe­tuează din mamă în fiică şi care face mândria a­­devăratelor gospodine. Dar cozonacii ? Faima Moldovencelor ca gospo­dine e mare, graţie cozonacilor ce ştiu să facă, înalţi de par adevărate monumente, afânaţi ca pu­ful şi rupându-se în fâşii ca de mătase. Şi apoi ba­clavalele, sarailiile, cataifurile ce es din mâinile gospodinelor noastre ! Bucătăria este în ajunul acestor sărbători ca un arsenal, în care crătirile şi tăvile nu sunt sufi­­ciente pentru a conţine nenumăratele bunătăţi ce pregătesc pentru regalarea familiei şi a invitaţilor. In vechime, tradiţia voia ca în noaptea de Cră­ciun toată lumea să se ducă la Biserică, unde se o­­ficia o slujbă foarte lungă şi apoi la întoarcere se servea masa bogată, încărcată cu tot ce arta culinară poseda mai apropiat cu această sărbătoare. Astă­zi, mai ales la Crăciun,, acest obicei de-a a­­sista la slujba religioasă dela miezul nopţii a dispă­rut cu totul şi drept e că a dispărut şi masa aceasta bogată ce urma leturghiei. Masa însă n‘a dispărut de tot; s‘a mutat numai cu câteva zile mai târziu, adică in noaptea de anul nou, când omul vesel că a mai trăit încă un an, prăznueşte acest eveniment prin aşa zisul „re­­peitori", care nu este de­cât un prilej de veselie şi de... lăcomie. Trebue să recunoaştem că porcul este animalul cel mai în favoare pentru sărbătorile Crăciunului şi acesta îşi are o raţiune : creştinii, pentru a se deosebi şi mai mult de Evrei, cărora le era interzisă carnea de porc, au introdus pe masa lor şi mai ales într'o zi mare şi sfântă pentru ei, utilizarea acestui animal socotit impur. Şi porcul, ca element de cinste a figurat întotdeauna pe masa de „reveillon" şi continuă să figureze pe toate mesele de Crăciun în toate ţările care prăznuesc naşterea Mântuito­rului. Dar cum cantitatea de mâncare ce puteau ab­sorbi strămoşii noştri era cu mult mai mare ca azi, voi reproduce şi eu aci cu titlul de curiozitate me­niul ce se servea la Paris în timpurile depărtate când reveillonul se serba în noaptea Crăciunului, porcul fiind însoţit şi de alte feluri de carne ; şi, a­cesta era meniul clasic ce se întâlnea pe toate me­sele în acea împrejurare. Supă nu se servea nicio­dată, în schimb se începea cu un pilaf de pui ; apoi apăreau pe masă patru feluri de cârnaţi : unii pră­jiţi şi fierbinţi, alţii albi cu smântână, alţii negri, uscaţi, alţii graşi şi afumaţi. Îşi făcea după aceea intrarea triumfală o limbă umplută, însoţită de o duzină de picioare de porc umplute şi ele cu trufe şi cu fisticuri şi apoi o farfurie cu cotlete de porc fripte. La cele patru colţuri ale mesei sunt diverse farfurii cu torţe şi tortelete, creme şi charlotte, pre­cum şi tot felul de biscuiţi imaginabili. Se mânca din ţoale şi dacă nu toţi cădeau la pat de indiges­tie, motivul era că după această masă atât de co­pioasă plecau iarăşi la Biserică, unde ascultau slujba de dimineaţă ; după aceasta deabia fiecare se­ culcă, sculându-se la prânz spre a se duce iarăşi la Biserică. Biserica şi masa erau cele două manifestări pen­tru sărbătorirea copilului divin. Azi revelionul ne mai având nimic religios, a ră­mas numai un simbol de veselie ; e în tradiţie ca or care ar fi meniul, să se servească o plăcintă cu bi­leţele­ de urări, pe care comesenii le gustă mult, când sunt spirituale. Incontestabil că sărbătorile sunt o ocazie de des­tindere nervoasă, de veselie, de uitare, pentru un moment, a grijilor zilnice, dar sunt şi un prilej de lăcomie cu toate consecinţele ei pentru unii, iar pentru adevăratele gospodine sunt o ocazie de exa­men in materie de artă culinară şi de perpetuarea tradiţiei în această materie atât de apreciată, chiar şi în epoca noastră de iuţeală şi de superficialitate.

Next